Avioanele Razboiului Rece

aka PE ARIPILE VANTULUI (6)

Europa a terminat razboiul cu toate fabricile de avioane devastate de bombardamente. Statele Unite, a caror industrie aviatica a fost intarita de efortul de razboi, au preluat initiativa la nivel mondial si au avut libertatea totala in a-si stabili limitele operative. Fostii contractanti militari au dezvoltat aeronave comerciale care au dominat era post-razboi precum Stratocruiser de la Boeing, Constellation de la Lokheed si DC-6 de la Douglas. Noile aeronave erau construite pe structura unor bombardiere si preluau de la bombardierul american B-29 sistemul de presurizare care permitea zborul in straturile inalte ale atmosferei. Anii 50 au pus la treaba turbojeturile, britanicii inscriind in competitie avionul Comet de la De Havilland, americanii Boeingul 707 si Douglas DC-8, francezii Caravelle de la Sud Aviation, in timp ce rusii au venit cu Tupolev Tu-124 si Tupolev Tu-104 deservite de principalii operatori aerieni sovietici, Aeroflot si Interflug. Micile avioane Vickers Viscount si Electra de la Lookheed, concepute pentru curse charter si calatorii de afaceri, au fost primele turbopropulsoare.

Anii 70 au apartinut de asemenea constructorilor de avioane, Jumbo Jet-ul 747 de la Boeing fiind din aceeasi generatie cu alte avioane de mare viteza si mare capacitate precum Douglas DC-10 si Lockheed L-1011, aflate inca in serviciu. Europenii au contraatacat cu modele de o capacitate comparabila si viteza incomparabila, hipersonicele Concorde si Tupolev 114. Pentru serviciul de long si mediu curier, o alta initiativa europeana a dus la crearea in 1972 a consortiului Airbus care a devenit o certitudine in anii 80 pentru a domina, alaturi de Boeing, piata mondiala in prezent.

In anii 80 traficul aerian a inregistrat cresteri masive ca numar de pasageri, fapt ce a determinat guvernul SUA sa ia masuri pentru reducerea numarului de noi companii aeriene care riscau sa compromita boomul economic. Conditiile foarte restrictive prin care o noua companie putea deveni operationala au facut ca un singur nou competitor, America West, sa se poata mentine intre marile companii, in timp ce sute alte companii au dat faliment. Tot de anii 80 este legata si aparitia companiilor low cost care ofera la preturi incredibil de mici servicii similare cu marii operatori, achizitionand aeronave moderne, economice, activand un design dinamic de afacere si reducand serviciile la strctul necesar. Liderii domeniului sunt JetBlue si AirTran, fondate in deceniul 9.

Impactul companiilor low cost, ca si reculul inregitrat de industria aviatica dupa 9/11 septembrie, au creat mari probleme financiare marilor companii, in Statele Unite United si USAirways declarandu-si falimentul, la fel ca si Swiss Air in Europa, compania nationala elvetiana fiind declarata in faliment si cumparata de un operator privat elvetian, Crossair, care a preluat si numele defunctei companii. Alti mari operatori mondiali precum Alitalia, Scandinavian Airlines System, British Airways, SABENA, Japan Air System, Air Canada si Ansett Australian au cochetat cu falimentul sau chiar si-au sigilat registrele.