Harta genetică a Europei (strict orientativ!)
Circulă pe internet o „hartă genetică” a Europei care stabilește corelații între markeri genetici și etnie sau cultură (nu e clar). Sursa pare a fi un articol de pe Medium (https://damiocheanul.medium.com/genetics-of-europe-explained-first-part-49344ae6f3fd)
Doar ca referință foarte vagă și aproximativă, harta poate fi luată în considerație (însă necesită o înțelegere a geneticii, precum și a antropologiei istorie, fără de care asemenea asocieri sunt pură dezinformare). Trebuie spus că nici populațiile istorice (ex. celți, slavi, sardinieni etc.) și nici grupurile mari etnolingvistice (ex. indo-europeni, levantini etc.) nu erau compacte genetic. Deci nu se poate pune semnul egalității markerii genetici (ex. R1a, R1b etc.) și o populație anume. Totuși, ca și astăzi, populațiile istorice aveau o predominanță a unor markeri, care se regăsește și în populația de azi și care poate fi utilă în înțelegerea dinamicii populațiilor din epocile nedocumentate istoric.
O altă precizare importantă este că mixul genetic (și predominanța unei populații) nu poate fi în niciun fel echivalată cu o componentă etnio-culturală. De exemplu, prezența haplogrupei R1b nu înseamnă automat „celtic” – acest haplogrup exista cu mult înainte de formarea culturilor celtice și se găsește în populații foarte diverse. În fapt, naționalitatea sau consistența etno-culturală sunt derivate istorice ale unor factori economici, politici, economici și de climă, mult dincolo de componenta genetică. Așadar, asocierile între genetică și o componentă cultural-politică sunt aproximări ale unei aproximări. Ca atare, utilizarea unei asemenea hărți trebuie făcută cu maxim discernământ și cu precauție.
(Și ar fi util să înțelegeți că acești markeri genetici analizați sunt caracteristici cromozomului Y. Hărțile genetice care cuprind analiza mitocondrială, pe linie maternă, marchează cu totul alte conexiuni și ponderi ale populațiilor. Realitatea este că mixul populației este deosebit de mare în Europa și că studiul genetic poate fi foarte interesant, dacă este făcut în cunoștință de cauză și fără simplificări care sunt greșite și contraproductive).
Acestea fiind zise, harta ca atare este:
Este remarcabil mixul genetic din populațiile central- și est-europene, unde niciun haplogrup nu este majoritar (și nici măcar haplogrupurile înrudite nu sunt dominante).
Diversitatea genetică europeană reflectă mii de ani de migrații, amestecuri și procese demografice complexe, nu simplele „origini etnice”. Interpretările genetice trebuie făcute cu prudență științifică, evitând determinismul genetic și recunoscând limitele unor asemenea analize.