Aceeași țară – două seturi de artiști
În licitațiile internaționale, arta românească se vede radical diferit decât în cele de la București. La nivel mondial, Brâncuși este, la mare distanță, cel mai important artist român. Recordurile sale – cu mai multe vânzări la peste 20 de milioane – i-au stabilit o cotă care, în valoare de inventar, o egalează probabil pe cea a tuturor celorlalți artiști români la un loc. Foarte dinamic și cu recorduri ce tind spre 10 milioane de euro, Adrian Ghenie este singurul prezent cu lucrări, constant, și în licitațiile din România și în cele din străinătate. Ceilalți artiști români cu cotă internațională apar rarisim în licitațiile de la București: Victor Brauner, Reuven Rubin, Arthur Segal, Jaques Herold, Arikha sau Spoeri. Ei au plecat din țară în timpul dictaturilor de aici, iar vârful de creație a fost în diaspora.
O nouă diaspora, de după comunism (în care poate fi încadrat și Ghenie) a produs generații de artiști aproape necirculați în țară. Gert și Uwe Tobias, Mircea Cantor, Victor Man și alții și-au obținut o notorietate externă, dar nu au lucrări care să fie tranzacționate pe piața românească.
În schimb, multianual, o listă cu artiștii cei mai reprezentativi pentru piața de artă din România îi cuprinde pe Grigorescu, Tonitza, Andreescu (artist cu foarte puține lucrări), Luchian, Ressu, Petrașcu și Pallady. Alături de aceștia, Iser, Mützner sau Schweitzer-Cumpăna, artiști care au lăsat un număr uriaș de lucrări, compensează prin volum lipsa unor vânzări remarcabile.
extrase din articolul Topul pictorilor români în licitațiile de artă din țară, publicat în revista CULTURA (vezi articolul întreg: https://revistacultura.ro/topul-pictorilor-romani-in-licitatiile-de-arta-din-tara/)
