Opinie
Artă, cultură, educație. Ce reprezintă ele pentru noi? Divertisment?

Artă, cultură, educație. Ce reprezintă ele pentru noi? Divertisment?

Fiecare națiune (slash „piață culturală”) are propriile raporturi cu arta, cultura și educația. Cheia acestor raporturi este dată de stadiul de dezvoltare și capacitatea de autoreglare a mecanismelor sociale. Nu vreau s-o fac pe deșteptul, așa că voi scurta și voi trece la exemple: când bugetul pentru achiziția de carte (de către populație, nu de către biblioteci) reprezintă zero virgulă la sută din PIB situația este radical diferită decât atunci când reprezintă 2-3% din PIB. Într-un fel stau lucrurile într-o piață care se măsoară în mii de dolari și cu totul altfel într-una de miliarde.

Într-o piață agregată și autosustenabilă, al cărei model este piața de carte din Statele Unite, literatura de calitate, capabilă să-și păstreze pe termen lung valoarea și atractivitatea, este produsă implicit, prin mecanisme de piață. Sutele de autori „de consum” fac ca trusturile editoriale să fie suficient de profitabile pentru a-și permite ca, în paralel, să vizeze și obiective pe termen lung, între care producția de literatură de foarte bună calitate. În Europa, piețele sunt mai mici, iar producția „Q” are nevoie de stipendii în majoritatea statelor. Totuși, stipendiile (alocări bugetare, call-uri, subvenții, sponsorizări) nu reprezintă decât paliative. Dacă piața nu e agregată, nu e sustenabilă. Efortul de susținere a ei este sisific.

Așadar, ce reprezintă arta, cultura, educația? Divertisment sau infrastructură? În România, una dintre cele mai slab agregate cultural țări din UE, răspunsul poate fi/ trebuie să fie radical diferit față de statele solide cultural.

Am abordat adesea această temă în Cultura și în B-Critic. Închei cu fragmente dintr-un articol programatic ce a apărut în revista Cultura.

Avem nevoie de o cultură performantă, capabilă să ofere susținere societății, politicii și economiei românești, iar pentru asta avem nevoie de susținerea publicului, a grupărilor artistice, a societății civile, a mediului de afaceri. Dacă, să zicem, cultura e un joc, este unul de echipă, unul pe care (oricare ar fi semantica pe care fiecare dintre noi suntem predispuși să o atribuim acestei metafore) linia de atac nu îl poate câștiga dacă apărarea îl pierde.

Educația nu e sau nu ar trebui să fie echivalentă cu a lua 10 „la bac”. Nici măcar cu a lua bac-ul. După cum cultura nu este doar despre a stabili ierarhii și a ridica statui. Ambele sunt fundamente pe care se construiesc oameni performanți în viața lor profesională, în viața intimă, în cea de familie și în cea socială. Fără educație și cultură – sau cu forme strict individualizate ale artei și culturii; sau orientate spre imediata gratificare – o comunitate se rupe, iar corpusul social suferă de boli autoimunitare. La fel cum se rupe fără șosele, fără căi ferate sau fără rețele electrice.

1 thought on “Artă, cultură, educație. Ce reprezintă ele pentru noi? Divertisment?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *