Criza ca o ceapa

E greu de crezut ca o criza de vara va ajunge in forta si in toamna, cand oamenii vin cu chef de munca din vacanta.

Prabusirea burselor internationale, urmare a retrogradarii ratingului de tara al Americii, este putin probabil sa devina una cronica din mai multe motive: in primul rand pentru ca este un puseu financiar, fara legatura cu statul si economia lui. Este, mai degraba, un semnal politic pentru campaniile electorale care urmeaza sa inceapa in SUA, Franta si Germania.

Un alt motiv important pentru care criza burselor ar trebui sa fie una de scurta durata, indiferent de intensitatea ei, este ca banii care pleaca din bursa nu au unde sa se duca decat tot pe piata financiara. Pur si simplu nu exista un ciorap suficient de mare in care sa incapa sumele extrase acum. Ar fi, deci, vorba despre ajustare pe piata financiara si migrarea investitiilor dinspre titluri de stat si companii cu expunere pe titluri de stat sau cu expuneri majore cu statele spre titluri cu o alta structura de risc.

Motivul crizei bursiere este iesirea dintr-un mit financiar, acela ca statele au risc zero. Constientizarea faptului ca si cele mai mari state din lume pot ajunge in blocaj de plati si aparitia spectrului falimentului unor mega-puteri a insemnat schimbarea plusurilor si minusurilor de pe hartile de risc pe care le folosesc companiile financiare pentru plasarea investitiilor.

Pe acest fond de ajustare a portofoliilor reale a intervenit suprareactia pietei (este stiut ca piata financiara este una isterica), plus fondurile speculative futures care speculeaza si pariaza orice: o crestere isterica la fel de bine ca si o scadere isterica.

In concluzie: o parte dintre banii extrasi din burse zilele astea se vor duce spre aur, piata de arta si alte bunuri cu valoare intrinseca, cele despre care se spune ca numai cresc, nu si scad, dar care au dezavantajul de a creste greu, in zeci de ani. O alta parte a sumelor, o parte mica, va fi pusa efectiv la ciorap, extrasa din economie si din campul financiar si tezaurizata efectiv. Aceasta se va degrada cel mai rapid, daca va fi tinuta in moneda (pentru ca in urmatorii ani vom avea inflatie globala), sau va duce la un oarecare profit daca va fi tinuta in bunuri de valoare (aur, arta etc.). Insa cei mai multi bani se vor intoarce in economie, fie prin mecanisme bursiere (pe o structura ajustata a titlurilor, cu riscurile actualizate), fie prin investitii diecte, fie prin investitii intermediate bancar. Oamenii au nevoie de profit si dividende, iar economia inca le permite. Indiferent de atacurile speculative, de recalculari si de “criza statelor”, profitul este inca posibil si tentant.

In concluzie: piata le va oferi statelor posibilitatea de a se reforma in urmatorul ciclu electoral si de a lua decizii prin care finantele sa sprijine economia, nu sa intre in conflict cu aceasta. Criza bursiera ar urma sa isi piarda amplitudinea la inceputul toamnei si sa revina pe plus in functie de calendarul electoral din statele majore. Criza Chinei, anuntata pentru inceputul anului viitor cred ca se amana si ea. Daca economia e o ceapa, prin criza bursiera se mai strica inca unele foi de la suprafata, la fel ca si in “criza bancilor”, dar fara a strica, deocamdata, miezul si fara a afecta sanatatea intregului fruct.

O criza majora (astea toate sunt profetii, asa cum e titlul rubricii sub care public acest material) este de asteptat in circa cinci ani, daca statele nu vor intelege modificarile majore din economiile lumii si nu vor trece la politici financiare prudentiale dupa tot dezmatul populist al guvernelor din ultimul deceniu.

Related posts

Leave a Comment