Tag Archives: tvr

Buna dimineata, TVR!

Salut trezirea televiziunii nationale din letargia in care se cufundase. Emisiunile de stiri se apropie, in sfarsit, de ceea ce ar trebui sa fie stirile unui post national. Alte programe generaliste incep si ele sa calce pe calea cea buna.

Plusuri remarcabile gasesc pe tronsonul informatiei economice, unde cea mai mare si mai buna noutate este achizitionarea lui Moise Guran si a echipei sale.

Totusi emisiunea care chiar m-a determinat sa scriu acest salut este emisiunea Parlamentul Romaniei, difuzata vinerea pe TVR1. Este o sinteza saptamanala a activitatii Parlamentului, cu trecerea neutra in revista a luptei politice din Parlament si cu punctarea tuturor legilor importante adoptate in saptamana respectiva. Respect!

Sigur, TVR mai are multe de facut. Din punctul meu de vedere, 60-80% din emisiuni sunt inca moarte sau ruginite. TVR2 arata ca o casa parasita. TVR Cultural difuzeaza numai filme pe care caselele de distributie vor sa le arunce din videoteca. TVR3 e o schela penibila, o idee intepenita in proiect, la fel ca si TVR Info. Pe intrenet, TVR-ul are o prezenta de nivel 1999. De aceea salut TVR-ul ca fiind la un inceput de drum (bun). Deci: buna dimineata, TVR!

Mari bloggeri ai tarii: Catalin Sturza

O cronica a blogurilor lui Catalin Sturza nu e ceva nou pe vreunul din blogurile mele. Am mai scris despre el pe vremea cand era un blogger activ, nu ca acum, cand posteaza un articol de Pasti, unul de Inaltare (nu stiu prea bine cand pica, insa cred ca n-a trecut si sper ca Sturza va posta pana atunci un articol; altminteri va trebui sa reeditez acest text cu formula “unul de Pasti, unul de Craciun).

C. S.Au trecut asadar vremurile in care Catalin Sturza pastorea 5 bloguri si-un twitter, la fel ca si cele cand pe twitt facea revolutii democratice prin diverse tari ale lumii, cum ar fi Moldova. Acum din reteaua sa mai fac parte 3 bloguri, momentan mai putin lungi si momentan mai mult late: unul pe persoana fizica, la Catalin Sturza.ro, Blog de jurnalist cultural; unul in reteaua de la Radio Romania, CulturaNet, unde publica editoriale si avanpremiere ale editiilor emisiunii sale de cultura digitala gazduita de Radio Romania Cultural; in fine nupriviacum, primul sau blog de pe wordpress care mai ramane in vigoare doar din motive sentimentale.

Cateva date biografice despre Catalin Sturza:

1. La Multi Ani, Catalin! (pentru ca azi sau ieri implineste 30 de ani);

2. Succes cu doctoratul si termina odata cu el! (e pasionat de literatura fantastica, Tolkien, chestii, si inteleg ca tema lucrarii de doctorat are habar de asta);

3. Servici usor! (recent si-a mai luat un job si la editura Curtea veche, pe care il adauga la colectia sa de contracte de munca si colaborari, din care mai fac parte Revista Cultura si Radio Romania Cultural);

Pe vremuri a mai prestat ca profesor de romana in scolile romanesti (un singur sezon), a lucrat la ICR, TVR si RRC, a colaborat cu Hotnews, cu edituri mari si mici, a scris cronica de carte, de film, de site, a facut traduceri, interviuri, a fost citat de nume mari din cultura si business, a fost dat la bac, ca subiect la romana-oral.

catalin-sturza

Linkurile prezente pe siteul lui Catalin Sturza il plaseaza intr-un cerc de prieteni din care fac parte: Robert Balan, Dorin-Liviu Bitfoi, Alex Radu, Mihai Fulger, Terorista, Tymos, Adrian Raspopa, echipa blogului Cultura (Mihai Iovanel, Teodora Dumitru), Florin Lazarescu, Rozana Mihalache, Florin Lazarescu, Paul Sandu, Gramo, Carmen Holotescu si, ultimul pe lista, cu voia dvs, cum zicea un personaj, EU.

Cancan

Sa recapitulam: cand a plecat echipa de la Libertatea unde s-a dus: la Click sau la Cancan? Care-i unul si care-i altul.

Cele doua publicatii sunt acum liderii de piata in ceea ce priveste ziarele pe hartie, chiar daca, pentru a da o sansa si publicatiilor cu un profil mai clasic, au fost introduse catalogari ca “tabloid” sau “quality”.

Hai sa dezambiguizam: patronul de la Cancan e fostul patron de la Click, Ioan Radu Budeanu, fiul realizatoarei din TVR Delia Budeanu. Tatal sau e tot un fost jurnalist din TVR, parlamentar pentru un timp la Partidul democrat. El, fiul, si-a facut ucenicia la Ziua lui Rosca Stanescu, ca ziarist de investigatii, apoi s-a lansat in presa de scandal propriu-zisa. El a condus revistele Star si Ciao!, apoi a preluat falimentarul ziar Averea, in care se investisera bani seriosi pentru a fi facut un ziar de business serios. Dar asa ceva nu se poate in tara asta si, dupa ce Radu Budeanu i-a schimbat titlul si profilul si i-a facut o campanie promotionala cu Mutu pe autobuze, a aparut Click. Tirajul a crescut in mod fantastic, cu circa 10.000% intr-un an. Un asemenea succes nu il putea lasa indiferent pe Dinu Patriciu, care l-a cumparat. Mai avea el o parte dinainte, dar a cumparat tot. Ramas fara jucarie dupa vanzarea Click-ului in 2006, Radu Budeanu a intemeiat Cancan-ul in 2007, publicatie cu care a redevenit lider de piata pentru aproape doi ani. Abia zilele acestea Click se lauda ca si-a recapatat prima pozitie la vanzari.

Conducerea redactionala la Cancan apartine lui Adrian Artenie, fost coleg cu patronul inca de cand erau amandoi palmasi la Ziua. Ca si prietenul sau, si el trece in cv publicatii ca Ciao! si Click. Numai ca el a mai fost (in 2005-2006) redactor sef al disperatului proiect Averea. Este secondat la conducerea Cancan de Ioana Radus si Orlando Valache, plus Ciprian Voinea. Pe partea tehnica responsabilii sunt Cici Pagu si Cornel Balanescu, veniti pe linia Libertatea – Juranlul national. Adresa ziarului e la intersectia Tei cu Barbu Vacarescu, in spatele stadionului Dinamo.

UPDATE: Din 2012, in vara anului, publicatia si-a incetat aparitia in print, ramanand pe online si initiind o emisiune tv difuzata initial de postul B1TV, ulterior mutata la Kanal D.

Iata cum arata intreaga caseta tehnica, abia culeasa de pe siteul cancan.ro

Redactor sef: Adrian Artene

Redactori sefi adjuncti:Ioana Radus, Orlando Valache

Secretar general de redactie: Ciprian Voinea

REDACTIA:

Eveniment: Narcis Voica (editor), Andrei Dumitrescu, Mihai Niculescu, Razvan Bica, George Tarata, Robert Cioca, Bogdan Galca, Razvan Gheorghe;

Magazin extern: Dana Arama (editor), Alina Creanga, Catalin Tivga, Mona Bica;

Monden: Monica Stan (editor), Sabina Ivanica, Una-Maria Voicu, Simona Odorhean, Andreea Romaniuc;

TV&Media: Cristina Constantin;

Jocuri&Concursuri: Gena Rusu;

Politic: Arpad Dobre (editor), Ella Nica;

Social: Claudia Voicu (editor), Ionela Chircu, Daniela Catrina, Alexandru Saulea;

Sport: Liviu Chirita (editor), Sorin Chiriac, Andrei Trifan, Cristian Blanuta, Ionut Brandusa, Gabriel Esanu, Razvan Sima;

Corespondenti: Gina Artenie (editor); Mirabela Bubatu, Cosmin Gagiu (Oltenia), Ema Nedelcu, Leonard Munteanu (Moldova), Carmen Mocanu (Constanta), Carolina Tudor (Timisoara);

Secretariat redactie: Gabriel G. Florea

Director productie: Cecilia Pagu

DTP: Adrian Boca, Carmen Dumitru, Robert Dumitru, Clementina Gruia, Alexandru Manolache, Monica Petrache, Diana Suica, Anca Veicu, Nicoleta Voicu;

Corectura: Nicoleta Arsenie, Rodica Grindei, Silvia Mirea, Rodica Oniga, Monica Popa;

Imagine: Vali Rosca (editor), Catalin Alexe, Costi Iosif;

Foto: Laura Dobre, Sorin Cioponea

Director IT: Corneliu Balanescu

Editori web: Raluca Preda, Radu Aldea, Silviu Popescu

Director Logistica: Sorina Gament

Director Difuzare: Gabriela Vlad

Referent Specialist: Steluta Rotaru

PUBLICITATE:

2B Media | B-dul Lacul Tei nr.1 bis, et.3, | Bucharest 2

Tel.:(+4021) 210 10 76 | Fax: (+4021) 210 10 64

Mobile: +40730 555 037

E-mail:

Director vanzari: Bogdan Stefanescu – Director Vanzari

Senior Sales Manager: Alexandru Constantin

Traffic Manager: Elena Constantin

TELEFOANE REDACTIE:

Secretariat: 210.10.76; 212.12.38; 0752.377.255; 0730.303.010;

Fax: 210.10.64.

Adresa redactiei:

Bdul. Lacul Tei nr. 1 Bis,

et. 3, sector 2, Bucuresti.

e-mail: redactie@cancan.ro.

Adresa sediu social: Intr. Urali , nr 2,sector 1, Bucuresti

Cod Fiscal: RO 17032996

Numar inregistrare la Registrul Comertului: J40/20631/2004

Capital Social: 4959000 RON

ISSN 1843 – 0449 (editia online)

Mamaia bate toba

Nicu Ilie

„Pe o margine de lume“, dar si pe o margine de clasament, asa a fost Eurovisionul pe 2008. Suparare mare ca la noi, chiar daca preselectia se face pe vot uninominal si deosebit de telefonic, tot varza de festival Mamaia trimite TVR-ul la export.

Anul asta am aratat intregului continent ca avem si noi pian in tara. Anul trecut ne-am prezentat cu un clip de „invatati fara profesor“. Mai inainte fusese cantautorul-investitor, solistul de la Bursa, Traistariu, si trupa cu butoaie. A fost si un an in care Romania n-a tinut cu Romania, ci cu Moldova. Luminita and Sistem, locul 3, se concura cu Zdub and Zdob, locul 6, care se prezentase cu „Bunica bate toba“. Astia sunt anii fericiti, cand si la Bucuresti, ca si la Chisinau, se mai rupsese putin eterna macaroana a slagarelor Mamaia si a videoclipurilor tip Lazarov. Anul asta macaroana a fost regasita si servita, rece.

Si, in loc sa recunoastem ca am expediat un produs vomitiv, nici macar frumos ambalat, ne apucam (recte Moculescu se apuca) sa facem geopolitica votului final. Ca ex-sovieticii au votat cu sovieticii, ca tarile s-au votat pe gasti de tari si ca putin blat pe-acolo trebuie sa fi fost.

A castigat in schimb Rusia, pentru prima data. Poate are, poate n-are legatura cu tarile NATO. Poate ca melopeile de tip San Remo ar trebui pastrate pentru San Remo. Si poate ca la Eurovision s-a respectat pur si simplu traditia de a castiga cea mai gay melodie din concurs. via ghimpele.ro

Satisfactii platonice pe trafic.ro

Tocmai ce l-am depasit in viteza, in clasamentul de pe trafic, nu in viata strict reala si mai putin digitala, pe Silviu Prigoana. Nu ma dadeam scula pe bascula daca nu vedeam cum e titulatura paginii personale a omului responsabil de curatenie in sectoarele curate ale capitalei, respectiv: Siteul marelui om de afaceri, Silviu Prigoana. Un site personal cu un portofoliu bogat care cuprinde linkuri cu siteuri din toate domeniile.

Avand convingerea ca in linkuri ma pot bate si eu cu el, mai dau cateva din care sa  reyulte si faptul ca azi, pe net, eu sunt mai rotund ca el, desi nu fac mare afacere cu linkurile oferite gratis si cam gratuit aici:

Le-am pus gand rau celor care au linkurile astea:

Cam asta a fost darea mea in barci pe sistema capsunarului care se minuna ca ce masina a gasit el in fata casei, ce mistoaca e si a cui sa fie? E a meeeeeeeeeeaaa! O data in viata nu strica, zic eu, sa expui si teoria ca macar la ceva esti mai tare ca “un mare om de afaceri” autointitulat, cum de pilda ar fi Prigoana.

Telecomanda de la aragaz

Ce ziceti de asta? Au aparut frigidere care au mai multe programe decat Astralul!

Adica sa ce? Batranul meu Arctic, cu clapa lui de la congelator prinsa cu un fel de scoci, sta ca prostul si nu-ntelege. Asa-s astea cu freon: au creierul cu tsurtsuri.

Dar prostia e ca nici eu nu-s mai dezghetat ca el. O sa ajung in curand sa ma uit pe port.ro sa vad ce program are frigiderul meu? Parca si vad cum o sa arate batranul portal: ProTv, TVR, frigidere, HBO.

Da’ masinile de spalat, ele de ce sa nu intre pe port.? Ce, ele-s mai proaste? Poate nu-i departe clipa cand o sa vedem: “88 de minute” pe ProTV, cu Al Pacino in rolul principal; “50 de grade bumbac” pe masina de spalat, cu chilotzii in rolul principal. Si, ca sa va stric apetitul, spun ca a treia recomandare e “575 Fahrenheit” (sau cat o fi zero grade) pe Frigider, cu filé de peste in rolul principal. Sau, si mai limpede, cu scrumbii.

Elitismul unui top

de Nicu Ilie

Astazi sa vorbesti de elite inseamna sa dai un aer neonazist unei discutii. Pana la urma asta e tot ce ne ramane din doctrinele politice si istoria secolului xx: ca elitismul e nazism si prostismul comunism. Iar noi, ca democrati…

Nu putem fi nici una nici alta. Totusi, nimic mai democrat decat topul. El se bazeaza pe vot. Al celor si numai al celor care sunt interesati sa il dea. Cu simpla legitimitate ca vor sa participe. Pe criteriile sau pe lipsa de criterii aleasa de participanti.

De ce par insa topurile niste glumite? Doar pentru ca aloca o cifra unei calitati?
S-a spus ca Nichita nu e superior lui Eminescu si nici Da Vinci lui Dali. In lumea oamenilor de calitate este imposibil sa argumentezi o asemenea propozitie, dupa cum e imposibil sa argumentezi contrariul. Punandu-le cifre si supunandu-i la vot, o faci insa fara nici o dezbatere. 7,62 din 5400 de votanti vs. 8,33 din 3400 de voturi. Avem un castigator. Oricat de stupida i-ar fi mecanica, votul este insa o forma de hermeneutica functionala. El da nota (cu toata polisemia posibila acestui termen) perceptiei noastre, temporal contextualizata si relationata la frecventa de consum a unor (anumite) opere de arta despre autori/actori inchisi in istorie dar care continua sa semnifice.

Contextul a fost acutizat in ultimele decenii prin explozia comunicationala adusa de internet. Acum gasesti orice, mai putin ce te intereseaza. Informatia e inutila fara clasificari, sortari si selectii. Exhaustivitatea este inutila daca nu este directionata.

Criteriile de relevanta google sunt un model al acestui mix: exhaustivitate si vot. Google inghite orice ii propui: un nou site, un nou blog, legal, ilegal, moral dupa orice sort de criterii sau nu. Abia in ultimii ani, dupa 9/11, a inceput o oarecare selectie si numai una deosebit de explicita. Nu mai poti gasi, ca inainte, la o simpla cautare “Cartea de buzunar a teroristului” sau “cum sa faci o bomba acasa”. Exhaustivitatea motorului de cautare ramane insa o premisa ce nu poate fi negata iar utilitatea sa e de necontestat. Pentru a afisa mia sau milionul de rezultate afectate unei cautari, motorul foloseste un top statistic in care fiecare accesare a unui link se constituie intr-un vot care va plasa linkul respectiv mai sus in lista unei cautari ulterioare pe acelasi cuvant cheie. Criteriile sunt mai multe dar nu vreau sa descriu google ci conexiunea dintre top (ca selector, filtru de valoare) si informatie. Cert este ca, relativ la google, folosind acest set cantitativ de criterii, mai multe companii “de top mondial”, intre care Neckermann si TUI, s-au plans ca, atunci cand cineva cauta numele companiei, motorul returneaza mai intai linkurile unor reselleri si subsidiari ai companiei si abia apoi linkul oficial. Surogatul care bate originalul, asta e un mare risk al topului.

Un alt model de top a iscat o polemica in toata media romaneasca saptamanile trecute: Mari romani al TVR. Cu documetare prost facute, prezentari manipulatoare, format festivist si criterii, ei bine, fara criterii, topul a fost permanent atacat in toate publicatiile care n-au fost parteneri ai „proiectului”. „Amestecati mere cu pere” a fost acuza de baza. Au oripilat, de asemenea, („atat de sus?”, „atat de jos?”, „dupa cutare?”) prezentele in top ale unor politicieni, driblangii si hahalere contemporane. Personal, ca dinamovist, m-am bucrat ca numarul 1 a iesit Stefan cel Mare, dar m-as fi bucurat si mai mult daca in top, undeva la retrogradare, ar fi iesit Ghencea. (Nota: Google nu m-a ajutat sa aflu cine a fost Ghencea, iar cultura generala nici atat). Dincolo insa de aceasta descriere, mai mult sau mai putin malitioasa, avem un top. Obtinut cu voturi, destul de multe. De o oarecare relevanta. Dar unul care n-a multumit decat pe organizatorii sai, si si pe acestia doar pentru ca s-a vorbit de el, oricum, dar mult, ceea ce e una din legile de baza ale popularitatii. Ratingul n-a fost nici el prost, raportat la cheltuieli.

Atunci care e problema? Sau are vreo problema topul asta?

Sa recapitulam mecanica unui top abstract: se intocmeste pe chestiuni de interes periferic, participantii sunt voluntari, ei participa explicit sau implicit iar calitatea de votant nu necesita nici o calificare sau preselectie. Apoi: un top are utilitate si functionalitate. El constituie o modalitate de expresie a aprecierii sau deprecierii fata de un produs (predominant cultural), dar creaza si o necesitate de consum pentru cei care n-au accesat inca respectivul produs. Pentru a reusi asta, topul trebuie sa satisfaca urmatoare morfologie: sa fie credibil – respectiv rezultatele sale sa corespunda in linii mari criteriilor, gusturilor si valorilor noilor consumatori.

Asta inseamna ca un top functioneaza in ceea ce priveste muzica si filmul, cele mai industrializate si serializate dintre arte, si au o relevanta diminuata acolo unde obiectul cultural (atat in productie, cat si in distributie/consum) are o doza mai redusa de fabricare.

Ca sa inchei cu TVR-ul, obictele culturale (personalitatile) propuse standardizarii in topul lor nu sunt unele de pe piata culturala curenta si astfel topul e gratuit si lipsit de orice relevanta. Pentru ca nimeni n-o sa consume mai mult Stefan cel Mare (ce ar fi de consumat?), nimeni n-o sa citeasca mai mult despre Nadia Comaneci (sau n-o sa vada mai multe stiri mondene sau n-o sa caute mai multe inregistrari ale „1”-lui de la Montreal sau nu stiu ce altceva) sau va evita, sa zicem, un Nae Caramfil sau un Rebreaunu (care nici nu stiu daca au fost sau nu in top 100).

Exista insa si un alt tip de top: Forbes (sau, pentru ca suntem romani, Top 300 Capital). Fara voturi, ci pe cifre inerente materiei de studiu. Valoarea de piata a unor oameni, companii sau produse/marci, stabilita pe o serialitate si criterii omogene, cu atat mai obiective cu cat ele sunt valori contabile (cifra de afaceri, lichiditati, capitaluri sociale etc.) duc la ierarhii greu contestabile si dau evaluari relevante. Aceste topuri, pe care le voi numi „naturale” intrucat singurul act de interpretare este cel care apartine contabililor, prezinta (mai putin votul) aceleasi trasaturi privind existenta unor produse standardizate, prezinta o buna orientare asupra importantei sociale (economico-sociale) dezbatute si aloca o cantitate precisa unei calitati determinate. Sigur, desi in unele cazuri ar fi indreptatiti, dupa criteriile globale ale topului, sa o faca, capii mafiilor nu vor face parte mai niciodata din aceste topuri pentru ca ele se refera la averile detinute explicit si pentru care s-au platit taxe la adevarata valoare. Chiar si hermeneutica financiara are limitele ei.

Obiectivitatea unui top „ne-natural”, privitor deci la proiectii culturale, interpretabile, raportate totusi individual in ciuda serialitatii lor, este data de trend. Un site cum e imdb.com (internet movie database), construit in jurul unui top, e un bun exemplu. Relevanta acestuia este unanim recunoscuta in mediul consumatorilor de film si indeobste recunoscuta in mediul cunoscatorilor din domeniu. In general unui film ii este alocata o valoare numerica pertinenta, dovedind o calitate buna si corecta a celor care participa la top. Discrepantele exista si ele, daca luam in discutie, ca greseala in jos, numai cazul filmului „Caligula” al lui Tinto Brass, punctat cu doar 4 si ceva, sau, invers, „Fereastra din spate”, unul dintre cele mai monotone si anoste filme Hitchcock, dar care se afla in primele pozitii ale topului „all time”.

Pe scurt, intr-un top nu e nici o filosofie, dar exista tentatia uneia. El vrea sa stabileasca pe cel mai bun (lucram cu o categoremata inca aristotelica) dintr-un domeniu sau clasa. Nu e concurs, nu e campionat, e vot. Obiectele nu interactioneaza intre ele, ci doar cu referentul/alegatorul. In ciuda faptului ca fiecare alegator se raporteaza individual la obiect, topul capata obiectivitate (se de-subiectiveaza) printr-un numar cat mai mare al celor care voteaza. Astfel, printr-un „colegiu electoral” cat mai extins cantitativ, cat mai popular, un top poate rezulta (poate scoate ca output) o elita a clasei de obiecte supusa alegerii. Cel putin in cazul topurilor, elita nu se autoinstituie ci decurge din popularitate. Ca si alegatorii, nici obiectele nu sunt supuse unei preselectionari, alta decat apartenenta lor la o clasa de obiecte.

Introducand discutiei si alte axe de costatare, cum ar fi concurenta, valoare individuala de utilizare, istoricitatea si corelarea economica a valorilor sociale, si extinzand simultan comparatia si asupra altor clase de alegeri publice, obtinem un tabel de tipul:

– elitele politice sunt preselectionate (un politician tanar e „crescut” de unul mai batran care il propune si sustine; principiile politice parcurg o intreaga scara de organizare de la idee publica, sustinere informala pana la institutionalizare si constitutionalizare), obligatorii (rezultatele algerii trebuie respectate si de catre cei care n-au ales sau au ales altceva), au o istoricitate (cuantificare) stadiala si nu se afla in concurenta directa, ci numai raportata la elector sau la maniera de alegere/numire;

– elitele economice sunt preselectionate, voluntare (consumatorul e convins, nu obligat), concurente indirect, cu o istoricitate permanenta;

– elitele sportive sunt preselectionate, voluntare, concurente direct si cu o istoricitate permanenta;

– elitele culturale sunt preselectionate, obligatorii, concurente indirect si cu o istoricitate stadiala.

Introducand cuantificatori matematici oarecum arbitrar (!), topurile nu se regasesc fara rest in nici una dintre categorisiri. Magia cifrei alocate la-ceva le da un substrat pitagoreic si acelasi dram de adevar ca al mitologiei pitagoreice. Ierarhia stricta (top 10, top 50, top 300), cu aparenta sa de ordine formala, este, totusi, doar o repartizare, nu o departajare. De exemplu, in topul 250 filme de la imdb, nota 8,6 corespunde pozitiilor 15-26 (desi fiecare pozitie este alocata unui film anume), nota 8,5 pozitiilor 27-24 s.a.m.d. Pozitiile unui top sunt asadar doar intriga intregii povesti care altfel ar suna tern, poate chiar repulsiv: „Tineti cont de sfatul nostru”.

Copyright: Nicu Ilie. Reproducerea acestui material nu poate fi facuta decat in limita maxima a 500 de semne, cu indicarea sursei, conform mentiunilor legale si normelor asociate proprietatii intelectuale.

Degajare demna de un Campionat European

Salutari crainicilor de la Prima TV. Credeam ca jurnalistii de la TVR, redactia sport, vor straluci in aceasta luna prin perle, dat fiind campionatul european si numarul mare de transmisiuni si corespondente. Dar nu, cei de la Prima reusesc sa le ia fata la umor involuntar. O stire despre nunta de o piatra a regelui Mihai a devenit spectaculoasa prin schimbarea unui accent in sintagma “principii si printesele”. Ei, da, ei ne-au transmis ca printesele au fost insotite de principii. Ce fel de principii? Nu ni s-a mai spus. In aceeasi stire ei au fost in stare si sa ne transmita ca regina a fost degajata. Nu au spus insa si de catre cine.

Primul ministru la camera ascunsa

Nu-mi pasa de catalbosi. Nu-mi pasa de palinca (vorba vine!). Nu-mi pasa ca avem (avut) un ministru palincar la agro.

Nu-mi pasa daca Remes face sau nu puscarie.

Sa-l elibereze judecatorii aia carora, preventiv, Tariceanu le-a dublat saptamana trecuta salariul.

Sa-l elibereze si pe Muresan, ca el doar a venit cu clientul, nu-i cine stie ce vinovat. Si pentru ca e baiat bun, popular, simpatic, cel putin asa l-am cunoscut eu.

Sau sa-i condamne.

Filmul de la TVR nu e pentru DNA, nu e pentru judecatori, nu e pentru Jilava. Filmul de la TVR e pentru alegatori. Nu vreau cu orice pret sa-i vad in puscarie pe cei doi fosti ministri. Asta e treaba lor, si a judecatorilor.

Ce vreau e sa fie scuipati din administratie si din politica. “Candid camera” mi-a aratat suficient ca sa stiu ca Muresan ascunde conspirativ discutii despre bani si ca Remes vinde ponturi de licitatie. Ca se incadreaza, amandoi, in categoria de politicieni de care mi-e scarba.

Ce mi-a placut de la filmul TVR/DNA nu sunt imaginile. Imaginile sunt jegoase. Tehnic si moral. Mi-a placut ca de acum incolo ministrii care pun botul vor fi atenti la fiecare nasture de la sacoul si de la cravata celui cu care pun de-o spaga. Nu poti sti unde se ascunde o camera alb-negru-violet! Nu mai poti sti ce patron “pentito” (pocait, in limbajul mafiei siciliene) s-a hotarat sa colaboreze cu “mani pulite” (mainile curate, in acelesi limbaj Cosa Nostra). Mi-a placut ca, in sfarsit, a devenit riscant sa iei spaga.

Asist acum oarecum calm la refularea gurilor de canal din partidele corupte: ca e nesigur, ca e periculos, ca e impotriva drepturilor politicianului, ca e imoral sa pui pe un post tv un om politic surprins pe nestiute intr-un moment atat de intim cum e mita.

Eu cred ca imoral este ca lui tata, biet pensionar, nimeni nu-i da mita. Singurul lui moment de intimitate e acela in fata cuponului postal.