Tag Archives: traian basescu

Cedarea de suveranitate, unica sansa a Romaniei

In ciuda multor eforturi, Traian Basescu va lasa in urma – oricand i se va termina mandatul, la termen sau la mica intelegere – institutii insuficient consolidate; insuficient creionate chiar. Am mai scris despre asta, cand inca se mai puteau face lucruri, si imi pare rau sa imi dau singur dreptate.

A fost o scurta perioada, de circa opt luni, in care PDL a detinut o putere reala, respectiv majoritate parlamentara si o Curte Constitutionala iesita din adversitate. In acele luni responsabilii partidului si ai aliantei puteau face lucruri ireversibile pe calea modernizarii statului daca s-ar fi muncit mai bine si mai mult. Guvernul Boc si cabinetul MRU si-au ratat intrarea in istorie, afisand o oboseala sistemica dupa gherila parlamentara prin care trecuse PDL si dupa pierderile de imagine la care se expusese voit, dar si prin naivitati. Boc s-a dovedit doar un primar pus in fruntea unei tari, iar MRU a pierdut timp cu experimentul unui guvern-pepeniera. Celelalte limite, bariere si dificultati nici nu merita mentionate aici. Doar  ca enumerare – coabitarea cu un UNPR populat in buna masura cu PSD-isti fugiti dupa ciolan; cu un UDMR disciplinat, dar cu eternele probleme identitare, care il fac sa semene mai mult cu un adolescent decat cu un partid. Plus “coabitarea” interna in PDL si ulcerele ascuse ale partidului: un stoc redus de tehnocrati in aparatul de partid si pretentia de a acoperi cu acestia zeci de mii de functii publice si semi-publice (in asa-zisele “deconcentrate”). Mecanisme ineficiente de selectie interna si de promovare a oamenilor capabili, in defavoarea oamenilor eficienti. Incapacitatea de a se reforma si de a se transforma din mers dintr-un partid al primarilor intr-unul al ministrilor – toate acestea sunt motive; iar de motive au nevoie doar luzarii.

Singurul lucru bun ireversibil facut de Basescu este imprumutul de la FMI si, ideosebi, presiunea politica pe care acest imprumut o va exercita. Acordul cu FMI aduce o oarecare cedare de suveranitate, cel putin pe politici macroenomice in segmente cheie. Aventura politica a devenit o chestie totusi pe termen scurt in Romania. Niciun aventurier, nici actualul Ponta, nici eventualul Dan Diaconescu, nu se pot lansa in politici economice aberante decat, cel mult, pe termen de 6 luni – un an.

Totusi, desi niciun aventurier politico-enomic nu mai poate avea o cariera de lunga durata in Romania, se poate presupune ca numarul acestor aventurieri va fi, practic, nesfarsit. Sunt favorizati de o populatie revansarda, incapabila sa inteleaga principii de baza ale democratiei si ale economiei de piata si cu un dispret istoric pentru norma si lege. Este vorba despre dezradacinatii din mediul rural, oameni fara valori stabile si sustenabile, cu atitudini obsesiv-compulsive fata de institutiile urbane. Oricat de putin mi-ar placea Iliescu sau Nastase sau Ponta, ei sunt, la fel ca si Gadea, DDTV, Gigi Becali sau Mircea Badea, doar obiectivari ale acestui public din mintea caruia valorile traditionale, bunul-simt al taranului, au fost extrase, insa fara a fi inlocuite cu o cultura solida, organica, ce poate defini un public urban. Putem sa vorbim de un public post-comunist, dar asta defineste doar o simptomatica, nu boala din spatele acestuia.

Acest public va favoriza lideri obsesiv-compulsivi si nu poate fi calmat decat cu sedative financiare.

Noua generatie de politicieni crescuti in incubatoarele unor partide este optimizata pentru a specula gusturile si vulnerabilitatile unei asemenea populatii. Ale unui electorat care, din ignoranta si incultura, iubeste cand isi face singur rau.

Dupa puseele de urbanizare fortata din anii ’60, ’80 si 2000, pe actualul model demografic, Romania nu se poate moderniza prin forte proprii si nu poate ajunge o democratie functionala, un stat de drept si o economie performanta. “Prin noi insine!” nu poate fi o optiune nationala atunci cand natiunea iti raspunde “Ba pe-a ma-tii!”.

Cedarea de suveranitate este singura cale prin care Romania si romanii mai pot progresa si pot tine pasul cu istoria. Intrarea in Uniunea Europeana, fara cedari majore ale suveranitatii, nu are nicio noima. Nu putem accepta rolul de “rednexi” ai Europei! Acorduri de tipul celui cu FMI sunt esentiale pentru ca, sub controlul datoriei externe, sa existe blocaje ferme impotriva “sedarii financiare” a populatiei. Stabilirea externa a unei limite de deficit bugetar este, de asemenea, esentiala. Este singura cale prin care statul poate fi decapusat.

Insa tot ramane prea multa suveranitate la Bucuresti, in mana unor politicieni imorali (care vor fi schimbati,”rotiţi” permanent), ridicati pe umerii unei populatii inculte si neperformante (care nu poate fi schimbata). O Constitutie Europeana, trecerea la euro, aderarea la Schengen, cresterea atributiilor Comisiilor Europene, constituirea unui Cod Fiscal european si a unei contabilitati unificate, stabilirea unor institutii financiare, comerciale si juridice pan-europene – acesta ar fi pachetul de masuri minimale care ar permite iesirea Romaniei din aceasta fundatura in care, din nou, singura s-a bagat.

 

Suspendarea lui Basescu: o problema de IQ

sau “De ce sa modificam Constitutia cand putem s-o incalcam?”

Valorile europene: avem sau nu avem?

Era de asteptat ca UE sa transmita si altceva decat ingrijorari, iar daca n-a facut-o inca mesajul de miercuri al Presedintiei UE sa fie foarte dur.

Grosolania asta cu suspendarea presedintelui prin fortarea dincolo de orice limita a legislatiei si mult dincolo de orice limita a legitimitatii este prima enorma stridenta a Romaniei de cand suntem membri UE. Va tolera Uniunea asemenea apucaturi de stat central-asiatic la Bucuresti? Poate fi ea multumita doar ca USL mentine (deocamdata) o linie pro-americana? Sunt suficiente garantiile economice pe care le-a oferit? Ce se intampla cu valorile Occidentului?

Ca cetatean care contribuie la bugetul UE ma simt lezat de inactiunea liderilor europeni daca ei se vor multumi sa constate prostia politicienilor de la Bucuresti.

Evident, nimic nu e tragic in Balcani. Suspendarea lui Basescu nu e nici ea o tragedie. Gandirea rudimentara a fostilor comunisti – care alcatuiesc acum majoritatea clasei politice – nici ea nu e tragica. Episodul de azi e doar o alta faza, mai stridenta, a spectacolului grotesc pe care Bucurestiul il poate oferi agentiilor de presa internationale.

Dar, daca de la politicienii romani nimeni n-are nicio pretentie si daca de la poporul roman nimeni n-are nicio asteptare, de la Franta, Germania si Marea Britanie da.

De ce a fost nevoie de grobianism?

Ceea ce deranjeaza in actiunea USL este atitudinea grosolana, de fortare a legii in batjocura legii. Au creat un cadru juridic special pentru Basescu, instituind prin ordonante de urgenta (v. Legea Referendumului sau ordonanta contra Curtii Constitutionale) un sistem juridic indreptat clar impotriva unui singur om. In noul text al legii referendumului, singurul referendum care poate fi validat chiar daca nu se prezinta la vot jumatate din numarul alegatorilor este cel pentru suspendarea presedintelui. Evident articolul va fi modificat dupa referendumul contra lui Basescu.

Nu sunt inabilitati, nici macar gesturi datorate unei grabe “penalo-pecuniare”, asa cum s-a spus. Sunt marginile contondente ale unei gandiri limitate de ura a unor politicieni cu un IQ oricum submediocru. Oamenii astia au impresia ca daca se poate este si posibil!

Concluziile mele, ca ale Curtii Constitutionale vor veni peste 100 de ani

Nimic bun nu poate urma pentru Romania. Nici macar pentru PSD. Adrian Nastase este un exemplu pentru cum o atitudine de dispret a legitimitatii si a romanilor te scoate in peisaj si te duce in pragul sinuciderii. Iar Adrian Nastase nu era un prost, spre deosebire de cei de azi.

Corectiile vor veni insa din strainatate in primul rand. Ele vor avea forma unor schimburi total defavorabile pe moneda, pe companii si resurse nationale. Leul va fi pus in cap. In ciuda oricaror angajamente ale guvernului, o economie sanatoasa nu poate fi constuita pe o mizerie politica. Oricine ar fi consilierul primului ministru. Ca sa nu mai iau in calcul ca USL va trebui sa mituiasca alegatorii care voteaza contra lui Basescu si care il vor vota in urmatoarele alegeri. Bugetul va deveni astfel nesustenabil, iar gradul de indatoarare externa va creste. USL va trebui sa-si plateasca si sponsorii politici, ceea ce va accentua si mai mult nevoia de finantare externa. Iar investitiile straine sanatoase vor continua sa ocoleasca Romania, nu doar anul asta, ci mult dupa esecul sau succesul gestului de azi.

Ceea ce vreau sa spun in atatea cuvinte este totusi ceva simplu: ca prostia se plateste. Cazul Greciei, captiva inca mental in dictuaturile anilor ’60, si al Americii Latine, care s-a ruinat dupa regimurile populiste din ultima parte a secolului trecut, sunt exemple categorice. Ucraina, Italia si Spania sun aproape de faliment din motive similare. Legea trebuie aplicata numai cu inteligenta, iar trucurile avocatesti pot tine in Parlamentul Romaniei, dar duc natiunile intr-un singur loc: la groapa de gunoi a istoriei.

Ion Iliescu ar trebui sa le spuna beietilor astia ca principala cauza din care a cazut comunismul a fost ca sistemul ajunsese condus de prosti, de ramoliti si retardati.

S-au despartit apele sau s-a reimpartit teritoriul?

Când era cât pe ce ca tema reîmpărţirii adminsitrative să fie abandonată, o nouă propunere a reîncălzit atmosfera în jurul subiectului. Gata cu abordările după ureche şi hărţile de colorat pentru politicieni! Meteorologii au venit un plan alternativ de reorganizare teritorială a României, pe coduri de alertă. Săptămâna trecută România a fost organizată în două regiuni, una galbenă şi una portocalie, motiv pentru care Ponta l-a mai dat o dată afară pe Vanghelie. „Nu este admisibil să nu avem cod roşu măcar într-un judeţ, măcar înr-un sector”, a declarat Victor Ponta. La rândul său, Traian Băsescu este încântat că în sfârşit reorganizarea se face pe metode ştiinţifice, anume după cum bate vântul.

.eu & .ea

Incredibila combatere a coruptiei cu corupti

Inca mai cred ca pentru Traian Basescu si pentru unii din PDL (nu m-as risca sa nominalizez pe cineva din vechiul BPN; o zic doar pe Monica Macovei sa fiu pe teren sigur) combaterea coruptiei este o prioritate si un principiu. Numai ca, in numele acestui deziderat, partidul s-a umplut de diversi Mantogi si s-a aliat cu Michi Spaga in persoana.

Lucrurile au functionat asa: PD a refuzat orice colaborare politica cu PSD, declansand o cruciada penala impotriva baronilor socialisti si a ministrilor lui Adrian Nastase. Numai ca mediul juridic era incapabil sa sustina o asemenea cruciada iar reforma in justitie, desi a parcurs unii pasi, e foarte departe de a fi indeplinita chiar si azi. In marele vartej de dosare pornite in 2005 au picat si finantatori ai PSD-ului, cum a fost Dinu Patriciu. Asta a dus la rupturi cu PNL si la guvernul liberal minoritar sustinut de socialisti. Si s-a terminat cu partea romantica, robiespereasca, a anticoruptiei.

Dupa “tradarea liberala”, Partidul Democrat a ajuns la certitudinea ca nu va putea promova programul si principiile anuntate de Basescu decat daca va detine puterea prin sine insusi. Campania din 2007 a reflectat o asemenea ambitie iar rezultatele, in care a depasit la milimetru PSD-ul, i-au dat dreptul de a numi premierul si de a alcatui nucleul guvernarii.

Mai sunt multe de spus, sunt multe nuante de facut dar toate ar fi nepotrivite fiindca ar complica mai mult decat ar clarifica. Una totusi trebuie mentionata: dupa ce, in numele ocuparii unei pozitii ferme pe dreapta politica, in scopul castigarii detasate a alegerilor, a rupt bucati mari din PNL si le-a alipit, a taiat orice posibilitate de colaborare cu partidul liberal.

Si inca o mentiune: PD ar fi putut castiga in 2008 un numar si mai mare de voturi dar s-a lovit de lipsa unor cadre performante, capabile sa candideze si sa concretizeze intentia de vot a populatiei. Era, la drept vorbind, un partid de 10% din voturi, procent pentru care putea oferi politicieni de calitate. Mai mult, PD-ul a preferat sa trimita in teritoriu cadre importante si sa se instaleze temeinic in judete. Slabiciunile au determinat primirea in partid, rapida, fara discermant, a oricaror politicieni si simpatizanti carora li se cerea un sigur principiu: sa ajute la “propasirea” partidului. Asa au fost racolati tot felul de transfugi din celelalte partide. Problema de cadre a devenit si mai presanta atunci cand s-a pus problema deconcentratelor. Dupa ce a incercat sa treaca o legislatie transparenta a functionarului public, PDL s-a trezit cu o mostenire-grea lasata de PNL: numirile politice la conducerea prefecturilor, inspectoratelor, companiilor de stat, regiilor, etc etc. A trebuit sa ii inlocuiasca repede si a facut-o suspendandu-i pe cei vechi, liberali, si numind altii, pedelisti si pesedisti in locul lor. A fost unul dintre primii pasi intru ratarea partidului.

Ce a urmat lui 2008 este imposibil de crezut pentru un alegator al partidului din 2004: alianta contextuala cu PSD-ul. Guvernul nu a durat decat un an, dar noii ministri PDL erau pe masura unei aliante cu PSD: aproape aceeasi apa, acelasi pamant. Singura multumire pentru simpatizanti a ramas programul de masuri anuntate si urmarite cu destula consecventa. Astfel, alegatorii partidului, o parte din ei, au inteles dificultatea unora dintre masuri, datorata opozitiei pesedistilor din guvern; au inteles si ca majoritatea parlamentara e cum e; si ca liberalii si socialistii au avut, pana in 2010, majoritatea in Curtea Constitutionala si au picat acolo multe din legile vitale ale PDL. Unii au inteles si ruptura de PSD si pastrarea unui guvern fragil, posibil numai prin reunirea transfugilor din PSD si PNL, parlamentari luati la bucata, in UNPR, un partid creat special pentru a asigura majoritatea parlamentara.

Astfel, crescut fortat, PDL s-a vazut inconjurat din toate partile de coruptie: adversarii din PSD, tovarasi de drum un timp – corupti; aliatii din UNPR – multi dintre ei corupti; membri de pe o zi pe alta, atrasi de invincibilitatea aparenta a partidului – corupti; sponsori – corupti; nomenclaturisti (prefecturi, deconcentrate) – corupti; ministri – incapabili si corupti. Evident, pe sectoare, pe raioane si “de la om la om”. Dar, chiar daca n-ar fi coruptia dominanta, simpla ei prezenta acolo, simplele cazuri de ministri si deputati care se autoserveau cu bani de la stat, simpla toleranta aratata fata de acestia contravine cu imaginea de justitiar a partidului care a castigat doua mandate tocmai pe lupta contra coruptiei.

Poate ca multe dintre asa-zisele cazuri de coruptie din PDL sunt improvizatii ale unei prese in mod clar calomnioasa la adresa partidului de guvernamant. Dar exista cateva cazuri dincolo de orice dubiu iar partidul nu va putea reactiona contra acestora fara a risca sa piarda miniscula sustinere parlamentara.

In rezumat: din PSD-ul lui Ion Iliescu Miron Mitrea, Adrian Nastase si altii ca ei sunt trasi pe linie moarta. Michi Spaga si Gheorghe Oprea sunt acum in tabara guvernarii, intr-un partid-satelit. Iar paradoxul moral e ca PDL nu poate colabora cu PSD-ul lui Ponta din cauza imaginii murdarite de unii fosti pesedisti, acum uneperisti, care sustin premierul si la care nu s-ar putea renunta fara a pierde guvernarea. Abracadabrant. Complet naucitor. Inflexibilitatea lui Basescu l-a dus in situatia de a fi flexibil tocmai cu cele mai imorale “solutii imorale”.

Nici nu stii ce sa zici daca, la finalul lui 2012 Basescu ar putea demonstra o tara insanatosita moral si financiar si ar pune alaturi de el pe artizanii moralitatii in Romania: un amestec de Monica Macovei si Brandusa Nicolae. Un mixaj de Boc si Gheorghe Oprea. Un conglomerat de Isarescu si Ialomiteanu. Iar, in genunchi si pe vine la poza de grup, in fata lor, acelasi amestec incredibil: Cristian Diaconescu, Serban Mihailescu, Florin Talpes, si, nimic nu e imposibil, Mihai Tanasescu si Dinu Patriciu.

Traian Basescu, “negativul saptamanii”

Traian Basescu. Nu stiu de ce ar fi el personajul negativ al saptamânii. Am vazut ca asa e cool printre jurnalisti: sa dai în Basescu. Daca nu scriu nimic rau despre el o sa dau impresia ca fac jurnalism de placere si ca, de fapt, nu ma plateste nimeni pentru ce fac. Sau ca nici nu sunt jurnalist. Cum sa fiu coleg de breala cu Ciutacu si Badea, Letitia Zaharia si Ionel Dinca, Cristian Tudor Popescu si Sorin Rosca Stanescu si sa nu am nicio incriminare de facut la adresa Cotroceni colt cu Geniului, nr. 1-3? O sa zic, si eu ca si ceilalti, ca e rau ca îi aresteaza pe vamesi, adica nu e rau, e chiar bine, ca e înfiorator ce se întâmpla pe la frontiere, dar e rau ca o face Basescu. Oarecum… Adica acum… Când e ori prea devreme, ori prea târziu… Cumva… (tot eu, via “Gazeta de perete”)

Raspuns final: Don Quijote nu era chel

Traian Basescu a retrimis legea pensiilor in Parlament. A gasit un motiv oarecare (cerand ca femeile sa fie pensionate mai devreme) si a refuzat cu eleganta disputa pe fondul dorit de opozitie: modul cum a fost votata legea. Astfel, legea nu e promulgata, fiind trimisa in Legislativ de unde, daca PDL este in stare sa se mobilizeze, sa va intoarce intacta la promulgare, dar cu un vot trecut pe bune.

Evident ca Traian Basescu nu avea motive sa intarzie legea daca ar fi avut un Parlament stabil in spate. Dar, din moment ce in PDL sunt oameni precum Georgica Severin, care deja a dezertat numai ca niciun partid nu i-a oferit un steag sub care sa stea, Basescu se simte extrem de nesigur in fata unei initiative radicale a opozitiei.

Sigur ca, tehnic vorbind, daca ar fi promulgat legea, opozitia nu era in nicio masura indreptatita sa ceara suspendarea presedintelui. Pur si simplu presedintele nu are dreptul de a da note parlamentului si de a verifica legalitatea procedurilor acestuia. Deci, daca cineva a gresit (si a gresit!), acela e Parlamentul. Totusi, opozitia nici nu are nevoie de un motiv solid pentru a initia o procedura de suspendare a presedintelui. Are nevoie doar de numar de voturi si de pretext.

Astfel, desi orgolios, Basescu stie ca nu poate forta, chiar daca dreptatea e de partea sa. Are insticte prea bune pentru a se bate ca Don Quijote.

Ce transmite gestul presedintelui: ca PDL mai poate stapani Parlamentul doar pe chestiuni de rutina; ca in fata unei propuneri grave, cum ar fi suspendarea presedintelui, unii dintre deputatii de la UDMR, minoritati si independenti vor vota pe “persoana fizica” pentru suspendare. Ca, cel m ai probabil, PSD nu are curajul sa determine caderea guvernului (pentru ca 1 la mana numirea unui nou premier ar apartine tot lui Basescu; iar doi, ca nu ar vrea sa detina guvernul pe timp de criza, mai ales cu Basescu in spate; plus, trei, ca ar fi silit sa faca o alianta proasta cu PNL si sa dea din mana ministere banoase). Dar acelasi PSD ar deveni brusc interesat de guvern daca ar putea demite presedintele si ar putea organiza alegeri prezidentiale (mai ales daca Vantu le-o cere vehement). La urma urmelor, controlul asupra Justitiei, pe care l-ar exercita PSD daca ar avea Presedintia, este o miza politica mai mare decat un numar de alte ministere, atat timp cat multi dintre liderii partidului si sponsorii sai au dosare penale care nu stii niciodata ce directie vor lua.

Concluzia e ca guvernul ar putea astepta linistit orice motiune de cenzura, care nu ar tulbura decat superficial ierarhia politica actuala si polarizarea Parlamentului, ar putea, la limita, chiar sa isi asume raspunderea pe pachete de legi care nu lovesc in mod direct in interesele personale ale liderilor PSD, dar nu poate crea contextul lansarii unei propuneri de suspendare a presedintelui.

In toata analiza n-am tinut cont de ce e corect, ce e bine si ce e legal. Nimeni nu mai tine cont de astea in Parlament, doar in talk-show-ri ce mai apar, pervertite in fel si chip. Singurul lucru care mai conteaza e algebra puterii: presedintele implica primul ministru; guvernul intersecteaza parlamentul; parlamentul determina presedintele; talk-show-ul determina parlamentul.

Mari bloggeri ai tarii: Adrian Nastase

http://www.adriannastase.ro/templates/default/images/visual_profesorul.jpg

Imi place, nu-mi place (si as paria pe varianta “b”), Adrian Nastase e unul dintre cei mai mari bloggeri ai tarii. Mai mare chiar decat Dan Terteci.

Blogul se numeste “Ministru, prim-ministru, blogger” si nu are mentiunile “fost, fost, prezent”. Blogul e completat de un site care contine “informatiile despre timp liber” si biografia.

http://www.adriannastase.ro/templates/default/images/visual_small_1.jpgPe blog Nastase publica trimiteri spre editorialele pe care le scrie pentru Jurnalul national, stiri despre aparitiile in media ale fostului premier (cea mai recenta postare aminteste despre aparitia lui in emisiunea “Paine si circ”; am cautat imaginile dar nu le-am gasit pe cel in care Adrian Nastase e in cada cu Mandruta; n-am avut totusi rabdare sa vad to materialul video), asa: alte categorii mai sunt: General (cu subiecte anti-PDL), Raspunsuri (cu subiecte pro-Nastase) si Trafic (de unde aflam ca numarul accesarilor zilnice trece de 3000; totusi statisticile nu sunt publice, doar declarate).

Cele mai citite articole de pe blogul lui Adrian Nastase sunt:

  • Interviu la RFI
  • Linkurile prezente pe blohul lui Nastase il plaseaza intr-un cerc de internauti din care fac parte: Ion Iliescu, Victor Ciutacu, Adrian Paunescu, Corina Cretu, Ioan Mircea Pascu si Oana Niculescu Mizil. Din linkurile de pe siteul sau lipsesc: Mircea Geoana, Victor Ponta, Traian Basescu si Dan Voiculescu.

    Ce mai dictator e Basescu…

    Ca si la referendumul de suspendare, Basescu e acuzat acum ca ar fi dictator. Mai, sa fie! E atacat zi si noapte, e calomniat tot timpul, iar el e dictator. Cand au vazut ca nu mai au niciun argument de ce ar fi el rau, si de ce ar fi ei buni, au scos-o p-asta ca-i betiv… Cu doua luni in urma, Rosca a trambitat trei zile ca Basescu e traficant de arme… Calomnia s-a dovedit pe loc. Apoi ca el controloleaza cu mana forte serviciile secrete… Pentru cine mai conteaza ca seful SRI e prieten bun cu Mircea Geoana si ca seful SIE e venit de la liberali? Ca la doi si-un sfert Vanghelie era tatic pana luna trecuta?

    Acum revine, ca si inainte de referendum, tema ca ar fi dictator. Doar pentru ca vrea sa elimine politicienii din solda marilor miliardari? Oricum, acuzatia asta s-a verificat deja la urne, si a fost castigata de Basescu cu 70% daca nu ma insel.

    Tot de atunci, din perioada suspendarii, am gasit un text pe care il trec din nou pe ordinea de zi: The Great Dictator.

    Pariul meu: viitorul presedinte este…

    Cristian Boureanu. Acum e limpede, Basescu e foarte aproape de victorie, oricat ne-ar aburi sondajele de opinie cu cifre scoase din joben. Oricat ar fi de calomniat in televiziuni si ziare, in reclamele de pe internet.

    In primul rand pentru ca nu are contracandidati. In afara de Oprescu, care e ceva mai luminat, restul sunt stifturi. Oracat ar fi de manipulabil publicul din Romania si oricat de mari maestri in ale manipularii ar fi vechii securisti, ei nu au cum sa dea substanta unor oameni care nu o au. Nici Antonescu, nici Geoana, nici Vadim, nici Becali nu sunt oameni de program, ci demagogi promovati contextual. Chiar Oprescu, la randul lui, nu e decat o clona a lui Basescu. Si, oricat ar fi de obisnuiti romanii cu chinezismele, de asta data n-or sa cumpere Abbidasul propus.

    Chiar si in presa de stanga a fost sesizata lipsa oricaror programe politice la contracandidatii lui Basescu. Un ideolog al zonei pesede, cum e Alfred Bulai, anti-basescian total, a publicat in Cultura o ampla analiza a fiecaruia dintre candidatii cu sanse si a lipsei complete de program si viziune de care acestia dau dovada. Alti analisti si bloggeri de politica remarca si ei, fie de la stanga, fie de la dreapta, lipsa, in cele din urma, de creier. Cum sa vii in Romania lui 2009 si sa nu te angajezi la nimic, dar sa ceri romanilor sa te aleaga presedinte? Altadata nici macar candidati exotici ca Mudava nu isi permiteau acest lucru. Mudava cel putin promitea ca va incarca intregul popor cu bioenergie…

    Sa vedem principalele topicuri din dorinta romanilor si modul cum raspund la ele candidatii:

    1. reforma in justitie. Singurul candidat care a luat atitudine impotriva dezastrului din justitie este Traiana Basescu. Ceilalti, in frunte cu Geoana si Antonescu, s-au dovedit a fi protectorii actualului CSM care gestioneaza cel mai putred sistem al Romaniei.
    2. anticoruptia. Basescu a facut un DNA insuficient de eficient, dar care a mai miscat lucrurile. Pe drept cuvant se poate plange ca intreaga activitate i-a fost sabotata in parlament: imunitati protejate, dosare desecretizate in Parlament (operatiune cum nu se poate mai ilegala), extinderea imunitatii si la fosti demnitari, boicotarea unor legi importante.
    3. programabilitatea economica. Pe romaneste: sa nu se mai schimbe legile economice, taxele si impozitele de zece ori pe an, la fel cu toate celelalte normative, facand imposibil un plan de afaceri multianual coerent si civilizat. Statul impinge astfel firmele la coruptie, munca la negru, evaziune fiscala, nedandu-le sansa de a obtine decat astfel profituri programabile. Programabilitatea economica nu este propusa de niciun candidat.
    4. salarii si pensii mari. Geoana, sustinut de Iliescu, promite cel mai mult la acest capitol. Basescu s-a pronuntat pentru cresterea randamentului muncii, inaintea maririi nivelului de venituri si realizarea acestora numai atunci cand ele sunt sustenabile economic. Adica mai incolo. In principiu, pozitia lui este aceea ca, prin debirocratizare si micsorarea coruptiei s-ar obtine, indirect, o eficientizare din care sa rezulte cresterea partiala a veniturilor populatiei. Pe acelasi subiect, Antonescu si miliardarii care il sustin, promit ca o crestere a puterii de cumparare in Romania este posibila doar prin dezvoltarea mediului de afaceri si o interventie minimala a statului.
    5. Numarul enorm de bugetari si alti intretinuti ai statului. Guvernul Boc a intreprins unele masuri, dar multe dintre ele (pensionari reangajati la stat, cumul de functii etc.) au fost anulate pe cale administrativa, legislativa sau judecatoreasca. Desi partener la guvern pe atunci, PSD-ul lui Geoana s-a opus acestor initiative, iar dupa iesirea de la guvernare s-a dezis de ele. In acelasi timp, guvernul liberal condus de Tariceanu a crescut la cote fara precedent numarul de bugetari si a marit pensiile, sporind povara publica pana dincolo de limita de sustenabilitate.

    Pe langa aceste 5 puncte exista numeroase alte idei pe agenda publica. Va las pe dvs sa apreciati modul in care raspunde la ele fiecare dintre candidati:

    • obtinerea unei securitati sociale; protejarea fata de abuzurile autoritatilor, bancilor, angajatorilor etc.
    • o descentralizare reala si acordarea de drepturi si putere comunitatilor locale.
    • realizarea de legi corecte, eficiente si plasate intr-un sistem coerent, lipsit de contradictii. Legi inteligibile.
    • profesionalizarea clasei politice si obtinerea unei moralitati si deontologii a politicianului
    • promovarea de deontologii profesionale, in primul rand in presa, medicina si justitie
    • eficientizarea si profesionalizarea invatamantului, astfel incat acesta sa fie capabil sa produca personal calificat si competent, oameni capabili si decenti
    • realizarea unui sistem politic cat mai corect si care sa nu mai permita blocaje de gravitatea celui actual. Am in vedere reforme parlamentare si constitutionale

    In concluzie, pariul meu este ca dupa Basescu, urmatorul presedinte al Romaniei va fi Cristian Boureanu. Asta in 2014. Pe ce ma bazez voi scrie altadata.

    Material paracios, dar si promotional

    Cine ma cunoaste, stie cat de fan al PD-L, si al lui Basescu personal, sunt. Totusi scriu acum sa parasc oamenii din campania lui Base care au facut un lucru nashpa si ar cam trebui sa le fie rusine pentru asta.

    S-au implicat, cum era si normal, in sustinerea referendumului pentru reducerea numarului de parlamentari. Au facut pentru asta si niste liste cu strangere de semnaturi. Pana aici, totul e ok. Numai ca pe lista, dupa rubrica “Suntei de acord cu reducerea numarului de parlamentari…?”, prevazuta cu o coloana de DA si una de NU, mai erau inca doua coloane: “Veti vota Traian Basescu la alegerile prezidentiale?”: [continuare pe noul blog de politica]