„Suveranismul” – praf în ochi pentru a ascunde propaganda rusească

Să demontăm puțin „suveranismul”. Ucraina este stat suveran. Mulți ani, nu și-a dorit să intre nici în UE, nici în NATO. Avea garanții ferme din partea tuturor vecinilor că nu va fi invadată.

În 30 de ani de la independență a ajuns unul dintre statele sărace ale Europei. Nivelul de trai era la jumătatea celui din Rusia și mult sub România (după aderarea la UE România a recuperat diferența față de Rusia și a depășit-o semnificativ pe aceasta).

Viața politică din Ucraina era în mod clar și aproape oficial dominată de Rusia. Politicienii ucraineni pro-Kremlin controlau guvernele și sub conducerea lor corupția și banditismul au atins cote greu de imaginat chiar și în România și Bulgaria. Mafia ucraineană devenise una dintre cele mai puternice din lume.

Primele conflicte cu Moscova au apărut când populația a votat împotriva candidaților pro-Kremlin. Votul suveran al ucrainenilor a fost contracarat prin încercarea Rusiei de a rupe bucăți din teritoriul Ucrainei suverane și, ulterior, prin războiul în care, în primele zile, a încercat chiar să ocupe capitala și să elimine complet puterea suverană de la Kiev.

Asta înseamnă foarte pe scurt „suveranism” în lumea de azi și aici unde suntem noi geografic.

Nicidecum Elveția pentru că nu avem vecinii Elveției și nici puterea ei economică.

Cât despre neutralitate politică și militară, așa ceva nu există și nu a existat vreodată în Estul Europei pentru că nu poți fi neutru de unul singur. Ca să existe, neutralitatea ta ar trebui să fie respectată inclusiv de vecinii mult mai puternici politic și militar.