Tag Archives: Politiclinica

Romania – evenimentele anului in 2011

O analiza economico-sociala

Un numar de evenimente care numai rareori au tinut prima pagina a ziarelor si au determinat vii dezbateri tv vor influenta anii ce urmeaza si le transforma in cele mai importante din acest an. O lista a acestora, intr-o ordine ce tine de alegerea personanala si propria capacitate de a le estima impactul, este urmatoarea:

1. Romanii au primit drept de munca intr-un numar de tari europene si, in primul rand in Germania. Evenimentul a avut loc la sfarsitul anului 2011, dupa ce in cursul anului avusesera loc si alte evenimente pe piata muncii din Uniunea Europeana, unele dintre ele cu impact negativ. Aici trebuie mentionate restrangerea dreptului de munca pentru straini in Spania si “falimentul” Greciei care face aceasta tara mai putin atractiva pentru forta de munca din Romania. Munca in strainatate este una din principalele cai de dezvoltare a Romaniei, “capsunarii” trimetind anual in tara procente intregi din PIB. Dincolo de valoarea directa, munca in strainatate ajuta Romania sa tina sub control problema somajului si, pe de alta parte, se constituie in factorul de modernizare a Romaniei cu cel mai mare impact social: peste hotare muncesc predominant oameni saraci, proveniti din Romania profunda, neinformata si conservatoare, care se intorc cu mentalitati schimbate si cu puncte de vedere influentate de gandirea europeana.

2. Angajamentele europene ale Romaniei in acordul de limitare a deficitului public. Realizat la initiativa Germaniei si Frantei, acordul este unul deosebit de important la nivelul statelor UE care isi vor reduce astfel politicianismul si vor trece spre o dezvoltare organica, sustenabila si in raport cu nevoi obiective. Totodata masura este una de centralizare in UE, spre realizarea unui statut de Statele Unite ale Europei. Situarea Romaniei in acord inseamna o schimbare de vector in politica internationala, centrata in ultimii ani pe relatia cu Washingtonul, iar reorientarea spre Berlin era alegerea logica si necesara, fundamentata pe nevoile economice ale Romaniei si pe capacitatea Germaniei de a genera bunastare regionala. Consolidarea monedei europene, principalul etalon de plati in Romania chiar inaintea indeplinirii criteriilor de convergenta (contractele se negociaza de regula in Euro) vine la pachet cu toate acestea. Din pacate, angajamentul Romaniei nu este inca definitiv, el urmand a fi sanctionat legislativ in 2012, iar politicienii au anuntat deja puncte de vedere discordante.

3. Acordurile cu FMI. Finalizarea acordurilor de asistenta economica cu Fondul Monetar in anii precedenti, precum si pachetul de masuri economice care le-au insotit, au asigurat si asigura inca o pozitie solida Romaniei pe plan financiar. Masurile de reducere a deficitului public, precum si reducerea, prin efect indirect, a deficitului pe balanta comerciala, duc spre o economie reala insanatosita, capabila sa produca in conditii de randament, sa asigure portii mai mari din cererea interna si sa capete o competitivitate la export (inca de plan doi, ca subcontractori pentru operatiuni industriale desfasurate in Germania, Cehia si Franta).

4. Retragerea din Romania a unor companii globale. Nokia si Tnuva, cu mii de angajati si procente de PIB contributie in economia Romaniei au parasit tara in 2011, aducand un prejudiciu direct economiei romanesti, prin pierderea unor cote de activitate economica, si indirect, prin impactul unor asemenea stiri asupra dificultatii de a atrage noi investitii straine. Ambele companii au parasit tara din cauza unor dificultati interne in realizarea competitivitatii. Nokia a pierdut intr-un singur an statutul de lider in telefonia mobila, toate tehnologiile sale devenind invechite dupa ce a fost lansat iPhone si telefoanele cu software complex. Israelienii de la Tnuva nu au reusit sa se impuna pe piata interna de lactate, dupa ce au facut o investitie cofinantata cu fonduri europene. Segmentul laptelui de lux este o provocare economica nerealista intr-o tara cu producatori naturali de lactate, iar marcile si strategiile de marketing ale Tnuva au fost greoaie si neprietenoase. Alte investitii straine au fost retrase sau relocate in tarile din jur, dovedind ca mixul salarii+taxe trebuie ajustat in scurt timp pentru ca economia reala sa castige in competitivitate. Realitatea este ca Guvernul a reusit sa fiscalizeze o mica parte a activitatii economice din Romania si, pentru a compensa, suprataxeaza companiile care platesc taxele in mod real. Si, daca nivelul general de impozitare este sub cel din tarile apusene, el este totusi peste cel al unor tari vecine. Asta ne face neatractivi pe termen mediu si scurt.

5. Respingerea extinderii Schengen. Vestile bune de pe piata legala a muncii in UE sunt partial anulate de neprimirea Romaniei in spatiul Schengen. Desi, tehnic, Schengen se refera la turism, respectiv la posibilitatea de a calatori liber in toate statele care fac parte din acord, impactul sau este foarte mare in ceea ce priveste aspectele legale si juridice din Europa. In fapt, Schengen se refera la posibilitatea muncii la negru si la prioritatea combaterii criminalitatii transfrontaliere. Astfel, Romania, exportator de forta de munca la alb si la negru, precum si un stat care are probleme grave cu coruptia, impunerea si mentinerea legalitatii, este un stat care are putine sanse de a fi primit pe drept in acord si poate spera, cel mult, la unele foavoruri politice.

6. Semnarea acordului Nabucco. Obtinerea suportului politic pentru aductiunea de gaze naturale din Caucaz, prin Romania, catre Austria, Italia si Germania, reprezinta primul pas cu adevarat important pe piata energiei. Diplomatia romaneasca a sustinut proiectul inca din urma cu un deceniu, cand a fost lansata ideea, conducta lovindu-se insa permanent de dificultati de ordin politic, multe dintre ele fiind generate de opozitia Rusiei care doreste un proiect concurent, aflat sub controlul sau. Intrarea Turciei in Nabucco, in vara, a insemnat finalizarea demersurilor politice si intrarea intr-o etapa investitionala a proiectului. Impactul este regional, conducta urmand a diminua controlul Gazprom in Europa, atat asupra economiilor occidentale, consumatoare de hidrocarburi, cat si asupra regiunii Caspice, producatoare de gaze si petrol. Romania isi valorifica depozitele de gaz mostenite din exploatarile de gaz din Transilvania, in deceniile precedente, si isi asigura accesul la resurse internationale pe masura ce propriile sale rezerve se epuizeaza. In prezent, importul din Rusia pentru asigurarea decalajului dintre productia interna si consumul intern, reprezinta o presiune mare asupra balantei comerciale, pretul obtinut fiind unul dintre cele mai mari din Europa.

7. Scutul antiracheta. Incheierea acordului romano-american pentru amplasarea la Deveselu, langa Caracal, a unor elemente ale scutului NATO antiracheta ar fi fost, intr-un an mai putin dominat de turburente economice globale, evenimentul cel mai important. El reprezinta definitivarea eforturilor Romaniei de a obtine garantii militare.

8. Intarzierea programului de autostrazi. Autostrazile reprezinta in ultimii ani cel mai mare proiect civil in care este implicata Romania, dar guvernele sunt complet nepregatite sa realizeze controlul si sa directioneze managementul pentru un proiect atat de mare. Inaugurarea noilor drumuri pe fasii, constructia unor “semi-autostrazi” si eternele renegocieri de contracte, fac ca termenele sa fie permanent amanate iar obtinerea functionalitatii programate sa nu poata fi atinsa. Calitatea transporturilor este esenta dezvoltarii economice, iar Romania are cai ferate si sosele invechite, consumatoare de timp si carburant. Libera circulatie a marfurilor si subansamblelor este astfel grevata, costurile de productie mai mari, iar randamentul economic mult mai mic. Transporturile sunt atat de proaste in Romania incat este afectata insasi scalabilitatea productiei, respectiv capacitatea industriala de crestere a cantitatilor pana la niveluri la care productia sa fie cu adevarat rentabila.

9. Integrarea in circuite culturale europene. Succesul de public al unor festivaluri precum George Enescu sau TIFF, precum si participarea internationala semnificativa la asemenea evenimente, sunt semnale ca Romania a facut primii pasi catre iesirea din autismul si autarhia in care national-comunismul impinsese cultura romana. Bariera lingvistica se mentine, iar primele care profita sunt artele care folosesc in principal alte forme de limbaj (vizual sau muzical), incepand cu cinematografia, continuand cu artele plastice si muzica. In plastica, exista grupuri de artisti romani care au reusit sa obtina cote de piata semnificative in strainatate, fiind inca necunoscuti in Romania, unde veleitarismul si fuga dupa sinecure si stipendii sunt inca dominante. In muzica, pe langa succesul festivalului Enescu mai trebuie mentionate si evolutiile din muzica pop, cu artisti precum Inna, Edward Maya sau Alexandra Stan care au obtinut importante succese internationale.

10. Poluarea in mass media. Reducerea drastica a bugetelor de publicitate, dupa cresterea exploziva din 2007-2008, a dus la disparitia unor numeroase publicatii si la decaderea presei scrise. Pentru multe dintre publicatiile ramase, indiferent de canalul folosit (tv, print, internet, radio), supravietuirea s-a facut prin legarea de bugete de aservire, cu o scadere dramatica a standardelor deontologice si morale. Lipsa unei normativitati a profesiei (Clubul Roman de Presa practic s-a dizolvat) si starea proasta a legislatiei civile din Romania, au dus la o tabloidizare masiva, la o comunicare publica rebarbativa si isterica. Astfel, mass media “de public”, finantata prin cumparare directa, se indreapta spre utilizarea exclusiva a fotografiilor cu continut sexual sau insultator, in timp ce mass media “de buget”, unde finantarea se face prin publicitate si subventii, se dedica publicitatii mascate si amestecului indecidabil de informatie si influenta politica sau economica netransparenta. Cazurile limita sunt ziarele si emisiunile de paparazzo, precum si ascensiunea OTV, televiziune in jurul careia s-a format un partid cotat cu oarecari sanse in alegeri si care impresioneaza prin diletantism, ignoranta si abordari suburbane ale unor teme si subiecte majore.

Mentiune:  Catastrofa de la bac. Promovabilitatea sub 30%  la examenul de bacalaureat poate fi si ea citita ca un semn de intyrare in normalitate, date fiind conditiile foarte proste in care s-a desfasurat invatamantul in ultimele decenii. Degradarea era foarte evidenta din testarile europene in care invatamantul romanesc obtinea cele mai proaste medii din Uniunea Europeana. Dar sistemul intern dadea aparenta bunei functionari, cu zeci de mii de absolventi de facultate in fiecare an. Scurt-circuitul de la bacalaureatul din 2011 ar putea fi un semnal pozitiv numai daca va duce la modificari radicale, ce ar putea insanatosi intregul sistem. O mini-reforma a fost efectuata in acest sens, dar pasii sunt mici si exista suspiciunea ca o schimbare politica la conducerea ministerului ar duce si la abandonarea acestor politici si la reinstaurarea mediocritatii automultumitoare.

Oamele politice

Femeile din politica sunt cam proaste. Trebuie s-o spuna cineva destul de clar. Nu toate – doar 80-90% din ele. Si cu asta, plus ca nu dau nume, ar trebui sa scap de orice proces de calomnie.

Sigur – femeile in politica sunt necesare, si n-o sa fac glumele alea pe care marlanii le fac la adresa Elenei Udrea, de pilda.

Sunt necesare pentru ca ponderea lor sociala trebuie reflectata, si nu doar oarecum, ci la nivelul de performanta care sa reprezinte interesele largi ale populatiei feminine, statutul social al acestora etc. Chiar nu fac misto, sunt foarte convins ca o democratie e schioapa si vicioasa daca femeile nu ar putea ocupa functii de varf in administratie, partide etc.

Dar inventarea unor femei politice cu orice pret, numai sa iasa la numar si, cantitativ, sa indeplinim niste criterii europene de reprezentare, ne-a facut sa favorizam tot felul de gâshte care au inundat canalele de stiri si care, atunci cand deschid gura, nu te fac decat sa gandesti la o expresie prostuta, de cartier: “oame”. Fetele astea sunt simple copii nereusite ale oamenilor politici pe genunchii carora au crescut. (Expresia a fost folosita la modul figurat).

Aceste lucruri trebuie spuse clar.

Si o idee pentru final: cred ca daca cititorii acestui blog ar posta nume de “oame politice” nu ar fi tocmai calomnie. Voi ce credeti?

Tomberonul politic

Am avut azi o revelatie: nu sunt anticomunist. Nu neaparat. Interbelicismul imi repugna in aceeasi masura. Tot ce e vechi, toate desuetudinile, toate ruinile imi repugna.

La cat de inapoiata e tara asta, tot ce e vechi e rau. E vechi e rau. Punct. In politica mai ales, tot ce e vechi e rau. Daca e nou, poate fi bun. Mai trebuie sa si dovedeasca, dar are o sansa.

Ce traditie? Ce valori perene? Astea ne fac sa fim albanezii din Uniunea Europeana.

Pana si sacalii astia care s-au afirmat ca politicieni dupa 90, care ne-au dat o portie de libertate, un simulacru de economie si o democratie deja manipulata, chiar si astia sunt niste vechituri tocmai bune pentru tomberonul istoriei.

E primavara – e timpul tocmai bun pentru o curatenie. Strangeti gunoaiele si vechiturile laolalta – si le dati foc. Asta da – asta era candva o traditie buna a poporului taranist roman.

Nota: Nu suspectati de nazism acest text: a se arde numai in efigie.

Libertatea

A aparut in zilele revolutiei, in 89, din publicatia locala a Capitalei, Informatia Bucurestiului. Era o foaie de amiaza, comparabila oarecum cu Adevarul de seara din zilele noastre.

A fost condusa de Octavian Andronic, ca o publicatie de pluton, pana prin 96, cand a facut o schimbare majora de actionariat, a intrat in posesia elvetienilor de la Ringier si si-a schimbat preferintele editoriale, devenind primul ziar “bulevardier” din Romania. Dupa relansare, timp de mai multi ani a fost lider de piata, inainte ca in auditarile BRAT sa se faca o distinctie clara intre presa quality si cea tabloid. Pe atunci singurul tabloid cu adevarat era doar Libertatea.

Reteta sa editoriala a fost copiata de multe publicatii, de un succes mai mult sau mai putin modest. Ziarul “Ziarul” este cel mai clar exemplu. Alte publicatii, deja existente, au imprumutat si ele din tematica Libertatii si i-au copiat, la modul grotesc, reteta grafica. Exemplu: Atac la persoana si publicatiile care s-au rupt din acesta.

Dupa anul 2000, Libertatea a avut, in sfarsit, si concurenti seriosi pe segmentul sau de piata: Cancan si Click. In favoarea acestora avea sa piarda o parte din echipa redactionala si cea mai mare parte a cotei de piata.

Reteta editoriala impusa de Libertatea a fost simpla: stiri mondene, infiintarea de vedete care sa fie desfiintate, dar si reportaj social, cat mai autentic si cat mai lacrimogen cu putinta. Totusi coeficientul de violenta al stirilor nu a fost niciodata prea mare, net inferior Evenimentului Zilei din vremea sa de glorie, sau Stirilor ProTv de la ora 5. Segmentul Politic a fost tratat expeditiv, cu stiri superficiale si senzationaliste, dar in scurtele editoriale care erau toturi publicate in perioada 1996-2000 Libertatea a fost publicatia care l-a sprijinit cel mai fatis pe Adrian Nastase in efortul sau nereusit de a ajunge presedintele Romaniei.

Inventiile editoriale cele mai populare ale Libertatii au fost “Fata de la pagina 5”, o rubrica de poze sexy de la cititoare, si caseta meteo cu fete topless.

Detronata din postura de lider de pe piata print, Libertatea s-a vazut in ultimii doi ani silita sa copieze ea din stilul “bastarzilor” sai. Exemplu: titlurile de tip “Ce bine ai crescut, Bianca!”, furate de la Click, ca model de titlu de deschidere. (Daca nu citesti zi de zi, nu stii nici cine-i Bianca, nici la ce a crescut). Performantele cu care se poate lauda publicatia sunt legate de lansarea pe piata media a unor personalitati ca Alina Plugaru, Oana Tonca,  si Monica Gabor-Columbeanu.

Cele mai recente eforturi editoriale ale publicatiei sunt legate de transformarea sa intr-un ziar erotic.

Siteul oficial al publicatiei este libertatea.ro

Actuala echipa redactionala este:

Adresa
Bulevardul Dimitrie Pompeiu nr. 6, sector 2, Bucuresti
Telefon redactie: 021.203.56.46
Redactie

  • Redactor-Sef:
  • Ana Nita
  • Prim-redactor sef adjunct:
  • Irinel Antoniu
  • Sefi departamente:
  • Paul Badea (Reporteri Speciali); Daniel Coltuc (Monden); Mădălina Pătra (Investigatii); Ana Maria Marinescu (Supliment/Life); Corina Rob (Bucuresti); Daniel Gorgonaru (Politic); Camelia Stan (Utile/Servicii); Mihai Toma (Sport)
  • Editor imagine:
  • Florin Hau
  • Editori foto:
  • Carmen Bădan, Andreea Elisei, Gabriel Dinu, Ioana Linţoiu
  • Sef organizare:
  • Mihai Visan
  • Director executiv:
  • Claudiu Şerban
Productie

  • Directori distributie-productie:
  • Dan Saros
    tel: 203.08.85; Fax: 404.30.99
Marketing

  • Director marketing:
  • Adelina Panait
    tel: 203.08.03; Fax: 203.08.36
Publicitate si Media

  • Director Publicitate:
  • Cristina Negoita;
    tel: 20.30.940; fax: 20.30.832
Abonamente

  • Director departament abonamente:
  • Florentina Craiu
    tel: 203.56.42; fax: 203.09.90
  • Cont: RO36ABNA4100264100070706
  • Publicatia este inscrisa in catalogul Postei Romane la cod 19009. Abonamentele se pot contracta prin toate oficiile postale din Bucuresti si provincie sau direct la sediul redactiei. ISSN 1220-8256
Director general
Romania: Marius Hagger
TIPARUL

  • FED – Grupul Dragoprint, Imprimeriile Media PRO – Cluj,
  • SC West Tipo International SA – Timisoara, Tipografia
  • Tipar Multiprint – Iasi, Tipografia de Sud – Craiova, G. Canale&C.SRL, Romania Libera, Coprint
Libertatea On-line

  • Content Manager: Adrian Ţoca
  • Deputy Content Manager: Vincenţiu Mihaiu
  • Editori: Alina Guţă, Iulia Bordeianu, Magda Duru, Melania Istrate, Oana Tonca, Andrei Sandu, Bogdan Gâlcă, Dănuţ Pitaru, Dragoş Costache, Răzvan Mandache

Presa, prostituata de pe genunchii oligarhilor

Ion Iliescu a devenit un publicist onorabil, pe blogul sau. Oricat de odios mi s-ar parea batranul stalinist ca personaj politic, oricat de perimat e modul sau de gandire, el e un ziarist de opinie de incomparabil mai mult bun simt decat majoritatea celor care castiga un ban din asta. El scrie ce crede, nu ce e platit sa creada.

Tirajele ziarelor reflecta, spun eu, cu cea mai mare fidelitate prostitutia la care s-a dedat presa informativa. Dezinformarile si atacurile la persoana sunt ostentative, valoarea informativa, prin viciere, e zero, iar singurele stiri necompromise politic sunt cele despre sex si paparazzo.

Dupa 90, ziarele inregistrau tiraje de cateva milioane de copii. Astazi sunt cotidiene cu nume importante care nu trec de zece mii tiraj. Ce ofera ele?

Nimic profesionist – unu la mana. Stirile sunt de neinteles, fara un background care sa le explice si sa le puna in context. Mai mult de jumatate din articole (includ si saptamanalele sau mensualele in discutie) sunt articole Medifax cu un titlu schimbat si semnate de un redactor al publicatiei, ca si cum ar fi ale lui. Incalcarea drepturilor de autor, y compris, se datoreaza completei incapacitati a redactorului de a-si produce propriile stiri. Toti prostanacii care n-au devenit sefi de partide au ajuns ziaristi.

Doi la mana: opinii comandate de patronii publicatiilor. E uimitor cum ziaristi care trec de la un trust la altul isi schimba peste noapte punctul de vedere.

Sa nu-l ataci, in publicatia pentru care lucrezi, pe patronul care o finanteaza, mi se pare si mie (care accept unele compromisuri care nu te altereaza) un lucru de bun simt. Desi si asta este, in fond, o incalcare a deontologiei. Mai ales cand interesele acelui patron sunt proteice si el are, practic, legatura cu orice. Dar sa fii liberal cand lucrezi pentru Patriciu si pesedist cand lucrezi pentru Voiculescu, pentru asta exista un singur cuvant: lichelism.

Trei la mana – isterie. Cu o legitimatie de presa in buzunar, mica lichea, inglodata in datorii la banci, frecata la icre toata ziua buna ziua de patronul de presa pe care il slujeste, devine deodata zmeu atunci cand simte ca are mana libera. Asta mai era cum era inainte ca agresivitatea sa devina moda zilei. Insa in epoca post-Gheorghe (Andrei Gheorghe), mitomania cumintica a reporterilor care inventau din pat oameni interesanti despre care merita sa citesti a devenit o isterie colectiva care se autoalimenteaza si este finantata cu buna stiinta de publicatii. “Informatiile pe surse”, banalele sifonari cu care ne obisnuisera deja securistii, s-au intalnit cu hartuirea, colportarea si minciuna in stare pura – altfel spus false stiri, anchete cu final comandat, interviuri gen interogatoriu, zvonoteca, informatii cu un continut de calomnie de peste 50%.

Mai aveam cuvinte care se cer folosite intr-o descriere a presei informative de azi. Intre ele, la loc de frunte, vulgaritatea. Mai aveam si descrieri de mecanisme: tot felul de santajuri. Mai aveam si simptomatologie, si diagnostic. Articolul ar deveni, insa, prea lung. Tin restul pentru o eventuala publicare in… presa scrisa, cea de hartie vreau sa spun.

Se spune ca nu mai sunt cititori. Ca scoala produce din ce in ce mai putin alfabetizati. Ca teveul a luat frisca stirilor. Ca radioul si-a taiat si el o felie. Publicatii de hartie insa se vand si se citesc. Sunt cateva mii de titluri in catalogul presei. Tot felul de nise isi gasesc galantar. Presa de informatii a cazut insa pe mana ei. In momentul in care cititorul e tratat drept prostul casei si i se baga pe gat tot soiul de smenuri, atacuri platite si publicitati netransparente, sa-i ceri sa scoata bani din buzunar pentru asta e mult prea mult. Poate inghiti asa ceva pe gratis, de la tv. Cum sa-i mai ceri si bani?

Si cum sa te superi pe el, pe cititor, cand vezi ca singurele ziare pentru care mai da un ban sunt cele de cancan? Acolo, cel putin, stii din start ca se traieste din zvon si barfa, dar stii si ca atunci cand Alina Plugaru apare goala in poze e chiar goala.