A murit biata mea testoasa, Scrumiera, cea mai rapida testoasa din lume. Ea nu mai este printre noi si in nici un caz printre picioarele noastre. A fost cea mai rapida broasca testoasa din lume, pacat ca nu se organizeaza competitii de viteza pentru broaste ca s-ar fi inscris cand era in putere. Si ar fi castigat. A fost, de asemenea, campioana evadarilor din acvariu, se agata cu ghearele de marginea lui, se impingea in coada si era afara. Mai trebuia doar sa se intoarca pe burta, ceea ce era destul de comic pentru ca-i reusea cu mari eforturi. In cele din urma a fost curmata de o scurta si tacuta suferinta.

Am numit-o, cand era vie, in fel si chip: Varanul, Soparla, Gandacul, Tarantula, T-Rex, Kermit. Dar, in primul rand, Scrumiera. Cand am luat-o, cu un an si in urma, nu credeam ca va supravietui. Era slabita, abia se misca, nu manca nimic. Aveam de gand sa o fac scrumiera. Acum, cand a murit n-am nici inima, nici stomacul sa-mi tin gandul dintai. Deci am poreclit-o degeaba.

Reproduc aici, in memoria ei, o poza cu o alta broscuta testoasa pentru ca din nefericire atunci cand traia am fotografiat-o numai printre sticle de bere. Ar fi lipsit de piosenie ca acum sa ii public acele poze compromitatoare.

Odihneste-te in pace, Dinozaurule!