Mai este educația un ascensor social? Dan Ungureanu a răspuns la această provocare a celor de la Critic Atac. Concluziile sunt că emigrația a devenit acum principalul ascensor social, iar educația, indiferent ce căi de resuscitare s-au încercat, a rămas un domeniu blocat și o scară socială care nu (prea) mai funcționează. În aceste condiții, întrebarea auxiliară este: cum poți determina progresul unui domeniu – educația în acest caz – care necesită mari eforturi, dar care, de fapt, și-a pierdut (mare parte din) rolul social?
Între 1950-1989, trei milioane de locuitori ai României se mută din rural în urban. Statul trebuie să construiască anual un oraș de 150 mii locuitori. Trebuie să îi educe în facultăți și școli de meserii, trebuie să le găsească locuri de muncă în fabrici, trebuie să le construiască școli și să formeze profesori, trebuie să construiască spitale și să formeze medici. Populația rurală scade între 1960 -1989 de la 65 % la 45 %. După 1990, procentul de populație rurală rămâne identic, nu crește, nu scade. După 1990, orașele nu mai atrag, se emigrează spre străinătate și din rural și din urban deopotrivă. România nu se mai urbanizează. Există o corelație între urbanizare, accesul la o categorie socială superioară, și rolul educației ca ascensor social : în România toate acestea sunt blocate. Ascensorul social de după 1990 este plecarea în străinătate.
Lasă un răspuns