Remember: începutul pandemiei

Începutul pandemiei a adus o atmosferă de profundă solidaritate. N-a durat mult, dar primul răspuns, atunci când lumea era speriată, iar despre Corona nu se știa mai nimic, primul răspuns a fost unul senzațional. În mai puțin de un an, totul s-a ruinat, iar lumea a revenit la vechile obiceiuri, chiar cu îndoit conservatorism și spirit revanșard. Însă acele câteva săptămâni, dincolo de oroarea tabelelor cu mii de morți și sute de mii de noi îmbolnăviri, rămâne și un moment în care toți cei capabili de solidaritate s-au solidarizat, iar ceilalți au găsit bunul-simț să tacă.

Extras dintr-un articol publicat în CULTURA

Se schimbă lumea sau nu se schimbă? O întrebare simplă, cu răspunsuri sofisticate, lipsite încă de o bază empirică, dar bune de răsfoit când stăm izolați în case.

Există însă un prim punct de vedere. Lumea s-a schimbat deja. În săptămânile de dinaintea crizei Covid, ceea ce trăim astăzi – starea de alertă la nivel global, autoizolarea, „distanțarea socială” – era de neimaginat. Pentru lumea individualistă și fake-darwininstă de dinaintea crizei răspunsul umanitar, coeziunea în jurul valorilor vieții, în dauna valorilor și activităților economice, era de neimaginat. Răspunsul imaginabil era „imunitatea de turmă”, respectiv un grad minim de izolare, care să nu pericliteze în niciun fel activitățile economice și sociale și care să protejeze minimal și exclusiv categoriile cele mai expuse în pandemie, bătrânii și bolnavii cronic. Mai mult, în societățile împărțite în grupuri de interese cu margini ferme, până la pierderea coerenței comunitare, în tineri, în bătrâni, în activi, în pasivi, în intelectuali de stânga și de dreapta, în bule de facebook, unde nimeni nu ar fi asumat fățiș ideile darwinismului social, dar acestea constituiau un canvas bine ascuns al vieții publice, radicalismul și intoleranța fiecărei facțiuni păreau logice și legitime. Nimeni nu și-ar fi imaginat cu săptămâni în urmă că statele pot genera ca imperative izolarea socială, „telemunca” (ce cuvânt nefericit a fost ales în legislația românească pentru munca de la domiciliu!), restrângerea la stricta necesitate. Și nici că societățile vor îmbrățișa și vor susține activ măsuri atât de radicale și de neconforme cu ce obișnuiam să fim. Prețul – prețul care ar fi fost de plătit, îmbolnăvirea gravă și moartea unei părți a populației, ar fi putut părea acceptabil celorlalte părți ale populației, celor pentru care riscul medical este mult mai redus. 

CITESTE TOT ARTICOLUL

FOTO: PEXELS