Tag Archives: terorism

Presa din Iraq

Dupa interventia americana in Iraq, presa locala s-a diversificat ca abordari si orientare, dar a devenit si mult mai radicala. Fluxul de evenimente violente din Iraq nu face decat sa intretina o spirala a agresivitatii ale carei motoare sunt presa si bombele. Atentate sunt facute in primul rand pentru ca ele sa fie reflectate in presa, iar presa provoaca in buna masura atentatele intretinand un limbaj violent si reflectandu-le adesea la modul isteric.

Presa internationala prezenta in Iraq contribuie si ea la intretinerea acestei stari de lucruri, dar interesul occidental pentru stiri din Iraq si pentru atentate teroriste este in scadere. De unde, inaintea razboiului din Iraq si a perioadei de violenta civila care i-a urmat, un atentat cu raniti oriunde in lume prindea prima pagina a ziarelor din Vest, astazi chiar si un atentat cu 200 de victime poate rata prima pagina. Violenta a devenit atat de cotidiana incat nu mai intereseaza.

Pentru cei interesati de evolutia situtiilor iraqiene (atentate, politica interna, strategii economice si comert international sau stiri despre trupele de interventie) exista mai multe agregatoare de stiri internationale, care preiau diverse surse fin Iraq si lumea araba, inclusiv televiziunea radical pan-musulmana Al Jazzira. Iata-le pe cele mai importante:

Iraq Updates – A news site dedicated exclusively to Iraq. Searchable coverage of industries, politics and government, education, health, transportation and tourism. Breaking news ticker, and RSS feed. Subscription required.

Yahoo! News – Iraq – Aggregated news, features and comment with audio and video clips. Links to related web sites.

Topix: Iraq – News from Iraq gathered from various sources on the web. [RSS]

Iata si un numar de linkuri catre ziare si enews din Iraq in limba engleza:

Publicatii iraqiene in limba araba:

Publicatii din Iraq in limba kurda:

Iraq / Irak – profil de tara:

Country (long form) Republic of Iraq
Capital Baghdad
Total Area 168,754.44 sq mi
437,072.00 sq km
(slightly more than twice the size of Idaho)
Population 23,331,985 (July 2001 est.)
Estimated Population in 2050 56,360,779
Languages Arabic, Kurdish (official in Kurdish regions), Assyrian, Armenian
Literacy 58.0% total, 70.7% male, 45% female (1995 est.)
Religions Muslim 97% (Shi’a 60%-65%, Sunni 32%-37%), Christian or other 3%
Life Expectancy 65.92 male, 68.03 female (2001 est.)
Government Type transitional democracy
Currency 1 Iraqi dinar (ID) = 1,000 fils
GDP (per capita) $2,500 (2000 est.)
Industry petroleum, chemicals, textiles, construction materials, food processing
Agriculture wheat, barley, rice, vegetables, dates, cotton; cattle, sheep
Arable Land 12%
Natural Resources petroleum, natural gas, phosphates, sulfur

Un septembrie si mai negru – Istoria 9/11

Dimineata lui 11 septembrie incepea cu dureri de cap pentru conducerea CIA. Problema zilei parea sa fie “Banii de bere”, nume sub care presa a codificat o afacere ilegala intermediata de un ofiter acoperit de CIA prin care cumparatori anonimi americani au achizitionat petrol irakian, incalcand nu doar embargoul ci si principiile propriei organizatii. “Ei bine – declarase Jerry Reed, colonel de marina care a sustinut ca de 18 ani era ghidat de CIA – cautam o cale sa trimitem in Texas o echipa de baieti pentru a sprijini pe guvernatorul Ann Richards. Acum, am gasit noi niste “batranei de treaba” pe care sa-i putem antrena si echipa in Arkansas dar nu stiam cum avem sa-i platim deoarece Congresul nu ne lasa sa ne implicam in asemenea lucruri”. Declaratia colonelului Reed se desfasura chiar in Capitoliu, anchetat fiind de o comisie a Congresului. Plin de decoratii, colonelul a continuat in acelasi stil: “Stiam ca irakienii au o gramada de petrol pe care nu-l pot vinde si o gramada de oameni pe care nu-i pot hrani. Asa ca am tratat pentru o incarcatura de vapor, cateva mii de barili de titei crud. Apoi ne-am intors si am vandut asta catorva tipi imbracati ca niste preoti intr-un Ferrari rosu si am folosit banii pentru a cumpara opt camioane de arme de la Rainier Light, disimulate ca un transport de bere. Apoi am avut ceea ce puteti numi o mica problema. Vedeti, noi aveam doar 24 de ore pentru a duce berea din Seattle in Arkansas”. Desi alte numeroase afaceri de acest tip s-au incheiat nefericit pentru ofiteri din Statele Unite, se pare ca sunt si numeroase cazuri in care “operatiunile speciale” reusesc. In cazul de fata, numit cand “Bani de bere”, cand “Convoiul irakian”, ancheta Congresului a plecat tocmai de la informatia ca intreaga afacere a fost girata de fostul presedinte Bill Clinton. Cu doar o zi inainte, acesta daduse o declaratie oficiala la Casa Alba in care nega orice implicare dar problemele erau departe de a se fi sfarsit pentru conducerea CIA si pentru fostul presedinte din moment ce lucrarile comisiei de ancheta urmau sa se reia a doua zi.

Vestea prabusirii unui avion peste World Trade Center trebuie sa fi fost ca o lovitura de baros. Aceeasi surpriza terifianta pe care au avut-o spectatorii canalelor de televiziune au avut-o si cei din serviciile de securitate. De cel putin trei ani problema terorismului era tinuta sub control si un atentat de asemenea proportii iesea din orice calcule. Fosta administratie reusise, dupa ani de efort, prin presiuni diplomatice si desfasurari de forte, sa elimine sau sa treaca in “adormire” cele mai multe organizatii teroriste, sa izoleze toate statele care sponsorizau asemenea organizatii si sa determine arestarea celor mai impozanti lideri. Cei ramasi in libertate pareau si ei trecuti pe linie moarta si, desi cel mai mare dusman al SUA era declarat Osama bin Laden, nimeni nu lua in serios declaratiile sale. “Prezic o zi neagra pentru Statele Unite si sfarsitul sau”, declarase liderul musulman intr-un interviu in care anuntase ca va trece la fapte in cateva saptamani.

“Unde ne sunt serviciile de siguranta?” “Cum s-a putut infaptui un asemenea atentat fara ca macar acestea sa il banuiasca?” Intrebarile au aparut, aparent fara raspuns, in chiar momentele terorii. “CIA cheltuieste miliarde pentru a ne asigura siguranta, spune un fost agent, Bob Baer. Dar sefii diviziei antiteroriste n-au pus niciodata piciorul in Orientul Mijlociu, nu vorbesc araba si nu vorbesc persana”, a adaugat Baer care vorbeste fluent ambele limbi si a fost in anii ’80 infiltrat in Organizatia pentru Eliberarea Palestinei si in Jihadul islamic. “Acum vedem teroristi umbland peste tot pe acolo si nici macar nu putem vorbi cu ei pentru ca nu le cunoastem limba. Cei din vest nu pot vizita cartierele de chirpici din lumea musulmana, acelea din care bin Laden isi racoleaza cea mai mare parte a soldatilor, fara ca toata lumea sa stie cine sunt si ce cauta”, spunea Reuel Marc Gerecht, un alt fost spion din Orientul Mijlociu, inca din luna iulie a acestui an. Oficiali si semioficiali, intre care Scott Ritter, fostul sef al misiunii Natiunilor Unite in Irak dupa razboiul din 1991 si chiar fostul vicepresedinte Al Gore certifica inexistenta desavarsita a unor informatii despre pregatirea vreunui atentat in care teroristii sa deturneze avioane si sa se prabuseasca pe cladiri cu ele. Pur si simplu nu facea parte dintre schemele de actiune pentru care sa fie pregatite reactii adecvate. Nu numai ca o conspiratie de asemenea proportii a scapat total neobservata dar chiar modul de actiune a fost surprinzator.

Pentagonul, care de un an isi bate capul cu marile puteri ale lumii pentru a realiza scutul antiracheta american capabil, teoretic, sa faca SUA invulnerabile la orice tip de atac, a fost el insusi distrus, ca institutie si cladire concomitent, printr-un atac cu o arma total inedita. Nici daca scutul antiracheta ar fi fost realizat deja, sustin specialistii in aparare americani, el nu ar fi fost eficient intr-un asemenea caz. Avionul era plin cu ostatici civili si nu exista nici o instructiune prin care asemenea aeronave sa poata fi doborate, ucigand cu rachete proprii concetateni. Abia dupa atentat, Franta a fost prima care a anuntat ca este dispusa sa isi doboare propriile aeronave sau orice aeronave civile care parasesc fara motive culoarul de zbor.

Gemenii au murit la ora 8,45 (ora New York-ului) cand primul Boeing 737 s-a prabusit in plin Manhattan. “Gemenii”, asa erau numite turnurile vecine ale World Trade Centerului new yorkez, adevarat simbol al puterii orasului. Televiziunile au sosit in jurul turnului pentru a filma “accidentul”. Chiar daca nu era exclusa ipoteza unui atac terorist, dupa regulile de pana atunci ea parea inca prematura. Cladirea a fost incercuita de importante mase de jurnalisti, politisti, pompieri, echipe de salvare care incercau limitarea dezastrului. Ideea ca atentatul se va repeta in acelasi loc, in acelasi mod, nu a venit nimanui. Era total neuzual ca teroristii sa faca asa ceva. La ora 9,03, un avion-taxi trece prin cadrul tuturor camerelor de luat vederi pentru a se infige in celalalt turn. Nimeni nu poate crede. Desi imaginile filmate sunt derulate continuu pe ecranele televizoarelor, ele nu sunt convingatoare. Totul este halucinant, semanand mai degraba cu acel truc mediatic din anii ’30 cand o emisiune de radio i-a convins pe toti new yorkezii ca au invadat martienii. Dar imaginile sunt mult prea violente. Pentru a scapa de incendiu, oameni se arunca pe geam la etajul 40. Flacarile au o inaltime de zeci de etaje si cei de jos nu isi pot inchipui urgia de acolo. Specialistii in constructii vor sustine mai tarziu ca in varful cladirilor s-a ajuns la temperaturi de 800 de grade. In cladire se estimeaza ca se afla un mic oras: 30 de mii de oameni. America este in stare de soc.

Autoritatile se intalnesc repede si apar primele comunicate oficiale. Presedintele SUA anunta ca va cere o ancheta federala pentru a stabili vinovatii. “Terorismul impotriva Americii nu are nici o sansa”, spune Bush in graba. Intr-adevar, timpul presa dar asta o stiau doar teroristii. La 9,35, la 50 de minute dupa primul avion, la 32 de minute dupa cel de al doilea, un al treilea avion taie in doua Pentagonul. Un sfert de ora mai tarziu cele doua turnuri new yorkeze se prabusesc. Casa Alba si Pentagonul sunt deja evacuate. Washingtonul, orasul construit pentru a fi capitala, este parasit de toate autoritatile centrale. Lumea politica, dominata de Washington, are o conducere mobila. Lumea financiara, dominata de Wall Street, nu mai exista. Cel mai mare centru financiar al lumii este o uriasa groapa comuna. Indicii financiari si cei bursieri se prabusesc pretutindeni, pe toate pietele. Unde este dolarul? Agentiile de stiri transmit, printre fotografiile dezastrului, si pe cea a unui agent de bursa din Berlin, care plange. Lumea poate trai si fara SUA, dar nu poate functiona. Pe teritoriul american, alte aeronave sunt date disparute. La Departamentul de Stat este detonata o masina capcana, nimeni nu mai este atent: doar o masina capcana. Un alt avion se prabuseste in Pennsylvania. Cei de pe coasta de est se tem de propriile avioane. O aeronava a politiei este urmarita de alte aeronave ale politiei: se presupune ca e controlata de teroristi. Oroarea vine de pretutindeni, prin intermediul televiziunilor, singurele care se arata pregatite sa suporte si sa reactioneze la o asemenea catastrofa. Lumea, asa cum o stiam, nu mai exista. Marii specialisti din finante, putinii supravietuitori dintre ei, sunt doar niste statui megatoare, plini de praf, oribili, cu fete dezumanizate. Nici un expresionist nu isi putea imagina asemenea statui. Lumea se calca in picioare in fata panoului pe care scrie, imbietor, “Welcome in Manhattan”. Toata lumea fuge, toti se ciocnesc de ceilalti. “No place to run, no place to hide”, o replica uzuala prin filmele americane, devine acum singura descriere exacta a ceea ce se intampla. Mai cu sange rece, jurnalistii fac interviuri. Estimarile victimelor variaza dupa surse, dar nimeni nu indrazneste sa spuna mai putin de 10 mii. Cele mai importante simboluri ale SUA au fost atacate si distruse. Si totusi nu e vorba de terorism simbolic.

Terorism simbolic ar fi fost daca victima era Statuia Libertatii sau orice alta statuie. Dar Pentagonul, Wall Street si Casa Alba (care era, se pare, tinta avionului prabusit in Pennsylvania), sunt exact organismele cheie ale Statelor Unite.

Oamenii din WTC – Istoria 9/11

Prinsa pe picior gresit intreaga aparare a SUA, numarul civililor ucisi a fost urias. Chiar daca cifrele pierderilor umane nu sunt complete nici la aceasta data, fara posibilitatea de a gresi, se poate spune ca numarul mortilor dintr-o zi de teroare depaseste pe cel al victimelor terorismului pe o durata de 15-20 de ani. O lista partiala a victimelor tetorii cuprinde oameni din toate meseriile si profesiile, de toate varstele, de foarte multe nationalitati. John Ogonowski de 52 ani, din Dracut, Massachusets, pilot; Sarah Low, din Batesviille, Arkansas, insotitor de zbor; David Angell, 54 ani, din Pasadena, California, producatorul executiv al serialului NBC “Frasier”; Alex Filipov, 70 ani, din Concord, Massachusets; Peter Gay, 54 ani, din Taunton, Massachusets, vicepresedinde si general manager al centralei Raytcheon Co.; Edmund Glazer, 41 ani, Chatsworth, California, sef al biroului financiar al MRV Communications Inc.; Charles Jones, 48 ani, din Bedford, tinichigiu auto; Daniel C. Lewin, 31 ani, co-fondator al Akmail Technologies; si multi, multi altii. Agenti de schimb, inalti functionari ai apararii si ai organismelor guvernamentale, personal de serviciu, piloti si insotitori de zbor, comis-voiajori, oameni de televiziune, oameni de afaceri, pompieri, forte NYPD Blue, medici, farmacisti, acestia sunt “fortele” cu care s-au razboit teroristii. Armata americana a scapat, bineinteles, intacta, si este, dupa propria expresie, “ca un baros gata sa loveasca in orice punct al lumii”. Nevatamati au scapat si cei din Departamentul de Stat, respectiv cei care “i-au suparat” cel mai mult pe teroristi.

Poate cea mai inspaimantatore dintre povesti este “drama irlandeza”. Ronnie Clifford, din Cork, Irlanda, era contabil in World Trade Center si a scapat dezastrului, fiind evacuat din cladire cu doar cateva rani usoare. Inca in timp ce primea ingrijiri medicale si binecuvanta faptul ca a scapat cu viata, a descoperit ca sora sa, Ruth Clifford McCort, de 45 ani si fiica sa de 4 ani, Juliana, erau la bordul primului avion care a lovit turnurile gemene. Doamna McCort si fiica sa, au fost primii irlandezi a caror moarte a fost confirmata de autoritatile SUA dupa atacul terorist de marti. Ronnie a trebuit sa fuga pentru viata sa, dupa ce primul avion a lovit turnurile din New York si, a scapat si dupa prabusirea celui de-al doilea turn. Doamna McCort nascuta in Caunty Cork, Irlanda, a locuit in Connecticut pentru o vreme. Celalalt frate, John Clifford a declarat ca a inceput sa se teama pentru sora si nepoata lui dupa ce a aflat ca fratele lui este in siguranta. El declara: “Tragic, avionul in care se afla sora mea, a lovit turnurile, in timp ce fratele meu a reusit sa scape. Acum, este in siguranta dar este foarte traumatizat. Ne-a spus ca a vazut imagini pe care nu vrea sa le mai vada niciodata. E foarte trist.” Deasemenea a mai declarat: “Eram foarte ingrijorat, cand cele doua cladiri s-au prabusit, deoarece stiam ca Ronnie lucreaza intruna din ele. Mi-a telefonat si mi-a spus ca a scapat, dar era traumatizat fiind foarte aproape de moarte. In timp ce iesea pe usa principala, o femeie era in fata lui si a fost lovita de o flacara puternica. A murit pe loc. Era o femeie plina de viata.” Ronnie spunea: “In timp ce eu eram bine, eram ingrijorat pentru sora mea, deoarece stiam ca plecase de pe aeroportul Logan spre Los Angeles pe la 7.30 dimineata. Ma temeam sa nu fie intr-unul din cele doua avioane care s-au prabusit. Din pacate temerile mi-au fost confirmate.” De asemenea, un prieten al doamnei McCort care locuia in Connecticut venea de la Boston cu un zbor spre Los Angeles, si a fost la randul lui ucis.” Sotul doamnei McCort a fost absolut devastat, Juliana fiind unicul lor copil”.

Un numar de celebritati si oameni de afaceri au murit in atacurile de la New York-Washington. Creatorul lui “Fraiser”, a fost una din victimele celebre. David Angell, de sase ori castigator al premiilor Emmy cu serialul de comedie “Fraiser”, se afla impreuna cu sotia lui Lynn, la bordul zborului 11, primul avion care a intrat in World Trade Center. El se intorcea de la casa de vara din Massachusetts, unde, spune fratele doamnei Angel, plecase pentru un week-end sa asiste la o nunta de familie. “Era un om generos, cu o infatisare linistita care masca una dintre cele mai ascutite minti din cele care au scris comedie pentru televiziune” declara David Lee si Peter Casey.

In zborul 77 care s-a prabusit in Pentagon se afla Barbara Olson, comentatoare de la CNN. S-a incuiat in toaleta si a telefonat sotului pentru a-i spune ca avionul este deturnat, teroristii avand cutite si cuttere. Barbara Olson era o fosta investigatoare a congresului, ajutase Senatul Minoritatilor si deasemenea publicase o carte in care o critica pe Hillary Clinton. Printre alti morti ai zborului 11, se innumara actrita Berry Berenson, de 53 ani, vaduva actorului Anthony Perkins, si sora actritei Marisa Berenson.

A doua zi dupa atentat, Investment Bank, cea mai mare banca de investitii si brokeraj din lume dadea anunt pentru angajare de personal intr-o echipa completa pentru sediul sau din NewYork, directori si functionari deopotriva. In cladirile afectate sau in aeronavele deturnate se afla o mare parte din floarea finantelor si burselor americane.

In zborul 11 se mai afla, Daniel C. Lewin, co-fondator al Akamai Techonologies, o companie ce vindea tehnologie de internet. Lewin, care terminase scoala MIT, devenise peste noapte miliardar in 1999, cand Akamai s-a lansat pe Wall Stret. Edmund Clazer, ofiter financiar si vicepresedinte al finantelor si al administratiei la MRV Communication Inc. si creator de componente de retea si sistem, se afla si el in zborul 11. Doi oficiali ai echipei de hochei Los Angeles Kings – Garnet “Ace” Bailey, director al antrenorilor si antrenorul amator Marc Bavis se aflau la bordul zborului 175. Al doilea avion care a lovit World Trade Center. Deasemenea in zborul 77 se afla Leslie A. Whittington, profesor universitar la Georgetown.

“AMERICA SUB TEROARE”, “GEMENII S-AU RIDICAT LA CER”, “PENTRU INFERN, USA URMATOARE”, “IN TURNUL MORTII”, Presa americana si britanica a surprins exact dramatismul acelor ore. “Trantita la pamant, urland, jurand razbunare, America nu va mai fi curand aceeasi… Departe de distrugere, simboluri ale vietii americane par pentru totdeauna abandonate. Fara Disneylend! Fara Mall! Pentru prima data dupa ziua Z (debarcarea aliatilor pe teritoriul francez pentru a lupta impotriva hitleristilor), jocurile de baschet au fost anulate”, spune un editorialist american.

Sub titlul “IN TURNUL MORTII” magazinul britanic The Sun publica sub semnatura lui Andy Russell un articol care imbraca fotografii facute la ora 9.25 intr-un dintre cele doua turnuri new yorkeze. Era la 27 de minute dupa ce turnul fusese lovit si doar 7 minute mai tarziu dupa ce si al doilea avion avusese impact. “Este neclar, spune ziaristul, cine a facut fotografiile sau cati dintre cei care sunt fotografiati au scapat cu viata”. O femeie din Iugoslavia, care a supravietuit bombardamentului NATO din Belgrad, spune ca a scapat cu viata doar din cauza ca a ignorat anuntul transmis prin difuzoare prin care i se cerea sa se intoarca in biroul sau. “Cativa dintre colegii mei s-au intors in birouri cand au auzit anuntul serviciului de securitate. Dar eu mi-am amintit bombardamentul NATO si am vrut sa scap cat mai repede de acolo. Cei care s-au intors, ma tem, nu mai sunt in viata”.

Tiffany Kelling, in varsta de 32 de ani, lucra la etajul 61. Ea spune: “Un anunt a venit prin speker si ni s-a comunicat ca nu suntem in pericol imediat si ca trebuie sa ne intoarcem in birourile noastre. Am continuat sa cobor scarile si acesta a fost momentul cand cel de-al doilea turn a fost lovit. Am simtit mirosul de benzina”. Inginerul de software Dan Baumbach, de 24 ani, se afla la etajul 80 si spune ca toti colegii sai au refuzat evacuarea. El adauga: “Multi au ascultat sfatul serviciului de securitate, dar eu mi-am continuat drumul si am supravietuit. Sunt in viata doar pentru ca nu am tinut cont de acel anunt”.

Despre bin Laden, imediat dupa atentatul de la WTC

Oaia neagra

La 10 minute dupa accident, cand nimeni nu stia nimic si lumea prefera inca sa creada ca totul nu este decat o intamplare, daca i-ar fi venit cuiva ideea ca este un act terorist, vinovatul ar fi fost indicat, fara nici o ezitare, Osama bin Laden. Amenintarile pe care le facuse acesta la adresa Statelor Unite erau cele mai infricosatoare si, chiar daca mult timp au fost considerate simple amenintari, pe 11 septembrie 2001 vorbele capatau greutate. Pe listele FBI, Osama bin Laden detinea pozitia intai in topul celor mai cautati criminali. Dar FBI-ul nu ar fi putut sa-l aresteze decat daca milionarul saudit s-ar fi hotarat sa faca el insusi o vizita pe taramul vulturului american. Chiar daca in urmatoarele zile au lipsit total probele care sa poata duce clar la inculparea unuia sau altuia dintre grupurile teroriste, vinovat din oficiu a fost socotit grupul milionarului saudit. Daca Hamas si Hesbollah si-au restrans activitatea la teritoriile ocupate, daca alte organizatii teroriste arabe au trecut in “adormire”, daca terorismul de inspiratie comunista inregistreaza un regres evident, singura organizatie care in loc sa-si restranga activitatea si-a largit-o in ultimii ani este cea a lui Osama bin Laden. Atentatele din Kenia si Tanzania impotriva ambasadelor americane erau perfect limpezi in mintea cetatenilor SUA. Pentru toti, exista un singur pericol, bin Laden.

Fiu al unui milionar din Arabia Saudita, stat aflat aproape de 100 de ani sub influenta americana, Osama bin Laden a fost intotdeauna oaia neagra a familiei. Apropiat de familia regala saudita, tatal sau, Mohammad bin Laden, care provine din provincia yemedita Hadramut, a fost un nabab al cosntructilor si a fondat in 1950 Bin Laden Construction Group ,cu sediul in portul saudit de la Marea Rosie, Jeddah. Grupul a devenit una dintre cele mai mari firme din regatul petrolului, cu un capital estimat de aproape sase miliarde dolari atunci cand a primit comanda de la Curtea Regala Saudita de a extinde locurile sfinte islamice din orasele interzise, Meca si Medina.

Salem bin Laden, fiul cel mare al lui Mohammad, a condus imperiul financiar lasat de tatal lor dupa moartea sa in 1968, pana cand el insusi a murit in Texas in 1988, prabusindu-se cu avionul personal.

Mohammad bin Laden a lasat 54 de fii si fiice, din mai multe casatorii. 13 dintre fii sai se afla in consiliul de administratie, cei mai importanti fiind Baker, Hassan, Islam si Yehya. Se crede ca Osama este singurul fiu nascut dintr-o mama saudita. Baker, al doilea fiu al lui Mohammad, i-a urmat lui Salem la conducerea firmei si a extins afacerea in mai multe tari arabe, ajungand sa aiba zeci de mii de angajati. Cel de-al treilea fiu al lui Mohammad, Osama, in varsta de 44 ani, are o avere estimata de 300 milioane dolari. A intrat in grupurile islamiste inca din anii ’70. Dupa invazia sovietica din Afganistan (1979) a finantat mii voluntari arabi pentru a se alatura Jihadului (rayboiul sfant purtat de musulmani impotriva necredinciosilor). Surse apropiate familiei sale spun ca a supervizat, de asemenea, distributia de fonduri pentru luptatorii din Afganistan in timpul conflictului cu Uniunea Sovietica. Revenit in Arabia Saudita in 1992, Osama a fost acuzat ca a sprijinit grupurile islamiste din Egipt si Algeria si i-a fost confiscat pasaportul de catre autoritati pana in 1994. In acel an a plecat in Sudan, dar a fost din nou acuzat de finantarea taberelor de antrenament ale teroristilor. De aceea, i-a fost ridicata cetatenia saudita. In dorinta de a mentine legaturi stranse cu familia regala saudita, familia bin Laden s-a delimitat de Osama. De altfel, mama lui Osama a organizat nunta fiului acestuia in ianuarie anul trecut pentru a-si salva afacerile. Un semn de incredere acordata de autoritatile saudite a venit in anul 1998, cand a contractat firma de constructie a familiei bin Laden, pentru o cladire in valoare de 150 milioane de dolari in sudul Riyadhului care urma sa adaposteasca 4.300 de militari americani. Astfel, indirect, guvernul american a finantat familia bin Laden si, in special, factiunea terorista condusa de Osama. Acesta a fost aplaudat de lumea araba in 1996 dupa atentatele cu bomba impotriva complexului de locuinte ale militarilor americani din Arabia Saudita, in urma caruia a rezultat moartea a 19 americani din servicii care dirijau evacuare trupelor USA de la baza Prince Sultan din Dhahran.

Printul Charles al Marii Britanii s-a intalnit cu Baker bin Laden la o receptie in timpul vizitei sale in Regatul Saudit din februarie anul curent. “Nu avem nimic de a face cu Osama” a spus pentru AFP un membru al familiei bin Laden, cerand pastrarea anonimatului. Arabia Saudita este una dintre cele trei state care are relatii diplomatice cu regimul taliban, degradate de la rangul de legatie la cel al insarcinatilor de afaceri in 1998, ca protest la refuzul militiei afgane de guvernamant de a sfarsi relatiile cu Osama bin Laden.

Cel mai cautat om pentru FBI si CIA, devenit in doar cateva zile omul cel mai periculos de pe pamant, Osama este considerat deopotriva un criminal si un erou. El detine o armata personala de peste 3.000 de luptatori pregatiti exclusiv pentru atacuri teroriste si lupte de gherila. Echivalentul in armatele regulate al fortelor lui Osama este acela al trupelor speciale de desant sau cercetare-diversiune. Pregatirea este constituita aproape exclusiv pe tehnici non-conventionale de razboi. Aflandu-se in fruntea unei organizatii-umbrela pentru diferitele factiuni teroriste, bin Laden a reusit sa le uneasca si sa le coordoneze pe acestea fara a le subordona ierarhic sau functional intre ele. Organizatia nu are o conducere unitara, astfel ca si in cazul unei “decapitari” grupurile componente pot functiona independent.

Pe langa resedinta sa din Afganistan, Osama bin Laden dispune de baze in 31 de tari ale lumii, dintre care cele mai importante sunt cele din regiunile vecine Afganistanului si din Peninsula Araba. In Cecenia, exista mai multe rapoarte care confirma ca bin Laden a vizitat de mai multe ori aceasta republica rusa unde se bucura de sprijinul unor grupari musulmane care-i urmeaza doctrina. In Kasmir, grupul separatist Laskar-e-taiyba a cerut de mai multe ori lui bin Laden sa-i conduca pe rebelii musulmani in lupta lor impotriva soldatiilor indieni in disputa pentru independenta statului Kasmir. In Pakistan, unde, dupa unele surse, se afla bin Laden, acesta beneficiaza de o mare retea de legatura, care dateaza de pe timpul razboiului antisovietic cand gruparile talibane si cea a lui bin Laden primeau prin Pakistan arme si echipament militar de la CIA. Recent, a fost raportata o intalnire intre bin Laden si oficiali pakistanezi in regiunea Peshawar. In Irak este suspectat de a avea baze sigure pentru luptatorii care participa in atacurile impotriva Statelor Unite sau impotriva unor tinte saudite. Ziarele au publicat mai multe locuri prin care bin Laden obisnuieste sa treaca frontiera dintre Iran si Afganistan. In Arabia Saudita, familia lui bin Laden controleaza o mare gama de afaceri. Conform unui raport al serviciilor secrete, citat de CNN, Osama bin Laden a strans recent peste 50 milioane dolari de la oameni de afaceri sauditi si din Golful Persic, sponsori traditionali ai actiunilor sale. Sursele spun ca autoritatile saudite au arestat un proeminent bancher saudit in urma unor zvonuri ca acesta asigura largi contributii pentru organizatia lui bin Laden. Pentru Emiratele Arabe Unite, Departamentul de Stat confirma rapoarte care arata ca bin Laden este aprovizionat cu fonduri din banca Dubai Islamic Bank, controlata de Emiratele Arabe Unite. Desi pozeaza drept aliat al SUA, EAU este una dintre cele trei tari, alaturi de Arabia Saudita si Pakistan, care recunoaste guvernul taliban din Afganistan, acuzat de SUA pentru sprijinul pe care il acorda lui bin Laden. Yemen este una dintre cele mai sarace tari arabe si este tocmai locul unde bin Laden se bucura de cel mai mare sprijin popular. Muncitorii indeosebi s-au asociat rapitorilor coordonati de Al-Qaba, organizatia lui bin Ladin, care au rapit in cursul anului trecut 16 turisti britanici, americani si australieni. In Sudan, Statele Unite au lansat in 1998 un amplu bombardament impotriva unei fabrici de medicamente de langa Khartoum, presupunand ca aceasta ar fi dependenta de bin Laden si ca fabrica producea arme chimice. In Somalia, marturiile neconfirmate spun ca bin Laden controleaza mai multe campuri de pregatire militara pe insulele coastei somaleze. Autoritatile locale neaga relatarile ziarelor arabe care sustin ca bin Laden s-a refugiat pentru un timp in aceasta tara. In sfarsit, baza cea mai consistenta este reprezentata de Afganistan. Bin Laden se bucura de sprijinul total al talibanilor, partidul de guvernamant local. Ultimele informatii confirmau ca el detine o ferma in satul Farmihadda din apropierea orasului Jalalabad. Veteranii razboiului din Afganistan contra sovieticilor reprezinta nucleul tare al armatei sale personale. Unele surse de informatii sustin ca Osama bin Laden s-a inrudit cu liderul taliban mulachul Omar, numit si “comandantul cel mai credincios”. Se pare ca liderul taliban a luat-o in casatorie pe fiica cea mai mica a lui Osama bin Laden. Mohammad Omar este conducatorul miscarii talibane compusa initial din seminaristi islamici, si el detine puterea in capitala afgana, fara a controla importante regiuni din tara care sunt in posesia unor grupari rivale.

Capturarea lui bin Laden este considerata o sarcina extrem de dificila chiar si de catre cei mai optimisti analisti americani. Cu o replica furata de Hollywood, presedintele Bush i-a spus acestuia: “Poti fugi dar nu te poti ascunde”. Chiar si pana acum, CIA incercase de mai multe ori vanarea liderului musulman care este tinta si pentru numerosi alti dusmani, unii dintre ei chiar lideri ai unor factiuni musulmane rivale.

In decembrie trecut, administratia Clinton se pregatea de capturarea lui bin Laden dat fiind ca oficialii considerau ca au informatii suficiente despre locurile in care se ascunde. Dupa o dezbatere interna, ei au descoperit ca toate informatiile erau invechite, mai de graba zvonuri decat produse ale unui organism de spionaj realist. Ulterior el a intrat in aria de interes a intregii comunitati de spionaj pe care o detine SUA: de la spionii CIA, la antenele si computerele National Security Agentcy, la satelitii militari, totul fiind folosit pentru a identifica activitatile lui bin Laden. Acest nume a fost si obiectul unor schimburi de informatii pe care Statele Unite le-a facut cu aliatii sai. Este insa clar ca bin Laden cunoaste foarte bine metodele de spionaj americane si ia toate masurile necesare pentru a scapa controlul. Se misca repede si se ascunde. A incetat sa foloseasca canalele de comunicatii pe care le stie monitorizate, cum ar fi telefonul prin satelit. “Faptul ca noi stim atat de putine despre activitatile sale recente sugereaza ca detine o importanta inovatie in comunicatii, ceea ce ii permite sa comunice rapid si nedetectat”, spune Daniel Banjamin, un fost membru al Consiliului de Securitate Nationala al SUA, acum expert in terorism pentru Centrul de Studii Strategice Internationale. “Este posibil si ca toate conversatiile lor sa se poarte de la om la om”, concede specialistul american. Fostul presedinte George Bush, tatal actualului presedinte, fost director al CIA in anii ’80, a criticat dur activitatea serviciilor de informatii americane care, dupa parerea sa, s-au concentrat prea mult asupra supravegherii electronice si au abandonat, aproape, ceea ce in bransa se numeste “HUMINT” – informatiile culese cu personal uman (agenti). Fostul presedinte lasa a se intelege ca aceasta este singura metoda prin care se pot capata informatii credibile despre autorii atentatului de pe 11 septembrie 2001. In ciuda unei victorii partiale in afara identificarea retelei bin Laden, CIA nu a putut preveni atacuri ale acesteia in Iordania, Egipt, Kenia si Balcani, desfasurate in ultimii ani. Ceea ce a reusit pana in prezent spionajul american este definirea exacta a grupurilor din subordinea liderului afgano-saudit: Al-Qalda si MAK (Maktab al-Khidamat – Frontul International Islamic pentru Jihad impotriva Evreilor si Crestinilor).

Osama bin Laden si Al Quaeda

Ultima generatie a terorii

Al  Quaida este un grup multinational care sustine activitatile militantilor islamisti din toata lumea. S-a dezvoltat in razboiul afgan antisovietic si este alcatuita din veterani ai razboiului afgan din intreaga lume musulmana. Al Quida a fost constituit prin 1988 de militantul saudit Osama bin Laden. Cu baza in Afganistan, organizatia foloseste o intinsa retea internationala pentru a pastra o stransa legatura  intre extremistii musulmani din diverse tari. Lucrand cu tot ceea ce se numeste inalta tehnologie, cum ar fi fax-uri telefonie prin satelit, internet, este in legatura cu un numar necunoscut de sustinatori din lumea araba, dar si din Europa, Asia, SUA si Canada.

Principalul scop al organizatiei, este acela de a distruge ceea ce par a fi “guvernele corupte ale statelor musulmane”, inlocuindu-le cu regulile din Coran (legea islamica). Al Qaida are puternic caracter anti-occidental, SUA fiind privita ca prim inamic al Islamului. Bin Laden a pus la punct trei reguli religioase, chemandu-i pe musulmani sa ridice armele impotriva Statelor Unite: incercarea de a radicaliza grupurile islamice existente si de a creea unele noi unde nu exista; invocarea distrugerii Statelor Unite, ce pare a fi obstacol primar in reformarea societatii musulmane; si ajutorul luptatorilor musulmani din Afghanistan, Algeria, Bosnia, Cecenia, Eritrea, Kosovo, Pakistan, Somalia, Tajikistan si Yemen.

In februarie 1998, bin Laden a anuntat intemeierea unei organizatii numite Frontul International Islamic pentru Jihad impotriva Evreilor si Crestinilor (Al-Jabhah al-Islamiyyah al-Alamiyyah li-Qital al-Yahud wal-Salibiyyin). Printre membrii acestei organizatii sunt si al-Gama’a al-Islamyyia (Fratia musulmana) si al-Jihad (Jihadul islamic), ambele gruparii fiind active in terorismul ultimei decade. Inainte de a ajunge terorist, Osama bin Laden a ales calea de razboinic sfant in 1979, anul in care trupele sovietice invadau Afganistanul. Si-a transferat afacerile in Afganistan, incluzand cateva sute de muncitori fideli si utilaje grele si s-a retras pentru a elibera pamantul de acest invadator. Recunoscand ca afgani o duceau rau in privinta infrastructurii cat si a fortei umane de a lupta intr-un conflict, a incercat rezolvarea simultana a problemelor. Primul pas era alcatuirea unui program organizat. Impreuna cu Fratia Palestiniana Musulmana condusa de Abdallah Azzam, a organizat un oficiu de recrutare Maktab al Khidamat (MAK).

MAK ii chema la lupta in Afganistan pe tinerii musulmani din lumea araba, deschizand centre de recrutare in toata lumea, inclusiv SUA si Europa. Bin Laden plateste transportul tinerilor recruti in Afganistan, si le creeaza centre de antrenament. Guvernul afgan ofera pamant si resurse, in timp ce bin Laden aduce experti in razboiul de gherila, sabotaj si actiuni sub acoperire. In mai putin de un an avea sute de mii de voluntari in antrenament in tabere private. Se estmeaza ca 10.000 de luptatori s-au antrenat in Afganistan, foarte putini fiind de origine afgana. Aproape jumatate veneau din tara natala a lui bin Laden, Arabia Saudita. Altii au venit din Algeria (aprox. 3000), din Egipt (2000), si alte mii venind din tari musulmane ca Yemen, Pakistan si Sudan.

Razboiul din Afganistan era scena uneia din ultimile intalniri ale celor doua superputeri, SUA si Uniunea Sovietica. Pe atunci statele Unite aveau aceleasi scopuri ca ale mujahedinilor (luptatorii sfinti) lui bin Laden, izgonirea trupelor ruse din Afganistan. O operatiune reusita la vremea respectiva, era campania de 500 mil.$/an initializata de CIA de a antrena si a innarma gherilele mujahedine pentru a lupta cu sovieticii. Cei mai promitatori lideri de gherila erau “sponsorizatis” de CIA. Surse oficiale ale Statelor Unite erau nelamurite daca gruparea lui Osama bin Laden era una din cele preferate. Grupul lui bin Laden era unul din cele 7 grupari importante ale mujahedinilor. Se estima ca detine o importanta cantitate de arme americane, incluzand rachete antiaeriene “Stinger”, care-si facusera loc in arsenalul lor. Majoritatea se pare ca sunt inca acolo.

Mujahedinii au avut succes zdrobitor. In 10 ani de lupte au eliminat Uniunea Sovietica. Ceea ce incepuse ca o armata fragmentata de luptatori neexperimentati, ajunsese a fi o bine organizata si echipata armata capabila sa infranga o superputere. Plecarea trupelor sovietice lasa in urma o uriasa cantitate de arme si o armata islamica din diferite tari.

Unii dintre luptatori s-au intors in tarile lor si si-au continuat vietile. Altii s-au intors si au urmat in o doctrina anti-vest, contra guvernelor infidele, si in favoarea regimului islamic. Au folosit cele invatate in razboiul afgan creand trupe de gherila si celule teroriste. In Egipt si Algeria, “Veteranii Afgani”, asa cum se numeau au ajutat extremistii islamici in  lupta contra guvernelor. In majoritatea tarilor arabe, veteranii nu erau intotdeauna bene primiti, guvernul urmarindu-i indeaproape. Oricum in unele tari veteranii au avut o primire calduroasa. De exemplu in Sudan unde li s-au dat slujbe, au fost ajutati in deschiderea de tabere de antrenament sau chiar au fost numiti in posturi guvernamentale.

In completarea acestor facilitati din tarile arabe “prietenoase”, majoritatea taberelor de antrenament din Afganistan au ramas operative, suplimentand cu mercenari islamici un numar de tari. Afganistanul era inca nucleul mujahedinilor de unde luptatori antrenati puteau fi trimisi oriunde era nevoie. Veteranii mujahedini au inceput sa apara in luptele islamistilor in locuri ca Somalia, Bosnia, Kosovo, Cecenia.

Dupa razboiul din Afganistan, bin Laden s-a despartit de co-fondatorul MAK, Azzam, la sfarsitul lui 1980, si in1988 a fondat Al Qaida (“Baza”) pentru a-si continua munca pentru jihad (razboiul sfant). In timp ce Azzam se concentra in ajutorul musulmanilor, bin Laden se orienta in a-si continua razboiul in alte tari. La sfarsitul lui 1989, Abdullah Azzam moare in explozia unei masini capcana, invinuiti fiind cei dintr-o organizatie afgana rivala. Pe atunci au circulat si zvonuri care il invinuau chiar pe bin Laden pentru atentat.

Dupa victoria din razboiul afgan, bin Laden s-a intors in tara sa natala, Arabia Saudita alaturandu-se luptelor contra guvernului infidel care se purtau acolo. Sauditii nu au tolerat  indemnurile acestuia la revolta, actionand impotriva lui. In aprilie 1994 cetatenia saudita i-a fost revocata in urma “purtarii iresponsabile” si a fost extradat. Impreuna cu familia si un grup de sustinatori, s-a mutat in Khartoum, Sudan unde a construit fabrici si ferme, unele din ele numai pentru a asigura locuri de munca pentru somerii mujahedini. A construit sosele si infrastructura pentru guvernul sudanez si tabere de antrenament pentru Veteranii Afgani. Printre interesele comerciale ale lui bin Laden se afla: o fabrica de prelucrare a pielii, o companie de constructii, o banca, o plantatie de floarea soarelui, si o firma de import-export.

Compania sa de constructii “el-Hijrah for Construction and Development Ltd.” in parteneriat cu Frontul National Islamic si Armata Sudaneza a construit noul aeroport de la Port Sudan, si de asemenea 1200 km. de autostrada ce leaga Khaourtum de Port Sudan.

O alta companie de renume detinuta de bin Laden este ‘’Waid al-Aqiq” Company, o firma de import-export. De asemenea detine Taba Investment Company Ltd. si Banca Islamica el-Shamal din Khaortum, efort facut impreuna cu NIF, in care spune ca a investit 50 mil.$.

Pentru multi ani, bin Laden a locuit in Khaourtoum intr-o casa pazita de securitatea locala, in timp ce aranja ca multi “Veterani afgani “ sa se mute in Sudan. Bin Laden se spune ca este bun prieten cu liderul sudanez Omar Albashir, si cu Hassan Turabi, conducatorul Frontului National Islamic (NIF) din Sudan. Oricum, Sudanul, de mult pe lista de finantatori ai terorismului (a Departamentului de Stat SUA), avea o orientare pro-vest. Ca gest pro-America guvernul sudanez ii cere lui bin Laden sa paraseasca tara. In mai 1996, s-a mutat in Afganistan, lasand in urma sa, in Sudan, o retea a Veternilor Afgani, cat si puternice corporatii si fabrici. Multe companii din Sudan sunt in legatura cu el, si se crede ca au dublu rol, ca sprijin logistic al retelei lui bin Laden. Tot timpul, Osama a fost in cautarea unei tari.

In februarie 1998, bin Laden a anuntat unei organizatii numite Frontul International Islamic pentru Jihad impotriva Evreilor si Crestinilor (Al-Jabhah al-Islamiyyah al-Alamiyyah li-Qital al-Yahud wal-Salibiyyin). Alaturi de bin Laden fondatorii Frontului mai sunt: Dr. Ayman al-Zawahiri, liderul Jihad-ului, Rifa’i Ahmd Taha, liderul Grupului Islamic. Grupul Islamic este in legatura cu al-Dir al-Bahri, masacrul din Luxor (noiembrie 1997), care a ucis 58 de turisti, si cativa lideri ai miscarii extremiste din Pakistan.

Pe 28 mai 1998 cotidianul din Islamabad, anunta formarea unui Front Islamic International al Jihadului impotriva Americii si a Israelului. Bin Laden justifica formatiunea ca anti-americana si anti-israeliana, argumentand ca musulmani din toata lumea sunt persecutati de SUA si Israel. De asemenea spunea ca musulmanii trebuie sa inceapa “razboiul sfant” impotriva inamicilor adevarati nu numai pentru a scapa de regimurile nepopulare impuse de America si Israel, ci si pentru a-si proteja credinta.

Exista probabil cateva sute de voluntari arabi care inca locuiesc in Afganistan. Sunt cei care au ramas din cele cateva mii care au venit in Afganistan via Pakistan in 1980 pentru a lua parte in jihad la luptele impotriva Armatei Rosii a URSS si a comunistilor afgani. Cei ramasi nu aveau unde sa se duca deorece riscau sa fie prisi si sa fie trimisi inapoi. Nici o alta tara nu ii dorea. In orice caz Afganistanul continua sa le fie o ascunzatoare sigura.Cei care s-au intors, s-au alaturat luptelor, militare si politice, pentru a aduce si acolo schimbarile islamiste.

Organizatiile care sunt anuntate ca fiind membrii ai frontului islamic sunt: Jihadul Egiptean, Grupul armat Egiptean, Pakistan SS, Miscarea partizanilor din Khashmir, Miscarea Jihad din Bangladesh, si aripa afgana a armatei il numesc la conducere pe Osama bin Laden. Toate aceste organizatii au colaborat unele cu celelalte la nivel logistic dar fara a exista un mecanism specific. Mai mult decat atat, organizatiile aveau libertatea de a actiona pe cont propriu, fiecare avandu-si propriul interes. Cooperarea dintre acestea erau doar la nivelul de “frati de arme”. Dupa organizarea unui consiliu si numirea in fruntea acestuia a lui Osama bin Laden se poate spune ca Frontul Islamic a trecut de la faza organizatorie la cea operationala.

Al Quaida este o retea de organizatii din diverse tari. Elementul comun a acestor grupari este folosirea terorismului pentru indeplinirea scopurilor politice, si un program a carui prioritate este rasturnarea guvernelor tradatoare si instaurarea unora islamice bazate pe legile Coranului. Mentalitatea de conducere a Al Quidal este cu siguranta aceeasi din timpul razboiului afgan din ’79-’89. Osama bin Laden vedea conflictul ca “Musulmani vs. eretici.”. Prin eretici el intelegea acele guverne “pragmatice” din tarile arabe (inclusiv tara sa natala, Arabia Saudita), si SUA care considera ca a luat “locurile sfinte” Mecca si Medina, si evreii care au  cucerit Palestina. In declaratiile lui bin Laden principalul sau scop este eliminarea americanilor (atat militari cat si civili) din  Arabia Saudita si din toata regiunea Golfului.

Conform “Declaratiei de Razboi impotriva Americanilor ce Ocupa cele Doua Teritorii Sfinte”: “Cele mai mari agresiuni suportate de musulmani de la moartea Profetului… sunt ocuparea pamantului celor doua locuri sfinte – baza Casei Islamului, locul minunilor, locul nobilului Ka’ba the Qiblah al tuturor musulmanilor – de armele crestinilor americani si ale aliatilor acestora.”

Declaratia este prezentata ca prim pas in “corectarea celor intamplate in lumea islamica in general, si pe pamantul locurilor sfinte in particular… Azi… fii celor doua locuri sfinte si-au inceput Jihadul in numele lui Allah, pentru a elimina dusmanul din teritoriile sfinte.”

Intr-un interviu publicat de magazinul arab integrist “Nida’ul Islam” cateva luni mai tarziu bin Laden spune ce a facut in acest sens: “Importante efecte au avut cele doua explozii din Riyadh, atat pe plan intern cat si pe plan extern. Cel mai important este ca oamenii au realizat semnificatia prezentei americane pe taramul moscheilor sacre, iar liderii regimului sunt o reflectie a dorintelor americane. Oamenii au realizat ca problemele sunt cauzate de ocupatia SUA si de marionetele din regimul saudit.” Oricum aceste atacuri teroriste au un important rol strategic, dupa cum ne dezvaluie bin Laden in acelasi interviu: “… aceste misiuni au rolul de a deschide drumul pentru ridicarea impotriva opozitiei americane a conducatorilor si fortelor armate; de fapt putem spune ca si celelalte tari din Golf au inceput sa-si faca simtita prezenta la nivel familial dar si la nivel de guvern din… tarile Golfului.”

Ben Laden vede cum noul Front Islamic va infrange in cele din urma ianmicul american: “Miscarile sunt rapizi si de viitor. Avand ajutorul lui Allah, sunt sigur de victoria noastra impotriva crestinilor americani si a evreilor. Dupa intrarea americanilor pe taramul sfant multe emotii au cuprins lumea musulmana, mult mai multe ca inainte… Corporatia se largeste cu suportul celorlati de aceasi religie. Din acest efort, s-a format Frontul Islamic International pentru Jihad impotriva Evreilor si Crestinilor, al carui membrii suntem alaturi de alte grupuri.”

Numele lui bin Laden a fost pomenit in legatura cu un numar de atacuri teroriste din intreaga lume, printre ele se numara Riyadh (noiembrie 1995) si Dhahran (iunie 1996), in care au murit peste 30 de oameni. Nu se stie sigur daca daca are vreo legatura directa cu acese doua atentate. De asemenea este implicat in atacul unui hotel din Yemen (decembrie 1992) in care au fost raniti cativa turisti; tentativa de asasinat in Etiopia a presedintelui Egiptului, Hosmin Mubarak (iunie 1995); atacul cu bomba de la acelasi Word Trade Center din New York (februarie 1993) in care au fost 3 morti si sute de raniti; si atacul asupra fortelor americane din Somalia lasand in urma sute de raniti.

Urmatoarea lista de acuzari impotriva lui bin Laden si a grupului sau a fost luata de la Departamentului de Stat al Statelor Unite:

Oamenii lui bin Laden au pus la cale uciderea delegatului SUA in Yemen in timp ce erau pe cale sa participe la o misiune umanitara “Operatiunea Readucerii Sperantei” in Somalia in 1992, si au provocat moartea a mai multor soldati americani si pacifisti in Somalia in timp ce ofereau alimente musulmanilor infometati.

Reteaua lui bin Laden a ajutat teroristii egipteni care au incercat sa il asasineze pe presedintele egiptean Mubarak in 1995 si au ucis zeci de turisti in Egipt anii urmatori.

Jihadul islamic din Egipt, unul din principalele grupari ale retelei, a pus o masina capcana impotriva ambasadei Egiptului din Pakistan in 1995, omorand peste 20 de egipteni si pakistanezi.

Membrii retelei au planuit aruncarea in aer a liniilor aeriene SUA din Pacific si separat au conspirat ucidedrea papei.

Oamenii lui au pus o bomba la taberele de antrenament americane si saudite de la Riyadh, in Arabia Saudita, 1995.

Reteaua lui bin Laden a declarat public, in mod repetat, un violent program anti-american.

In august 1996, bin Laden a inaintat o declaratie de razboi impotriva SUA

In februrie 1998 bin Laden decalra: “Daca cineva poate ucide un soldat american, este mai bine decat sa piarda timpul cu altele.”

In februarie 1998 reteaua lui bin Laden, Frontul Islamic pentru Jihad impotriva Crestinilor si Evreilor, si-a declarat intentia de a ataca americanii si pe aliatii lor, inclusiv civili de oriunde din lume.

In mai 1998, bin Laden a tinut o conferinta de presa in care a spus ca asteapta rezultatele tratativelor in cateva saptamani.

De asemenea Osama bin Laden este suspectat de implicare in alta serie de  atacuri teroriste care au avut ca tinta obiective americane. Este interesant faptul ca nimeni nu poate aduce dovezi incontestabile cum ca el ar fi la carma acestor atentate. Cel putin asta era situatia pana la 7 august, odata cu bombardarea ambasadelor americane din Nairobi si Dar-es-Salaam. Aflarea adevarului in legatura cu rolul lui bin Laden in aceaste intamplari, a avut la 15 august 1998 cand Mohamed Sadiq Odeh a fost arestat pe Aeroportul International Karachi din Pakistan. Descrierea retelei internationale lui bin Laden facuta  de Odeh cat si implicarea lui in atentatul cu bomba de la ambasada americana, in final aducand dovezi concludente ale actiunilor lui bin Laden. Aceasta era ocazia pentru ca amercanii sa ia masuri de siguranta, echipament de ascultare electronic, sateliti spioni si alte facilitati terestre. Statele Unite au incercat de mult sa “intre in legatura” cu reteaua lui bin Laden. Bombele din Africa de est le-a dat acesta ocazie. SUA  a inerceptat discutiile purtate care duceau la bin Laden cu cateva zile dupa ce au realizat ceva ce era imposibil sa mentii legatura cu atacurile din-nainte. Pe 20 august 1998, forte militare a Statelor Unite au lovit un numar de asociatii ale retelei lui bin Laden. Tintele erau sase tabere de antrenament apartinand Al-quida si o fabrica de medicamente din Sudan pe care o suspectau de producere de substante pentru armele chimice. Administratia americana a recunoscut ca a atacat fabrica din greseala.

In ceea ce este descris ca cel mai mare atac terorist din istorie, teroristii au deturnat un numar de avioane de pasageri din Statele Unite ale Americii pe care le-au prabusit intentionat in tinte majore din New York si Washington D.C.respectiv in World Trade Center si Pentagon. Toata lumea l-a gasit vinovat, aproape din oficiu, pe bin Laden pentru acest atentat, chiar si numai declaratiilor sale belicoase pe care le-a tot difuzat in presa ultimilor ani. Ancheta a fost necesara doar pentru a afla numele executantilor. Vinovatul era cunoscut dinainte.

Imediat dupa primul atac, Televiziunea Abu Dabi spunea ca Frontul Democratic pentru Eliberarea Palestinei, prin Naif Hawatme a revendicat responsanbilitatea pentru atentat. Aceasta a fost confirmata si de alte surse, dar surse din organizatia Autonomia Palestinei a negat faptul ca acest grup ar fi responsabil.

Identificat in clar ca fiind autorul moral al atentatului din 11 septembrie, Osama bin Laden si organizatiile sale reprezinta ultima generatie a terorismului: organizatii cu foarte multi bani, imposibil de localizat pe teren, combinand tactici teroriste si gheriliere, utilizand posibilitatile moderne de comunicatii (inclusiv Internetul) dar tocmai prin folosirea punctelor slabe ale sistemelor de securitate, pe care teroristii dovedesc ca le stiu foarte bine.

Teroristi contra turisti

De multe ori victimele terorismului sunt turistii, pasageri in avion, vizitatori intr-o discoteca sau calatori intr-o tara straina. Luna trecuta, o grupare anonima din Jakarta a navalit cu baionete intr-un hotel pentru a cauta cetateni americani. In Egipt, vizitatorii piramidelor au fost o victime favorite ale “fratiilor musulmane”, tn mai multe masacre. In Algeria, turistii francezi si cei americani au fost rapiti de nenumarate ori, adesea ucisi. In Yemen si Arabia Saudita, de asemenea. Un intreg sezon pe litoralul turcesc a fost paralizat de teroristii kurzi care isi propusesera sa ruineze industria turistica turceasca prin atentate cu bomba. Din cauza teroristilor, exista tari care pentru un turist crestin (sau mai exact, provenit dintr-o tara crestina) sunt deosebit de riscante si nerecomandate. Pentru turist exista si riscul de a fi prins la mijloc in tari precum India, in schimbul de focuri dintre teroristii tamili, sa zicem, si autoritati. Iar riscul de a fi luat ostatic intr-un avion sau pe un aeroport, nici nu il mai punem la socoteala.

Marile atentate teroriste, din Irlanda, in Spania, din SUA in Israel, fac lumea mai putin placuta pentru a fi vizitata. Din aceleasi motive, al tulburarilor cronice de cateva decenii, exista si cateva tari “interzise”, precum Cambogia, Irak, Libia, Afganistan, permanent aflate sub semnul conflictului.

Situatia s-a schimbat de la o zi la alta, dar predominant in rau. Daca Muntenegru, dupa o criza de 10 ani a reintrat in circuitul turistic, ea ar putea din nou sa fie evitata: este prea aproape de focarul “albanez” care inceteaza intr-un loc numai pentru a reapare in altul si sub alte forme. De luna trecuta pana acum lucrurile s-au inrautatit de zeci de ori. Pamantul devine o planeta pe care nu prea mai poti calatori, cu o ascensiune din ce in ce mai mare a violentei. O sinteza a celor mai mari atentate teroriste de-a lungul vremii indica cel mai bine ascensiunea violentei la cote tot mai mari, dar si faptul ca intre victimele oricarui atac terorist masiv se innumara si turisti.

20 septembrie 1920

Anarhistul Mario Buda omoara 33 de oameni atunci cand camionul sau tras de cal explodeaza in New York, pe Wall Street. A fost cel mai rau act de teroare pe pamant american inainte de bomba de la Oklahoma City. Oficialitatile i-au condamnat pe comunisti, care lansasera “revolutia mondiala”.

22 iulie 1946

Evrei extremisti, condusi de viitorul prim ministru al Israelului, Menachem Begin, arunca in aer hotelul King David, cartierul general al armatei britanice din Palestina. Nouasprezece ofiteri britanici decedeaza in urma acestui masacru. Atentatul a condus, doi ani mai tarziu, la crearea statului evreu.

22 iulie 1968

in prima mare deturnare a unui avion, o grupare membra OEP (Organizatia de Eliberare a Palestinei) deturneaza un zbor El Al de la Roma spre Tel Aviv. Prizonierii sunt eliberati la schimb cu prizonierii palestinieni.

5-6 septembrie 1972

Organizatia terorista Septembrie Negru ataca sportivii israielieni in timpul Jocurilor Olimpice de la Munich. 11 atleti, 5 teroristi, si un politist german isi pierd viata intr-o incercare de salvare. Atacul a pus terorismul in fata a 900 de milioane de telespectatori din mai mult de o suta de tari.

4 noiembrie 1979

Studenti islamisti navalesc in ambasada americana din Teheran, capitala Iranului, tinand ostateci 52 de americani timp de 444 de zile.

18 aprilie 1983

Un atentat sinucigas cu o masina capcana arunca in aer ambasada SUA in Beirut, Liban, omorand 17 americani.

23 octombrie 1983

Doua sute patruzeci si unu de militari din marina americana si marinari sunt ucisi de un musulman siit intr-un atac capcana sinucigas asupra unei baze militare a marinei SUA din Beirut. Acest atac terorist a provocat cele mai mari pierderi in cadrul fortelor militare americane.

12 decembrie 1983

Extremistii siiti executa un atentat cu bomba in fata ambasadelor americane si franceze din Kuweit, ucigand 5 persoane si ranind grav 86.

20 septembrie 1984

Un atentat cu bomba intr-o anexa a ambasadei americane din Beirut, Liban, ucide 16 persoane si il raneste pe ambasador.

12 aprilie 1985

Langa baza aeriana americana din Madrid explodeaza o bomba intr-un restaurant popular printre americani ucigand 18 persoane (toti spanioli) si ranind 82 de persoane (printre care 15 americani).

14 iunie 1985

Un terorist siit inarmat deturneaza un avion in Beirut, Liban. Pilotul US Navy Robert Stethem, este ucis si 39 de americani sunt tinuti ostatici timp de 17 zile.

23 iunie 1985

Un zbor Air India din Canada spre India explodeaza in aer, numarul victimelor ridicanduse la 328. Acesta este cel mai mare dezastru aviatic non-accidental de pana acum. Atentatul a fost pus pe seama separatistilor siic.

8 august 1985

O masina capcana de mare putere ucide 2 persoane si raneste 20 la baza americana din Frankfurt. Un alt soldat american este ucis pentru a i se fura actele de identitate la o zi dupa detonare.

7 octombrie 1985

Teroristi palestinieni deturneaza nava de croaziera italiana Akhllie Lauro care naviga pe Marea Mediterana. Ei l-au impuscat pe Leon Klinghoffe, un tanar comerciant new yorkez pe care l-au aruncat peste bord. Rapitorii s-au predat autoritatilor egiptene doua zile mai tarziu.

18 decembrie 1985

O echipa araba sinucigasa ataca simultan birourile de vama ale SUA si Israel din aeroporturile Roma si Viena. Atacul s-a soldat cu 20 de morti, inclusiv 4 teroristi.

2 aprilie 1986

Patru americani sunt ucisi cand o bomba explodeaza sub unul dintre scaunele unei linii aeriene TWA pe ruta Roma-Atena.

5 aprilie 1986

O discoteca din Berlinul de Vest, frecventata de turi americani, este bombardata. Deflagratia ucide 2 soldati americani si o femeie germana, ranind 150 de persoane, mare parte dintre acestea fiind militari.

5 septembrie 1986

Teroristii deturneaza un zbor Pan Am 747, luand ostatici 358 de persoane, pe aeroportul Karachi. 20 de persoane au fost ucise atunci cand fortele de securitate au luat avionul cu asalt.

21 decembrie 1988

O bomba explodeaza la bordul unui avion apartinand liniilor aeriene Pan Am deasupra orasului Lockerbie din Scotia ucigand pe toate cele 259 de persoane aflate la bordul avionului dar si 11 persoane care se aflau la sol. Doi libieni sunt presupusii vinovati ai acestui atac

25 februarie 1995

sase oameni morti si mai mult de o mie de raniti in urma detonari unei bombe in World Trade Center din New York. Atentatul a fost pus pe seama militantilor islamici. Este primul atac de acest gen de pe teritoriul american vizand aria moderna.

Secta japoneza, Aum Sinhrikyo, lanseaza in aceeasi zi un atac cu gaz sarin asupra metroului din Tokyo, ucigand 12 persoane si afectand alti 5.000. A fost primul atac din istorie cu arme chimice asupra civililor.

19 aprilie 1995

O bomba distruge cladirea federala din Oklahoma City, ucigand 168 de persoane, devenind pana recent actul terorist cu cele mai multe victime de pe teritoriul Statelor Unite. Vinovati au fost gasiti Timothy McVeich (condamnat la moarte), Michael Fortier (condamnat la 12 ani inchisoare) si Terry Michols (condamnat la inchisoare pe viata). Ei faceau parte din secta davidienilor si au comis atentatul pentru a ucide razbunarea lui David Koresh, patronul spiritual al sectei ucis intr-o actiune federala.

13 septembrie 1995

Atac cu lansator de grenade asupra ambasadei SUA din Moscova, soldat fara nici un ranit.

13 noiembrie 1995

O masina capcana detoneaza laa Cartierul General al Armatei SUA din Riyad, Arabia Saudita, ucigand 7 persoane, 5 dintre ele americani.

23 octombrie 1996

O masina capcana este detonata la cartierul general al armatei SUA din Riyadh (Arabia Saudita), ucigand cinci americani. Un camion capcana explodeaza in aceeasi zi langa turnul Khobar, langa Dharan, in aceeasi tara, ucigand 19 persoane dintre auxiliarii US Air Force si ranind peste 500 de americani si sauditi.

17 noiembrie 1997

Militantii musulmani fac un mars asupra templului reginei Hatshepsut in sudul Egiptului si masacreaza 58 de turisti. Incidentul a fost unul dintre cele mai sangeroase acte de terorism indreptate direct contra turistilor.

7 august 1998

Mai multe bombe explodeaza la ambasadele americane din Kenia si Tanzania ucigand cel putin 224 dee persoane, inclusiv 12 americani. Wahsingtonul raspunde cu atacuri de racheta asupra pozitiilor pe care se presupunea ca le detine Osama bin Laden, cel care a revendicat public atentatul.

15 august 1998

Dizidentii IRA ucid 29 de persoane cu o masina capcana in orasul Omagh, disputat de cele doua religii, catolica si musulmana. A fost cel mai dur atentat terorism din Irlanda de Nord.

12 octombrie 2000

17 americani sunt ucisi si mai multe zeci sunt raniti dupa ce un mic vas de pescuit, probabil incarcat cu explozibil s-a zdrobit de distrugatorul USS Cole al US Navy in portul Aden, in Yemen. Explozia a produs o gaura cu un diametru de peste 10 m in nava de razboi americana. Numarul exact al victimelor nu a fost publicat in mod oficial.

“Cum vor teroristii sa aduca pacea ucigand oameni?”

Incercand sa raspunda intrebarii “Cum vor teroristii sa aduca pacea ucigand oameni?” un colectiv de profesionisti anti tero din MI, SRI, SPP si MApN, autori ai lucrarii “Terorism, antiterorism, contraterorism” identifica  impactul psihologic. Se conteaza pe un soc psihologic masiv in randul populatiei prin intermediul unor atentate nediscriminatorii astfel incat populatia sa devina nesigura, fiecare sa simta ca poate fi atins de acel razboi care nu este al sau si sa faca presiuni pentru rezolvarea situatiei in sensul dorit de teroristi. Un sprijin, involuntar, il ofera chiar mass-media care reuseste sa focalizeze asupra evenimentelor de acest gen, ceea ce reprezinta o informare binevenita pentru public dar si o forma de publicitate pentru teroristi. “Teroristii considera ca aceasta reprezinta prima faza a luptei, un mecanism de recrutare a aderentilor care sa permita insurgentilor dezvoltarea altor moduri de ducere a luptei”, considera autorii. Atentatele teroriste nu-si propun rezultatul nerealist al prabusirii guvernului, ci intimidarea. In Egipt si Algeria activistii fundamentalisti islamici au lansat deviza “Lama contra pana”, ceea ce inseamna ca tintele favorite au devenit liderii de opinie, judecatori sau ziaristi, precum si persoanele banuite de colaborare cu autoritatile. Cel de-al treilea instrument al presiunii psihologice teroriste il constituie provocarea. In “Minimanualul de gherila urbana” publicat de teoreticianul terorismului Carlos Marighella in 1969 se spunea: “Guvernul nu are alta alternativa in afara intaririi si intensificarii represiunii. Actiunile politienesti, perchezitionarea caselor, arestarea oamenilor nevinovati si a suspectilor, inchiderea drumurilor fac viata citadina de nesuportat. Asasinatele politice si teroarea politieneasca devin rutina. In aceste situatii oamenii refuza sa colaboreze cu autoritatile avand sentimentul ca guvernul este nedrept, incapabil sa-si rezolve problemele”. Strategia haosului, initiata de miscarile de extrema dreapta, a capatat dimensiuni mondiale.

Un ultim raport al departamentului de stat american identifica peste 120 de organizatii teroriste si “para-state” foarte multe dintre ele avand obiective anti-americane. Numarul acestora s-a restrans fata de deceniul trecut, activitatea lor, in genere s-a diminuat, numarul statelor care sustin terorismul a scazut si el. Cu doi ani in urma, la jumatatea mandatului lui Bill Clinton, dupa atentatele din Kenia si Tanzania, comunitatea politica internationala parea in stare sa elimine pentru totdeauna modul de lupta terorist. Prin presiuni economice si politice, SUA reusisera sa determine adoptarea unei rezolutii a statelor ONU de condamnare a terorismului si a tarilor care sustin terorismul. Fenomenul a fost unul deosebit de frecvent in anii razboiului rece, cand atat URSS pe deoparte cat si Statele Unite pe de alta parte, sustineau militii inarmate pe toate continentele, profitand de decolonizarea inceputa dupa 1950 pentru a trece statele lumii a treia in propria sfera de influenta. In acea perioada, Statele Unite au inarmat forte precum cele ale talibanilor sau grupari anti-castriste cubaneze, in timp ce URSS gestiona peste 100 de gherile si organizatii subversive, puse toate in slujba revolutiei mondiale. De asemenea, China a fost cea care a inspirat o alta galerie de miscari maoiste, raspandita pe toate continentele, rivale cu cele sovietice, pro-occidentale, sau de extrema dreapta. Carlos Sacalul sau Abu Nidal beneficiau de gazde primitoare in Europa de Est, inclusiv Romania. SUA a gazduit si finantat miscarile cubaneze anticomuniste, inclusiv incercarea catastrofala de debarcare in Golful Porcilor. La acestea se adauga alte state care din motive ideologice sau nationale s-au pus in slujba unor organizatii teroriste sau chiar au organizat asemenea formatiuni. Printre cele mai popularizate state-teroriste s-a aflat Iranul, Irakul, Libia. Iordania a sustinut miscarile palestiniene pe scara larga pana in 1974 cand o parte din palestinieni s-au intors impotriva statului care le acorda gazduire si finantare. Miscarile palestiniene au fost gazduite de asemenea de Siria, Egipt si Liban, vecini ai Israelului cu care s-au aflat de mai multe ori in razboi. Iranul a sprijinit un mare numar de organizatii si in primul rand Hezbollah (“Partidul lui Dumnezeu” – miscare siita). Libia a sprijinit armata Rosie Japoneza si IRA. Cuba a sprijinit si instruit un numar mare de gherile latino-americane, active in Guatemala, Honduras, Nicaragua, Columbia, Chile.

Metodele prin care statele sustin miscarile teroriste nu se limiteaza si nu constau intotdeauna in finantarea acestora. In afara de bani, pe care aceste organizatii si-i procura adesea prin mijloace specifice si acte criminale propriuzise, ele mai au nevoie si de “sanctuare”, respectiv zone unde sa se poata ascunde dupa savarsirea unui atac terorist, sa execute pregatire militara, sa planifice urmatoarele atentate si sa poata capata o noua identitate atunci cand atentatorii sunt cautati in intreaga lume. Uneori sprijinul unui stat se reduce la posibilitatea de desfasurare a unor afaceri legale din care sa se finanteze formatiunile suversive.

Chiar daca incidenta terorismului se mentine crescuta in ultima jumatate de secol, organismele supranationale au refuzat adesea sa ia pozitie impotriva terorismului ca atare. Conform regulamentului Interpol nu pot fi dati in urmarire generala cei care se fac vinovati de acte cu caracter politic, care tin de rasa sau religie, chiar daca acestia au comis crime in numele idealurilor pentru care militeaza. Osama bin Laden nu poate fi monitorizat prin Interpol chiar daca se dovedeste indubitabil a fi autorul genocidului de pe 11 septembrie 2001.

Masurile luate de state pentru a diminua gradul de risc terorist sunt complexe si rod al unui efort permanent. Ele incep cu constituirea de formatiuni antiteroriste, cu sarcini in prevenirea si descurajarea atacurilor, care utilizeaza mijloace diverse, informative in principal, precum si controale in cele mai vulnerabile dintre locuri (aeronave, aeroporturi, centrale atomice, oficii guvernamentale); formatiuni de interventie contrateroriste, cu atributii in reprimarea actelor teroriste in desfasurare, in eliberarea ostacilor sau in capturarea teroristilor dupa atentat; politici guvernamentale de descurajare, indeosebi prin pedepse drastice aplicate celor care comit actele teroriste. Printre masurile de raspuns se numara si principiul de a nu trata niciodata cu teroristii, pus in aplicare intotdeauna in Israel. Niciodata statul evreu nu a eliberat ostatici la schimb cu cetateni evrei capturati de teroristi preferand sa incerce actiuni de forta pentru a-i elibera sau sa renunte la orice actiune. Este modul cel mai clar de  a spune ca atentatele teroriste nu-si pot indeplini scopurile.

Lipsa de colaborare cu teroristii este ceea ce specialistii in securitate recomanda nu doar statelor ci si persoanelor care sunt rapite de teroristi. Printr-un “indreptar” elaborat de comunitatea de securitate internationala, larg mediatizat, cetatenilor aflati intr-un avion deturnat li se recomanda evitarea oricarei comunicari cu teroristii, mergand pana acolo incat sa pretinda ca nu cunosc limba in care li se adreseaza rapitorii. Deasemenea, in acelasi loc, se recomanda cetatenilor sa nu intreprinda nici un fel de masura impotriva rapitorilor, lasand aceasta pe seama agentilor de securitate si in cele din urma a guvernului. Toate aceste masuri pleaca de la premiza clasica a deturnarii de avioane in care teroristii se indreptau spre un aeroport unde sa poata negocia si primi recompensele cerute. In urma atentatului de la World Trade Center si Pentagon, cand avioanele deturnate au fost folosite drept arma de distrugere in masa, nu doar sistemele de securitate ca atare par invechite, ci chiar si aceste masuri care se cer din partea cetatenilor. Impactul asupra societatii civilizate este unul care depaseste orice imaginatie. Se preconizeaza, in SUA, introducerea controlului cu raze X si detector de metale inclusiv in statiile de cale ferata.

“In fata amenintarii teroriste nimeni nu este in siguranta” este subtitlul unei carti de contraterorism. Asa cum s-a dovedit, cetatenii insisi, indiferent de profesie, religie, varsta, sau convingeri politice pot deveni o arma pentru distrugerea semenilor lor. Chiar si in lipsa avioanelor capcana, arsenalele aflate la dispozitia organizatiilor teroriste, copiindu-le pe cele militare, s-au modernizat si au intrat in sfera razboiului chimic, biologic sau nuclear. Printre zvonurile care au succedat prabusirii World Trade Center s-a aflat si acela al incarcaturii cu arma biologica a unuia dintre avioane. Riscul este intr-adevar unul mare. Fabricand ele insele, cumparand, furand, organizatiile teroriste au intrat sau pot intra (depinde ce surse luam in considerare) in posesia unor arme de distrugere in masa. Dupa desfintarea URSS, tarile succesoare (Kazahstan, Belarus si Ucraina) au primit mostenire 2.400 de focoase nucleare si 360 de rachete balistice, dintre toate acestea numai Ucraina renuntand in mod controlat la arsenalul sau. O parte din acest armament a disparut din orice evidenta si se pare ca a intrat in posesia unor grupuri teroriste sau criminale, asa cum este situatia si cu armamentul nuclear tactic risipit de Armata Rosie pe 1/6 din suprafata terestra. Conform ziarului “Izvestia”, din cele 25-35.000 de mine si proiectile de artilerie detinute de URSS, actuala Federatie Rusa nu a recuperat mai mult de 15-25.000 de bucati. Conform Mujahedinilor Poporului (o grupare iraniana de opozitie) aceasta a reusit efectiv sa cumpere 4 focoase nucleare din Kazahstan. Ministrul de interne al  Azerbadjanului sustinea in timpul razboiului cu Armenia ca tara sa dobandise deja 6 focoase atomice iar unul dintre secesionistii georgieni a amenintat fortele de securitate gruzine cu folosirea armelor nucleare sovietice. Conform unui material din “The Economist”, s-au inregistrat deja peste 50 de tentative de extorca bani Statelor Unite prin amenintari nucleare, multe dintre ele credibile. Arme chimice si bacteriologice au intrat cu certitudine in posesia unor organizatii teroriste sau a unor grupari instabile.

Dincolo de reactia dura a armatei americane, care a jurat razbunare, specialistii in contraterorism sunt de parere ca terorismul va persista cu siguranta, ca probabil va creste cantitativ si calitativ, ca incidentele de mare anvergura vor deveni tot mai dese si ca teroristii vor fi capabili sa declanseze crize care vor obliga statele si organizatiile internationale sa aloce tot mai multe resurse pentru combaterea lor. Terorismul nu mai este si nu mai poate fi o afacere izolata, subiectul de trei zile al canalelor de stiri. Combaterea terorismului este o problema de supravietuire a omenirii.

Deturnari de avioane in lume

1971, 23 ianuarie – Coreea de Sud

Un avion al liniilor coreene a fost deturnat pentru a-si schimba ruta de zbor catre Coreea de Nord. O nava militara sud coreeana a fortat avionul sa aterizeze, rapitorul fiind obligat sa se sinucida cu o grenada de mana. Doi oameni au fost omorati, restul de 58 supravietuind atacului.

1947, 8 septembrie – Grecia, deasupra Marii Ionice

Un Boeing 707 a cazut in apele marii. Cercetarile au determinat mai tarziu ca o mare cantitate de explozibil a fost detonata in compartimentul din spate al avionului.

1976, 23 mai – Filipine, Mindanao

Pe aeroportul din Mindanao, un avion a fost tinut ostatec la sol. Dupa negocieri care, initial au avut succes, operatiunea a degenerat in lupte cu arme de foc si grenade. In urma au ramas 13 morti.

1977, 4 decembrie – Malaesia, Joho Bahrain

O explozie puternica intr-un Boeing 733 al liniilor aeriene malaesiene a condus la moartea tuturor celor 100 de pasageri. Cauza a fost incercarea nereusita de a deturna avionul.

1986, 6 septembrie – Pakistan

Pe aeroportul Karachi, un Boeing 747 Pan American a fost deturnat de teroristi si ocupantii navei luati ostateci. 21 dintre acestia au murit in urma luptelor cu arme si grenade.

1986, 25 decembrie – Arabia Saudita

Un Boeing 737 al liniilor irakiene a fost deturnat, chiar inainte de a parasi pista. Luptele dezlantuite intre rapitori si trupele de paza au condus la o incercare de salvare nereusita. 71 de oameni au murit, iar 36 au supravietuit.

1990, 2 octombrie – China, Aeroportul Baiyun

Un Boeing 737 al liniilor chineze a fost deturnat in aer. In timpul aterizarii de urgenta, unul din rapitori a inceput sa agreseze pilotul, avionul scapand de sub control. Acesta a lovit un Boeing 707 si a intrat intr-un alt Boeing 757. In urma impactelor au murit 132 de oameni si au supravietuit 141.

1993, 28 august – Siberia, Tajikistan

Piratii aerului au obligat pilotii sa ridice de la sol o nava supraincarcata, dar aceasta nu s-a desprins si s-a prabusit in albia unui rau. Au murit 82 de persoane si au supravietuit, se pare 49.

1996, martie – Germania, Aeroportul din Munchen

Un rapitor inarmat cu o bomba si arme de corp, a deturnat un avion cipriot. Dupa un timp, acesta s-a predat autoritatilor germane, eliberand peste 100 de ostateci.

1997, iunie – Germania, Aeroportul Koln

Doi barbati au deturnat un avion maltez cu 90 de persoane la bord si aflat pe ruta spre Istambul. Acestia s-au predat la trei ore dupa ce avionul a aterizat pe aeroportul din Germania.

1988, februarie – Turcia, Aeroportul Adana

Un avion turcesc a fost deturnat imediat dupa decolare. Rebelul pretindea ca are o bomba in interiorul unui ursulet de plus, declarand ca aceasta este o misiune divina. Fortele de securitate deghizati in furnizori au reusit sa captureze rapitorul. 41 de pasageri si cinci membri ai echipajului se aflau la bord in momentul capturarii. Bomba s-a dovedit a fi o alarma falsa.

1998, octombrie – Turcia, Aeroportul Ankara

Un avion turcesc ce decolase de la Adana, a fost deturnat cu misiunea de a lua drumul Elvetiei. Nava a aterizat la Ankara, dupa ce membrii echipajului i-au convins pe rapitori ca nu au destul combustibil. pe aeroport, o trupa anti-tero a inconjurat avionul si i-a impuscat mortal pe rapitori. Nici un pasager nu a fost ranit.

1999, octombrie – Germania, Aeroportul din Hamburg

Un pirat al aerului, inarmat cu un cutit a preluat controlul asupra unui avion al liniilor egiptene, la scurt timp dupa ce acesta decolase de pe un aeroport din Istambul. Teroristul a ordonat membrilor echipajului sa-l duca la Londra, dar i s-a replicat faptul ca avionul nu are suficient combustibil. Acesta a fost inconjurat de autoritatile germane, dupa ce a aterizat la Hamburg. Nici unul din cei 54 de pasageri nu a suferit nici o rana.

2001, 15 – 16 martie – Istambul – Medina

Un avion a fost deturnat de catre rebelii ceceni la scurt timp dupa ce acesta decolase de la Istambul cu destinatia Moscova. Avionul, cu cel putin 174 de oameni la bord a fost redirectionat catre Arabia Saudita. Au fost eliberati 60 de prizonieri. In timpul rapirii o persoana a fost ranita in momentul in care avionul a pierdut din inaltime aproximativ 10.000 de picioare, iar pasagerul se lupta cu un rapitor. Dupa 18 ore de negocieri fara succes, la Aeroportul din Medina, fortele speciale au preluat controlul asupra avionului. 162 de pasageri si 12 membrii ai echipajului au fost eliberati, dar 3 (un pasager, un insotitor de zbor si un terorist) au murit in timpul operatiunilor de salvare.

Principalele grupari teroriste din lume

Principalele grupari teroriste (din dosarul “Terorismul imparte lumea in doua”, ep. 2)

Nicu Ilie

Eista trei nuclee teroriste majore: unele de extrema dreapta, altele de extrema stanga iar altele de inspiratie musulmana. Din prima categorie cele mai periculoase s-au dovedit miscari din Germania anilor ’70, precum cea intitulata Grupul sportiv Hoffmann, sau l’Action Directe in Franta, care a fost de mai multe ori aproape de a-si indeplini dezideratul de a-l ucide pe presedintele De Gaulle fiindca abandonase pretentiile coloniale asupra Algeriei. De asemenea, grupari de extrema dreapta s-au facut cunoscute in Africa, indeosebi in provincia Biafra din Congo si in Rhodesia (azi Zimbabwe). Lipsite de vreun stat care sa le sustina direct, furnizand echipament de lupta si mijloace financiare, gruparile de extrema dreapta au avut iesiri la rampa meteorice.

Gruparile de extrema stanga urmareau un precept teoretizat de Lenin, acela de Revolutie mondiala. Ele au fost foarte numeroase (peste o suta de grupari principale) si au cuprins aproape toate zonele globului. La randul lor erau impartite in grupari de orientare stalinista, trotkista sau maoista, adesea rivale, precum in Columbia. Cele mai cunoscute dintre acestea au fost Fractiunea Armata Rosie (Gruparea Baader-Meinhoff) in Germania Federala, Brigazile rosii in Italia, Celulele rosii in Belgia si Franta. Pentru a primi sprijin din partea tarilor comuniste, si alte grupari mondiale, care aveau in fond doar deziderate nationaliste, au abordat o coloratura rosie, precum ETA in Spania si Franta, care lupta pentru independenta proviniei basce, IRA in Irlanda, care lupta pentru reunificarea insulei si alungarea britanicilor, sau PKK in Turcia, care lupta pentru crearea Kurdistanului ca stat independent. Disparitia URSS a dus la disparitia completa a multor grupari de aceasta factura, la “trecerea in adormire” a altora si la reducerea activitatii celorlaltora. Mai active au ramas gruparile de inspiratie maoista precum FARC in Columbia care isi asigura o finantare combinata din resurse proprii (cultivare si trafic de cocaina) si sponsorizari care provin de undeva din “sfera galbena” a lumii, Extremul Orient.