Raspuns final: Don Quijote nu era chel

Traian Basescu a retrimis legea pensiilor in Parlament. A gasit un motiv oarecare (cerand ca femeile sa fie pensionate mai devreme) si a refuzat cu eleganta disputa pe fondul dorit de opozitie: modul cum a fost votata legea. Astfel, legea nu e promulgata, fiind trimisa in Legislativ de unde, daca PDL este in stare sa se mobilizeze, sa va intoarce intacta la promulgare, dar cu un vot trecut pe bune.

Evident ca Traian Basescu nu avea motive sa intarzie legea daca ar fi avut un Parlament stabil in spate. Dar, din moment ce in PDL sunt oameni precum Georgica Severin, care deja a dezertat numai ca niciun partid nu i-a oferit un steag sub care sa stea, Basescu se simte extrem de nesigur in fata unei initiative radicale a opozitiei.

Sigur ca, tehnic vorbind, daca ar fi promulgat legea, opozitia nu era in nicio masura indreptatita sa ceara suspendarea presedintelui. Pur si simplu presedintele nu are dreptul de a da note parlamentului si de a verifica legalitatea procedurilor acestuia. Deci, daca cineva a gresit (si a gresit!), acela e Parlamentul. Totusi, opozitia nici nu are nevoie de un motiv solid pentru a initia o procedura de suspendare a presedintelui. Are nevoie doar de numar de voturi si de pretext.

Astfel, desi orgolios, Basescu stie ca nu poate forta, chiar daca dreptatea e de partea sa. Are insticte prea bune pentru a se bate ca Don Quijote.

Ce transmite gestul presedintelui: ca PDL mai poate stapani Parlamentul doar pe chestiuni de rutina; ca in fata unei propuneri grave, cum ar fi suspendarea presedintelui, unii dintre deputatii de la UDMR, minoritati si independenti vor vota pe „persoana fizica” pentru suspendare. Ca, cel m ai probabil, PSD nu are curajul sa determine caderea guvernului (pentru ca 1 la mana numirea unui nou premier ar apartine tot lui Basescu; iar doi, ca nu ar vrea sa detina guvernul pe timp de criza, mai ales cu Basescu in spate; plus, trei, ca ar fi silit sa faca o alianta proasta cu PNL si sa dea din mana ministere banoase). Dar acelasi PSD ar deveni brusc interesat de guvern daca ar putea demite presedintele si ar putea organiza alegeri prezidentiale (mai ales daca Vantu le-o cere vehement). La urma urmelor, controlul asupra Justitiei, pe care l-ar exercita PSD daca ar avea Presedintia, este o miza politica mai mare decat un numar de alte ministere, atat timp cat multi dintre liderii partidului si sponsorii sai au dosare penale care nu stii niciodata ce directie vor lua.

Concluzia e ca guvernul ar putea astepta linistit orice motiune de cenzura, care nu ar tulbura decat superficial ierarhia politica actuala si polarizarea Parlamentului, ar putea, la limita, chiar sa isi asume raspunderea pe pachete de legi care nu lovesc in mod direct in interesele personale ale liderilor PSD, dar nu poate crea contextul lansarii unei propuneri de suspendare a presedintelui.

In toata analiza n-am tinut cont de ce e corect, ce e bine si ce e legal. Nimeni nu mai tine cont de astea in Parlament, doar in talk-show-ri ce mai apar, pervertite in fel si chip. Singurul lucru care mai conteaza e algebra puterii: presedintele implica primul ministru; guvernul intersecteaza parlamentul; parlamentul determina presedintele; talk-show-ul determina parlamentul.