Preistoria terorismului: asasinatul politic

“Nu trebuie sa fi un geniu pentru a fabrica o bomba”, spune Danny Kline, expert pirotenist al FBI care a anchetat atentatul de la Oklohama Center. “De aceea este totul atat de inspaimantator. Pentru ca este foarte ieftin sa faci o bomba. Ingrasaminte pe baza de nitrat de amoniu se vand in orice magazine agricole si costa aproximativ 10$ punga de 23 de kg”, explica expertul. Pentru cei mai putini descurcareti dintre teroristi, care nu stiu cum pot fabrica artizanal armele infernale, internetul pune la dispozitie ample baze de date si posibilitati de a schimba informatii. Una dintre cartile on-line la care accesul este nelimitat poarta numele de “Manualul de buzunar al teroristului”. In lucrare se dau descrieri amanuntite ale schemelor de asamblare a unei bombe, in functie de obiectivul care trebuie doborat, avand ca “ingrediente” diverse substante care se vand in magazinele alimentare, in farmacii, in florarii etc. Manualul este atat de amanuntit incat da si sfaturi despre cum trebuie sparta incuietoarea unui laborator chimic universitar pentru a face rost de materia prima necesara confectionarii bombei.

Fara a avea inceput la o data anume, terorismul este un produs al secolelor moderne, avantul sau fiind dupa anii 1960. In perioadele mai vechi terorismul se reducea indeosebi la asasinate. Chiar si dupa inceputul acestui secol, tinta organizatiilor teroriste era doborarea directa a reprezentantului factorului de putere impotriva carora teroristii luptau. Victime sau tinte ale unor asasinate de tip terorist au fost Iuliu Cezar, 10 papi, Henric al IV-lea al Frantei, Petru al III-lea al Rusiei, Napoleon Bonaparte, Abraham Lincoln, Carlos I al Portugaliei, George I al Greciei, Theodore Roosevelt, Vladimir Ilici Lenin, Benito Mussolini, I. Gh. Duca, Armand Calinescu, John F.Kennedy, Martin Luther King, Robert Kennedy si, desigur, printul Franz Joseph, mostenitorul tronului austriac, al carui asasinat a declansat primul razboi mondial. Un caz cu totul si cu totul special in istoria asasinatului politic este reprezentat de Alexandru al II-lea al Rusiei, “un Alexandru aproape nemuritor” cum il caracteriza V.P. Borovicka, unul dintre cei mai mari istorici ai organizatiilor secrete din estul Europei. Impotriva lui Alexandru al II-lea s-au pus la punct cel putin 10 atentate dintre care 5 au fost infaptuite. Sfartecat de bombe, cu picioarele retezate de explozie tarul a supravietuit la trei atentate, pierzandu-si in cele din urma viata tot in urma unei conspiratii a narodnicilor. Un alt caz legendar este Rasputin, preotul insarcinat cu puteri miraculoase de la curtea ultimului tar. Pentru a indeparta influenta nefasta pe care acesta o exercita asupra tarului si tarinei, un grup de curteni l-au invitat la o petrecere unde Rasputin a fost otravit. Rezistand totusi otravii el a incercat sa paraseasca palatul, pana pe malul Nevei fiind impuscat in spate, injunghiat si sugrumat. Dupa aceea trupul i-a fost aruncat in rau, intr-o copca facuta in gheata. Atunci cand tarul a ordonat scoaterea de sub ape a trupului neinsufletit, la autopsie s-a constat ca Rasputin avea apa in plamani, ceea ce dovedeste ca  adevarata cauza a mortii a fost innecul.