Tag Archives: spania

Sevilla lui Colon

Sub numele de Colon spaniolii il desemneaza pe unul dintre cei mai importanti eroi ai lor, italianul Cristofer Columb. Din Sevilla, pe raul Guadalquivir, a plecat mica sa escadrila de veliere in prima mare calatorie a lumii crestine, cea care a avut drept punct final arhipelagul Caraibe si a dus la dublarea hartii lumii cunoscute. Dupa cinci sute si de ani, Columb se afla prins intr-un test de paternitate, ADN-ul osemintelor sale aflate in marea catedrala sevilliana fiind confruntat cu al fiilor sai, inmormantati in aceeasi catedrala, pentru a se stabili autenticitatea osemintelor. Exista doua morminte ale lui Columb, Republica Dominicana disputand faima de a gazdui prestigioasele ramasite. Asta pentru ca navigatorul a calatorit dupa moarte tot atat de mult ca si in timpul vietii. A murit in Valliadolid, a fost reinmormantat cu fala in Sevilla, a fost cerut de fiul sau, viceregele Indiilor, in Haiti, a fost mutat pe aceeasi insula dupa ce jumatate din ea a fost pierduta in favoarea francezilor. A fost dus apoi in Cuba, insula draga lui Columb si Coroanei Spaniole. A fost repartiat la sfarsitul secolului 19, dupa ce Spania a pierdut razboiul cu Statele Unite si Cuba a devenit independenta. Dominicanii, care impart insula cu statul haitian, sustin ca adevaratele oseminte au ramas insa acolo si ca peregrinarile ulterioare apartin unui alt osuar.

Locul mormantului sevillian al lui Columb este cea mai mare catedrala gotica din lume si al treilea lacas al crestinatatii, dupa San Pedro papal si dupa catedrala londoneza. A fost ridicata timp de trei sute de ani pe locul unei moschei care facea faima califatului cordobez si de la care pastreaza inca unele fatade, Curtea Maslinilor si mai ales Giralda, un turn maur, vechi minaret care domina intregul oras.

Cu o arhitectura opulenta si o istorie pe masura, Sevilla este o mare atractie turistica si orasul cel mai pregnant al Andaluziei. Gazda pentru artisti ca Murillo, Goya, Diego Velasquez sau Zurbaran, cadru pentru opere de arta precum Carmen sau Don Juan, Sevilla este un oras romantic, un centru cultural de mare importanta, o citadela impresionanta. Procesiunile locale precum sarbatoarea Fecioarei Macarena, statuie policroma facatoare de minuni, sau cele de Pasti sunt puncte de maxima atractie turistica dar simple pretexte pentru descoperirea unui oras fabulos care exceleaza prin coride, prin povesti de dragoste si istorii violente, prin traditie si estetic.

Granada, impresii de calatorie

Un plagiat reusit al Paradisului

La sol, temperatura e tinuta in frau doar de aerul umezit cu fantini arteziene, cate doua-trei intr-o singura piata, de magazinele si restaurantele cu aer conditionat si de bisericile si edificiile publice cu ziduri groase, racoroase. La cativa kilometri distanta, vizibil in toata maretia sa, un munte puncteaza o altitudine de trei mii patru sute de metri si are varful plin de zapada, una permanenta, miraculoasa in acest punct geografic in preajma caruia se afla localitatea unde s-a inregistrat cea mai mare temperatura din Europa, peste 50 de grade.

Suntem in Granada, ultimul bastion maur. Orasul in sine este interesant si spectaculos, cu un specific local bine conturat, cu monumente si edificii, localitate prin excelenta romantica. Dar, cu toata faima sa, este pus in umbra de palatul de pe munte, Alhambra, resedinta araba, si gradina sa, Generalife, un plagiat in intentie al gradinii paradisului, unul reusit.

Continue reading Granada, impresii de calatorie

La Coloanele lui Hercule

Malaga-Torremolinos-Benalmadena-Estepona tur-retur, tur-retur

129 km pana la Granada, 187 km pana la Cordoba, 219 km pana la Sevilla, 220 km pana la Cadiz, zecile de km pana in Ronda, proximitatea oraselor maure Jaen si Huelva, apropierea Tarifei si accesibilitatea Tangerului marocan fac din zona Costei del Sol una potrivita pentru variate “excursii de o zi”. Din sud in nord (ceea ce nu inseamna prea mult) si din est in vest, ceea ce inseamna sute de kilometri, aglomerarea urbana piemontana si marina in acelasi timp este parcursa de mai multe ori in drumul catre capodopere almoharide sau gotic-baroc crestine, spre monumentele si minunile Andaluziei. Statiunile malagane devin din ce in ce mai familiare si ochiul gaseste repere si evolutii. Din goana autocarului, la granita dintre Benalmadena si Fuengirola, linie imaginara, un nou complex turistic cu elefanti de beton in marime naturala transformati in fantani arteziene, cu baruri in copaci si o discoteca “afro”, se constrieste, se finiseaza si se deschide pentru public in doar trei treceri pe langa. Orasele se construiesc si se innoiesc fara praf, fara a se inchide pentru turisti, printr-un accelerat proces de crestere dinlauntru, aducand o exuberanta edilitara, o frenezie arhitecturala. Verdele e pretutindeni si construirea unui nou complex de apartamente sau a unui nou hotel nu face decat sa creeze si mai mult spatiu natural deoarece o lege locala permite constructia doar pe un sfert din suprafata detinuta, restul fiind gradina.

Continue reading La Coloanele lui Hercule

Costa del Sol

Coasta Soarelui

Spania este tara europeana cu cele mai mari venituri din turism. Peninsulara, tara este in primul rand o inlantuire de coaste si plaje mediteraneene, cele atlantice, la nord de Portugalia, in tarile basce, fiind cu faleze inalte, lipsite de plaje si mai putin dezvoltate turistic.

La Mediterana, din Pirinei incepe Costa Brava, Coasta Salbatica, de asemenea cu faleze care se prabusesc in mare. E marginita la sud de Costa Dorada (Coasta de Aur), colonizata de greci in vechime si dominata de principalul sau oras, Barcelona. Urmeaza Costa del Azahar, Coasta Florii de Portocal, taram eminamente turistic cristalizat in jurul Valenciei. Insulele Baleare, aflate in larg in fata Valenciei, sunt zona care in anii ’50 duceau greutatea intregului turism estival din Spania. Sub Valencia, tot mai spre sud, se intinde Costa Blanca, Coasta Alba, cu o mare interioara, cu Almeria si cu sate care uimesc prin albul specific mediteraneean sau prin dantela arhitecturii maure. Costa del Sol, Coasta Soarelui, se invecineaza cu aceasta printr-o scurta zona de granita, Costa Tropical, considerata de multi doar o parte din Costa del Sol dar deosebita de aceasta prin aerul indeosebi rural, prin satele de mare diversitate arhitecturala si de traditii, avand drept resedinta un oras eminamente montan, Granada.

Costa del Sol, cu sute de kilometri de plaja, e drept, adesea foarte ingusta, cu clima sa deosebit de blanda, ferita si de excesele frigului si ale caldurii, cu muntele care coboara in mare, este o zona atractiva si pentru turistii spanioli, care, multi, nu duc lipsa de plaje nici la ei acasa, pentru exoticul, traditia si valorile sale. De la est la vest arealul urban devine tot mai select, preturile locuintelor si hotelurile mai piperate, magazinele mai stilate si terenurile de golf tot mai numeroase. Pentru acest sport aristocratic, regiunea este una de o mare importanta, fiind una unde practicarea sa se poate face tot timpul anului, acesta fiind si motivul pentru care este gazda unora dintre cele mai importante turnee de gen. Desi varful de sezon este reprezentat de perioada estivala, Costa del Sol nu cunoaste o sezonalitate si hotelurile nu se inchid in “extrasezon”, ele fiind gazde pe toata durata anului pentru turismul de golf sau alte sporturi, pentru pasionatii de yahting, pentru conferinte si reuniuni sau pentru invatarea limbii spaniole – domeniu in care statiunile din jurul orasului Malaga beneficiaza de un program care imbina atractiv educatia si turismul.

La vest de Costa del Sol, pana la granita cu Portugalia, cuprinzand si regiunea de langa provincia engleza Gibraltar, se plaseaza Costa del Luz, Coasta Luminii, locul unde se varsa in mare Guadalquivir, cel mai important rau al Spaniei. Algeciras, la Mediterana, si in primul rand Tarifa, la Atlantic, sunt porturile spaniole care incadreaza stanca Gibraltarului si din care, pe vreme senina, Africa se vede clar. La 30 de minute cu vaporul Ceuta, oras spaniol de pe coasta Africii, si Tanger, portul marocan al stramtorii, deschid noi orizonturi pentru calatorii.

Toledo, note de subsol istoric

Califatul european si Regii Catolici

Plantatiile de maslini ale muntelui fac buna vecinatate cu palmierii si cocotierii coastei iar regiunea intreaga pare o uriasa gradina botanica. Plante care in Romania cresc doar in ghivece si balcoane ajung aici la dimensiuni la care cu greu mai pot fi recunoscute: leandrii sunt uriasi iar ficusii par stejari tineri. Coasta e verde dar cu un mare efort uman care a dus la irigatii, fantini arteziene si cortine de apa intr-o traditie deopotriva europeana si araba, ca si arhitectura, ca si istoria, ca si oamenii.

Andaluzia a fost timp de 700 de ani provincie musulmana. A fost primul si ultimul pamant stapanit in Europa de catre arabi. Dar istoria au inceput-o aici fenicienii si cartaginezii, intemeitori, intre altele, ai orasului Malaga. Primul regat iberic a fost cel al lui Amilcar, dictator cartaginez exilat si al carui fiu, Hanibal, a fost primul cuceritor al Romei. Latinii au cucerit si ei peninsula, dupa o suta de ani de lupte, iar Sevilla, centru de comert pentru metalele rare, a devenit unul dintre cele mai importante orase romane. Vandalii, al caror regat din nordul Africii fusese spulberat de bizantini, au preluat puterea in Spania, si-au stabilit capitala la Toledo si au schimbat numele vechi al provinciei romane, Beatica, cea fericita, cu unul nou: Andalusia.

Continue reading Toledo, note de subsol istoric

Calatorie in El Andaluz

Pe aici au intrat arabii in Europa si tot de aici a plecat Columb sa adauge lumii un nou continent. Provincia Malaga si Costa del Sol reprezinta una din zonele cu o istorie de mare anvergura si cu un prezent fluid, in plina dezvoltare.

Turismul este industria predilecta a coastei iar cuvintele cheie sunt dintre cele cu o relevanta mondiala: Alhambra, Sevilla, Cordoba, Granada, Generalife, Picasso, Murillo, Goya, Zurbaran, Sierra Nevada, Guadalquivir, Marbella sau Gibraltar.

Pe scurt: Andaluzia

Un oras de sute de kilometri

Malaga este capitala provinciala si punctul cel mai estic al unei aglomerari urbane unica nu doar in Spania, ci si in lume. Pe sute de kilometri, pe toata lungimea Costei del Sol, se intinde practic o singura localitate, un urias oras liniar care nici macar nu are nume intrucat din punct de vedere administrativ este impartit in mici orasele si orase-statiuni: Malaga, Torremolinos – cea mai veche si cea mai mare dintre statiunile acestei coaste, cu un aspect inca destul de popular, Benalmadena – alba si caramizie, intr-o mare febra a constructiilor, Fuengirola – cosmopolita si turistica prin excelenta, Mijas – localitate istorica plasata chiar in centrul coastei, Marbella – zona cea mai scumpa, cu un port de yahturi superb si select, Nueva Andalucia, Alcantara si Estepona, orasele scumpe, cosmopolite, cu o mare dezvoltare turistica si imobiliara, orasul lamelar din sudul Spaniei se intinde pe 160 de kilometri dar pe o largime nesemnificativa, pe o scurta fasie de plaje stranse de Marea Mediterana pana in marginea arida, salbatica a lantului muntos Sierra Nevada.

Continue reading Calatorie in El Andaluz

Dancing with Wolves (Dansand cu lupii)

aka Pe aripile vantului III

Aeronava nu este doar un model de eficienta, ci si un bun de prestigiu. Pentru multe tari a caror independenta este de data mai recent7a, ca si pentru majoritatea tarilor din lumea a treia, a avea propria companie aeriana a fost un deziderat plasat ca importanta imediat dupa definirea imnului si in cateva cazuri inaintea constitutiei. Sute de companii aeriene au luat fiinta nu fiindca aveau ceva de transportat, ci din nevoia de prestigiu a patronilor lor. Competitia in domeniul aerului a fost mereu una destul de dura si regulile jocului s-au scris din mers.

Aviatia comerciala straluceste prin linii aeriene precum American Airlines, British Airways, Lufthansa, Air France si Singapore Airlines. DIversitatea operatorilor aerieni atinge insa cateva sute de operatori semnificativi. Statele Unite domina competitia, cu 15 companii care depasesc anual 2 milioane de pasageri, dar fiecare natiune a tinut sa aiba propria linie aeriana pentru linii externe si “domestice”, parte din considerente financiare, practic din considerente legate de imaginea sa ca stat. In Africa, de exemplu, transportul aerian a fost chemat sa suplineasca lipsa unor infrastructuri rutiere sau de cai ferate si continentul detine o mare pondere a acestui mijloc de transport. Pentru comparatie, Europa, care detine suprematia mondiala la numarul de turisti straini sositi cu avionul are o pondere mult mai redusa decat Africa la acest capitol din cauza numeroaselor alternative de care turistul de aici dispune.

Totusi si natiunile mici pot dezvolta linii aeriene renumite, precum Aero Condor Peru, specializata in zboruri interne si survoluri turistice ale liniilor misterioase de la Nazca, Mexicana si Azteca in Mexic, Gulf Air si Emirates in Emiratele Arabe Unite, El Al in Israel, Swiss Air in Elvetia, Iberia in Spania, LOT in Polonia, KLM in Olanda, Alitalia in peninsula latina, Malev in Ungaria, Olympic Airlines in Grecia, CSA Czech Airlines in Cehia, Bulgaria Air, Austrian Airlines, Air Jamaica, Cubana de Aviacion in Cuba, Thai International in Thailanda, SriLankan Airways in Sri Lanka, Air Mandalay in Myanmar, Japan Airlines, Air Deccan in India sau Egypt Air. Acestea sunt (sau o parte a lor au fost) cazurile fericite. Multe alte companii nationale nu detin flota proprie si inca de la infiintare au inchiriat nave cu tot cu echipaj de la alte comapnii aeriene sau de la companii specializate in acest tip de afacere. Este zona unde gasim, cumparate sau inchiriate, cele mai multe aeronave prost ingrijite, naintretinute sau cu termenul de valabilitate expirat. Siguranta traficului lasa in aceste cazuri mult de dorit iar incidenta accidentelor este peste medie.

Afacerile aeronautice in genere au un profil mult mai dinamic si mai greu de standardizat. O importanta sectiune a aestei afaceri este reprezentata de cursele charter, aeronave inchiriate pentru calatorii determinate de evenimente sau pentru transportul unor grupuri turistice care apar in afara circuitelor suportate de liniile aeriene. Multe companii aeriene existente, cum sunt in Romania cele detinute de Ion Tiriac sau Dan Voiculescu, nici nu incearca realizarea unor linii de zbor regulate, fiind specializate in inchirierea aeronavelor proprii sau a subinchirierea aeronavelor unor terti.

Un alt domeniu care pare dinamic in transportul aerian este reprezentat de ofertele low cost, initiate de mici companii aeriene a caror schema de afaceri este minimalizarea serviciilor oferite, reducerea costurilor pe intreaga structura si utilizarea la maximum a aeronavelor folosite. Se renta astfel la gustarea oferita pasagerilor in timpul zborului, precum si la multe alte servicii, plecandu-se de la premisa ca o companie aeriana trebuie sa ofere transport si nimic altceva. Preturile oferite de aceste companii low cost sunt adesea fenomenale. Volare, o companie italiana care a operat anul trecut legaturi intre Timisoara si Venetia, reusea sa obtina un pret pentru aceasta relatie care incepea de la doar 50 Euro, in functie de momentul in care se efectua rezervarea, pentru a urca apoi la sume ceva mai realiste printr-un complicat sistem de calcul ce avea la baza momentul cumpararii calatoriei, dar pretul se mentinea totusi la cote care concurau cu transportul feroviar si cu autocarele sau microbuzele, nu cu celelalte companii aeriene. Companiile low cost sunt insa deosebit de vulnerabile la fluctuatiile pietei si acelasi operator Volare, care a incercat Romania, a dat faliment anul trecut desi in afara tarii noastre mai operau legaturi intre Italia si Spania, Germania, Franta, Belgia si Cehia. Succesul initial al companiei a fost dat de un eficient sistem de rezervari prin intermediul internetului (Volare fiind cunoscuta si drept “volareweb.com”) dar atunci cand si alte companii au trecut la un sistem similar, beneficiile companiei s-au diminuat semnificativ si in noiembrie 2004 a fost consemnat falimentul.

Impresar de nationale

Polonezii Klose si Podolski au colaborat pentru a da doua goluri de manual alternativ selectionatei Poloniei. Se putea si mai rau: sa dea trei. Elvetia e plina de negri, Austria de iugoslavi si albanezi, Portugalia de brazilieni, Turcia tot de brazilieni, Franta de africani, Olanda de asiatici, Spania are si ea un brazilian. Grecia are un ceh in teren si un neamt pe banca, Rusia tatari, Suedia mai multi sarbi, Croatia germani iar Polonia are si ea jucatori din Brazilia deplasati la Euro 2008. Romania si Italia sunt singurele cu jucatori de origine controlata. Hitler, daca ar trai azi, ar tine cu aceste doua echipe. Nu ar tine cu echipa tarii natale, Austria, nici cu cea a Germaniei, care nu mai e pura etnic, desi el se transferase ca dictator al acestei tari tocmai in acest scop.

Romania n-are nici jucatori straini, nici romani care sa joace pentru alte nationale. Fratii Becali, si ceilalti impresari care au un fotbalist sau trei, au scapat oarecum din vedere acest aspect. Insa, mea culpa, am vorbit despre transferuri in casa anchetatului si asta nu se face in zilele astea cand ne trebuie maxima concentrare. Pana si cei de la DNA probabil stau mai mult cu telecomanda in mana decat cu ochii pe chitantele de transfer.

Insa eu as vrea sa lamurim acum, o data pentru totdeauna, aceste scandaluri care macina energiile fotbalului autohton. Inchei deci cu o lista de propuneri de natura sa faca din viitorul campionat unul lipsit de scandaluri. In primul rand, ca sa se termine incidentul Bricheta, la viitorul derby Steaua – Rapid, stelistii vor avea si ei liber sa arunce cu obiecte in arbitrul meciului. Ei vor fi primiti pe stadion cu o zi inaintea partidei (de vanatoare) pentru a se antrena in acest scop. In ceea ce priveste geanta cu bani pentru echipa U Cluj: toate echipele din campionat vor fi obligate sa trimita cate o geanta cu bani pe adresa clubului clujean. In fine, vizavi de contractele de transfer, fotbalistii romani vor fi vanduti de acum inainte pe chitanta de mana, in prezenta a doi martori, sa n-aiba treaba fiscul. La bugetul de stat se vor varsa doar impozite pentru juniori, instituindu-se o taxa de prima inmatriculare. In ceea ce priveste sumele pe care acestia le au de incasat pentru fiecare meci, ei vor avea, ca si pana acum, contracte de drepturi de autor si de drepturi de pasator.

Principalele grupari teroriste din lume

Principalele grupari teroriste (din dosarul “Terorismul imparte lumea in doua”, ep. 2)

Nicu Ilie

Eista trei nuclee teroriste majore: unele de extrema dreapta, altele de extrema stanga iar altele de inspiratie musulmana. Din prima categorie cele mai periculoase s-au dovedit miscari din Germania anilor ’70, precum cea intitulata Grupul sportiv Hoffmann, sau l’Action Directe in Franta, care a fost de mai multe ori aproape de a-si indeplini dezideratul de a-l ucide pe presedintele De Gaulle fiindca abandonase pretentiile coloniale asupra Algeriei. De asemenea, grupari de extrema dreapta s-au facut cunoscute in Africa, indeosebi in provincia Biafra din Congo si in Rhodesia (azi Zimbabwe). Lipsite de vreun stat care sa le sustina direct, furnizand echipament de lupta si mijloace financiare, gruparile de extrema dreapta au avut iesiri la rampa meteorice.

Gruparile de extrema stanga urmareau un precept teoretizat de Lenin, acela de Revolutie mondiala. Ele au fost foarte numeroase (peste o suta de grupari principale) si au cuprins aproape toate zonele globului. La randul lor erau impartite in grupari de orientare stalinista, trotkista sau maoista, adesea rivale, precum in Columbia. Cele mai cunoscute dintre acestea au fost Fractiunea Armata Rosie (Gruparea Baader-Meinhoff) in Germania Federala, Brigazile rosii in Italia, Celulele rosii in Belgia si Franta. Pentru a primi sprijin din partea tarilor comuniste, si alte grupari mondiale, care aveau in fond doar deziderate nationaliste, au abordat o coloratura rosie, precum ETA in Spania si Franta, care lupta pentru independenta proviniei basce, IRA in Irlanda, care lupta pentru reunificarea insulei si alungarea britanicilor, sau PKK in Turcia, care lupta pentru crearea Kurdistanului ca stat independent. Disparitia URSS a dus la disparitia completa a multor grupari de aceasta factura, la “trecerea in adormire” a altora si la reducerea activitatii celorlaltora. Mai active au ramas gruparile de inspiratie maoista precum FARC in Columbia care isi asigura o finantare combinata din resurse proprii (cultivare si trafic de cocaina) si sponsorizari care provin de undeva din “sfera galbena” a lumii, Extremul Orient.