Tag Archives: turcia

Din Marmaris in Gokova

Plecam din Içmeler intr-o simfonie a greierilor cosasi. Nu-mi imaginez nici cat de mari, nici cat de multi sunt.
Zgomotul lor vine de pretutindeni din munte ca dintr-un urias ventilator al padurii de conifere inghesuite pe versantii de stanca pura.

Drumul spre Marmaris este scurt si ar fi si mai scurt daca nu l-am parcurge cu “mocanita”, un microbuz pe care l-am poreclit asa din cauza lui “tataie”, un turc cu parul siniliu asezat la volan, care calca pe acceleratie ca pe un covor dintr-o moschee: delicat, sfios, nu cumva taurul mecanizat sa-i scape de sub picior. Probabil toata viata si-a trait-o in serpentine, cu marea din jos si muntele deasupra, si cate grozavii legate de viteza vor fi vazut ochii sai batrani nu pot intelege mintile nerabdatoare ale turistilor veniti sa se distreze cat mai repede si cat mai mult.

In stanga am muntele, in dreapta am marea si ma indrept spre Gökova. Alianta aceasta dintre munti inalti, impaduriti, verde-negri si marea cea fara mal, de un albastru pe care nu-l pot povesti, ma bucura si ma face gelos. Patima mea declarata pentru Valea Jiului, unde muntii vin sa se dea cap in cap deasupra unei sosele chinuite si a unui rau tanar si vijelios, ma pune in grea dificultate. Nu cumva e mai frumos peisajul Turciei? Gasesc frumuseti si defecte, plusuri si minusuri si imi ia mult timp sa decid ca amandoua sunt frumoase si ca n-am motiv sa le compar. Si inca n-am vazut nimic.

La Gökova ajungem cu o intarziere turceasca. Am fost trimisi intai la un alt ponton unde nu ne astepta nimeni, nu ne dorea nimeni. Am inconjurat pana la urma lacul si am nimerit pe barca noastra. Insotitorul de grup, Andreea, este exasperata: in unele ocazii, romanii se dovedesc mult mai bine organizati si mai nemti decat turcii. Dar turcii zambesc mult mai mult, sunt intotdeauna binevoitori si e aproape imposibil sa te superi pe ei. Daca tu esti trist, ei sunt disperati; daca esti vesel, ei rad in hohote; daca esti plictisit, ei sunt scarbiti de viata; daca tu doar schitezi un zambet, ei zambesc cu o gura cat toata Mediterana. Sosirea romanilor pe vas il anima dintr-o data. Englezii, deja amplasati pe bord, sorb cate o bere turceasca aproape muti, cu priviri ratacite, incat prima senzatie este ca sunt rusi abia dezghiocati dintr-un chef adanc, persecutati de caldura darnica a teritoriului in care nu ploua decat iarna.

Croaziera incepe in miezul unui golf sapat pe kilometri si kilometri in vaile unui munte. Versanti care bat poate spre mia de metri se sprijina direct in mare, de o parte si de cealalta a marelui golf incat ai senzatia ca navighezi intr-o caserola. Yahturi si mici nave de croaziera se intersecteaza si se intrec in baia ampla, cu cele mai albastre ape posibile, cu mii de oglinzi stralucitoare pe creste de val, prin o sumedenie de insulite. Una din tintele calatoriei este chiar insula Cleopatrei, minunata imparateasa a Romei, poate chiar cea mai capricioasa femeie din imperiu si din lume. Special pentru ea, spun localnicii, Marc Antoniu a adus nisip din Egipt si a cladit aici o fasie de plaja cat sa o iei intr-un buzunar. Turistii rad de localnici cand aud aceasta, cum sa cari nisip cu navele la 30 de zile de mers pe ape, doar pentru a satisface capriciul unei zeite nelegitime? Dar daca istoricii zambesc inca in barba despre o asemenea ipoteza, geologii sunt foarte clari in barbile lor: in nisip s-a gasit planton fosilizat vechi de 2000 de ani care are forma unor sfere perfecte, iar cel mai apropiat loc unde se gaseste asa ceva este litoralul Marii Rosii.

Prima intalnire cu insula se petrece fugar, dintr-un unghi care nu permite o prea intima vizualizare. Vasul trece departe, spre o plaja de pietre care coboara intr-o apa ce pare pitica doar fiindca este extraordinar de limpede. Pestisori mici de doar doua unghii se vad pe fundul cu piatra fina, unsuroasa din cauza apelor mult prea sarate. Este suficient doar sa te asezi pe spate si innoti garantat, aproape fara sa faci nici un efort, doar fiindca existi acolo. Stilurile de innot sunt un lux nenecesar. Portanta apei este atat de mare incat faci pluta si din maini trebuie sa dai doar ca din niste padele de caiac.

Masa se ia pe vas, cu cetateni imbracati inca in costumul de baie, care se grabesc pentru a ajunge din nou pe duneta fierbinte de deasupra ambarcatiunii, pe sezlongurile generoase, mari producatoare de piele bronzata. Vasul a plecat sorbind apa sarata prin sorburile mecanice. O tromba de spuma arata ca pescajul inca nu este suficient, ca sorbul a muscat doar o creasta de val. Dar abia iesit din rada ingusta, valurile se mai domolesc si cetatenii pot umbla pe duneta, e drept, mai mult in patru labe daca n-au de ce sa se tina. Pentru un orasean, invatat ca pamantul sa-i fuga de sub picioare doar in caz de cutremur, experienta ca nava intreaga sa se retraga cu cinci centimetri atunci cand cade intre valuri este una bizara. Creste de val se sparg la prora si spuma cu reflexe verzui improasca tinuta rumena a celor mai umblatori dintre turisti. O tanara pereche, care se saruta fara sa spuna nici un cuvant in nici o limba pamanteana pentru a ma ajuta sa-i situez pe glob, s-a asezat pe bompresul din tribord special pentru a primi valurile sparte pe sepci si pe haine, ca un dus urias al unei naturi in care nu ploua aproape niciodata.

Ancora in rada insulei Cleopatrei se petrece in mijlocul celor mai mari valuri. Avem curenti de travers si parcarea marelui vehicol are loc prin ajustari repetate, mai mult pe bajbaite. Un alt vas, apoi un altul, apoi un altul, vin la scurt timp sa-si verse turistii, predominant britanici dar si nemti si danezi, pe plaja nascuta dintr-o mare iubire. Forfota pe plaja ingusta devine continua, ca intr-un supermarket. Fiecare gaseste portia de nisip, de piatra, de apa, care ii convine. Zgomotul vaporului, care da un semnal scurt pentru a rechema la bord oamenii acvatici, este primit cu resentiment. Capitanul se mai reabiliteaza putin atunci cand, zece minute mai tarziu, arunca ancora la oarecare distanta de niste ruine antice, inundate in buza unei insulite, si spune: 10 minute stationare; apa are cinci metri. Nu e nevoie sa spuna mai mult. Turistii stiu ca a venit vremea sariturilor la mare adancime. Nu stiu cum se face ca doar cei mai solizi dintre navigatori se incumeta si apa sare improscata cu mare viteza pe bordurile lacuite ale vaselor, printre berile celor care se racoresc pe puntea unu pana pe sezlongurile celor care se prajesc pe puntea doi. Cele zece minute devin un sfert de ora, apoi 20 de minute si s-ar lungi si mai mult daca efendi capitan n-ar porni pe neasteptate motorul, silindu-i pe innotatori sa urce din mers pe scarita ingusta care le-a fost pregatita.

La intoarcere nimeni nu mai are nimic cu „tataie“ care conduce in legea lui, cu mila lui desavarsita pentru pedala de acceleratie. Turistii isi refac cu totii motoarele, in silentiozitate, pentru a porni in partea a doua a zilei de distractii: cina, barurile, cluburile de noapte, discotecile.

Impresar de nationale

Polonezii Klose si Podolski au colaborat pentru a da doua goluri de manual alternativ selectionatei Poloniei. Se putea si mai rau: sa dea trei. Elvetia e plina de negri, Austria de iugoslavi si albanezi, Portugalia de brazilieni, Turcia tot de brazilieni, Franta de africani, Olanda de asiatici, Spania are si ea un brazilian. Grecia are un ceh in teren si un neamt pe banca, Rusia tatari, Suedia mai multi sarbi, Croatia germani iar Polonia are si ea jucatori din Brazilia deplasati la Euro 2008. Romania si Italia sunt singurele cu jucatori de origine controlata. Hitler, daca ar trai azi, ar tine cu aceste doua echipe. Nu ar tine cu echipa tarii natale, Austria, nici cu cea a Germaniei, care nu mai e pura etnic, desi el se transferase ca dictator al acestei tari tocmai in acest scop.

Romania n-are nici jucatori straini, nici romani care sa joace pentru alte nationale. Fratii Becali, si ceilalti impresari care au un fotbalist sau trei, au scapat oarecum din vedere acest aspect. Insa, mea culpa, am vorbit despre transferuri in casa anchetatului si asta nu se face in zilele astea cand ne trebuie maxima concentrare. Pana si cei de la DNA probabil stau mai mult cu telecomanda in mana decat cu ochii pe chitantele de transfer.

Insa eu as vrea sa lamurim acum, o data pentru totdeauna, aceste scandaluri care macina energiile fotbalului autohton. Inchei deci cu o lista de propuneri de natura sa faca din viitorul campionat unul lipsit de scandaluri. In primul rand, ca sa se termine incidentul Bricheta, la viitorul derby Steaua – Rapid, stelistii vor avea si ei liber sa arunce cu obiecte in arbitrul meciului. Ei vor fi primiti pe stadion cu o zi inaintea partidei (de vanatoare) pentru a se antrena in acest scop. In ceea ce priveste geanta cu bani pentru echipa U Cluj: toate echipele din campionat vor fi obligate sa trimita cate o geanta cu bani pe adresa clubului clujean. In fine, vizavi de contractele de transfer, fotbalistii romani vor fi vanduti de acum inainte pe chitanta de mana, in prezenta a doi martori, sa n-aiba treaba fiscul. La bugetul de stat se vor varsa doar impozite pentru juniori, instituindu-se o taxa de prima inmatriculare. In ceea ce priveste sumele pe care acestia le au de incasat pentru fiecare meci, ei vor avea, ca si pana acum, contracte de drepturi de autor si de drepturi de pasator.

Republica Moldova, tara cu de-a sila

Hanul lui Manuc se afla in poarta vechii curti domnesti de la Bucuresti, la kilomertrul zero al actualei Romanii. Cladirea are in continuare functii de han, cu restaurante cu specific romanesc si camere de cazare. Este una dintre cele mai indragite cladiri bucurestene desi unii dintre nationalisti o vad cu ochi plini de ura. Aici s-a semnat in 1812 pacea de la Bucuresti care incheia unul dintre numeroasele razboaie ruso-turce. Aici, la kilometrul zero al Romaniei s-a luat pentru prima data decizia ca Basarabia sa apartina Moscovei.

Au trecut de atunci aproape 200 de ani in care teritoriul dintre Prut si Nistru a avut urmatorul statut: 106 ani a fost gubernie ruseasca, 25 de ani a fost provincie romaneasca, 46 de ani a fost republica sovietica si are 12 ani de independenta. Frontiera s-a mutat cand la est, cand la vest, limba oficiala a fost cand rusa, cand romana, pentru ca acum sa aiba granite proprii si ambele limbi sa fie oficiale. Pentru a nu se mai vedea impartita intre doua capitale aflate la sute de kilometri distanta, Basarabia a ales o independenta pro-forma care de fapt inseamna un compromis menit sa fie agreat de ambele sale metropole. Cu un plus de partea Moscovei, spatiul ex-sovietic ramanand prinipalul sau partener comercial.

Intr-o ordine de idei, independenta statului de la Chisinau este o chestiune de contabilitate. Atat atunci cand a apartinut de Romania cat si atunci cand a apartinut de Rusia, Basarabia a fost una dintre cele mai sarace provincii din tara. Desi in cursul istoriei au existat momente cand cetatea greceasca Tyras, devenita astazi Cetatea Alba, a fost cel mai important oras de la Marea Neagra in evul mediu, evolutia uterioara a facut din regiunea basarabeana una care a picat la capitolul istoriei moderne si una dintre ele mai sarace zone din Europa. Permanent disputata, proprietarii ei nu au facut niciodata investitiile necesare aparitiei aici a unui stat industrial care ar fi putut avea pretentii premature la independenta.

Republica Moldova ramane un stat agricol, cu o industrie prelucratoare abia schitata si care a intrat intr-un colaps apropae total. Obtinerea independentei sale a fost simultana cu o prabusire economica fara precedent. Daca in momentul initial independenta a fost un deziderat politic si ideologic, ulterior ea s-a dovedit, surprinzator, o povara. Moldova este independenta si pentru ca nici una dintre metropolele sale traditionale, Moscova si Bucurestiul, nu o mai vor ca provincie.

Independenti din greseala

Republica Moldova este total lipsita de resurse de subsol, cu exceptia celor care sunt utilizate de industria de constructii (calcar, gips, nisip cuartos si altele). In agricultura lucreaza circa o treime din forta de munca, principalele culturi fiind cerealele, vita de vie (200 de hetare), pomi fructiferi (210 hectare), tutun (5% din suprafata agricola totala), sfecla de zahar, floarea soarelui si plantele aromatice folosite la industria parfumurilor. Cresterea animalelor se face predominant in complexe de tip industrial. Produsele agriole fiind unilateral dezvoltate, pretul lor este foarte mic, de circa cinci ori mai mic ca in Romania si de zece ori mai mic  decat in UE. In contrapartida, produsele industriale interne sunt putine iar anumite ramuri industriale lipsesc, ceea ce face ca pretul acestora sa fie forte mare iar rata de schimb industrie-agricultura sa fie net in defavoarea acesteia din urma. Moldova nu are nici resurse energetice, fiind dependenta de gazele naturale si petrolul aduse din Rusia si statele ex-sovietice si de energia electrica livrata de Romania si de Rusia.

Totusi, trei sferturi din PIB se realizeaza in industrie, principalele ramuri fiind cea alimentara, cea a produselor textile si industria constructoare de masini. Principalele produse sunt vinurile, conservele de fructe si legume, zaharul ,uneiul, tigarile si tricotajele. La sfarsitul anilor ’80 in principalele orase (Chisinau, Tiraspol, Tighina, Balti) s-a incercat initierea unei industrii constructoare de masini, cu minereuri si piata de desfacere sovietice, cu o gama de produse care include televizaore, tractoare, masini de spalat, frigidere, motoare electrice, pompe submersibile, remorci auto si altele, afectata insa puternic de accentuarea crizei eonomice a lumii post-comuniste. Republica Moldova are un singur aeroport, la Chisinau. Balanta comerciala este in permanenta deficitara iar comertul international se realizeaza in proportie de trei sferturi pe relatia cu tari membre CSI.

Lipsita de resurse minerale si energetice, lipsita de resurse financiare si incapabila sa atraga investitii, lipsita de industrie proprie si dependenta de resurse si produse care vin din import, Republica Moldova este un faliment pe picioare. Independenta ei, asa cum s-a prefigurat si se prefigureaza, nu este decat o lunga agonie.

Solutia pare separata pentru stat si pentru locuitori. Pentru stat perspectiva este de a se reintegra alauri de una din vechile sale metropole, favorita fiind Moscova din cauza ca si in momentul de fata detine o pozitie predominanta in relatiile comerciale ale Moldovei, dar si fiindca Romania nu a dovedit ca are nici interesul, nici resursele necesare reabilitarii Moldovei si relansarii sale ca zona industriala. Sprijinul acordat de statul roman Republicii Moldova s-a redus la aspecte culturale si educationale, fara impact direct asupra nivelului de trai, care in momentul de fata este principala problema. Cel mai important sprijin eonomic a fost sustinerea energetica, constand in alimentarea cu energie electrica din surplusul energetic obtinut prin lansarea Centralei Nuclearo-electrice. Dar chiar si aici, sprijinul s-a dovedit creator de probleme deoarece Moldova nu a putut plati energia nici macar la pret redus.

Surorile rivale

In perspectiva economica, unirea Republicii Moldova cu Romania, subiect despre care se discuta in virtutea unor traditii istorice si nu pentru ca ar exista un interes actual, pare chiar de nedorit. Desi are un potential variat de resurse minerale proprii, Romania nu le detine in cantitati semnificative care sa garanteze ca acestea vor fi folosite pentru dezvoltarea industriala a Basarabiei intr-o eventuala “Romanie Mare”. Pe de alta parte, potentialul agricol al Basarabiei nu poate fi atractiv pentru economia de la Bucuresti deoarece Romania detine si ea un potential similar. O dezvoltare moderna a agriculturii basarabene, cu productii de mare randament si de calitate ar fi chiar un concurent pentru zonele economice ale Romaniei actuale.

Pentru Mosova lucrurile sunt diferite. Desi detine ea insasi un granar important pe cursul fluviului Volga, tara este uriasa si are nevoie de mari cantitati de alimente. Rusia detine in schimb mari cantitati din cele mai variate resurse pe care le poate valorica in industrii proprii dar si in industrii ale unor state-satelit. Acestea sunt motivele pentru care la Chisinau a fost ales un guvern comunist si acestea sunt motivele pentru care guvernul comunist incearca sa stranga legaturile politice si comerciale cu Rusia si Bielorusia, intr-un fel de “nucleu tare” al CSI, stafie democrata a fostei URSS.

Frontiera limbilor

Dupa 150 de ani de  rusificare fortata, dupa deportarea, in anii ’40-’50, a sute de mii de basarabeni in Siberia, compozitia etnolingvistica din Republica Moldova este urmatoarea: 64,5% romani; 14% ucraineni; 13% rusi; 3,5% gagauti, 2% bulgari, 1,5% evrei – dar numarul total al nationalitatilor ajunge la 60, intre acestea fiind grupuri etnice restranse de tatari descendenti ai Hoardei de Aur, polonezi, greci, turci etc. Ponderea populatiei urbane este de 47%.

Desi varietatea etnica este atat de mare, in practica se vorbeste doar de doua grupuri etnice: unul de limba romana (recent denumita “moldoveneasca” din motive politice) si unul rusofon. Aceste grupuri etnice configureaza si orientari politice distincte, interne si internationale (desi se poate spune ca activitatea internationala a Moldovei se reduce la relatiile cu Romania, Rusia si Ucraina). Cele doua grupuri etno-politice indica si orientarea spre metropole culturale ca Bucurestiul sau Moscova.

Statul national este o creatie a epocilor moderne, conceptul de natiune fiind dezvoltat de cercurile masonice. In definirea clasica a conceptului de natiune sunt prinse elemente precum unitatea economica, religioasa, traiectul istoric si cultural, cutumele si traditiile, dar mai ales limba comuna. De la afirmarea conceptului de stat natiune in secolul 18, acesta s-a dovedit cel mai productiv concept politic si totusi creator de mari conflicte. Teritoriile cu mozaicuri etnice, cum a devenit, gratie sovieticilor, si Basarabia, au fost permanent subiect de disputa. Idealul national a fost motivul sau a stat in spatele celor mai multor razboaie din ultimele doua sute de ani. Statul natiune este responsabil de uriasele progrese economice petrecute in intreaga lume, indeosebi in cursul secolului XX dar este si vinovat pentru mai toate conflictele si sursele de conflict existente.

Intelegand acest lucru si silita de presiunea geopolitica si economica a Statelor Unite ale Americii, Uniunea Europeana a aparut ca alternativa la conceptul de stat national, cu accent pe formatiunile microstatale si pe grupuri etnice autonome, cu un transport de autoritate de la nivel central la nivel loccal care ar trebui sa indeparteze frustrarile etnice ale grupurilor minoritare prin slabirea determinismului unei metropole. Pe scurt, evolutiile din ultimul deceniu sunt defavorabile marilor state nationale cu grupuri etnice variate, cum ar fi si o eventuala Romanie Mare care sa includa si Basarabia, iar Bucurestiul reflecta intru totul aceasta pozitie. Sustinerea pentru grupul etnic roman din Basarabia si nordul Bucovinei este una superficiala si redusa la nivel declarativ.

Nationalistii

Partidul Romania Mare a aparut in continuarea unui discurs national-comunist al dictatorului Ceausescu si detine in momentul de fata a doua pozitie pe esicherul politic romanesc. Atunci cand a fost initiat, partidul isi dorea sa devina reprezentativ pentru dorintele revansarde ale unei paturi a populatiei, anticipand o eventuala recucerire a Basarabiei si a nordului Bucovinei si revenirea la granitele din 1940 (cu exceptia Cadrilaterului despre care vorbesc foarte rar chiar si cei mai radicali dintre xenofobi). Dar chiar si aceasta formatiune politica si-a schimbat temele favorite, renuntand la teza refacerii frontierelor si reorientandu-se spre o atitudine antimaghiara si antisemita in ceea ce priveste principiile de tip nationalist si spre un discurs moralizant crestin (care frizeaza atitudinea legionara) care este plin totusi de precepte comuniste. Pe scurt, Basarabia a disparut din orice pretentii teritoriale, atat cele ale moderatilor cat si ale radicalilor. Atat la nivel oficial cat si neoficial, Romania este multumita cu frontierele pe care le are. Cercurile politice nu mai dovedesc nici macar un interes formal fata de soarta Republicii Moldova, pe care doar ursele surse occidentale o mai numesc “tara sora” a Romaniei.

Articol aparut in Imaginea Romaniei. Prealuare de pe nicuilie.eu, sectiunea documentar