Revoluțiile culturale – o cronică de Snowden la autobiografia lui Ai Weiwei

„Libertatea nu e un scop, ci o direcție” este fraza lui Ai Weiwei pe care Edward Snowden o alege ca subtitlu al articolului său, „Revoluțiile culturale”. Trezit la viață, după cum spune el însuși, Ed Snowden utilizează autobiografia artistului chinez pentru a puncta propriile convingeri despre libertate, conformare și adevăr.

Ai Weiwei este unul dintre cei mai importanți artiști plastici ai lumii noastre. Abordând aproape toate domeniile artei plastice, de la cele clasice / pictură, sculptură/ la noile media / instalații și performance-uri, Ai Weiwei este una dintre vedetele pieței internaționale de artă. Cu toate acestea, el a ales să nu părăsească Republica Populară Chineză, unde a intrat în conflict deschis cu guvernul comunist, a fost anchetat în repetate rânduri și a fost supus arestului la domiciliu. Răspunsul lui Ai Weiwei a fost întotdeauna prin intermediul artei – de la seria de picturi cu Mao și cărticica roșie într-un stil care caricaturizează propaganda comunistă la performance-uri care reconstituie cele 81 de zile de arest din 2011.

Ed Snowden este la rândul său un revoltat contra propriului stat. Fost angajat de top al NSA, Edward Snowden a fugit în Rusia și a făcut dezvăluiri de maximă importanță despre supravegherea digitală extinsă și masivă la care SUA își supune proprii cetățeni, dar și un mare număr de cetățeni străini. Considerate de mulți ca fiind un act de trădare, dezvăluirile lui Snowden au, totuși, cel puțin, rolul de a fi dat o scală supravegherii digitale și de a creiona mijloacele tehnice și procedurile invazive implicate, cu o bază juridică minimă, în supravegherea extinsă a civililor, nu doar a celor care, dintr-un motiv sau altul, ajung să fie considerați amenințări la adresa statului.

Cronica lui Snowden glosează pe aceste puncte comune din biografiile celor doi. Cartea lui Ai Weiwei, „1000 de ani de bucurii și tristeți” este tratată doar pentru conținutul său de idei, biografia propriu-zisă fiind ocultată aproape total. De fapt, singurul element biografic reținut de Snowden este că tatăl lui Weiwei, poetul Ai Qing, deși membru al partidului comunist, a fost etichetat ca fiind de dreapta în timpul așa-zisei Revoluții Culturale și exilat, cu familia, în Mica Siberie / Deșertul Gurbantünggüt din vestul Chinei. A urmat un șir nesfârșit de scrisori „autocritice” pe care tatăl lui Weiwei, ca mai toți chinezii căzuți în dizgrație în China comunistă, trebuia să le facă în mod regulat. Iar ce îl interesează pe Snowden este tocmai această formă de monocultură, care nu tolerează ieșirea din sloganurile politice și pentru care „consens” este sinonim cu „adevărul însuși”.

Folosind autobiografia lui Ai Weiwei ca pe un punctaj de idei și făcând caz de propria documentare asupra Chinei din perioada când lucra ca analist pentru serviciile americane, Snowden trasează o paralelă între modul în care China și Statele Unite utilizează resurse tehnologice și politice pentru a exercita ingerințe în viața privată a propriilor cetățeni în numele unor obscure rațiuni de stat. „Nu vreau să fiu înțeles greșit. Nu spun că Estul și Vestul sunt sau au fost la fel. Mai degrabă convingerea mea este că /…/ declinul democratic și o obsesie toxică a «siguranței naționale» – ca eufemism pentru supremația statului – fac ca Statele Unite și China să se întâlnească undeva la mijloc: într-un extremism comun. Provocările la adresa consensului pe care le aduce internetul sunt văzute de ambele guverne ca o amenințare la adresa autorităților centrale.”

Evident, cronica lui Snowden este mai degrabă despre Snowden. Totuși, cu atât mai mult cu cât vine filtrată prin experiența a doi disidenți notorii din două țări atât de diferite, fraza din finalul articolului, „Vaccinul împotriva monoculturii este toleranța”, are puterea de a ieși dincolo de platitudinea unui slogan. „Mesajul care erupe din opera lui Ai, scrie Snowden, este că adevărata rezistență contra opresiunii și conformismului este chiar diversitatea umană, natura singulară a individului și expresia acestei singularități, variabilitatea nondeterministică a lucrurilor pe care noi, fiecare dintre noi, le gândim, le dorim și le facem”. Textul integral poate fi citit pe blogul lui Snowden, articolul Revoluțiile Culturale.

Conform Alexa.com, articolul lui Snowden a fost luna trecută cel mai citit articol din secțiunea Cultură în toate publicațiile și blogurile monitorizate. / N.I.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.