Tag Archives: plaja

Din Marmaris in Gokova

Plecam din Içmeler intr-o simfonie a greierilor cosasi. Nu-mi imaginez nici cat de mari, nici cat de multi sunt.
Zgomotul lor vine de pretutindeni din munte ca dintr-un urias ventilator al padurii de conifere inghesuite pe versantii de stanca pura.

Drumul spre Marmaris este scurt si ar fi si mai scurt daca nu l-am parcurge cu “mocanita”, un microbuz pe care l-am poreclit asa din cauza lui “tataie”, un turc cu parul siniliu asezat la volan, care calca pe acceleratie ca pe un covor dintr-o moschee: delicat, sfios, nu cumva taurul mecanizat sa-i scape de sub picior. Probabil toata viata si-a trait-o in serpentine, cu marea din jos si muntele deasupra, si cate grozavii legate de viteza vor fi vazut ochii sai batrani nu pot intelege mintile nerabdatoare ale turistilor veniti sa se distreze cat mai repede si cat mai mult.

In stanga am muntele, in dreapta am marea si ma indrept spre Gökova. Alianta aceasta dintre munti inalti, impaduriti, verde-negri si marea cea fara mal, de un albastru pe care nu-l pot povesti, ma bucura si ma face gelos. Patima mea declarata pentru Valea Jiului, unde muntii vin sa se dea cap in cap deasupra unei sosele chinuite si a unui rau tanar si vijelios, ma pune in grea dificultate. Nu cumva e mai frumos peisajul Turciei? Gasesc frumuseti si defecte, plusuri si minusuri si imi ia mult timp sa decid ca amandoua sunt frumoase si ca n-am motiv sa le compar. Si inca n-am vazut nimic.

La Gökova ajungem cu o intarziere turceasca. Am fost trimisi intai la un alt ponton unde nu ne astepta nimeni, nu ne dorea nimeni. Am inconjurat pana la urma lacul si am nimerit pe barca noastra. Insotitorul de grup, Andreea, este exasperata: in unele ocazii, romanii se dovedesc mult mai bine organizati si mai nemti decat turcii. Dar turcii zambesc mult mai mult, sunt intotdeauna binevoitori si e aproape imposibil sa te superi pe ei. Daca tu esti trist, ei sunt disperati; daca esti vesel, ei rad in hohote; daca esti plictisit, ei sunt scarbiti de viata; daca tu doar schitezi un zambet, ei zambesc cu o gura cat toata Mediterana. Sosirea romanilor pe vas il anima dintr-o data. Englezii, deja amplasati pe bord, sorb cate o bere turceasca aproape muti, cu priviri ratacite, incat prima senzatie este ca sunt rusi abia dezghiocati dintr-un chef adanc, persecutati de caldura darnica a teritoriului in care nu ploua decat iarna.

Croaziera incepe in miezul unui golf sapat pe kilometri si kilometri in vaile unui munte. Versanti care bat poate spre mia de metri se sprijina direct in mare, de o parte si de cealalta a marelui golf incat ai senzatia ca navighezi intr-o caserola. Yahturi si mici nave de croaziera se intersecteaza si se intrec in baia ampla, cu cele mai albastre ape posibile, cu mii de oglinzi stralucitoare pe creste de val, prin o sumedenie de insulite. Una din tintele calatoriei este chiar insula Cleopatrei, minunata imparateasa a Romei, poate chiar cea mai capricioasa femeie din imperiu si din lume. Special pentru ea, spun localnicii, Marc Antoniu a adus nisip din Egipt si a cladit aici o fasie de plaja cat sa o iei intr-un buzunar. Turistii rad de localnici cand aud aceasta, cum sa cari nisip cu navele la 30 de zile de mers pe ape, doar pentru a satisface capriciul unei zeite nelegitime? Dar daca istoricii zambesc inca in barba despre o asemenea ipoteza, geologii sunt foarte clari in barbile lor: in nisip s-a gasit planton fosilizat vechi de 2000 de ani care are forma unor sfere perfecte, iar cel mai apropiat loc unde se gaseste asa ceva este litoralul Marii Rosii.

Prima intalnire cu insula se petrece fugar, dintr-un unghi care nu permite o prea intima vizualizare. Vasul trece departe, spre o plaja de pietre care coboara intr-o apa ce pare pitica doar fiindca este extraordinar de limpede. Pestisori mici de doar doua unghii se vad pe fundul cu piatra fina, unsuroasa din cauza apelor mult prea sarate. Este suficient doar sa te asezi pe spate si innoti garantat, aproape fara sa faci nici un efort, doar fiindca existi acolo. Stilurile de innot sunt un lux nenecesar. Portanta apei este atat de mare incat faci pluta si din maini trebuie sa dai doar ca din niste padele de caiac.

Masa se ia pe vas, cu cetateni imbracati inca in costumul de baie, care se grabesc pentru a ajunge din nou pe duneta fierbinte de deasupra ambarcatiunii, pe sezlongurile generoase, mari producatoare de piele bronzata. Vasul a plecat sorbind apa sarata prin sorburile mecanice. O tromba de spuma arata ca pescajul inca nu este suficient, ca sorbul a muscat doar o creasta de val. Dar abia iesit din rada ingusta, valurile se mai domolesc si cetatenii pot umbla pe duneta, e drept, mai mult in patru labe daca n-au de ce sa se tina. Pentru un orasean, invatat ca pamantul sa-i fuga de sub picioare doar in caz de cutremur, experienta ca nava intreaga sa se retraga cu cinci centimetri atunci cand cade intre valuri este una bizara. Creste de val se sparg la prora si spuma cu reflexe verzui improasca tinuta rumena a celor mai umblatori dintre turisti. O tanara pereche, care se saruta fara sa spuna nici un cuvant in nici o limba pamanteana pentru a ma ajuta sa-i situez pe glob, s-a asezat pe bompresul din tribord special pentru a primi valurile sparte pe sepci si pe haine, ca un dus urias al unei naturi in care nu ploua aproape niciodata.

Ancora in rada insulei Cleopatrei se petrece in mijlocul celor mai mari valuri. Avem curenti de travers si parcarea marelui vehicol are loc prin ajustari repetate, mai mult pe bajbaite. Un alt vas, apoi un altul, apoi un altul, vin la scurt timp sa-si verse turistii, predominant britanici dar si nemti si danezi, pe plaja nascuta dintr-o mare iubire. Forfota pe plaja ingusta devine continua, ca intr-un supermarket. Fiecare gaseste portia de nisip, de piatra, de apa, care ii convine. Zgomotul vaporului, care da un semnal scurt pentru a rechema la bord oamenii acvatici, este primit cu resentiment. Capitanul se mai reabiliteaza putin atunci cand, zece minute mai tarziu, arunca ancora la oarecare distanta de niste ruine antice, inundate in buza unei insulite, si spune: 10 minute stationare; apa are cinci metri. Nu e nevoie sa spuna mai mult. Turistii stiu ca a venit vremea sariturilor la mare adancime. Nu stiu cum se face ca doar cei mai solizi dintre navigatori se incumeta si apa sare improscata cu mare viteza pe bordurile lacuite ale vaselor, printre berile celor care se racoresc pe puntea unu pana pe sezlongurile celor care se prajesc pe puntea doi. Cele zece minute devin un sfert de ora, apoi 20 de minute si s-ar lungi si mai mult daca efendi capitan n-ar porni pe neasteptate motorul, silindu-i pe innotatori sa urce din mers pe scarita ingusta care le-a fost pregatita.

La intoarcere nimeni nu mai are nimic cu „tataie“ care conduce in legea lui, cu mila lui desavarsita pentru pedala de acceleratie. Turistii isi refac cu totii motoarele, in silentiozitate, pentru a porni in partea a doua a zilei de distractii: cina, barurile, cluburile de noapte, discotecile.

La Coloanele lui Hercule

Malaga-Torremolinos-Benalmadena-Estepona tur-retur, tur-retur

129 km pana la Granada, 187 km pana la Cordoba, 219 km pana la Sevilla, 220 km pana la Cadiz, zecile de km pana in Ronda, proximitatea oraselor maure Jaen si Huelva, apropierea Tarifei si accesibilitatea Tangerului marocan fac din zona Costei del Sol una potrivita pentru variate “excursii de o zi”. Din sud in nord (ceea ce nu inseamna prea mult) si din est in vest, ceea ce inseamna sute de kilometri, aglomerarea urbana piemontana si marina in acelasi timp este parcursa de mai multe ori in drumul catre capodopere almoharide sau gotic-baroc crestine, spre monumentele si minunile Andaluziei. Statiunile malagane devin din ce in ce mai familiare si ochiul gaseste repere si evolutii. Din goana autocarului, la granita dintre Benalmadena si Fuengirola, linie imaginara, un nou complex turistic cu elefanti de beton in marime naturala transformati in fantani arteziene, cu baruri in copaci si o discoteca “afro”, se constrieste, se finiseaza si se deschide pentru public in doar trei treceri pe langa. Orasele se construiesc si se innoiesc fara praf, fara a se inchide pentru turisti, printr-un accelerat proces de crestere dinlauntru, aducand o exuberanta edilitara, o frenezie arhitecturala. Verdele e pretutindeni si construirea unui nou complex de apartamente sau a unui nou hotel nu face decat sa creeze si mai mult spatiu natural deoarece o lege locala permite constructia doar pe un sfert din suprafata detinuta, restul fiind gradina.

Continue reading La Coloanele lui Hercule

Costa del Sol

Coasta Soarelui

Spania este tara europeana cu cele mai mari venituri din turism. Peninsulara, tara este in primul rand o inlantuire de coaste si plaje mediteraneene, cele atlantice, la nord de Portugalia, in tarile basce, fiind cu faleze inalte, lipsite de plaje si mai putin dezvoltate turistic.

La Mediterana, din Pirinei incepe Costa Brava, Coasta Salbatica, de asemenea cu faleze care se prabusesc in mare. E marginita la sud de Costa Dorada (Coasta de Aur), colonizata de greci in vechime si dominata de principalul sau oras, Barcelona. Urmeaza Costa del Azahar, Coasta Florii de Portocal, taram eminamente turistic cristalizat in jurul Valenciei. Insulele Baleare, aflate in larg in fata Valenciei, sunt zona care in anii ’50 duceau greutatea intregului turism estival din Spania. Sub Valencia, tot mai spre sud, se intinde Costa Blanca, Coasta Alba, cu o mare interioara, cu Almeria si cu sate care uimesc prin albul specific mediteraneean sau prin dantela arhitecturii maure. Costa del Sol, Coasta Soarelui, se invecineaza cu aceasta printr-o scurta zona de granita, Costa Tropical, considerata de multi doar o parte din Costa del Sol dar deosebita de aceasta prin aerul indeosebi rural, prin satele de mare diversitate arhitecturala si de traditii, avand drept resedinta un oras eminamente montan, Granada.

Costa del Sol, cu sute de kilometri de plaja, e drept, adesea foarte ingusta, cu clima sa deosebit de blanda, ferita si de excesele frigului si ale caldurii, cu muntele care coboara in mare, este o zona atractiva si pentru turistii spanioli, care, multi, nu duc lipsa de plaje nici la ei acasa, pentru exoticul, traditia si valorile sale. De la est la vest arealul urban devine tot mai select, preturile locuintelor si hotelurile mai piperate, magazinele mai stilate si terenurile de golf tot mai numeroase. Pentru acest sport aristocratic, regiunea este una de o mare importanta, fiind una unde practicarea sa se poate face tot timpul anului, acesta fiind si motivul pentru care este gazda unora dintre cele mai importante turnee de gen. Desi varful de sezon este reprezentat de perioada estivala, Costa del Sol nu cunoaste o sezonalitate si hotelurile nu se inchid in “extrasezon”, ele fiind gazde pe toata durata anului pentru turismul de golf sau alte sporturi, pentru pasionatii de yahting, pentru conferinte si reuniuni sau pentru invatarea limbii spaniole – domeniu in care statiunile din jurul orasului Malaga beneficiaza de un program care imbina atractiv educatia si turismul.

La vest de Costa del Sol, pana la granita cu Portugalia, cuprinzand si regiunea de langa provincia engleza Gibraltar, se plaseaza Costa del Luz, Coasta Luminii, locul unde se varsa in mare Guadalquivir, cel mai important rau al Spaniei. Algeciras, la Mediterana, si in primul rand Tarifa, la Atlantic, sunt porturile spaniole care incadreaza stanca Gibraltarului si din care, pe vreme senina, Africa se vede clar. La 30 de minute cu vaporul Ceuta, oras spaniol de pe coasta Africii, si Tanger, portul marocan al stramtorii, deschid noi orizonturi pentru calatorii.

Calatorie in El Andaluz

Pe aici au intrat arabii in Europa si tot de aici a plecat Columb sa adauge lumii un nou continent. Provincia Malaga si Costa del Sol reprezinta una din zonele cu o istorie de mare anvergura si cu un prezent fluid, in plina dezvoltare.

Turismul este industria predilecta a coastei iar cuvintele cheie sunt dintre cele cu o relevanta mondiala: Alhambra, Sevilla, Cordoba, Granada, Generalife, Picasso, Murillo, Goya, Zurbaran, Sierra Nevada, Guadalquivir, Marbella sau Gibraltar.

Pe scurt: Andaluzia

Un oras de sute de kilometri

Malaga este capitala provinciala si punctul cel mai estic al unei aglomerari urbane unica nu doar in Spania, ci si in lume. Pe sute de kilometri, pe toata lungimea Costei del Sol, se intinde practic o singura localitate, un urias oras liniar care nici macar nu are nume intrucat din punct de vedere administrativ este impartit in mici orasele si orase-statiuni: Malaga, Torremolinos – cea mai veche si cea mai mare dintre statiunile acestei coaste, cu un aspect inca destul de popular, Benalmadena – alba si caramizie, intr-o mare febra a constructiilor, Fuengirola – cosmopolita si turistica prin excelenta, Mijas – localitate istorica plasata chiar in centrul coastei, Marbella – zona cea mai scumpa, cu un port de yahturi superb si select, Nueva Andalucia, Alcantara si Estepona, orasele scumpe, cosmopolite, cu o mare dezvoltare turistica si imobiliara, orasul lamelar din sudul Spaniei se intinde pe 160 de kilometri dar pe o largime nesemnificativa, pe o scurta fasie de plaje stranse de Marea Mediterana pana in marginea arida, salbatica a lantului muntos Sierra Nevada.

Continue reading Calatorie in El Andaluz

Relansarea reportajului tv

Un reportaj de o calitate deosebita am putut urmari azi pe Pro Tv, la emisiunea Romania Te Iubesc. Numele emisiunii e prostut, dar calitatea unor materiale o recomanda.

Cel mai bun reportaj din emisiunea care a mai cuprins un material fancy-glamour (Pro Tv regular style) si unul despre viata unui avatar (corespondent Pro TV) in Second Life, cel mai bun reportaj a fost insa unul cu note de ancheta, despre leii din circuitul ilegal, privat, din Romania. Animalele fotografilor de la mare sau cei crescuti in case particulare, pentru amuzament.

Continue reading Relansarea reportajului tv