Tag Archives: publicatii

Jurnalistii, calaii presei scrise

Presa scrisa se afla in plina disolutie. Bugetele de publicitate pentru presa scrisa sunt la sfert fata de acum 2 ani. Alte surse de finantare (cum ar fi vanzarile directe) nici n-au contat prea mult vreodata, avand in vedere ca banii de la firmele de difuzare se iau dupa luni si ani de zile, in niste conditii complet nefavorabile ziarelor si revistelor. Contributiile directe, publicitatea mascata, subventiile guvernamentale si di partea oamenilor politici/oamenilor de afaceri, (toate acestea alcatuind latura obscura din finantarea presei) alcatuiesc de regula mai mult de jumate din bugetul anual al unei publicatii. In 2010, an lipsit de miza electorala si grevat de criza economica, acestea pur si simplu s-au evaporat.

Presa scrisa e in plina disolutie iar ce ma mira pe mine e ca multi jurnalisti se mira ca se intampla asta. Privesc fenomenul ca pe ceva exterior, ce li se face. In realitate este efectul logic al lipsei de deontologie si de profesionalism. Nu poti sa torni lături pe gatul cititorilor si sa ai si pretentia ca acestia sa dea bani pentru asta. Lipsa deontologiei este cea care a dus la scaderi remarcabile ale tirajelor in ultimii ani, constant, indiferent ca Romania se afla in crestere economica si ca retetele financiare erau pe crestere. Tirajele au scazut continuu, de la cateva sute de mii pe editie, cu un deceniu in urma, la cateva zeci de mii de exemplare. Vorbim de asa-zisa presa “Q”.

Tot mai multe stiri mediafax, abia cosmetizate (cu un continut 80% identic in toate cotidienele si saptamanalele), tot mai multa opinie violenta (nu spun pamflet, pentru ca prea putini au condei pentru asta), tot mai multa dezinformare, anchete-lisaj si manipulare. Nu e caracteristic doar presei scrise, ci si televiziunii. Dar televiziunea are cel putin avantajul de a fi gratuita. Daca pentru cititor/spectator/consumator de informatie singura varianta e de a fi dezinformat, cel putin sa primeasca “dezinformatia” pe gratis.

Falsele stiri, falsele evenimente, falsele probe prind intr-o prima instanta, pot chiar sa determine atitudini politice, dar cel care le-a lansat plateste in cele din urma. Asta e situatia presei scrise.

Informatia din patru surse a fost inlocuita cu informatia “pe surse”, deci anonima si neverificabila. Accentul pus pe informatii nu tine cont de agenda publicului, ci de aceea a publicatiei.

In practica, codurile deontologice functioneaza exact pe dos. Viata privata? – e mult mai savuroasa decat cea publica! Adevarul? – e o simpla fictiune, falsificabila, filosofii au dovedit-o! Minori legati de infractiuni? – poate nu e tocmai kusher sa prezinti asa ceva, dar publicul cere. Amanuntele morbide? – la fel. Un om e infractor doar cand justitia a spus-o? – cu justitia din Romania asta dureaza ani si nu poti avea atata rabdare. Cand o personalitatea injura sau insulta sau face mishto de o alta personalitate parca nici nu mai e nevoie de raspunsul celeilalte – decat daca si ea raspunde in acelasi limbaj. Nu in ultimul rand: stire fara exprimarea opiniei autorului? – ce e aia? – cine a mai vazut?

Ce vreau sa spun: nu in toate cazurile e vorba 100% de rea-vointa din partea jurnalistilor. In unele cazuri e doar prostie sau ignoranta. La urma urmelor, nici macar jumate din jurnalisti nu au studii de specialitate. Chestia e ca toate astea se aduna si – cu televiziunea gratuita in spate si internetul gratuit in  fata – presa scrisa se scoate singura din joc daca nu e in stare sa-si creeze un loc si o pozitie pe care sa le garanteze prin profesionalism.

“Oglinda” Campina

Ziarul Oglinda din Campina este una dintre putinele publicatii care inca mai apar in aceasta localitate care probabil detinea cu cinci ani in urma recordul de publicatii locale pentru un municipiu care nu e resedinta de judet.

logo OglindaPublicatia Oglinda Campina apare din 1999 si are un domeniu net pe blogspot, la adresa ziaruloglinda. Editor este Florin Fratila, care si duce greul publicatiei. Informatiile sunt strict de interes local, cu mici pamflete si mult fapt divers. Un punct in plus pentru temele ecologice utilizate adesea.

Dupa disparitia mai marilor sai competitori de odinioara, Zarva si Partener, Oglinda de azi are ca principala noutate o sectiune de anunturi de mica publicitate, reflectata si in infiintarea unui domeniu blogspot conex la adresa oglindaanunturilor.

Subiectele politice (secondate de arta-cultura) sunt cele care predomina ca pondere, numele primarului Campinei, Tiseanu, fiind cel care apare cu cea mai mare frecventa in articolele publicatiei. Alte cuvinte cheie populare pe site sunt: buget Campina, Tricolorul Breaza, S. tabacu, Emanoil Toma, pictori campineni.

Desenul editorial este foarte clasic, usor invechit, lipsind tendintele de tabloidizare (care in alte localitati sunt din ce in ce mai manifeste). “Dezvaluirile”, mult dintre ele, sunt de natura istorica, despre vechile personalitati ale locului, azi nume pe cruci, sau anecdote istorice din vremurile de glorie ale Campinei, cand localitatea avea cele mai mari exploatari de petrol din Europa. Nu lipsesc insa nici dezvaluirile de data recenta, notabile fiind cele despre consilierii locali care isi daruiesc intre ei terenuri la preturi preferentiale in centrul orasului.

Huminternetul sau Despre cum e cu putinta ceva vechi

articol publicat in revista Cultura, in dosarul Internet pentru literatura.02. Vezi si blogul revistei
Tema dosarului este modul in care literatura poate coabita cu internetul, ce are de facut, ce dificultati si oportunitati pentru piata de carte au aparut in contextul noilor tehnologii.

Unu la mana: literatura poate fi servita de noile arte, nu e in mod necesar victima. Zilele astea, seria Twilight a devenit best sellerul mondial, cu un suport film si new media impresionant. Sigur, vorbim de un alt fel de literatura.

In ceea ce priveste productiile de arta literara, ar fi absurd sa ne dorim ca vreo opera sau site cu productii literare sa tina primul loc in trafic.ro. Nici pe hartie, publicatii ca Literatorul sau Ramuri nu s-au batut vreodata cu Gazeta sporturilor sau Cancan.

Obiectiv vorbind, cartea de hartie are multe lucruri sa reproseze internetului. Dar criza ei nu a inceput cu Apple sau Bill Gates iar problemele ei de adaptare sunt numeroase si greu de solutionat. In mod paradoxal, ceea ce ucide cartile este chiar iluminismul pe care ele, candva, l-au provocat. Democratizarea societatilor, alfabetizarea in masa si tehnologiile de entertainment, propunand o cantitate uriasa de opere de o intensivitate diferita, au dus la portionarea pe nise din ce in ce mai destructurate a publicului de carte. Si mai nociv a fost acel efect al antiimperialismului care a stipulat ca superioritatea culturii franceze in fata celei malgase e o prejudecata si ca perspectiva culturala trebuie sa fie una egalitarista. Efectul naspa a fost ca orice subcultura a capatat acelasi respect si acelasi disrespect in cadrul populatiei modale si ca a disparut chiar aspiratia spre intensivitatea culturala. O doamna Bovary azi nici macar nu mai incearca sa imite vreun orizont de cultura sau civilizatie, ei fiindu-i suficienta cultura-manea din care provine.

Un alt suport de care se bucura cartea, pe langa respectul public, era cel al mecenatelor. Aruncata intr-o economie de consum, pusa in Kaufland intre reviste glossy si papetarie, cartea este un ostatic de lux cazut cumva intre curba cererii si cea a ofertei. Ea nu este capabila, si nu poate fi, sa se intretina economic fara ajutorul stipendiilor de care a beneficiat de pe timpul lui Virgilius si pana la Sadoveanu si Preda.

Ca importanta, abia al treilea suport al cartii este hartia. Abia aici, abia pe acesta il poate sau nu il poate inlocui internetul, CD-ul, DVD-ul, LCD-ul. Iar abundenta de initiale tehnice care a invadat spatiul public a adus alte probleme specifice, greu solubile si ele. Primul ar fi dificultatea protejarii dreptului de autor. Internetul, asa cum e el azi, e un gigantic folclor. Nici macar colosi economici ca Ted Turner sau MTV nu isi pot proteja satisfacator drepturile intelectuale pe care le detin. (Bube in legislatia internationala, plus un posibil conflict cu drepturi ale omului, nu detaliez). Cum ar putea un debutant sa se protejeze impotriva piratarii?: doar producand chestii prea putin interesante, care nu merita piratate.

Problema doi cu suportul digital este vizibilitatea. Mediile digitale sunt ca niste animalute sepia: dotate cu inteligenta, colorate cand cameleonic, cand strident, capabile de multe lucruri surprinzatoare dar cu un creier greu de localizat si lipsite de coloana vertebrala. Google este in acest moment singurul vehicol mondial si singura calauza in transbordarile dintr-o parte in alta a internetului. Dar nici Google nu este o coloana vertebrala, ci un intestin al marelui organism tentacular. Toate directionarile SEO (ale motoarelor de cautare si ale Google care este cel mai cel) sunt unele de analiza cantitativa a traficului inregistrat. Nimic despre valoare, nimic despre calitatea umana a utilizatorului. Orice posesor de calculator e un vot. Iar in lipsa unei interpretari inteligente si axiologice a traficului (o sa scriu o chestie rautacioasa), tehnologia se poate reproduce doar pe ea insasi, nu poate produce valoare. Ca sa punctez mai clar rautatea: tehnica e o cutie craniana, nu un creier.

Cum ar putea capata vizibilitate o mica productie intelectuala? Cum s-ar putea ea distinge ca un nucleu de interes in acest internet nevertebrat si locuit de prosti? Singurul raspuns posibil in acest moment este: prin cartelizarea celor interesati de valorile clasice, printr-un Huminternet (Human Intelligence Internet), un net selectat (credibil) de oameni. Doar prin concentrarea interesului, masa de oameni interesati de literatura poate deveni relevanta si din punct de vedere SEO, iar artele pot capata (o oarecare) vizibilitate. Posibilitatea e insa una prea putin practica, dat fiind ca o asemenea cartelizare nu ar tine cont de criterii estetice, generatii, interpretari, bisericute, cercuri.

Asta la o analiza programatica. La o analiza tehnica, vad ca literatura si artele traditionale subutilizeaza toate debuseele de care ar putea beneficia, fie ca e vorba despre unelte tehnologice sau economice: ratingul superior acordat de motoarele de cautare siteurilor din categoria arta-cultura, sponsorizarile din partea marilor, micilor companii si ale persoanelor particulare, existenta unor organisme seculare ca ministere, muzee, biserici si institute. Chiar daca e mic, avantajul etatist creat pentru cultura ar putea fi unul semnificativ daca el n-ar fi consumat in naivitati economice, sterilitati tehnice si fripturisme.

Am pastrat pentru final un aspect de analiza programatica. Este vorba de dispretul oamenilor de cultura pentru, cum ar zice Harry Potter, “incuiati”. Cultura si arta, cartile, ideile, nu mai pot alege sa stea intr-un loc al lor, pe un piedestal de unde sa vina sa le ia unul si altul, cine ajunge sau trece pe-acolo. Ideile trebuie sa aiba o atitudine proactiva. Trebuie gasite si trebuie inventate punti cu populatia modala fara de care parnasianismul actual nu e numai falimentar, ci si vicios. Pentru ca daca ideile se substrag din uman, refuza sa serveasca umanul, e un colaps al civilizatiei, nu doar al culturii.

Ca sa raspund intr-un final si temei acestui dosar despre cum internetul poate ajuta literatura: portaluri culturale credibile (unul-doua bucati), incurajarea unor platorme mai protective cu drepturile de autor (ex. e-paper), coalizarea unor publicatii din nisa culturala (rivale in interiorul ei), promovarea unei etici financiare (reguli de buna purtare, cum ar fi un click pe reclama de pe siteurile culturale). Plus pasi facuti si maini intinse spre populatia modala, in special spre adolescenti.

Si acum un “the end” sententios: cartea de hartie e dusa. Obiectual si functional, ea e legata de nevoile sociale ale evului mediu (pe care le-a reflectat Guttenberg) si de posibilitatile tehnice ale primei industrializari. Cartea va fi peste 20 de ani ca un timbru sau ca un talger de argint: un obiect gustat doar de colectionari. Se va vorbi atunci despre arta tipografica. In ceea ce priveste arta literara, singura ei sansa e gasirea unei cai de a coabita cu internetul.

NICU ILIE, DTP, jurnalist, webmaster

vezi toate materialele din cadrul acestui dosar: partea 1, partea 2

Ziare si reviste cu litera P

Ziare si reviste cu litera T

Puteti propune alte titluri prin intermediul formularului de comentarii.