Câți români au emigrat? Și de câți emigranți din Africa și Asia e nevoie în România?
România are o proporție mult mai mare a populației conservatoare tocmai pentru că cei mai mulți din populația activă au plecat sau vor să plece în străinătate. Datele reale lipsesc pentru că autoritățile române vor mai degrabă să ascundă subiectul.
Extrase din dosarul „Migrația – o problemă economică sau una culturală?”, apărut în revista Cultura:
În întregul complex al migrației internaționale, țările din Europa de Est reprezintă realmente un caz special. Migrația intracomunitară nemaifiind reglementată, iar Uniunea Europeană fiind lipsită de o minimă centralizare, dinamica fenomenului este destul de puțin transparentă. Astfel, în România cifrele oficiale care descriu fenomenul s-au blocat la câteva sute de mii. Este vorba despre o interpretare hiperconservatoare, care ia în seamă doar populația care a procesat întregul proces administrativ de schimbare a rezidenței și a notificat despre asta autoritățile române. Sursele care iau în calcul migrația efectivă, dincolo de oficializarea raporturilor cu administrația, împing cifra la câteva milioane. Tradițional, pe baza remitențelor (banii trimiși în țară de către emigranți), totalul estimat de Banca Mondială și de Banca Națională a României este de 3,5 milioane de români stabiliți (semi)permanent în străinătate. De notat că sunt monitorizate exclusiv remitențele efectuate prin intermediul organismelor financiare, nu și cele directe sau prin intermedierea unor mecanisme nebancare. Estimările făcute de OECD, Națiunile Unite, Eurostat sau bazele de date dedicate migrației și demografiei oferă cifre destul de diferite între ele, conturând ideea unei transparențe limitate. Într-adevăr, există localități și comune în România efectiv abandonate, iar efectul unei transparentizări efective ar fi desființarea unui mare număr de UAT-uri (unități administrativ teritoriale) care au devenit nesustenabile sau complet depopulate. De asemenea, dacă s-ar opera cu cifrele reale de locuire, impactul s-ar resimți și la nivelurile administrative superioare, schimbând vectorii politicilor publice (atât cât sunt ele implementate) sau echilibrele politice din administrația locală; pe de altă parte, impunând ca necesară recalibrarea atenției și a interesului acordat cetățenilor români din străinătate – de la dreptul de vot (calibrat în prezent pentru câteva sute de mii de persoane, nu pentru câteva milioane, cât reprezintă migrația reală) la asistența consulară, susținerea organizațiilor și asociativității diasporei, susținerea la niveluri acceptabile a acțiunilor economice și culturale transnaționale. Asta cu atât mai mult cu cât, pe lângă remitențe (în valoare de câteva milioane de dolari pe an, cu un vârf de aproape 10 milioane în 2008), mulți dintre cei plecați plătesc unele categorii de taxe în România, au proprietăți sau susțin financiar persoane rezidente.
https://revistacultura.ro/migratia-o-problema-economica-sau-una-culturala/
vezi și