Cine-și mai amintește votul uninominal?

Franța are în această perioadă mari probleme cauzate de votul uninominal. Sistemul de vot francez pentru parlament este în două tururi, similar cu alegerea președintelui în România sau cu alegerile pentru primari până de curând. Dacă în primul tur există un candidat cu majoritate absolută (peste 50%), el ia colegiul și alegerile se încheie. Dacă nu e cazul, se face un tur doi cu candidații cel mai bine clasați în turul unu și câștigătorul este direct ales în parlament. Fără nicio compensare de liste și de reprezentativitate, cum este în sistemul românesc sau în cel german.

Sistemul francez a dus mult timp la parlamente mult mai solide decât peisajul politic. Forțele centriste, mai apte de colaborări politice (pentru a atrage voturi suplimentare în turul 2 au fost în mod cert avantajate. Dar: 1) o mare gamă de manifestări politice minoritare au rămas fără o expresie politică sau au fost subreprezentate și 2) forțele centriste au obținut constant o suprareprezentare pe care au folosit-o pentru a promova (fără acord politic) propria agendă, fiind nepăsătoare la problemele ridicate de celelalte segmente sociale. Plus 3) în contextul unei fragmentări teribile a spectrului politic francez de după prăbușirea vechiului sistem de partide, sistemul de vot francez a permis ani în șir guvernări minoritare, care reprezentau maxim o treime din populație.

Toate acestea au refulat în alegerile din 2024 – cele europarlamentare și, în mod special, cele anticipate, declanșate de Macron după înfrângerea în europarlamentare. Rezultatul a dus la conturarea a trei poli politici perfect incongruenți. Iar o imposibilitate și mai mare este dată de faptul că, sub mirajul că un colegiu poate fi câștigat cu 15-20% din voturi, reprezentanții politici refuză sădialogheze și să exploreze căi de mijloc.

Sisteme de tip uninominal sunt în mai multe mari state, în special în cele unde democrația modernă a fost încercată pentru prima dată: Franța, SUA, Marea Britanie. În celelalte țări, de regulă, sistemele uninominale au avut viață scurtă (dacă au fost testate) și au dus rapid la blocaje de tipul celui care este azi în Franța. „Câștigătorul ia totul” creează mecanisme politice care pot eșua rapid într-o tiranie a majorității (nu este cazul Franței de azi, dar un exemplu concret îl poate da trumpismul) sau într-o subreprezentare cronică a unei game enorme de minorități (da, acesta este cazul Franței).

În România au fost mai multe variante de vot uninominal în primele alegeri din secolul 19 și, recent, în alegerile din 2008. Acest sistem a fost propus de Traian Băsescu, pe atunci președinte al României și a fost supus unui referendum. Acel referendum a fost invalidat, neîntrunind pragul de participare minimă necesară, dar votul în favoarea uninominalului a fost masiv. Ca urmare, în Parlament a fost introdus un sistem electoral cu colegii uninominale (dar compensat, cu voturi care se redistribuiau între partide pentru a nu exclude minoritățile – de fapt, UDMR).

Ce a propus Traian Băsescu? Un vot pur uninominal, care să îi responsabilizeze pe aleși:

• Pentru a fi declarat câștigător, un candidat trebuie să obțină o majoritate absolută în primul tur de scrutin.
• Daca nu obține majoritatea absolută, se organizează un al doilea tur între primii doi clasați.
• Câștigător este cel care adună cele mai multe voturi în urma celui de-al doilea tur.
• Acest proiect introduce circumscripțiile electorale uninominale, adică cu un singur mandat de deputat sau senator pentru un areal geografic. Județele au fost împărțite în colegii după numărul de deputați și senatori la care aveau dreptul pentru o bună reprezentare.

În Parlament a trecut un sistem cu modificări esențiale:

• sistemul de colegii s-a păstrat
• a fost ținut un singur de scrutin, în care câștigătorii majorității absolute (câteva cazuri, ici și colo) au primit direct mandatul parlamentar, iar pentru celelalte colegii a fost introdus un sistem de compensare pe liste și redistribuire a voturilor, pe partide, de la un colegiu la altele
• Obiectivul: asigurarea unei relații proporționale între suportul electoral de care beneficiază un partid la nivel de circumscripție și numărul de mandate care îi revin din circumscripția respectivă

Acest sistem de vot mixt nu a reușit reforma clasei politice (pe care o dorea Băsescu), dar nici nu a dus la derapaje de sub/suprareprezentare. În cazul acestora din urmă, România ar fi fost în mod special vulnerabilă, neavând, de exemplu, o arhitectură instituțională cum este cea din Statele Unite, care nu i-a permis lui Trump, în primul mandat (și sper să nu mai existe și un altul), să impună o tiranie a majorității.

Personal, am votat în favoarea votului uninominal. La acea dată, în 2007, Franța, UK și SUA nu aveau niciun fel de probleme legate de sănătatea democrației și sistemele lor politice păreau unele de succes. Mi se părea firesc să adoptăm unul dintre aceste modele. Azi, văzând evoluțiile recente, mă bucur că întregul demers a fost deturnat și că votul uninominal a fost conceput de așa natură încât a produs schimbări majore fără să schimbe nimic.

vezi mai departe:

o analiză Hotnews a sistemelor de vot din 2008

minisiteul Arhiva politică, dedicat alegerilor din 2008

2008 alegeri alegeri 2008 alegeri parlamentare antet camera deputatilor candidat candidati candidatii pentru Camera Deputatilor candidatii pentru Senat castigatori alegeri castigatorii alegerilor colegii electorale colegii uninominale deputat deputati electoral Judetul Arges mandate ministru noiembrie 2008 parlament parlamentul romaniei pd-l pdl pnl PRM psd psd+pc rezultate rezultate alegeri rezultate finale rezultatele alegerilor rezultate vot semn semnul electoral senat senatori senatul romaniei sigla simbol udmr uninominal uninominale vot

rezultatele alegerilor din 2008

video de promovare pentru votul uninominal în Republica Moldova