Catalogul “Pixopictura I” – editie eBook

Catalogul “Pixopictura I” a fost lansat astazi intr-o forma optimizata pentru lectura online si download pe platformele Rocarta.info si Scribd. Albumul cuprinde 88 de lucrari de grafica digitala din seria Pixopictura, iar titlurile si descrierile tehnice ale lucrarilor sunt in romana, engleza si franceza. Adresele  la care poate fi vizualizat/descarcat catalogul sunt:

Cele mai proaste alegeri vazute de mine

USL este sigur de victorie si a depus liste de candidati care relecta o mare aroganta fata de alegatori. Este sigur ca acestia vor vota orice le va propune, chiar si-un bou dac-ar fi pe liste. Un bou real, vreau sa spun, cu coarne, coada si care scoate sunete funny…

Toti compromisii si-au facut loc pe listele USL, iar liderii partidului au acceptat cele mai dubioase candidaturi cu convingerea ca va duce dezbaterea electorala departe de orice teme reale, intr-o eterna harmalaie cu Basescu. Nici programele politice n-au vreo importanta, nici pentru liderii USL, nici pentru alegatori. Cu cat propunerile sunt mai fanteziste, cu atat mai mult trebuie provocat un nou conflict cu presedintele, si astfel orice gugumanie trece, iar publicul se pregateste sa voteze o strategie politica redactata parca de Petre Ispirescu.

Din nefericire, nici PDL nu reuseste o prezenta onorabila in aceste alegeri. Au comis deja mai multe erori de strategie si de comunicare, renuntand la sigla politica si culori electorale. A ales in schimb un logo prost – ARD – cuvant cu propria semnificatie, greu compatibila cu vreun mesaj politic; si un simbol – o inima rosu, alb, albastra – care nu transmite decat patetism si disperare. Cu atata incarcatura emotionala si semnificativa, simbolul ar fi greu compatibil cu orice mesaj politic profund si lucid, care ar putea repune in discutie PDL ca forta politica. Din nefericire, ARD nu ofera niciun mesaj politic major, nici convergent, nici disonant cu inima din sigla.

Ce e esential este ca nici ei nu vin cu un program politic. Cel mai realist afis al lor este cel care spune ca “Noi venim cu oameni noi”. Adica e un targ de oameni? Se vand oameni in campania electorala? Daca in cazul USL-ului abordarea campaniei este de tabloid, cu scandaluri si paruieli provocate doar de faptul ca televiziunile sunt dispuse sa difuzeze paruielile in cauza, in cazul PDL abordarea e de supermarket. “Avem produse noi!” “Cumparati acum!”. Temele de campanie sunt varza sau inexistente, televiziunile nareaza campania electorala cu exact aceeasi isterie ca si evenimentele de dinaintea campaniei, iar restul presei nu mai exista. Listele electorale sunt proaste si din partea ARD care, din pozitia de invins asumat, a primit orice nume pe liste, numai sa aiba cine sa finanteze un minimum de campanie si sa aiba candidati pe peste tot. Cu cat mai noi, mai necunoscuti si mai neconfirmati, cu atat mai bine!

Pe alocuri, liderii PDL resimt inexistenta marilor programe politice. La mine in sector, in 4, filiala ARD a initiat o asa-numita “lege a caldurii” si ne cere sa ii votam candidatii pentru a trece aceasta lege care va duce, in esenta, la scaderea cheltuielilor la intretinere. Evident, ei nu vor putea vota legea de unii singuri, iar din banca opozitiei nu vor putea vota niciun fel de lege. Este, totusi, o incercare legitima a candidatilor de a propune ceva. Fara un asemenea clu de campanie, afisele initiale ale ARD in fata blocului meu spuneau: “Sunt Cutare. Intru in lupta!”. Asa, si?

Vizavi, pe partea PSD-ista a strazii, USL propune o simpa lista de nume, cu Dan Voiculescu scris putin mai mare decat ceilalti. Mesajul electoral vine dupa alegeri, iar strategia politica mai bine n-o spui, daca tot nu ti-o cere nimeni, decat s-o spui si sa minti.

O campanie electorala a debusolarii si a lipsei de orizont. Politicienii romani oficializeaza falimentul ideologiilor politice la Bucuresti si al unei clase politice construite pe spaga, autoritarism si coruptie. In acest moment, privind oferta electorala, este clar ca nu exista niciun pol interesat in modernizarea Romaniei si care sa promoveze curatirea ei morala, economica si culturala. Singurele sperante le mai putem lega doar de o Uniune Europeana care sa se manifeste mai activ si mai agresiv in colaborarea ei cu gruparile politice retardate de la Bucuresti si din alte tari esuate.

Micul anticomunism fata in fata cu marea dictatura

Programul de recuperari anticomuniste s-a imbogatit cu un nou documentar, care s-ar putea numi “Comunismul pentru blonde” dar se numeste simplu “Dupa tacere ce nu s-a rostit nu exista?”. Filmul a fost proiectat la Sibiu pe ecranele Astra Film Festival. Link spre prezentare. Un documentar pe jumatate plicticos si pe doua treimi teribil de interesant.

Regizorul filmului este canadiana Vanina Vignal, dar filmul este unul romanesc, turnat in Romania, cu un subiect romanesc.

Documetarul preia imagini dintr-o prima calatorie in Bucuresti a autoarei, imediat dupa 1990, si se axeaza pe povestea personala a unei prietene romance, pe care o urmareste si in zilele noastre si ale carei istorii de familie le reconstituie. Un bunic al acesteia cu un trecut de detinut la Canal, un an de zile, este premisa documentara, alaturi de o nepoata (chiar protagonista) care apare ca figurant intr-un film de propaganda din anii ’80, la capitolul “cat de misto e sa fii tanar in comunism”.

Premisa documentarului este de a oferi un ghid despre totalitarism fiicei protagonistei, aflata in prepubetate. Numai ca fata pare sa n-aiba nevoie de un asemenea ghid. Comunismul n-o intereseaza. “Vreau sa-mi fie mila de Ceausescu pentru ca toata lumea il vorbeste de rau si mie imi place sa imi fie mila de el”, spune fiica mai mult sau mai putin textual. “Daca as sti mai multe nu mi-ar mai fi mila de el”, concluzioneaza de pe culmile suficientei adolescentine.

Numai cine n-a povestit niciodata unor adolescenti cum era sub comunism nu stie ce provocare e. Istoria recenta este, mereu, o coaja de banana. Orice mare adevar aluneca si cade grotesc in fata noilor generatii.

Despe film: facut ca o discutie la psiholog, personala si superficiala, ilustrata doar cu ticurile de expresie ale personajelor, povestea mai degraba plictiseste. Dar are marea calitate de a reconstitui comunismul intr-o explicatie pentru blonde, printr-o investigare a micilor fapte de viata care, decantate si stilizate de timp si mass media, aluneca intr-un lirism de mica adancime. Intreagul regim politic este convertit intr-o serie de microdrame, care au produs microtraume, iar demersul regizoral le scoate la iveala intr-un pachet pop. Altminteri nimeni dintre noi n-ar avea timpul si rabdarea sa vada ce a ramas in mentalul comun din toata propaganda comunista si ce a fost suprascris cu dezvaluirile anticomuniste. Investigatia de tip psiholog, dubalata de obsesia oglinzilor in cadru, este USP-ul acestui film care nu muta munti din loc, nu spune adevaruri si nu face dezvaluri. Nu condamna pe nimeni, dar nici nu iarta.

 

ParagrAFF – ziarul Astra Film Festival

Saptamana trecuta (15-22 octombrie) am fost la Sibiu, implicat in Festivalul de Film Documentar Astra – AFF. Contributia mea a fost legata de reteta grafica a ziarului festivalului, care a aparut in 6 numere pe durata proiectiilor. De asemenea, am asigurat tehnoredactarea acestui ziar. Numit ParagrAFF in ultimii 3 ani, ziarul festivalului a avut in acest an doua editii zilnice, una in romana si una in limba engleza. Numai editia in limba romana a aparut pe print. Ambele editii au fost publicate in format PDF pe siteul festivalului, la adresa http://www.astrafilm.ro/newspaper.aspx

Echipa redactionala a fost:

Redactor-ºef: Cristina Petrescu

Redactori: Cãtãlin Sturza, Robert Bãlan, Laura Dumitrescu, Militon Stãnescu, Eliza Zdru
Tehnoredactor: Nicu Ilie
Foto: Sebastian Marcovici, Eliza Zdru

 

ParagrAFF nr.1/16 octombrie 2012

ParagrAFF no. 1 / IN ENGLISH / the 16th of October 2012

ParagrAFF nr.2/17 octombrie 2012

ParagrAFF no. 2 / IN ENGLISH / the 17th of October 2012

ParagrAFF nr.3/18 octombrie 2012

ParagrAFF no. 3 / IN ENGLISH / the 18th of October 2012

ParagrAFF nr.4/19 octombrie 2012

ParagrAFF no. 4 / IN ENGLISH / the 19th of October 2012

ParagrAFF nr.5/20 octombrie 2012

ParagrAFF no. 5 / IN ENGLISH / the 20th of October 2012

ParagrAFF nr.6/22 octombrie 2012

Guvernul a manipulat ilegal cursul de schimb pentru a percepe accize mai mari

Guvernul a manipulat ilegal cursul de schimb pe 28 septembrie pentru ca pe 1 octombrie sa obtina un curs de schimb leu -euro cu 20 de puncte mai mare. Cursul din ultima zi a lui septembrie este cel mai important pentru stat intrucat acesta este luat ca reper in calculul accizelor pentru anul urmator, deci un curs mare, crescut artificial, duce la marirea pretului la tigari, alcool, cafea si toate celelalte marfuri accizabile. Fortand cursul de schimb pentru a obtine un avantaj in dauna consumatorilor, guvernul comite o ilegalitate si ar trebui sanctionat. Ministrii responsabili (recte Florin georgescu de la Finante) ar trebui sa raspunda penal, aidoma directorilor de companii sau fonduri care manipuleaza in interesul organizatiei lor diverse valori mobiliare.

Pe 27 septembrie, cursul leu euro era 4,5140. A urcat pe 28 la 4,5331. Pe 29 si 30 septembrie a fost weekend si nu s-a tranzactionat. Pe 1 octombrie s-a inregistrat un curs de 4,5178, dar deja porumbelul zburase! Pe dolar, in aceleasi zile, cursul leului a fost in usoara scadere, la fel si pe DST. Pe pietele internationale, in aceeasi perioada, euro a scazut -0.14 %  fata de dolar.

 

“Deschideti usa! Politia! Am venit cu recensamantul!”

Asa-numitul “mini-recensamant” scos din joben de premierul Ponta si ministrul de interne Rus pentru a bloca institutiile statului ar urma sa se desfasoare cu angajati ai MAI care sa fie trimisi din usa in usa pentru a verifica dreptul de vot al fiecarui roman. Masura este aberanta din punctul de vedere al democratiei, schimband “regulile jocului” dupa “incheierea jocului” pentru singurul motiv ca USL refuza sa se recunoasca invins.

Si, in deja traditia guvernului Ponta, cabinetul incearca sa mascheze o aberatie cu o aberatie si mai gogonata. Intentioneaza sa treaca referendumul in spatele militienilor, pe care sa ii puna sa umble din usa in usa, ca pe vanzatorii de covoare.

Ce va urma? Daca nu iese cum vrea guvernul, pasul urmator va fi recensamantul cu mascati: “Deschideti usa! Politia!” Si apoi ar urma usi sparte, lacrimogene? Electorii incatusati si pusi sa voteze la urma mobila?

Cedarea de suveranitate, unica sansa a Romaniei

In ciuda multor eforturi, Traian Basescu va lasa in urma – oricand i se va termina mandatul, la termen sau la mica intelegere – institutii insuficient consolidate; insuficient creionate chiar. Am mai scris despre asta, cand inca se mai puteau face lucruri, si imi pare rau sa imi dau singur dreptate.

A fost o scurta perioada, de circa opt luni, in care PDL a detinut o putere reala, respectiv majoritate parlamentara si o Curte Constitutionala iesita din adversitate. In acele luni responsabilii partidului si ai aliantei puteau face lucruri ireversibile pe calea modernizarii statului daca s-ar fi muncit mai bine si mai mult. Guvernul Boc si cabinetul MRU si-au ratat intrarea in istorie, afisand o oboseala sistemica dupa gherila parlamentara prin care trecuse PDL si dupa pierderile de imagine la care se expusese voit, dar si prin naivitati. Boc s-a dovedit doar un primar pus in fruntea unei tari, iar MRU a pierdut timp cu experimentul unui guvern-pepeniera. Celelalte limite, bariere si dificultati nici nu merita mentionate aici. Doar  ca enumerare – coabitarea cu un UNPR populat in buna masura cu PSD-isti fugiti dupa ciolan; cu un UDMR disciplinat, dar cu eternele probleme identitare, care il fac sa semene mai mult cu un adolescent decat cu un partid. Plus “coabitarea” interna in PDL si ulcerele ascuse ale partidului: un stoc redus de tehnocrati in aparatul de partid si pretentia de a acoperi cu acestia zeci de mii de functii publice si semi-publice (in asa-zisele “deconcentrate”). Mecanisme ineficiente de selectie interna si de promovare a oamenilor capabili, in defavoarea oamenilor eficienti. Incapacitatea de a se reforma si de a se transforma din mers dintr-un partid al primarilor intr-unul al ministrilor – toate acestea sunt motive; iar de motive au nevoie doar luzarii.

Singurul lucru bun ireversibil facut de Basescu este imprumutul de la FMI si, ideosebi, presiunea politica pe care acest imprumut o va exercita. Acordul cu FMI aduce o oarecare cedare de suveranitate, cel putin pe politici macroenomice in segmente cheie. Aventura politica a devenit o chestie totusi pe termen scurt in Romania. Niciun aventurier, nici actualul Ponta, nici eventualul Dan Diaconescu, nu se pot lansa in politici economice aberante decat, cel mult, pe termen de 6 luni – un an.

Totusi, desi niciun aventurier politico-enomic nu mai poate avea o cariera de lunga durata in Romania, se poate presupune ca numarul acestor aventurieri va fi, practic, nesfarsit. Sunt favorizati de o populatie revansarda, incapabila sa inteleaga principii de baza ale democratiei si ale economiei de piata si cu un dispret istoric pentru norma si lege. Este vorba despre dezradacinatii din mediul rural, oameni fara valori stabile si sustenabile, cu atitudini obsesiv-compulsive fata de institutiile urbane. Oricat de putin mi-ar placea Iliescu sau Nastase sau Ponta, ei sunt, la fel ca si Gadea, DDTV, Gigi Becali sau Mircea Badea, doar obiectivari ale acestui public din mintea caruia valorile traditionale, bunul-simt al taranului, au fost extrase, insa fara a fi inlocuite cu o cultura solida, organica, ce poate defini un public urban. Putem sa vorbim de un public post-comunist, dar asta defineste doar o simptomatica, nu boala din spatele acestuia.

Acest public va favoriza lideri obsesiv-compulsivi si nu poate fi calmat decat cu sedative financiare.

Noua generatie de politicieni crescuti in incubatoarele unor partide este optimizata pentru a specula gusturile si vulnerabilitatile unei asemenea populatii. Ale unui electorat care, din ignoranta si incultura, iubeste cand isi face singur rau.

Dupa puseele de urbanizare fortata din anii ’60, ’80 si 2000, pe actualul model demografic, Romania nu se poate moderniza prin forte proprii si nu poate ajunge o democratie functionala, un stat de drept si o economie performanta. “Prin noi insine!” nu poate fi o optiune nationala atunci cand natiunea iti raspunde “Ba pe-a ma-tii!”.

Cedarea de suveranitate este singura cale prin care Romania si romanii mai pot progresa si pot tine pasul cu istoria. Intrarea in Uniunea Europeana, fara cedari majore ale suveranitatii, nu are nicio noima. Nu putem accepta rolul de “rednexi” ai Europei! Acorduri de tipul celui cu FMI sunt esentiale pentru ca, sub controlul datoriei externe, sa existe blocaje ferme impotriva “sedarii financiare” a populatiei. Stabilirea externa a unei limite de deficit bugetar este, de asemenea, esentiala. Este singura cale prin care statul poate fi decapusat.

Insa tot ramane prea multa suveranitate la Bucuresti, in mana unor politicieni imorali (care vor fi schimbati,”rotiţi” permanent), ridicati pe umerii unei populatii inculte si neperformante (care nu poate fi schimbata). O Constitutie Europeana, trecerea la euro, aderarea la Schengen, cresterea atributiilor Comisiilor Europene, constituirea unui Cod Fiscal european si a unei contabilitati unificate, stabilirea unor institutii financiare, comerciale si juridice pan-europene – acesta ar fi pachetul de masuri minimale care ar permite iesirea Romaniei din aceasta fundatura in care, din nou, singura s-a bagat.

 

Bomboane pentru diabetici

Pentru USL si pentru suporterii sai nici nu conteaza de ce vor sa il suspende pe Basescu. Campania pe care o duc – in  primul rand afisele propagandistice – nu spun un cuvant despre vreo eventuala incalcare a Constitutiei. In posterele USL apar diversi asistati ai statului care spun ca-i poarta pica lui Basescu pentru ca le-a taiat din pensii (lucru care nici macar nu s-a intamplat!; a avut loc o impozitare a unora dintre pensii, dar nu o taiere a lor); ca le-a taiat ajutoarele sociale; ca i-a jignit trimetandu-i la munca. Unde-i grava incalcare a Constitutiei pentru care sa merite suspendat un presedinte?  Sa inteleg ca de-aici inainte orice politician care va sustine ideea unui impozit nou, a unor reduceri salariale sau a eliminarii sarlatanilor dintre asistatii social, orice asemenea politician va fi declarat ca actionand in afara Constitutiei si propus poporului pentru suspendare, eventual linsaj?

USL vinde bomboane diabeticilor. Si pentru ca medicul care-i trata pe acestia se putea opune, PSD+PNL au decis sa il alunge. I-au inarmat pe bietii bolnavi cu pietre si le striga: “V-a pus la regim?”, “V-a dat medicamente amare?”

Pentru pozele afiselor si detaliile patetice ale textelor de pe acestea, vezi: Cine si de ce voteaza “Da”

Vreti un euro cu 5 lei?

Daca nu, dati-l jos pe Ponta!

Miercuri vin primele sanctiuni de la Uniunea Europeana. Monitorizarea justitiei si raportul asupra acesteia, prin asa-zisul “mecanism de colaborare” nu are cum sa iasa bine pentru Romania, cu atat mai putin cu cat guvernul Ponta si sa vrea nu mai are timp sa scoata abuzurile din Legea Referendumului si cele la adresa Curtii Constitutionale. Raportul il va prinde pe Ponta cu abuzurile pe masa.

FMI si UE au amanat pentru dupa referendum vizita in Romania. Agenda celor doua institutii cuprinde acorduri foarte stricte, iar amanarea poate aduce in sine restrictii la adresa modului cum Bucurestiul poate dispune de linia de credit din acordul cu FMI. Semniicatia acesteia poate fi maxima in cazul unei explozii a cursului de schimb, mai ales in conditiile in care tara trebuie sa si ramburseze bani din imprumuturile precedente.

Moodys a retrogradat Romania si i-a aplicat eticheta “credit negativ”. Cumulat cu declaratiile unor experti financiari din Londra si New York – presedinti de banci si de trusturi de investitii – care au pus diagnosticul ca leul va continua scaderea accelerata atat timp cat Romania va avea probleme de credibilitate, prognozele asupra monedei nationale au devenit pur si simplu imposibile. Este plauzibil un euro cu cinci lei chiar si inainte de referendum. Mai mult, leul putea sa atinga deja aceasta valoare dar nu a facut-o doar pentru ca e perioada vacantelor, iar circuitele financiare sunt mult mai reduse. Investitiile straine insa isi vor continua exodul. Ponta, chiar si cu Florin Georgescu alaturi, este complet incapabil sa dea un mesaj de continuitate, de credibilitate si de seriozitate. In ciuda unor prime discutii cu FMI in care a promis ca va continua termenii acordurilor precedente, toata lumea stie ca nu intentioneaza sa o faca si ca acele prime discutii au fost pentru a temporiza. In mod real, conform tuturor declaratiilor si angajamentelor politice pe care le-a facut catre proprii alegatori si catre sponsorii sai, el va ruina programul de insanatosire economica a Romaniei si va declansa inevitabil crize grave pe cursul de schimb.

Daca Ponta va rezista pana in toamna, Romania se va afla in situatia unei tari care isi spoliaza economia pentru razbunari politice si revanse. Inflatia si cursul de schimb vor fi mancat demult toate cresterile de pensii si de salarii promise. Este interesant cand vor vedea proprii sai alegatori ca au fost prostiti. Au remarcat deja asta? Vor vedea abia in toamna, cand cutitul le va ajunge la os? Sau se vor incapatana pana in primavara viitoare, cand falimentul tarii va fi complet?

Gracias, don Barroso! Merci, M. van Rompuy!

Foaia de traseu pe care Consiliul Europei si Comisia Europeana, prin presedintii lor, van Rompuy si Barroso, au trasat-o lui Ponta este una mai mult decat satisfacatoare in conditiile date. Daca o completam cu tema pe care Ponta a adus-o pentru acasa, pentru Antonescu, in aceeasi valiza diplomatica, putem sa ne declaram suta la suta multumiti. Insa asta numai daca promisiunile facute de Ponta se vor respecta si daca, revenit la Bucuresti, nu va incerca sa-si dea aere de lider politic.

Ce i-a cerut Comisia Europeană lui Victor Ponta (in ziarul Adevarul)

AFP: UE îl somează pe Victor Ponta să restaureze puterile Curţii Constituţionale. Premierul promite că va da curs solicitărilor UE (pe Mediafax)

Masurile vizate: restabilirea in drepturi a Curtii Constitutionale, retragerea de catre guvern a ordonantelor ilegitime, neamestecul politic in justitie (Parchetul General, DNA sau gratieri), restabilirea legitimitatii Avocatului Poporului si a Regiei Autonome a Monitorului Oficial reprezinta o lista de masuri care, daca intr-adevar ar fi respectate de USL, ar insemna o adevarata reforma a acestor partide. Indicatiile conducerii UE sunt si mai dure, dar extrem de pertinente, in “micile amanunte” care fac parte din exigentele UE la adresa actualei puteri:

De asemenea, Guvernului României i se cere de către Executivul UE să se angajeze, în special la nivelul autorităţilor publice, că respectă independenţa justiţiei şi că va evita CRITICILE la adresa deciziilor sistemului judiciar.

Membri ai Parlamentului care au decizii definitive de incompatibilitate ori conflict de interese sau cu condamnări pentru corupţie SĂ DEMISIONEZE

Este greu de crezut ca politicienii USL vor avea decenta de a respecta acest angajament si cel mai probabil vor incerca diverse trucuri avocatesti prin care sa-l prosteasca pe fata pe Barroso. Personal, am fost surprins sa aflu ca Ponta s-a declarat de acord, ca si cum n-ar intelege macar ca e direct vizat, cu cerinta liderilor UE:

Ministrii care au probleme de integritate SĂ SE RETRAGĂ

Oricat de neutra si de diplomatica ar fi o asemenea formulare, ea include: plagiatul lui Ponta.

Ca simpatizant al lui Basescu si ca fost suporter al lui (sau invers) probabil ca am avut si o nuanta personala, una partizana poate, in reactia la sirul de masuri abuzive ale guvernului. Insa reactia de completa oripilare cred ca e perfect justificata si acum. Cu totii stim ca Basescu nu e vreun inger, ca poate starni resentimente puternice, dar nu a incalcat Constitutia. Cei care-l acuza au creat niste fantasmagorii in care nici ei nu cred. Pe care le-au recitat in Parlament constienti ca nici suporterii lor nu le cred: o prosteala pe fata. O batjocura. Au pus apoi in cap, cu acelasi aer de batjocura, o suma de legi importante ale statului de drept. Prin trucuri juridice si prin asa-zise legi-soparla. Totul executat cu graba unui iluzionist de balci.

Mi-am dorit atunci ca Uniunea Europeana sa intervina si sa stopeze aceste derapaje, aceasta avalansa de ilegalitati cu fatada legala.

Suspendarea lui Basescu: o problema de IQ

Acum imi doresc sa vad si respectate acele exigente ale UE. Pana atunci nu pot sa ma bucur, nici nu pot spune ca traiesc intr-o tara normala sau intr-una in curs de normalizare.

Institutia Curtii Constitutionale, prost croita si pervertita prin numirile politice ale judecatorilor ei, va trebui schimbata in curand;

Curtea Constitutionala, o criza politica la pachet

Constitutia, le fel, pentru ca textul fundamental nu mai corespunde actualului statut al tarii si viitorului statut al cetatenilor. Dar aceste schimbari nu se pot  face pe genunchi, in patru zile, si nu pot avea ca principiu ideologic belirea lui Basescu. Daca este lasat sa o faca, Guvernul Ponta schimba niste institutii proaste intr-unele execrabile. Iar ce am scris acum nu are nicio legatura cu PDL, PSD, UDMR, PNL.

Consider firesc ca USL, si orice alt partid sau alianta, sa doreasca obtinerea puterii politice si sa lupte pentru asta prin orice mijloace legale si legitime. Asta insa inseamna sa nu minta pe fata, sa nu fuga de raspundere, sa nu intimideze, sa nu prosteasca electoratul in fata. Sunt lucruri elementare fara de care ne scufundam in evul mediu. Iar, daca problema celor 7 ani de-acasa, a unei minime decentze, diverse probleme psihice sau pur si simplu un IQ prea scazut ii impiedica pe politicienii de la Bucuresti sa stie ce e complet rau si ce e complet incorect, atunci este de datoria cetatenilor, dar si a Uniunii Europene, sa ia atitudine si sa determine repunerea lucrurilor intr-o linie dreapta.

PS: Adaug un comentariu care nu imi apartine si care a aparut in Washington Post:

Contrarily, Mr. Ponta is also promising his E.U. interlocutors that he will stick to Romania’s international agreements, including one with the IMF. But the financial market’s view of his rhetoric has been reflected in the plunging value of Romania’s currency and a rise in its borrowing costs. Sooner or later, Romanians will discover that, as in the rest of Europe, there is no quick or easy solution to their economic problems — especially when it involves short-circuiting democracy. (s.m.)

http://www.washingtonpost.com/opinions/romanias-repressive-moves/2012/07/13/gJQAFPmniW_story.html