Tag Archives: sua

Despre bin Laden, imediat dupa atentatul de la WTC

Oaia neagra

La 10 minute dupa accident, cand nimeni nu stia nimic si lumea prefera inca sa creada ca totul nu este decat o intamplare, daca i-ar fi venit cuiva ideea ca este un act terorist, vinovatul ar fi fost indicat, fara nici o ezitare, Osama bin Laden. Amenintarile pe care le facuse acesta la adresa Statelor Unite erau cele mai infricosatoare si, chiar daca mult timp au fost considerate simple amenintari, pe 11 septembrie 2001 vorbele capatau greutate. Pe listele FBI, Osama bin Laden detinea pozitia intai in topul celor mai cautati criminali. Dar FBI-ul nu ar fi putut sa-l aresteze decat daca milionarul saudit s-ar fi hotarat sa faca el insusi o vizita pe taramul vulturului american. Chiar daca in urmatoarele zile au lipsit total probele care sa poata duce clar la inculparea unuia sau altuia dintre grupurile teroriste, vinovat din oficiu a fost socotit grupul milionarului saudit. Daca Hamas si Hesbollah si-au restrans activitatea la teritoriile ocupate, daca alte organizatii teroriste arabe au trecut in “adormire”, daca terorismul de inspiratie comunista inregistreaza un regres evident, singura organizatie care in loc sa-si restranga activitatea si-a largit-o in ultimii ani este cea a lui Osama bin Laden. Atentatele din Kenia si Tanzania impotriva ambasadelor americane erau perfect limpezi in mintea cetatenilor SUA. Pentru toti, exista un singur pericol, bin Laden.

Fiu al unui milionar din Arabia Saudita, stat aflat aproape de 100 de ani sub influenta americana, Osama bin Laden a fost intotdeauna oaia neagra a familiei. Apropiat de familia regala saudita, tatal sau, Mohammad bin Laden, care provine din provincia yemedita Hadramut, a fost un nabab al cosntructilor si a fondat in 1950 Bin Laden Construction Group ,cu sediul in portul saudit de la Marea Rosie, Jeddah. Grupul a devenit una dintre cele mai mari firme din regatul petrolului, cu un capital estimat de aproape sase miliarde dolari atunci cand a primit comanda de la Curtea Regala Saudita de a extinde locurile sfinte islamice din orasele interzise, Meca si Medina.

Salem bin Laden, fiul cel mare al lui Mohammad, a condus imperiul financiar lasat de tatal lor dupa moartea sa in 1968, pana cand el insusi a murit in Texas in 1988, prabusindu-se cu avionul personal.

Mohammad bin Laden a lasat 54 de fii si fiice, din mai multe casatorii. 13 dintre fii sai se afla in consiliul de administratie, cei mai importanti fiind Baker, Hassan, Islam si Yehya. Se crede ca Osama este singurul fiu nascut dintr-o mama saudita. Baker, al doilea fiu al lui Mohammad, i-a urmat lui Salem la conducerea firmei si a extins afacerea in mai multe tari arabe, ajungand sa aiba zeci de mii de angajati. Cel de-al treilea fiu al lui Mohammad, Osama, in varsta de 44 ani, are o avere estimata de 300 milioane dolari. A intrat in grupurile islamiste inca din anii ’70. Dupa invazia sovietica din Afganistan (1979) a finantat mii voluntari arabi pentru a se alatura Jihadului (rayboiul sfant purtat de musulmani impotriva necredinciosilor). Surse apropiate familiei sale spun ca a supervizat, de asemenea, distributia de fonduri pentru luptatorii din Afganistan in timpul conflictului cu Uniunea Sovietica. Revenit in Arabia Saudita in 1992, Osama a fost acuzat ca a sprijinit grupurile islamiste din Egipt si Algeria si i-a fost confiscat pasaportul de catre autoritati pana in 1994. In acel an a plecat in Sudan, dar a fost din nou acuzat de finantarea taberelor de antrenament ale teroristilor. De aceea, i-a fost ridicata cetatenia saudita. In dorinta de a mentine legaturi stranse cu familia regala saudita, familia bin Laden s-a delimitat de Osama. De altfel, mama lui Osama a organizat nunta fiului acestuia in ianuarie anul trecut pentru a-si salva afacerile. Un semn de incredere acordata de autoritatile saudite a venit in anul 1998, cand a contractat firma de constructie a familiei bin Laden, pentru o cladire in valoare de 150 milioane de dolari in sudul Riyadhului care urma sa adaposteasca 4.300 de militari americani. Astfel, indirect, guvernul american a finantat familia bin Laden si, in special, factiunea terorista condusa de Osama. Acesta a fost aplaudat de lumea araba in 1996 dupa atentatele cu bomba impotriva complexului de locuinte ale militarilor americani din Arabia Saudita, in urma caruia a rezultat moartea a 19 americani din servicii care dirijau evacuare trupelor USA de la baza Prince Sultan din Dhahran.

Printul Charles al Marii Britanii s-a intalnit cu Baker bin Laden la o receptie in timpul vizitei sale in Regatul Saudit din februarie anul curent. “Nu avem nimic de a face cu Osama” a spus pentru AFP un membru al familiei bin Laden, cerand pastrarea anonimatului. Arabia Saudita este una dintre cele trei state care are relatii diplomatice cu regimul taliban, degradate de la rangul de legatie la cel al insarcinatilor de afaceri in 1998, ca protest la refuzul militiei afgane de guvernamant de a sfarsi relatiile cu Osama bin Laden.

Cel mai cautat om pentru FBI si CIA, devenit in doar cateva zile omul cel mai periculos de pe pamant, Osama este considerat deopotriva un criminal si un erou. El detine o armata personala de peste 3.000 de luptatori pregatiti exclusiv pentru atacuri teroriste si lupte de gherila. Echivalentul in armatele regulate al fortelor lui Osama este acela al trupelor speciale de desant sau cercetare-diversiune. Pregatirea este constituita aproape exclusiv pe tehnici non-conventionale de razboi. Aflandu-se in fruntea unei organizatii-umbrela pentru diferitele factiuni teroriste, bin Laden a reusit sa le uneasca si sa le coordoneze pe acestea fara a le subordona ierarhic sau functional intre ele. Organizatia nu are o conducere unitara, astfel ca si in cazul unei “decapitari” grupurile componente pot functiona independent.

Pe langa resedinta sa din Afganistan, Osama bin Laden dispune de baze in 31 de tari ale lumii, dintre care cele mai importante sunt cele din regiunile vecine Afganistanului si din Peninsula Araba. In Cecenia, exista mai multe rapoarte care confirma ca bin Laden a vizitat de mai multe ori aceasta republica rusa unde se bucura de sprijinul unor grupari musulmane care-i urmeaza doctrina. In Kasmir, grupul separatist Laskar-e-taiyba a cerut de mai multe ori lui bin Laden sa-i conduca pe rebelii musulmani in lupta lor impotriva soldatiilor indieni in disputa pentru independenta statului Kasmir. In Pakistan, unde, dupa unele surse, se afla bin Laden, acesta beneficiaza de o mare retea de legatura, care dateaza de pe timpul razboiului antisovietic cand gruparile talibane si cea a lui bin Laden primeau prin Pakistan arme si echipament militar de la CIA. Recent, a fost raportata o intalnire intre bin Laden si oficiali pakistanezi in regiunea Peshawar. In Irak este suspectat de a avea baze sigure pentru luptatorii care participa in atacurile impotriva Statelor Unite sau impotriva unor tinte saudite. Ziarele au publicat mai multe locuri prin care bin Laden obisnuieste sa treaca frontiera dintre Iran si Afganistan. In Arabia Saudita, familia lui bin Laden controleaza o mare gama de afaceri. Conform unui raport al serviciilor secrete, citat de CNN, Osama bin Laden a strans recent peste 50 milioane dolari de la oameni de afaceri sauditi si din Golful Persic, sponsori traditionali ai actiunilor sale. Sursele spun ca autoritatile saudite au arestat un proeminent bancher saudit in urma unor zvonuri ca acesta asigura largi contributii pentru organizatia lui bin Laden. Pentru Emiratele Arabe Unite, Departamentul de Stat confirma rapoarte care arata ca bin Laden este aprovizionat cu fonduri din banca Dubai Islamic Bank, controlata de Emiratele Arabe Unite. Desi pozeaza drept aliat al SUA, EAU este una dintre cele trei tari, alaturi de Arabia Saudita si Pakistan, care recunoaste guvernul taliban din Afganistan, acuzat de SUA pentru sprijinul pe care il acorda lui bin Laden. Yemen este una dintre cele mai sarace tari arabe si este tocmai locul unde bin Laden se bucura de cel mai mare sprijin popular. Muncitorii indeosebi s-au asociat rapitorilor coordonati de Al-Qaba, organizatia lui bin Ladin, care au rapit in cursul anului trecut 16 turisti britanici, americani si australieni. In Sudan, Statele Unite au lansat in 1998 un amplu bombardament impotriva unei fabrici de medicamente de langa Khartoum, presupunand ca aceasta ar fi dependenta de bin Laden si ca fabrica producea arme chimice. In Somalia, marturiile neconfirmate spun ca bin Laden controleaza mai multe campuri de pregatire militara pe insulele coastei somaleze. Autoritatile locale neaga relatarile ziarelor arabe care sustin ca bin Laden s-a refugiat pentru un timp in aceasta tara. In sfarsit, baza cea mai consistenta este reprezentata de Afganistan. Bin Laden se bucura de sprijinul total al talibanilor, partidul de guvernamant local. Ultimele informatii confirmau ca el detine o ferma in satul Farmihadda din apropierea orasului Jalalabad. Veteranii razboiului din Afganistan contra sovieticilor reprezinta nucleul tare al armatei sale personale. Unele surse de informatii sustin ca Osama bin Laden s-a inrudit cu liderul taliban mulachul Omar, numit si “comandantul cel mai credincios”. Se pare ca liderul taliban a luat-o in casatorie pe fiica cea mai mica a lui Osama bin Laden. Mohammad Omar este conducatorul miscarii talibane compusa initial din seminaristi islamici, si el detine puterea in capitala afgana, fara a controla importante regiuni din tara care sunt in posesia unor grupari rivale.

Capturarea lui bin Laden este considerata o sarcina extrem de dificila chiar si de catre cei mai optimisti analisti americani. Cu o replica furata de Hollywood, presedintele Bush i-a spus acestuia: “Poti fugi dar nu te poti ascunde”. Chiar si pana acum, CIA incercase de mai multe ori vanarea liderului musulman care este tinta si pentru numerosi alti dusmani, unii dintre ei chiar lideri ai unor factiuni musulmane rivale.

In decembrie trecut, administratia Clinton se pregatea de capturarea lui bin Laden dat fiind ca oficialii considerau ca au informatii suficiente despre locurile in care se ascunde. Dupa o dezbatere interna, ei au descoperit ca toate informatiile erau invechite, mai de graba zvonuri decat produse ale unui organism de spionaj realist. Ulterior el a intrat in aria de interes a intregii comunitati de spionaj pe care o detine SUA: de la spionii CIA, la antenele si computerele National Security Agentcy, la satelitii militari, totul fiind folosit pentru a identifica activitatile lui bin Laden. Acest nume a fost si obiectul unor schimburi de informatii pe care Statele Unite le-a facut cu aliatii sai. Este insa clar ca bin Laden cunoaste foarte bine metodele de spionaj americane si ia toate masurile necesare pentru a scapa controlul. Se misca repede si se ascunde. A incetat sa foloseasca canalele de comunicatii pe care le stie monitorizate, cum ar fi telefonul prin satelit. “Faptul ca noi stim atat de putine despre activitatile sale recente sugereaza ca detine o importanta inovatie in comunicatii, ceea ce ii permite sa comunice rapid si nedetectat”, spune Daniel Banjamin, un fost membru al Consiliului de Securitate Nationala al SUA, acum expert in terorism pentru Centrul de Studii Strategice Internationale. “Este posibil si ca toate conversatiile lor sa se poarte de la om la om”, concede specialistul american. Fostul presedinte George Bush, tatal actualului presedinte, fost director al CIA in anii ’80, a criticat dur activitatea serviciilor de informatii americane care, dupa parerea sa, s-au concentrat prea mult asupra supravegherii electronice si au abandonat, aproape, ceea ce in bransa se numeste “HUMINT” – informatiile culese cu personal uman (agenti). Fostul presedinte lasa a se intelege ca aceasta este singura metoda prin care se pot capata informatii credibile despre autorii atentatului de pe 11 septembrie 2001. In ciuda unei victorii partiale in afara identificarea retelei bin Laden, CIA nu a putut preveni atacuri ale acesteia in Iordania, Egipt, Kenia si Balcani, desfasurate in ultimii ani. Ceea ce a reusit pana in prezent spionajul american este definirea exacta a grupurilor din subordinea liderului afgano-saudit: Al-Qalda si MAK (Maktab al-Khidamat – Frontul International Islamic pentru Jihad impotriva Evreilor si Crestinilor).

Supra-statul, made in Europe

Cautandu-si o pozitie unitara in problemele internationale, Uniunea Europeana tinde sa devina un stat suprastatal, al doilea sau poate primul stat din lume.

Europa, sustinuta de America si Africa, grafica de William Blake
Europa, sustinuta de America si Africa, grafica de William Blake

Europa la a doua tinerete

UE este deja o mare forta economica. O piata comuna uriasa, deocamdata a patra din lume, o capacitate productiva care la multe capitole detine primul loc in lume si o moneda consolidata si in plina ascensiune – Uniunea Europeana a reusit sa readuca Europa pe o pozitie de forta dupa ce in ultimii 50 de ani evolutiile eonomice cele mai importante erau inregistrate la Washington, Tokyo sau in tarile exportatoare de petrol.

In timp ce americanii mai vorbesc inca de lumea veche si lumea noua, UE tocmai incearca sa devina cel mai nou stat din lume: isi pregateste o constitutie, intentioneaza sa aiba un singur minister de externe si doreste constituirea unui corp militar comun. Adaugati asta la situatia economica si veti obtine un subiect neplacut la Washington.

Pentru unii americani, indeosebi din sfera financiara, constituirea Uniunii Europene a aparut ca fiind o succesoare a Uniunii Sovietice: adica un rival al SUA. Inca de la primele eforturi a aparut clar ca noua Europa va refuza sa navigheze in siajul Washingtonului si ca va avea o capitala conventionala la Bruxelles si doua capitale politice, la Paris si la Berlin. Pozitia particulara a Marii Britanii, angajata doar partial in UE (mentine inca lira sterlina ca moneda nationala) in timp ce este cel mai intim stat al SUA (cele doua tari detin unitati militare si tehnologii de razboi comune) a facut ca Oceanul Atlantic sa fie o frontiera mai putin impermeabila si mai putin distincta.

Acelasi rol l-a jucat in ultimii ani si NATO care, pe harta vorbind, pare o reuniune a SUA si UE. Capitala e in Europa dar, prin statut, conducerea este dominata de americani. Din acest motiv, in timpul lui De Gaulle, Franta a si parasit pentru un timp alianta. Creata impotriva lui Hitler si a lui Stalin, Alianta Nord Atlantica traverseaza o criza de personalitate: nu gaseste nici un adversar clar impotriva caruia sa faca planurile de lupta. In ultimii zece ani NATO se extinde si aplicatiile sale se desfasoara cu adversari ipotetici. Multi dintre fostii adersari sunt acum tari membre.

In realitate lucrurile nu sunt nici atat de clare nici atat de dramatice ca in analiza. Dar tensiunile exista si daca ar exista un domeniu al psihologiei istoriei, doctor Freud al Capitalelor ar vorbi despre un complex al superioritatii si inferioritatii, abil disimulat prin sintagmele “lumea veche” si “lumea noua” prin care fiecare om politic intelege ce vrea.

(material publicat pe print in “Imaginea Romaniei” si lansat web in siteul nicuilie.eu/tigara/)

“Oportunitati si provocari”, vorba cuiva

Daca România ar fi o conserva iar Europa un cos de cumparaturi, important ar fi, într-adevar, numai ce marca e conserva. Numai ca nu e asa. Numirea unui premier este o afacere ce implica agenda internationala care din acest an capata preponderenta, în formula: pivotam spre Germania acum sau peste 10 ani?
Sub Basescu, România s-a orientat ferm si decis spre o relatie preferentiala cu Washingtonul. Au primat considerentele strategice si geopolitice, Europa nefiind înca în stare sa “vânda” securitate. Si, cum economia vine la pachet cu diplomatia, România a virat ferm spre SUA. Astfel, cea mai mare parte a rezervelor valutare ale României nu se afla în subsolurile BNR, ci sunt împrumutate direct sau indirect unor guverne occidentale. Statele Unite este principalul debitor în suma neta al României.
Totusi: e greu sa platesti, peste ani, în euro, o datorie contractata în dolari. Asta cu atât mai mult cu cât cea mai mare parte a deficitului comercial al României se înregistreaza pe relatia cu tarile Uniunii Europene, Germania fiind principalul partener comercial al Romaniei, calculat pe balanta comerciala.
Bref, Romania va fi silita, chiar daca nu i-ar placea, sa pivoteze în politica internationala, de la “totul pentru America”, la “totul pentru Germania”. Tara care duce moneda Euro în spate si care nu a mai avut, dupa 1944 niciodata, relatii cordiale cu Bucurestiul.
Chiar Statele Unite ne împing spre Bruxelles. O scurta istorie diplomatica ne arata ca Basescu a reusit o legatura speciala cu vechea administratie de la Washington, reprezentata de George Bush si care se baza pe sustinerea predominant formala, dar neconditionata a politicii americane. Desi Bucurestiul nu si-a schimbat atitudinea nici dupa venirea lui Obama, relatia a fost brusc mai rece, cel mai important element fiind scaderea importantei politicii mondiale în agenda unor SUA lovite din plin de criza economica.
Institutiile de inspiratie americana, cum sunt FMI si Banca Mondiala, au mentinut totusi o relatie prietenoasa cu România, asigurând finantarea în 2008-2010, împiedicând intrarea în încetare de plati, favorizând si justificând implementarea unei austeritati bugetare pe care PDL o dorea chiar si înainte de criza financiara. Astfel, în mai putin de un an, România a devenit cel mai mare debitor mondial al fondului, iar inspectiile FMI în România au generat aproape toate temele majore de politica interna.
Totusi, chiar termenii acordului cu FMI prevad o relocare a Bucurestiului din harta intereselor SUA în cea a intereselor europene. Astfel, referirile la absortia fondurilor europene, echilibrarea raporturilor comerciale, dar si directionarea politicii monetare, prezente în acorduri, rapoarte si scrisori de intentie, leaga ferm România de UE si de strategiile economice comunitare. Pe termen scurt si mediu, România poate avea importanta pentru SUA doar în termeni militari, ca baza pentru operatiuni NATO. Din celelalte puncte de vedere, România este neinteresanta si îndepartata, o mica povara cu deficit bugetar, comercial, international si social. În schimb, Germania, mult mai apropiata la toate capitolele de România, poate fi un tractor mult mai bun pentru mica si inconsecventa tara din est. Asta cu atât mai mult cu cât, în 2015 sau în 2035, România va abandona leul si va aborda marca germana, sau Euro, cum se numeste acum valuta emisa de Bundensbank.

Top siteuri de campanie

via trafic.ro (vedeti ca a parut o noua sectiune, dedicata alegerilor parlamentare)

  1. www.urbaniulian.ro
  2. www.elenaudrea.ro
  3. www.talmacean.ro
  4. www.dragosdinca.ro
  5. www.dianatusa.ro
  6. www.longinpopescu.ro
  7. adrian nastase.wordpress.com
  8. www.voteazatimoc.ro
  9. www.alexandrumazare.ro
  10. www.dumitrescudan.ro
  11. mirceageoana.blogspot.com
  12. uninominal.regionis.info
  13. www.petocsilla.ro
  14. www.mariusbojor.blogspot.com
  15. www.candidatulmeu.ro
  16. www.piepteacornel.ro
  17. www.razvanpop.ro
  18. irinel-cristu.ro
  19. www.horatiubuzatu.ro
  20. www.dimeca.ro
  21. www.becparlamentare2008.ro
  22. alegeri.ablog.ro
  23. www.alegeri.tv
  24. www.mihaitoti.ro
  25. www.mihaelapopa.ro
  26. www.oprisanu.ro
  27. www.mihaelastoica.ro
  28. www.toaderbalcanu.ro
  29. www.danielsavu.ro
  30. www.lubanovici.us
  31. www.colegiul1.ro (bogdan olteanu)
  32. www.mariananedelcu.ro
  33. www.tariceanu.ro
  34. www.ancaopre.ro
  35. www.catalintudosa.blogspot.com
  36. www.carolkovacs.ro
  37. www.andreidolineaschi.ro
  38. www.iulianbadescu.ro
  39. www.mihailupu.com
  40. www.ioanaronpopa.ro
  41. www.voceata.eu (mihai atanasoaiei)
  42. www.pnl-timis.ro
  43. liviujicman.blogspot.com
  44. www.zamfirgabriel.ro
  45. www.ionmihaidumitrescu.ro
  46. www.corneliacazacu.ro
  47. www.vasilegherasim.ro
  48. www.horiatoma.ro
  49. www.valentinadrianiliescu.ro
  50. www.marianrasaliu.ro

Topul a fost completat cu bloguri care nu sunt contorizate in trafic.ro (estimari)

Ghimpele de Brasov, titlurile saptamanii

Saptamanareala :::

» 15 Noiembrie, ziua PD-L

Saptamanareala :::

» Deputat, caut par… tid

Saptamanareala :::

» Colectare selectiva

Saptamanareala :::

» Presa, politica si comertul

Saptamanareala :::

» En garde, liberali!

Saptamanareala :::

» Politica filantropiei

Cine tace te face :::

» Romania, plai maret de violuri colective

Cat de bine v-ar pica la inima, ficat si alte viscere daca, taman la botezul copilului, ar da buzna in casa dumneavoastra un individ dubios urland ca pruncul e al… vecinului? Si ca, pe scurt, nevasta dumneavoastra este o taratura? Dupa care v-ar pune un rahat in farfurie, v-ar pangari sotia si ar ranji in fata rudelor? Ati incanta „Miorita“, evident. Asa da, se explica inertia, balteala in suc propriu a romanului violat cu iscusinta la… bruma de mandrie nationala. Viol, viol, dar nu se da nimeni in laturi.

Politica e curba :::

» Zeus de Brasov

Politica e curba :::

» CJ ne face. Drumurile si aeroportul!

Politica e curba ::: De Ziua Nationala a Romaniei, actiune fara precedent

» Un milion de pelerini la Brasov

Cu prilejul implinirii a 90 de ani de la reunificarea vechilor provincii ale Daciei in statul national unitar Romania, a 200 de ani de la nasterea Mitropolitului Ardealului, Andrei Saguna, si a peste 2000 de ani de continuitate a romanilor in aceste teritorii, Mitropolia Ardealului, Ministerul Apararii, Statul Major General al Armatei Romane, Garnizoana Brasov, Unitatile de elita ale Armatei Romane – Vanatorii de Munte, Inspectoratul General si Statul Major General al Jandarmeriei Romane in colaborare cu Fundatia „Dacia“, Asociatiunea Transilvana ASTRA, Centrul Judetean pentru Promovarea si Conservarea Culturii Traditionale Brasov, Uniunea Scriitorilor – filiala Brasov, Asociatia Junilor Brasoveni s.a., genereaza, in perioada 30 noiembrie – 5 decembrie, un eveniment de anvergura. Moastele Sfantului Andrei si ale primilor martiri Epictet si Astion vor fi aduse pentru prima data in Transilvania, la Brasov.

Politica e curba ::: Desi rromii din Codlea vor fi finantati cu 200.000 de euro nerambursabili pentru a da apa in canalizare,

» Cartierul Malin nu „PHARE“ multumit

Politica e curba ::: Ministrul Cristian David este surprins:

» Autoritatile locale dorm la semafor

„Autoritatile locale nu stiu, nu pot gestiona eficient fondurile pe care le au la dispozitie“, a declarat ministrul Internelor si Reformei Administrative, Cristian David, taman in cadrul Conferintei parteneriatelor pentru servicii publice de calitate, sustinuta intr-un spatiu puternic ozonat, la Poiana Brasov.

Continue reading Ghimpele de Brasov, titlurile saptamanii

Politica de balanta a ajuns in cumpana

Era un vechi slogan al liberalilor in perioada interbelica, acela ca ei, ca partid, si Romania, ca tara, trebuie sa faca o politica de balanta, sa alterneze cand de o parte, cand de cealalta, pentru a-si atinge obiectivele. Suntem mult prea mici, spunea lozinca, pentru a decide prin noi insine o problema europeana. Mult mai potrivit este sa gasim punctul de echilibru si, dupa ce marile puteri s-au pozitionat de o parte sau de alta ca in talgerele unei balante, noi sa aderam la cea care ne convine. Asta abia atunci cand echilibrul va fi atat de fin incat prezenta noastra va conta si va fi cea care va inclina balanta de o parte sau de alta.

Un exemplu al acestei “politici de balanta” sau al “jocului bizantin”, cum a mai fost numita, este si aderarea noastra la NATO, obtinuta intr-un moment in care Statele Unite, pe de o parte, si marii sai aliati europeni, pe de alta parte, se blocasera reciproc in problema Iraqului iar punctul de vedere al romanilor si balticilor, acelasi ca al americanilor, a facut ca punctul de vedere al SUA sa para justificat si necesar.

O asemenea politica de balanta credeam ca vrea sa faca, aproape explicit, si PNL. In timp ce Tariceanu pare sa se fi apropiat de Iliescu mai mult decat a reusit Geoana sa o faca, Orban anunta ca nu digera prea usor alianta PNL-PSD care se intrevede.

Pedepsirea lui Orban m-a adus insa cu picioarele pe pamant. In loc de o balanta, care presupune un joc de finete, m-am trezit martor la o cumpana, un boloboc din ala de tamplari, in care intreg partidul se inclina dupa cum se inclina lucrurile in afara sa, in cautarea unui iluzoriu echilibru pe care, in mod real, nu il poate obtine: din motive logice, nici alaturi de socialisti, si, din motive evidente, nici alaturi de crestin-democrati.

Tariceanu a facut, pana acum, o echilibristica admirabila. Ca joc in sine, daca am fi la circ. Profitand de intoleranta apa-ulei dintre PD si PSD, Tariceanu a condus guvernul asa cum a vrut. Si, constient ca e ultima sansa a partidului pe care il conduce.

Alegerile locale sunt un prim semn bun pentru dreapta al acestei echilibristici fara precedent, in care Guvernul tine ani in sir cu doar 16%. La locale, PNL a scos scoruri de vis. Dar nici acest vis nu va dura vesnic si PNL va trebui, mai curand sau mai tarziu, sa intre in sluj la PSD.

Cam gata cu politica de balanta. Daca PNL nu poate (si evident ca nu poate) castiga la parlamentare locul 1 in fata PDL si al aliantei PSD-PC, partidul liberal schimba politica balantei cu cea a bolobocului si toata organizatia sa de conducere alearga dupa o mult prea mica bula de aer.

A sasea integrare europeana a Romaniei

Nicu Ilie

Intre alte modele de antropologie urbana, unul dintre cele mai generoase ca putere de explicatie si de analiza a civilizatiilor este cel al oraselor-stat in care “cetatea” (in sens mai intai propriu, azi figurat) genereaza un hinterland rural si chiar urban caruia ii serveste ca standard institutional, sursa de tehnologie si pattern social. Conform modelului, Parisul si Ninive, Londra si Babilonul pot fi explicate unitar in cadrul unor analize structurale sau pragmaticiste iar tipurile de stat generate de aceste “cetati” devin ipostaze ale unor structuri etatiste fabricate si depozitate intr-un oras central. Gradul de centralism prezinta astfel o fixatie, o constanta, in topos si o evolutie libera, o variabila, in cronos, reliefate intr-o categoremata extrem de simpla, redusa practic la doar doua categorii: centru-de-putere si centru-de-prestigiu, functiile de baza ale cetatii. Sigur, atunci cand categoremata e redusa, sincategoremata e generoasa si axele de analiza clasice (economic, social, juridic, politic, religios, cultural, lingvistic etc.) devin sincategorii perfect subscrise modelului.
Frumusetea acestuia (care, desigur, nu poate exclude sau eclipsa alte modele, nici macar pe cele hegeliene) este ca e un concept federalizabil, analiza categoriala putand fi aplicata atat unui summum holist al civilizatiilor, cat si unor civilizatii specifice, unor state specifice si se preteaza chiar si unei analize regionale.
O asemenea analiza holista aplicata structurilor statale din Romania duce la concluzia ca acestea au fost continuu in procese de integrare europeana. Asimiland si Dacia antica acestei analize, ca structura statala cu topos comun, putem vorbi despre a sasea provocare, a sasea integrare europeana a Romaniei, in timp ce centrele de putere si prestigiu au evoluat cronologic de jur imprejurul granitelor sale. Pentru ca o asemenea afirmatie sa nu para ofensatoare, trebuie mentionat ca integrarea nu exclude autocefalia si autodeterminarea pe care structurile statale din toposul roman le-au avut adesea iar integrarea se reduce la tendinta sau necesitatea aderarii structurilor politice, industriale si de life-style la structuri mai ample al caror sediu a fost aproape permanent in afara toposului romanesc.
O alta mentiune ce trebuie facuta e ca stadialitatea presupusa de o asemenea concluzie este o fictiune in vederea studiului, stadiile in sine nefiind structuri, ci procese. Trecerea de la un centru de putere si prestigiu la altul nu s-a facut prin rupturi, ci prin acumularea unei mase critice de evenimente. Chiar identificarea ca atare a celor sase stadii este una discutabila, mai mult exemplificare decat teorie. Punctul de vedere in sine este ca toposul roman a fost mai intotdeauna exocentric.
Statul dac, ca prima structura statala pe acest topos, adera la modele politice, tehnologice si de life-style mediteraneene si indoeuropene coagulate in zone egeana in orase-stat cu un centru flotant de putere regionala dar cu un centru de prestigiu destul de coerent, identificat in Atena. Comertul politic, cel tehnologic si marketingul erau in stadiu incipient, la fel ca si cetatile si structurile etatiste europene, integrarea fiind una de substrat, de civilizatie materiala si instrumentar. Probabil ramaneau insa necomunicate (ne-puse in comun) si slab influentate domenii ca lingvistica si religia, esentiale in structura unei civilizatii.
Cucerirea romana a fost un model de integrare nu numai in Dacia, ci oriunde in imperiu. Civilizatia latina fost cea mai omogena si coerenta constructie institutionala din Europa in toate timpurile. Roma devenise singurul centru de putere de pe continent, o a doua putere, flotanta si total descentralizata, rar constituita statal, avand loc doar la frontierele republicii. Acolo se constituiau si dispareau numeroase “regate calare” dar chiar si acestea aveau drept centru de prestigiu Roma. Acolo se fabricau si se depozitau valorile, credintele si obiectele de care intregul continent avea nevoie. Desi la randul sau Roma avea ca model artistic, religios si filosofic Grecia clasica si elenismul, dreptul roman si ingineria au facut ca spiritul latin sa aiba substanta proprie, una pe care a exportat-o atat in tinuturile stapanite cat si asupra unor populatii nomade. Daca pana atunci Europa putea fi considerata inca o peninsula a Asiei, dupa perioada romana putem vorbi pe drept cuvant despre un continent.
Cea de a treia integrare europeana a toposului daco-get poate fi considerata crestinarea, care a mutat centrul de referinta din sud-vest, de la Roma, in sud-est, la Bizant. Prima structura etatista reorientata cardinal pe aceste coordonate a fost cea romano-bulgara, urbanizata mai mult in zona muntilor Balcani, unde cetatile erau preluate de la bizantini, si cu un grad minim de centralizare. Aparitia principatelor reprezinta prima constitutie urbana coerenta din spatiul romanesc. In Valahia si Moldova, principate care au beneficiat de o constructie institutionala si sociala liber consimtita, “cetatea” a evoluat din zone montane, pastorale si cu defensiva naturala, spre campie, cu o adecvare la ciclul agricol, un comert fluent si o formula economica stabila. In Valahia, cetatea a coborat de la Campulung si Curtea de Arges la Targoviste (toate trei prinse in interese comerciale regionale de versant carpatic), apoi la Bucuresti, obtinandu-se corelarea cu ruta comerciala nordica, “de la varegi la greci”. Aceeasi evolutie a consemnat-o si Moldova, a carei capitala a coborat din Bucovina, unde era intr-o relatie regionala cu bazinul Maramures-Galitia-Slovacia (o civilizatie pastorala cu arhitectura, instrumentar si traditii specifice) la Iasi, intr-o civilizatie agricola si o relatie ferma pe axa sud-nord.
Mediul ortodox in care au evoluat principatele inca de la inceput a stabilit centrul de prestigiu la Constantinopole si a dus la importul unor modele institutionale bizantine, exemplificate cel mai bine in perioada in care bizantinii au condus direct principatele, regimul fanariot. Asa cum sunt deja teoretizate in Romania, diefrentele fata de modelul occidental-catolic sunt indeosebi in zona administratiei de stat. In modelul ortodox-fanariot functiile publice erau delegate de regnum, pe durate scurte si cu mandate sanctionabile permanent. Este vorba de sistemul dregatoriilor, care se cumparau, deosebit de sistemul nobiliar, unde titlurile politice (duce, conte, baron) erau recompense militare si se mosteneau. Pe termen scurt, sistemul dregatoriilor asigura o elasticitate sociala si o dinamica sporita dar a impiedicat acumularile locale de capital iar pe de alta parte a determinat o relatie cu functia publica ale carei efecte sunt astazi considerate daunatoare social, respectiv perceptia ca functia publica este un act de favoare care trebuie cumparata (peschesul, bacsisul, spaga) iar functionarul public, avand un mandat cumparat pe durata determinata, trebuie sa-si exploateze functia cat mai profitabil. Spre deosebire deci de modelele catolice, ceea ce numim azi coruptie era chiar structura de organizare pentru institutiile fanariote. Astazi privit drept condamnabil, sistemul dregatoriilor fransizate era perfect functional in epoca, probabil singurul model aplicabil in lipsa unei aristocratii militare.
Din alt punct de vedere, acela al exportului permanent de capital catre orasul de referinta, Istanbul, regimul fanariot a fost constant condamnat, ca intreg, si de nationalistii romani. Nu trebuie insa uitat ca fanariotii au fost si vehicolul prin care s-a creat orientarea spre cel de al patrulea orizont de integrare a Romaniei, cel occidental. Fanariotii erau ei insisi filo-francezi (consecinta a relatiilor speciale pe care francezii le-au avut cu otomanii in evul mediu tarziu) si au determinat aparitia in Romania a unui spirit francofil care a dus in cele din urma la ideea nationala. Razboaiele napoleoniene au fost asadar punctul de balans in care centrul de putere si prestigiu a trecut pentru noi de la est la vest si a determinat o noua integrare a Romaniei. Lojele masonice, organizatiile revolutionare, pasoptismul, unionismul sunt expresii si trepte ale noii integrari, una in care institutiile (justitia, armata, instrumentele financiare si industriale) erau reconstruite pe model parizian, s-au introdus colegiile electorale si a fost importanta din Franta chiar o dinastie (regele Carol I fiind ofiter francez in ciuda originii sale germane). Analiza relatiei speciale cu Parisul, pusa in paralel cu alte orase de forta (Londra, Viena, Sankt Petersburg, Berlin) ar permite nuantari care trebuie facute, dar Franta a ramas modelul referent pentru toposul romanesc pana la cel de al doilea razboi mondial.
Anii comunismului au adus o noua constructie institutionala si o alta filosofie sociala, de la o cultura franceza cu accent pe drepurile individuale constitutionalizate de Napoleon si Revolutia din Paris de la 1789 trecandu-se la un accent pe drepturile colective. In raport cu noua metropola, Moscova, institutiile si sistemul juridic-social au fost pur si simplu copiate, statul moscovit devenind si sursa de tehnologie, ca si sursa de bunuri de prestigiu politic acceptate. Sursa publica a bunurilor de prestigiu ramanea insa occidentul iar, pe masura ce Moscova a pierdut cursa tehnologica, decelerand, tot mai multe tehnologii (nu numai de varf) erau achizitionate din tari ca Franta, Germania sau Canada (industria auto, metalurgia, tehnologia atomica).
A sasea integrare europeana a Romaniei a inceput in 1990. Din punctul de vedere al centrului referent, s-ar spune ca perioada dominatiei moscovite a fost pur si simplu pusa intre paranteze, Parisul fiind reluat imediat ca prim orizont. Noua republica romana, cea de a doua, s-a racordat la francofonie, alaturi de fostele colonii ale Frantei. Sistemul de organizare judiciara ramane unul de drept francez, ca si organizarea intreprinderilor, instantelor legislative si principalele institutii publice si guvernamentale. Racordarea Bucurestiului la Paris reprezenta insa o proiectie reparatorie anacronica: post WWII Parisul insusi se afla intr-un raport de dominatie cu Washingtonul. Nu e loc de nuante. Uniunea Europeana insasi este o evolutie a Europei Marshall, centrul ei fiind difuz dar cu orientare peste Atlantic de unde vin tehnologiile de varf, unde se afla puterea militara si filosofia sociala. Ca entitate comerciala, Europa Unita se contureaza ca o piata largita care sa reprezinte o contrapondere la cea nord-americano-nipona. Intelegerea corecta a acestui sistem de sisteme a permis deschiderea treptelor de aderare in structura euratlantica. Aceasta insa, aderarea, reprezinta doar o formula de consacrare a unei integrari deja initiate din 1990 si care are natural tendinta de a se adecva. Modelul economic, cel social, cel juridic, cel politic sunt dupa 1990 cele occidentale, modelul militar a inceput si el reconstructia. Tehnologiile, productia, comertul si life-style-ul sunt intr-o relatie formala cu Washingtonul si functionala cu UE. Balanta de plati a Romaniei arata ca tehnologia moderna se importa aproape exclusiv din UE, astfel incat Uniunea poate fi privita ca filtru pentru Romania pentru relatiile de putere si prestigiu dintre Bucuresti si Washington. Este o reductie in vederea concluziei. La un studiu de nunata se poate spune ca Bucurestiul are o relatie simbolica pe Washington si relatii utilitare, functionale, cu “cetati” ca Paris (suntem in continuare membri ai francofoniei), Londra (cea mai apropiata capitala europeana de Washington), Viena (principalul investitor de capital in Romania), Roma si Madrid (tari de export direct pentru forta de munca romaneasca, cu impact asupra “celulei de baza a societatii”, familia).
Separat chiar de aderarea la Uniunea Europeana si NATO, integrarea Romaniei este una de facto, modelul postcomunist avand referent occidental, localizat sau nu in formula Srassbourg-Bruxelles, nod prin care tinde sa treaca o tot mai buna parte din relatia pan-UE (dar care ramane inert, nesemnificat, in relatia transatlantica). Mixul Strassbourg-Bruxelles ar capata actualitate in perspectiva unei constitutii europene care sa transforme Consiliul Europei dintr-o structura (in ultima instanta) consultativa catre un statut de formula guvernamentala. Este formula prin care UE ar deveni un centru de putere, disipat acum in relatia capitalelor europene cu Washingtonul si in diversele relatii de vecinatate. Am vorbi atunci, probabil, despre cea de a saptea integrare a Romaniei, in masura in care noul centru ar putea, din punct de vedere militar si tehnologic sa se repozitioneze ca nucleu corelat, nu doar ca o contragreutate a relatiei transatlantice. Trebuie insa tinut cont ca, in situatia in care am vorbi despre un hinterland european, acesta prezinta un deficit de resurse primare (hidrocarburi, metale), un sistem de relatii post-coloniale (care ar compensa deficitul) slabit si o certa inapoiere tehnologica fata de Washington.
Insa Romania mai are inca mult de lucru la cea de a sasea integrare, care evolueaza rapid de la forme la fond dar care a patruns deocamdata doar in Bucuresti si in marile orase din subordine, in timp ce hinterlandul sau rural si al micilor orase (rurban – cum exista deja termenul in Romania), ramane mai degraba corelat cu orizonturile precedente, moscovit, parizian si bizantin. Integrarea formala in UE are ca miza, prin programe de tip PHARE-SAPARD, tocmai dezvoltarea acestei “a doua Romanii”, tributara unor modele politice considerate desuete in Capitala.

Copyright: Nicu Ilie. Reproducerea acestui material nu poate fi facuta decat in limita maxima a 500 de semne, conform mentiunilor legale si normelor asociate proprietatii intelectuale.
Material disponibil si pe alte bloguri initiate de mine: hrnicu.blogspot.com, hrnicu.weblog.ro, hrnicu.myblog.ro

Atentate teroriste contra avioanelor in SUA (deturnari)

1962, 22 mai – Statele Unite, Missouri

Un Boeing Continental a cazut dupa ce o bomba sinucigasa a explodat in interiorul acestuia. Toti cei 45 de oameni aflati la bord au pierit.

1964, 7 mai – Statele Unite, California

Un avion Pacific Airlines a cazut, atunci cand un sinucigas a omorat pilotii navei. In atentat si-au pierdut viata 44 de oameni.

1987, 7 decembrie – Statele Unite

Un avion cade in momentul in care un fost angajat al liniei aeriene impusca pilotii. Au murit 43 de oameni.

2001, 11 septembrie – Statele Unite

Cladirea cea mai inalta din lume, Word Trade Center, un simbol al Americii financiare, este complet distrusa dupa ce este lovita, consecutiv de doua avioane asupra carora grupuri de teroristi arabi preluasera controlul. Simultan, un alt avion condus de teroristi din acelasi grup loveste cladirea Pentagonului, ministerul apararii american, distrugand o intreaga aripa. Un alt avion, programat, se pare, sa se prabuseasca asupra Casei Albe, cade in Pennsylvania. Este atentatul cu cele mai multe victime din istoria terorismului si un moment care a schimbat radical strategiile de aparare, precum si securitatea pe aeroporturi si in timpul transportului.

SUA si Romania pe frontul din Iraq

De la 1 iunie 1991 s-a desfiintat Tratatul de la Varsovia si Romania a ramas un stat fara nici un angajament militar. Totusi aplicatiile militare la care a participat au fost mai numeroase ca oricand in ultimii zece ani. Parte a fortei internationale de pace delegata de ONU pentru a pacifica regiunea Golfului dupa atacarea Kuwaitului de catre Iraq, trupele romane au primit in 1990 prima misiune de lupta dupa incheierea celui de al doilea razboi mondial. A urmat partiociparea in alte misiuni de pace, cele mai multe organizate de NATO, dar toate cu aprobarea Organizatiei Natiunilor Unite. Dintre misiunile in care trupele romane au actionat fara a sprijini misiuni ale NATO se remarca Somalia, unde a fost detasat un grup de politie militara.

Misiunile MApN in cadrul fortelor de mentinere a pacii internationale, onduse de NATO, s-au accentuat in ultimul timp, numarul de militari implicati a devenit mai mare, frecventa implicarii a cresccut si ea, ca si diversitatea tipului de misiuni. In acdrul misiunilor internationale, oficiali NATO au declarat ca punctele tari ale Romaniei sunt spitalele de campanie, trupele de geniu si detasamentele de politie militara. Dincolo de importanta strategica efectiva, cel mai important este girul politic, dovada ca misiunile sunt agreate si de state foste comuniste.

In cazul unui razboi in Iraq, la care ar urma sa nu participe NATO ca organizatie si nici ei mai importanti membri europeni ai aliantei, importanta trupelor romane ar reste subsantial dar tot din punt de vedere poltic. In plan militar, impactul va fi acela al deplasarii unui numar mai mare de trupe, dar respectandu-se in general armele implicate si pana acum: spitale de campanie, trupe de politie militara care sa asigure spatele frontului si trupe de geniu care sa demineze terenuri cucerite si sa dezamorseze capcane. La acestea, in lipsa uor aliati europeni ai SUA, Romania mai poate deplasa trupe de infanterie si blindate, efetiv combatante, dar porbabilitatea este redusa datorita faptului ca nu exista inca o totala interoperativitate cu cele americane iar standardele tehnologice ale armamementului specific romanesc este inferior celui iraqian si net inferior celui american. In plus, concentrarrea de forte ale SUA pare suficienta pentru a nu mai fi nevoie si de alti participanti de front. Mai importante par infrastructurile romanesti, in special aeroporturile militare de la Fetesti, Kogalniceanu (Constanta) si Bucuresti ca baza pentru aprovizionarea trupelor aflate in lupta. Romania poate fi, in perspetiva actuala, si teritoriul de regrupare al solatilor americani din rezerva strategica sau pentru ei retrasi din lupta pentru refacere daca razboiul va dura mai mult decat spera Washingtonul.

Cum va arata Razboiul 2003

Analistii militari americani au atras atentia ca o tara nu poate fi cucerita si un regim politic nu poate fi shimbat din avion. Planurile militare intocmite de ameriani sunt previzibile si doar amanuntele aplicative si calendarul misiunilor mai au statut de informatii secrete. Prima parte a razboiului urmeaza sa semene cu operatiunea Furtuna Desertului, respectiv sa constea din anihilarea mijloacelor de aparare antiaeriana a Iraqului prin atacul cu rachete si avioane invizibile a statiilor radar si bateriilor antiaeriene identificate prin satelit. Ar urma un bombardament pe scara larga a teritoriului iraqian care in prima faza se va concentra asupra aeroperuruilor militare si a ultimelor mijloace de aparare antiaeriana ramase pentru ca americanii sa cucereasca suprematia aerianaa. Apoibombardamentele se vor orienta asupra concentrarilor de trupe si fortificatiilor terestre. Faza a doua a razboiului va consemna atacul la sol, cu trupe terestre si aeropurtate care vor ataca dinspre Arabia Saudita si Kuwait (din zona Golfului Persic unde exista deja cea mai mare concentrare de trupe) dar si din nord-vest (Turcia). Daca negocierile cu Iranul se vor finaliza, Iraqul ar putea fi atacat prati din toaate tarile vecine (cu exeptia Siriei), ceea ce necesita un numar mult mai mare de infanteristi, fiind posibila implicarea trupelor romanesti in aceasta faza de operatiuni, cel putin ca rezerva strategia sau trupe de suport. De asemenea, americanii ar deshide lupta la sol si in alte regiuni decat aceste fronturi deschise pe granite, prin desanturi de infanteristi marini care sa anihileze punte de rezistenta prin actiuni de commando, sa faca imposibila regruparea iraqienilor in formatiuni eficiente si sa zadarniceasca actiunil;e de gherila previzibile daca americanii vor ocupa centru desertic al tarii. Intr-o asemenea perspectiva, iraqienii s-ar putea regrupa in muntii de la granita u Turcia si de la granita cu Iranul, zona unde populatia majoritara este predominant de origine kurda. daca se va ajunge la o asemenea situatie, la operatiunile contra gherilei iraqiene ar urma sa partiipe si disidentii kurzi (care doresc stat national independent de Iraq) sau trupe turcesti (care intentioneaza anexarea Kurdistanului iraqian) dar este posibila si implicarea trupelor romanesti de vanatori de munte ale caror capacitati si pregatire au fost evidentiate de oficiali NATO.

Asadar Romania ar urma sa partiipe la un razboi contra lui Saddam cu infrastructuri, spitale de campanie, trupe de geniu si politie militara – daca razboiul va fi de scurta durata si Saddam va fi zdrobit cu rapiditate; si cu trupe de infanterie, blindate si vanatori de munte – daca razboiul se va prelungi.

Nicu Ilie , preluare de pe www.nicuilie.eu, sectiunea documentar. Articol publicat in publicatia print “Imaginea ROmaniei” in preziua invadarii Iraqului de catre americani. Ilustratia este ulterioara.