Presiunea 2007

Iei un hotel, il dai cu vopsea si ii pui perdele noi. Cam asa parea ca sta treaba cu afacerile turistice si multi s-au ingramadit sa participe la privatizarea marilor hoteluri din tara. Numai ca si vopseaua s-a dovedit uneori prea scumpa si exista cazuri in care noii proprietari de hoteluri au hotarat sa scuteasca vechile hoteluri de orice fel de renovari. Turistii, multi, putini, trebuie sa vina, ca in alta parte n-au unde.

N-as vrea sa se-nteleaga ca vorbesc despre toti cei care au cumparat hoteluri de la Agaton. Exista cazuri si cazuri. Exista si conditii obiective, ca statiunile sunt cazute pe de-a-ntregul si acolo unde primarii nu se implica efortul proprietarilor de hoteluri e zadarnic pentru ca turistii nu pot sta numai in hoteluri, ca in puscarie, ferindu-se de ambientele dezolante. Exista si probleme cu creditele, scumpe, greu de obtinut si dificil de amortizat. Cert este ca multi proprietari de hoteluri cumparate de la stat s-au hotarat sa devina oameni seriosi si sa se retraga din afacerile turistice. |n acest moment exista de vanzare mai multe mari hoteluri (de la mare, de la munte, din centrul localitatilor) decat apartamente cu doua camere in Bucuresti.

Este ceea ce s-ar numi “presiunea 2007”. Integrarea europeana pare sa aduca (spun asa pentru ca n-am vazut nici un studiu serios care sa arate cum va arata turismul romanesc in primii ani de dupa integrare) un mare val de turisti straini, imposibil de manipulat in hotelurile rapciugoase mostenite de la Ceausescu. Asadar: “vand hotel cu iesire la mare si teren pe care puteti construi alte trei hoteluri”. Pe preturi inca se discuta dar putem afirma deja ca profitul cel mai bun il inregistreaza cei care au preferat sa se implice cat mai putin in intretinerea si buna functionare a “unitatilor”.

Articol aparut in Turism Club (2006)

UPDATE: Turistii straini n-au venit. Hotelierii au schimbat perdelele si cu asta basta. Turistii romani au plecat in Bulgaria. End of story.