Un septembrie si mai negru – Istoria 9/11

Dimineata lui 11 septembrie incepea cu dureri de cap pentru conducerea CIA. Problema zilei parea sa fie „Banii de bere”, nume sub care presa a codificat o afacere ilegala intermediata de un ofiter acoperit de CIA prin care cumparatori anonimi americani au achizitionat petrol irakian, incalcand nu doar embargoul ci si principiile propriei organizatii. „Ei bine – declarase Jerry Reed, colonel de marina care a sustinut ca de 18 ani era ghidat de CIA – cautam o cale sa trimitem in Texas o echipa de baieti pentru a sprijini pe guvernatorul Ann Richards. Acum, am gasit noi niste „batranei de treaba” pe care sa-i putem antrena si echipa in Arkansas dar nu stiam cum avem sa-i platim deoarece Congresul nu ne lasa sa ne implicam in asemenea lucruri”. Declaratia colonelului Reed se desfasura chiar in Capitoliu, anchetat fiind de o comisie a Congresului. Plin de decoratii, colonelul a continuat in acelasi stil: „Stiam ca irakienii au o gramada de petrol pe care nu-l pot vinde si o gramada de oameni pe care nu-i pot hrani. Asa ca am tratat pentru o incarcatura de vapor, cateva mii de barili de titei crud. Apoi ne-am intors si am vandut asta catorva tipi imbracati ca niste preoti intr-un Ferrari rosu si am folosit banii pentru a cumpara opt camioane de arme de la Rainier Light, disimulate ca un transport de bere. Apoi am avut ceea ce puteti numi o mica problema. Vedeti, noi aveam doar 24 de ore pentru a duce berea din Seattle in Arkansas”. Desi alte numeroase afaceri de acest tip s-au incheiat nefericit pentru ofiteri din Statele Unite, se pare ca sunt si numeroase cazuri in care „operatiunile speciale” reusesc. In cazul de fata, numit cand „Bani de bere”, cand „Convoiul irakian”, ancheta Congresului a plecat tocmai de la informatia ca intreaga afacere a fost girata de fostul presedinte Bill Clinton. Cu doar o zi inainte, acesta daduse o declaratie oficiala la Casa Alba in care nega orice implicare dar problemele erau departe de a se fi sfarsit pentru conducerea CIA si pentru fostul presedinte din moment ce lucrarile comisiei de ancheta urmau sa se reia a doua zi.

Vestea prabusirii unui avion peste World Trade Center trebuie sa fi fost ca o lovitura de baros. Aceeasi surpriza terifianta pe care au avut-o spectatorii canalelor de televiziune au avut-o si cei din serviciile de securitate. De cel putin trei ani problema terorismului era tinuta sub control si un atentat de asemenea proportii iesea din orice calcule. Fosta administratie reusise, dupa ani de efort, prin presiuni diplomatice si desfasurari de forte, sa elimine sau sa treaca in „adormire” cele mai multe organizatii teroriste, sa izoleze toate statele care sponsorizau asemenea organizatii si sa determine arestarea celor mai impozanti lideri. Cei ramasi in libertate pareau si ei trecuti pe linie moarta si, desi cel mai mare dusman al SUA era declarat Osama bin Laden, nimeni nu lua in serios declaratiile sale. „Prezic o zi neagra pentru Statele Unite si sfarsitul sau”, declarase liderul musulman intr-un interviu in care anuntase ca va trece la fapte in cateva saptamani.

„Unde ne sunt serviciile de siguranta?” „Cum s-a putut infaptui un asemenea atentat fara ca macar acestea sa il banuiasca?” Intrebarile au aparut, aparent fara raspuns, in chiar momentele terorii. „CIA cheltuieste miliarde pentru a ne asigura siguranta, spune un fost agent, Bob Baer. Dar sefii diviziei antiteroriste n-au pus niciodata piciorul in Orientul Mijlociu, nu vorbesc araba si nu vorbesc persana”, a adaugat Baer care vorbeste fluent ambele limbi si a fost in anii ’80 infiltrat in Organizatia pentru Eliberarea Palestinei si in Jihadul islamic. „Acum vedem teroristi umbland peste tot pe acolo si nici macar nu putem vorbi cu ei pentru ca nu le cunoastem limba. Cei din vest nu pot vizita cartierele de chirpici din lumea musulmana, acelea din care bin Laden isi racoleaza cea mai mare parte a soldatilor, fara ca toata lumea sa stie cine sunt si ce cauta”, spunea Reuel Marc Gerecht, un alt fost spion din Orientul Mijlociu, inca din luna iulie a acestui an. Oficiali si semioficiali, intre care Scott Ritter, fostul sef al misiunii Natiunilor Unite in Irak dupa razboiul din 1991 si chiar fostul vicepresedinte Al Gore certifica inexistenta desavarsita a unor informatii despre pregatirea vreunui atentat in care teroristii sa deturneze avioane si sa se prabuseasca pe cladiri cu ele. Pur si simplu nu facea parte dintre schemele de actiune pentru care sa fie pregatite reactii adecvate. Nu numai ca o conspiratie de asemenea proportii a scapat total neobservata dar chiar modul de actiune a fost surprinzator.

Pentagonul, care de un an isi bate capul cu marile puteri ale lumii pentru a realiza scutul antiracheta american capabil, teoretic, sa faca SUA invulnerabile la orice tip de atac, a fost el insusi distrus, ca institutie si cladire concomitent, printr-un atac cu o arma total inedita. Nici daca scutul antiracheta ar fi fost realizat deja, sustin specialistii in aparare americani, el nu ar fi fost eficient intr-un asemenea caz. Avionul era plin cu ostatici civili si nu exista nici o instructiune prin care asemenea aeronave sa poata fi doborate, ucigand cu rachete proprii concetateni. Abia dupa atentat, Franta a fost prima care a anuntat ca este dispusa sa isi doboare propriile aeronave sau orice aeronave civile care parasesc fara motive culoarul de zbor.

Gemenii au murit la ora 8,45 (ora New York-ului) cand primul Boeing 737 s-a prabusit in plin Manhattan. „Gemenii”, asa erau numite turnurile vecine ale World Trade Centerului new yorkez, adevarat simbol al puterii orasului. Televiziunile au sosit in jurul turnului pentru a filma „accidentul”. Chiar daca nu era exclusa ipoteza unui atac terorist, dupa regulile de pana atunci ea parea inca prematura. Cladirea a fost incercuita de importante mase de jurnalisti, politisti, pompieri, echipe de salvare care incercau limitarea dezastrului. Ideea ca atentatul se va repeta in acelasi loc, in acelasi mod, nu a venit nimanui. Era total neuzual ca teroristii sa faca asa ceva. La ora 9,03, un avion-taxi trece prin cadrul tuturor camerelor de luat vederi pentru a se infige in celalalt turn. Nimeni nu poate crede. Desi imaginile filmate sunt derulate continuu pe ecranele televizoarelor, ele nu sunt convingatoare. Totul este halucinant, semanand mai degraba cu acel truc mediatic din anii ’30 cand o emisiune de radio i-a convins pe toti new yorkezii ca au invadat martienii. Dar imaginile sunt mult prea violente. Pentru a scapa de incendiu, oameni se arunca pe geam la etajul 40. Flacarile au o inaltime de zeci de etaje si cei de jos nu isi pot inchipui urgia de acolo. Specialistii in constructii vor sustine mai tarziu ca in varful cladirilor s-a ajuns la temperaturi de 800 de grade. In cladire se estimeaza ca se afla un mic oras: 30 de mii de oameni. America este in stare de soc.

Autoritatile se intalnesc repede si apar primele comunicate oficiale. Presedintele SUA anunta ca va cere o ancheta federala pentru a stabili vinovatii. „Terorismul impotriva Americii nu are nici o sansa”, spune Bush in graba. Intr-adevar, timpul presa dar asta o stiau doar teroristii. La 9,35, la 50 de minute dupa primul avion, la 32 de minute dupa cel de al doilea, un al treilea avion taie in doua Pentagonul. Un sfert de ora mai tarziu cele doua turnuri new yorkeze se prabusesc. Casa Alba si Pentagonul sunt deja evacuate. Washingtonul, orasul construit pentru a fi capitala, este parasit de toate autoritatile centrale. Lumea politica, dominata de Washington, are o conducere mobila. Lumea financiara, dominata de Wall Street, nu mai exista. Cel mai mare centru financiar al lumii este o uriasa groapa comuna. Indicii financiari si cei bursieri se prabusesc pretutindeni, pe toate pietele. Unde este dolarul? Agentiile de stiri transmit, printre fotografiile dezastrului, si pe cea a unui agent de bursa din Berlin, care plange. Lumea poate trai si fara SUA, dar nu poate functiona. Pe teritoriul american, alte aeronave sunt date disparute. La Departamentul de Stat este detonata o masina capcana, nimeni nu mai este atent: doar o masina capcana. Un alt avion se prabuseste in Pennsylvania. Cei de pe coasta de est se tem de propriile avioane. O aeronava a politiei este urmarita de alte aeronave ale politiei: se presupune ca e controlata de teroristi. Oroarea vine de pretutindeni, prin intermediul televiziunilor, singurele care se arata pregatite sa suporte si sa reactioneze la o asemenea catastrofa. Lumea, asa cum o stiam, nu mai exista. Marii specialisti din finante, putinii supravietuitori dintre ei, sunt doar niste statui megatoare, plini de praf, oribili, cu fete dezumanizate. Nici un expresionist nu isi putea imagina asemenea statui. Lumea se calca in picioare in fata panoului pe care scrie, imbietor, „Welcome in Manhattan”. Toata lumea fuge, toti se ciocnesc de ceilalti. „No place to run, no place to hide”, o replica uzuala prin filmele americane, devine acum singura descriere exacta a ceea ce se intampla. Mai cu sange rece, jurnalistii fac interviuri. Estimarile victimelor variaza dupa surse, dar nimeni nu indrazneste sa spuna mai putin de 10 mii. Cele mai importante simboluri ale SUA au fost atacate si distruse. Si totusi nu e vorba de terorism simbolic.

Terorism simbolic ar fi fost daca victima era Statuia Libertatii sau orice alta statuie. Dar Pentagonul, Wall Street si Casa Alba (care era, se pare, tinta avionului prabusit in Pennsylvania), sunt exact organismele cheie ale Statelor Unite.