Cine e în imagine?
Nu e Buster Keaton, e un personaj și mai celebru, imortal, al cărui nume a devenit substantiv comun.
E Charles Ponzi, de numele căruia se leagă cea mai cunoscută schemă de escrocherie la scară largă. La noi, schema a fost folosită de Caritas (și alte pseudocompanii) în anii 1990. Și a fost reluată, într-o variantă ceva mai subtilă, la FNI, la începutul anilor 2000. Cele două încă reprezintă escrocheriile cu cel mai mare număr de păgubași rulate în România.
Schema Ponzi înseamnă ca sub masca unei afaceri legitime, despre care nimeni nu știe mare lucru, să promiți (și să oferi primilor deponenți) dobânzi uriașe pe termen scurt, dar în realitate aceste dobânzi să fie plătite nu din randamentul afacerii, ci din depozitele pe care le fac următorii clienți, din ce în ce mai mulți, atrași de informația că ai plătit dobânzile respective. I se mai zice și „joc piramidal”, deși nimeni nu se joacă.
Ponzi promitea în 1920 profituri realizate din jocul de curs valutar pentru timbrele poștale rezultate din diferența de curs din unele țări europene și America, după război, când inflația era uriașă în unele locuri. În realitate, deși diferențele de curs erau mari, valorificarea acestora prin schema promisă era logistic imposibilă întrucât ar fi necesitat cumpărarea și revânzarea a sute de milioane de timbre.
Falimentul și condamnarea lui Ponzi nu au descurajat alți escroci să aplice aceeași schemă piramidală în deceniile următoare. Madoff e cel mai cunoscut, personaj în mai multe filme și seriale, jucat inclusiv de de Niro. Dar și alte nume au cunoscut o faimă globală cu aceeași afacere: Lou Pearlman și Reed Statkin sunt două asemenea personaje de la începutul anilor 2000.
Schemele Ponzi și „jocurile piramidale” au fost relansate puternic de apariția criptomonedelor. Sunt foarte multe variante. În timp ce multe dintre Crypto sunt sau au devenit legitime, lumea cripto este încă populată de foarte multe promisiuni false, de multe ori scheme Ponzi propriu-zise, adresate îndeosebi celor care au doar o idee vagă despre Bitcoin și celelalte. Pe de o parte apar aplicații smart care promit venituri fabuloase din minarea de criptomonedă, mult peste peste posibilitățile matematice reale. Pe de altă parte, chiar lansarea unei noi criptomonede este în sine o schemă Ponzi întrucât, neavând vreun etalon sau garant, se bazează exclusiv pe promisiunea că ea va fi cumpărată și tranzacționată de din ce în ce mai mulți oameni. Unele dintre criptomonedele noi, lansate în ultimii ani, au atras numărul de cumpărători care să le clasifice printre operațiunile legitime. Altele au fost simple escrocherii și au colapsat, după un timp mai scurt sau mai lung. Altele nu au colapsat încă.
Ponzi rămâne și după 100 de ani o figură proeminentă în lumea financiară. Permanent, noi variante și adaptări ale schemei sale apar pe piață și atrag ambițioșii ignoranți.