Lucrări din seria B-Cube (I)

Am început seria de fotografii B-Cube testând o aplicație pentru tabletă. Rezultatul a fost dincolo de așteptări. Mi s-a părut extraordinar modul în care simetria arhitecturală poate fi completată vizual pentru a include în ea (sau pentru a o extinde cu) elemente naturale și principii primordiale – precum cerul și pământul. Foamea de simetrie este sau nu este o valoare estetică. (Mai exact, există estetici arhitecturale care cu îndreptățire – și cu rezultate spectaculoase – neagă dorința de simetrie). Însă, valoare sau nu, simetria este, pentru noi, oamenii, o forță cosmică. Poate chiar forța în jurul căreia se derulează cosmosul.

În multele scrieri dedicate simetriei înainte ca ea să se demodeze, a fost considerată, pe urmele lui Platon, un ingredient al frumuseții și al armoniei. Poate că asta a și fost greșeala pentru care, după modernism, simetria a fost considerată plicticoasă și a fost, treptat, abandonată. În realitate, ea nu e un ingredient al ceva. Simetria (ca și asimetria și antisimetria) sunt forme structurale ale cosmosului – din care vine frumosul sau armonia.

(Au existat și considerente tehnice. Capacitatea tehnică a executa până la perfecțiune simetria, accesibilitatea și facilitatea ei adusă de structura de fier și de beton armat, au făcut-o banală și i-au epuizat posibilitățile de expresie. De asemenea, noile matematici ce s-au impus de la începutul secolului 20 au transformat-o într-un joc de copii – copii aici însemnând studenți la mate. Dar, dincolo de toate acestea, care trebuie să fi avut și ele un rol, suntem de mici antrenați să ne valorizăm particularitatea, individualitatea, ca fiind opusă funcțional unei geometrizări rigide. Ca fiind compusă din accidente și porniri spontane. Într-un asemeni climat, simetria ne pare a fi coercitivă, mecanică, abuzivă.)

Totuși, marile proiecte – zgârâie-norii care chiar zgârâie nori și toate celelalte proiecte masive – nu pot supraviețui fără echilibrul și ordinea pe care doar simetria (și corelatele sale) le pot aduce. Chiar dacă și-a pierdut magia, chiar dacă și-a epuizat capacitatea de expresie, simetria supraviețuiește prin funcționalitate. De aici va reînvia în arte – sau nu.