De ce sărăcia și izolarea se potențează reciproc
Mobilitatea pe care o aduce globalismul extinde și mai mult limitele. E iluzoriu că ele ar dispărea, dar, devenind mai largi, aduc o reducere a presiunii pe condiția umană. Fie că e cazul globalizării informației, prin internet și prin noile capacități comunicaționale, fie al globalizării capitalului, fie al constituirii de entități politico-economice suprastatale, fie, pur și simplu, al migrației populației. Individul și individualul capătă un spațiu mai mare de expresie și de afirmare.
Sigur, o asemenea „lume lărgită” are nevoi de reguli și vectori de funcționare. Și-i va găsi singură, când va veni timpul. Dar acum încă își testează funcțiile și capacitățile, trăim acea emulație „hectică” prin care a trecut și societatea renascentistă înainte de a defini acceptabilul și inacceptabilul. Este și asta o lecție a istoriei, disponibilă, bine documentată – criza societății medievale în tranziția ei către iluminism și capital; ca și acum, în centrul crizei politico-sociale se afla o tehnologie comunicațională democratizantă. Cu cinci secole în urmă cartea și tiparul erau tehnologia care topea anchilozatele relații sociale. Azi este internetul.
Sunt stridențe, sunt riscuri, sunt exacerbări ale inegalităților – ale inegalităților culturale în primul rând. Pentru că, dacă revoluțiile romantice și preromantice aveau în substrat abstractizarea, generalizarea și lichefierea capitalurilor, substratul actualelor schimbări este unul care ține de creativitate: licențe, patente, conținut premium, know-how sensibil, informație privilegiată și tehnologii bazate pe asemenea informație. Însă prima barieră este aceea a accesului și a know-how-ului esențial. Pe de altă parte, globalizarea și fenomenele conexe sunt, prin excelență, fenomene culturale. Unele care afectează teribil fundamentul și cutumele actualelor așezăminte instituționale, croite încă pentru epoci trecute.
În noua lume a creativității, sărăcia înseamnă lipsa accesului, izolarea. Lipsa unei educații utile și bine articulate. Acceptarea situației de a fi devenit obsolet. Autoizolarea în orice formă de paseism sau autocompătimire. Lipsa networkingului social și intelectual.
Articolul complet a apărut în revista CULTURA:
Foto: Pexels