Istoria masinilor ARO

Auto Romania, pe scurt ARO, si-a inceput activitatea in 1957 ca descendenta a unei fabrici de hirtie care, mobilizata in timpul razboiului, a inceput sa produca elice de avion si echipamente pentru IAR. Primele automobile produse sint cunoscute sub denumirea de IMS. Dupa aparitia marcii ARO, masinile produse la Cimpulung erau destinate indeosebi exportului (90% inainte de 1989). Au fost produse peste 360.000 de vehicole, distribuite in 110 tari. Dupa 1990 intreprinderea a cunoscut scenariul comun marilor uzine comuniste etichetate drept mastodonti, cu acumulari de datorii si ritm redus de dezvoltare tehnologica, primind facilitati si supravietuind in mare parte datorita comenzilor venite de la institutiile centrale. Sub presiunea pietei, a fost dezvoltat un nou model de ARO, „Spartana“, si a fost inceputa productia unor modele cu motoare Dacia, Renault, Ford sau Toyota, in functie de pietele vizate. In septembrie 2003 societatea a fost privatizata prin licitatie publica, dar interesul fata de aceasta al marilor producatori mondiali disparuse si la licitatie a participat o singura societate, compania americana Cross Lander, fost distribuitor regional pentru masinile ARO. Compania a platit 150.000 dolari, pret de cumparare, s-a angajat sa investeasca in ARO 15,5 milioane dolari si si-a asumat 11,4 milioane dolari datorii si credite restante din totalul de 28 milioane cit acumulase intreprinderea. Privatizarea a fost precedata de mari miscari sindicale si a fost urmata de un val masiv de disponibilizari. In anii urmatori, indeosebi in 2005, s-a vorbit adesea despre iminenta anularii contractului cu Cross Lander, in conditiile in care privatizarea a fost etichetata drept defavorabila pentru statul roman si pentru intreprindere si in care Cross Lander nu a reusit sa mobilizeze fondurile necesare pentru sustinerea productiei. Pentru a face rost de lichiditati, compania a vindut mai multe sectii ale uzinei, fabrica de matrite fiind considerata cea mai importanta dintre acestea. Mai multe anchete desfasurate la ARO in 2005, intre care una a procuraturii si una a Curtii de Conturi, au evidentiat nereguli in respectarea programului de privatizare asumat si s-a cerut anularea privatizarii. Cross Lander a amenintat cu un proces la Curtea de Arbitraj de la Washington. Ambele parti reproseaza nerespectarea contractului de privatizare. In timp ce AVAS considera ca nu a fost efectuat programul de investitii asumat si ca au fost vindute in mod nejustificat active ale intreprinderii, Cross Lander reproseaza faptul ca datoriile uzinei care urmau sa fie anulate de catre AVAS conform aceluiasi program de privatizare au fost anulate cu mare intirziere si numai dupa ce au blocat posibilitatea companiei de a angaja credite. Acumularea datoriilor catre furnizorii de materiale si servicii, catre salariati, catre bugetul de stat si catre creditori a blocat complet productia in 2005 si societatea se afla in procedura de reorganizare. A fost intocmit un plan de reabilitare care va fi supus organizatiei creditorilor dupa ce va fi analizat de un corp de experti care va furniza concluzii. O alta solutie este reprezentata de un grup de banci romanesti grupate in jurul unui fost director al intreprinderii, care vor sa inchirieze uzina timp de 2 ani pentru a produce masini cu marca ARO, Cross Lander urmind sa fie principalul cumparator al acestora. Cross Lander este dispus sa renunte la ARO daca recupereaza de la statul roman sumele corespunzatoare acestor investitii. In replica, AVAS a anuntat ca nu este interesat sa preia companiile a caror privatizare nu s-a dovedit viabila si ca acestea trebuie sa urmeze procedura falimentului.