Ada Kaleh, în traducere din turcă „Insula Cetății”, a fost o oază de liniște și multiculturalism pe Dunăre, înghițită de ape în urmă cu decenii. Această insulă misterioasă, cu o istorie bogată și o cultură unică, a captivat imaginația multor generații. Numele său venea de la o veche fortificație / cetate, situată în partea de vest a insulei.
Subterane din Ada Kaleh – Carte poștală de epocă (perioada interbelică)
O istorie tumultoasă
Situată în apropierea de Orșova, Ada Kaleh a trecut prin mâinile a numeroase civilizații de-a lungul timpului. Menționată chiar de Herodot, insula a fost un punct strategic important pe fluviu, fiind locuită de daci, romani, turci și austrieci.
În secolul al XIX-lea, insula a devenit un refugiu pentru turcii care au fugit de războaiele balcanice. Aici, într-un cadru idilic, s-a dezvoltat o comunitate prosperă, cu tradiții și obiceiuri proprii.
Un paradis pierdut
Ada Kaleh era renumită pentru:
Arhitectura orientală: Casele cu curți interioare, moscheea, bazarul și fortăreața creau o atmosferă orientală unică.
Grădinile luxuriante: Insula era presărată cu grădini de trandafiri, pomi fructiferi și plante aromatice.
Meșteșugurile tradiționale: Locuitorii insulei erau pricepuți în prelucrarea lemnului, a metalului și a pielii.
Gastronomia turcească: Bucătăria locală era bogată în arome și condimente, iar cafeaua turcească era o băutură apreciată.
Sfârșitul insulei
Paradisul de la Ada Kaleh a avut un sfârșit tragic. În anii ’60, în urma construirii barajului de la Porțile de Fier I, insula a fost inundată, iar locuitorii au fost nevoiți să-și părăsească casele și să se relocheze. Deși insula a dispărut fizic, amintirea ei este ținută vie de urmașii celor care au locuit-o, dar și prin mărturiile celor care au vizitat-o. Ada Kaleh a devenit un simbol al pierderii, al nostalgiei și al frumuseții efemere.