Tag Archives: PDL

Cele mai proaste alegeri vazute de mine

USL este sigur de victorie si a depus liste de candidati care relecta o mare aroganta fata de alegatori. Este sigur ca acestia vor vota orice le va propune, chiar si-un bou dac-ar fi pe liste. Un bou real, vreau sa spun, cu coarne, coada si care scoate sunete funny…

Toti compromisii si-au facut loc pe listele USL, iar liderii partidului au acceptat cele mai dubioase candidaturi cu convingerea ca va duce dezbaterea electorala departe de orice teme reale, intr-o eterna harmalaie cu Basescu. Nici programele politice n-au vreo importanta, nici pentru liderii USL, nici pentru alegatori. Cu cat propunerile sunt mai fanteziste, cu atat mai mult trebuie provocat un nou conflict cu presedintele, si astfel orice gugumanie trece, iar publicul se pregateste sa voteze o strategie politica redactata parca de Petre Ispirescu.

Din nefericire, nici PDL nu reuseste o prezenta onorabila in aceste alegeri. Au comis deja mai multe erori de strategie si de comunicare, renuntand la sigla politica si culori electorale. A ales in schimb un logo prost – ARD – cuvant cu propria semnificatie, greu compatibila cu vreun mesaj politic; si un simbol – o inima rosu, alb, albastra – care nu transmite decat patetism si disperare. Cu atata incarcatura emotionala si semnificativa, simbolul ar fi greu compatibil cu orice mesaj politic profund si lucid, care ar putea repune in discutie PDL ca forta politica. Din nefericire, ARD nu ofera niciun mesaj politic major, nici convergent, nici disonant cu inima din sigla.

Ce e esential este ca nici ei nu vin cu un program politic. Cel mai realist afis al lor este cel care spune ca “Noi venim cu oameni noi”. Adica e un targ de oameni? Se vand oameni in campania electorala? Daca in cazul USL-ului abordarea campaniei este de tabloid, cu scandaluri si paruieli provocate doar de faptul ca televiziunile sunt dispuse sa difuzeze paruielile in cauza, in cazul PDL abordarea e de supermarket. “Avem produse noi!” “Cumparati acum!”. Temele de campanie sunt varza sau inexistente, televiziunile nareaza campania electorala cu exact aceeasi isterie ca si evenimentele de dinaintea campaniei, iar restul presei nu mai exista. Listele electorale sunt proaste si din partea ARD care, din pozitia de invins asumat, a primit orice nume pe liste, numai sa aiba cine sa finanteze un minimum de campanie si sa aiba candidati pe peste tot. Cu cat mai noi, mai necunoscuti si mai neconfirmati, cu atat mai bine!

Pe alocuri, liderii PDL resimt inexistenta marilor programe politice. La mine in sector, in 4, filiala ARD a initiat o asa-numita “lege a caldurii” si ne cere sa ii votam candidatii pentru a trece aceasta lege care va duce, in esenta, la scaderea cheltuielilor la intretinere. Evident, ei nu vor putea vota legea de unii singuri, iar din banca opozitiei nu vor putea vota niciun fel de lege. Este, totusi, o incercare legitima a candidatilor de a propune ceva. Fara un asemenea clu de campanie, afisele initiale ale ARD in fata blocului meu spuneau: “Sunt Cutare. Intru in lupta!”. Asa, si?

Vizavi, pe partea PSD-ista a strazii, USL propune o simpa lista de nume, cu Dan Voiculescu scris putin mai mare decat ceilalti. Mesajul electoral vine dupa alegeri, iar strategia politica mai bine n-o spui, daca tot nu ti-o cere nimeni, decat s-o spui si sa minti.

O campanie electorala a debusolarii si a lipsei de orizont. Politicienii romani oficializeaza falimentul ideologiilor politice la Bucuresti si al unei clase politice construite pe spaga, autoritarism si coruptie. In acest moment, privind oferta electorala, este clar ca nu exista niciun pol interesat in modernizarea Romaniei si care sa promoveze curatirea ei morala, economica si culturala. Singurele sperante le mai putem lega doar de o Uniune Europeana care sa se manifeste mai activ si mai agresiv in colaborarea ei cu gruparile politice retardate de la Bucuresti si din alte tari esuate.

Incredibila combatere a coruptiei cu corupti

Inca mai cred ca pentru Traian Basescu si pentru unii din PDL (nu m-as risca sa nominalizez pe cineva din vechiul BPN; o zic doar pe Monica Macovei sa fiu pe teren sigur) combaterea coruptiei este o prioritate si un principiu. Numai ca, in numele acestui deziderat, partidul s-a umplut de diversi Mantogi si s-a aliat cu Michi Spaga in persoana.

Lucrurile au functionat asa: PD a refuzat orice colaborare politica cu PSD, declansand o cruciada penala impotriva baronilor socialisti si a ministrilor lui Adrian Nastase. Numai ca mediul juridic era incapabil sa sustina o asemenea cruciada iar reforma in justitie, desi a parcurs unii pasi, e foarte departe de a fi indeplinita chiar si azi. In marele vartej de dosare pornite in 2005 au picat si finantatori ai PSD-ului, cum a fost Dinu Patriciu. Asta a dus la rupturi cu PNL si la guvernul liberal minoritar sustinut de socialisti. Si s-a terminat cu partea romantica, robiespereasca, a anticoruptiei.

Dupa “tradarea liberala”, Partidul Democrat a ajuns la certitudinea ca nu va putea promova programul si principiile anuntate de Basescu decat daca va detine puterea prin sine insusi. Campania din 2007 a reflectat o asemenea ambitie iar rezultatele, in care a depasit la milimetru PSD-ul, i-au dat dreptul de a numi premierul si de a alcatui nucleul guvernarii.

Mai sunt multe de spus, sunt multe nuante de facut dar toate ar fi nepotrivite fiindca ar complica mai mult decat ar clarifica. Una totusi trebuie mentionata: dupa ce, in numele ocuparii unei pozitii ferme pe dreapta politica, in scopul castigarii detasate a alegerilor, a rupt bucati mari din PNL si le-a alipit, a taiat orice posibilitate de colaborare cu partidul liberal.

Si inca o mentiune: PD ar fi putut castiga in 2008 un numar si mai mare de voturi dar s-a lovit de lipsa unor cadre performante, capabile sa candideze si sa concretizeze intentia de vot a populatiei. Era, la drept vorbind, un partid de 10% din voturi, procent pentru care putea oferi politicieni de calitate. Mai mult, PD-ul a preferat sa trimita in teritoriu cadre importante si sa se instaleze temeinic in judete. Slabiciunile au determinat primirea in partid, rapida, fara discermant, a oricaror politicieni si simpatizanti carora li se cerea un sigur principiu: sa ajute la “propasirea” partidului. Asa au fost racolati tot felul de transfugi din celelalte partide. Problema de cadre a devenit si mai presanta atunci cand s-a pus problema deconcentratelor. Dupa ce a incercat sa treaca o legislatie transparenta a functionarului public, PDL s-a trezit cu o mostenire-grea lasata de PNL: numirile politice la conducerea prefecturilor, inspectoratelor, companiilor de stat, regiilor, etc etc. A trebuit sa ii inlocuiasca repede si a facut-o suspendandu-i pe cei vechi, liberali, si numind altii, pedelisti si pesedisti in locul lor. A fost unul dintre primii pasi intru ratarea partidului.

Ce a urmat lui 2008 este imposibil de crezut pentru un alegator al partidului din 2004: alianta contextuala cu PSD-ul. Guvernul nu a durat decat un an, dar noii ministri PDL erau pe masura unei aliante cu PSD: aproape aceeasi apa, acelasi pamant. Singura multumire pentru simpatizanti a ramas programul de masuri anuntate si urmarite cu destula consecventa. Astfel, alegatorii partidului, o parte din ei, au inteles dificultatea unora dintre masuri, datorata opozitiei pesedistilor din guvern; au inteles si ca majoritatea parlamentara e cum e; si ca liberalii si socialistii au avut, pana in 2010, majoritatea in Curtea Constitutionala si au picat acolo multe din legile vitale ale PDL. Unii au inteles si ruptura de PSD si pastrarea unui guvern fragil, posibil numai prin reunirea transfugilor din PSD si PNL, parlamentari luati la bucata, in UNPR, un partid creat special pentru a asigura majoritatea parlamentara.

Astfel, crescut fortat, PDL s-a vazut inconjurat din toate partile de coruptie: adversarii din PSD, tovarasi de drum un timp – corupti; aliatii din UNPR – multi dintre ei corupti; membri de pe o zi pe alta, atrasi de invincibilitatea aparenta a partidului – corupti; sponsori – corupti; nomenclaturisti (prefecturi, deconcentrate) – corupti; ministri – incapabili si corupti. Evident, pe sectoare, pe raioane si “de la om la om”. Dar, chiar daca n-ar fi coruptia dominanta, simpla ei prezenta acolo, simplele cazuri de ministri si deputati care se autoserveau cu bani de la stat, simpla toleranta aratata fata de acestia contravine cu imaginea de justitiar a partidului care a castigat doua mandate tocmai pe lupta contra coruptiei.

Poate ca multe dintre asa-zisele cazuri de coruptie din PDL sunt improvizatii ale unei prese in mod clar calomnioasa la adresa partidului de guvernamant. Dar exista cateva cazuri dincolo de orice dubiu iar partidul nu va putea reactiona contra acestora fara a risca sa piarda miniscula sustinere parlamentara.

In rezumat: din PSD-ul lui Ion Iliescu Miron Mitrea, Adrian Nastase si altii ca ei sunt trasi pe linie moarta. Michi Spaga si Gheorghe Oprea sunt acum in tabara guvernarii, intr-un partid-satelit. Iar paradoxul moral e ca PDL nu poate colabora cu PSD-ul lui Ponta din cauza imaginii murdarite de unii fosti pesedisti, acum uneperisti, care sustin premierul si la care nu s-ar putea renunta fara a pierde guvernarea. Abracadabrant. Complet naucitor. Inflexibilitatea lui Basescu l-a dus in situatia de a fi flexibil tocmai cu cele mai imorale “solutii imorale”.

Nici nu stii ce sa zici daca, la finalul lui 2012 Basescu ar putea demonstra o tara insanatosita moral si financiar si ar pune alaturi de el pe artizanii moralitatii in Romania: un amestec de Monica Macovei si Brandusa Nicolae. Un mixaj de Boc si Gheorghe Oprea. Un conglomerat de Isarescu si Ialomiteanu. Iar, in genunchi si pe vine la poza de grup, in fata lor, acelasi amestec incredibil: Cristian Diaconescu, Serban Mihailescu, Florin Talpes, si, nimic nu e imposibil, Mihai Tanasescu si Dinu Patriciu.

Portretul-robot al unui premier-robot

Daca nu atrage fonduri europene, guvernul risca sa piarda România. Vine banca si o ia

Sa facem pariurile: Cristian Popa, viceguvernator BNR, sanse 25%; Mugur Isarescu însusi, care nu vrea, 5%; Emil Boc (care sa cedeze sefia PDL si sa ramâna premier tehnocrat) 25%; Lucian Croitoru, Monica Macovei, Liviu Negoita, Nicolae Danila si Florin Georgescu – câte 1%; Theodor Stolojan si Mihai Tanasescu – câte 2%; vreun înalt functionar bancar – 3%; vreun magnat – 1%. Daniel Daianu – 3%. Elena Udrea, Virgil Stoenescu sau Klaus Johannis – 0%. Fara cota: Calin Georgescu, de la Clubul Roma (deci tot BNR), si Catalin Predoiu, actualul ministru al Justitiei. Astea sunt variantele de premier de pe piata. Ramâne deci un imponderabil de 30%, dar crupierul nu a strigat înca: “No more bets! Rien ne vaut plus!”

Nicu Ilie

Toata lumea cauta numele viitorului premier: pe surse, prin culise, prin reportofoane, prin cripticele lui Sebastian Lazaroiu sau analiticele de la IMAS. Pare sa fie un concurs, dar nu e decât o ghicitoare din care presedintele nu a rostit premisa. A zis numai “ghici?” Nu a spus nici macar daca presa trebuie sa caute o “palarie într-un picior”.

Palatul Victoria – coordonate generale

Agenda anuntata pentru guvern în 2011 are o singura urgenta – Codul Muncii. De acesta depinde tot restul programului economic. În ceea ce priveste componenta politica, ea se va axa pe modificari electorale si constitutionale, va fi presarata cu motiuni de cenzura, motiuni simple si boicoturi parlamentare, câteva masuri pe justitie si nesfârsite siruri de acuzatii, îndemnuri la greve, atacuri personale, injurii si toate celelalte actiuni politice normale. Un singur eveniment ar putea afecta agenda politica: o ruptura, altfel destul de putin probabila, în PDL.

Program de guvernare pret-a-porter

Cu un guvern remaniat sau cu un premier independent, Guvernul are deja creionate principalele miscari la care are dreptul în acest an. În primul rând e vorba despre restructurarea companiilor nationale si a regiilor. O parte din acestea, cu precadere cele din energie, vor intra într-un program de privatizare care, cel mai probabil, va fi unul de extindere prin aport de capital. În unele cazuri vom vorbi despre preluare pe bursa. Pentru asta, ele trebuie mai întâi restructurate.
Cresterea economica ar urma sa se produca, la fel ca si în 2010, prin mecanisme naturale, nu prin supra-stimulare. Doar ca acum, spre deosebire de anul trecut, industria este deja “calda” si la export beneficiem din plin de relansarea Germaniei, unul dintre principalii parteneri de export.
Interventionismul în economie va fi la cote minime. Autoritatile locale vor fi mentinute sub austeritate, la fel ca si salariile, pensiile si ajutoarele din sectorul de stat. În plus, consumul nu va fi stimulat în niciun mod, si în niciun caz prin inflatie. De teama unor produse cheie pe pietele externe (petrol, alimente), ale caror preturi pe durata întregului an sunt imprevizibile, BNR va forta stabilitatea leului si chiar un curs supraevaluat fata de euro si dolar. Austeritatea va continua si în domeniul bugetar, prin concedierea a câteva zeci de mii de persoane, dar si prin reducerea deficitului public cu o treime.
Singurele pârghii prin care se va încerca directionarea “manuala” a economiei sunt: un numar (restrâns) de investitii directe si atragerea efectiva de bani europeni.
Evident, oricine va fi la Palatul Victoria va trebui sa actioneze 100% ca si cum ar fi angajat la BNR. Principiile si normele unui asemenea program de guvernare sunt deja decise prin acordul asistential cu FMI.

Programul de guvernare 2011-3011

Împrumutul extern de 20+4 miliarde cu FMI si Comisia Europeana a rezolvat, în buna masura, problema programelor de guvernare ale României pe termen nedeterminat. Altfel spus, pentru a putea pastra controlul asupra politicilor economice, partidele din România au o singura sansa: aceea de a atrage fonduri europene într-o masura care sa depaseasca ratele care vor curge începând cu 2012. Respectiv, în urmatorii 3 ani Bucurestiul trebuie sa aiba un grad de 100% absorbtie la fonduri europene, câte 6 miliarde pe an, pentru a contrabalansa serviciul datoriei externe si a face ca rambursarea actualelor credite sa nu se resimta în economie. Performanta, ceruta expres de memorandumul cu FMI, tine de miracol, dat fiind ca în 2010, anul cu cele mai mari finantari europene, fondurile puse la dispozitie de UE au fost atrase doar în proportie de 20%. În anii precedenti, gradul de absorbtie a fost mult sub 10%.
Fara banii de la Uniunea Europeana, guvernele vor fi nevoite sa rostogoleasca împrumutul, respectiv sa accepte la nesfârsit politicile prudentiale cerute de FMI si Banca Mondiala sau sa se împrumute la dobânzi mari de la fonduri speculative mondiale. Datoria externa a României este o problema cronica, ultimele doua decenii fiind grevate de faptul ca România consuma mai mult decât produce, respectiv importa mai mult decât exporta.

Un administrator, nu un premier

Se cauta asadar un administrator al unor politici economice deja batute în cuie pe termen lung. Separarea functiei de prim-ministru de cea de sef al partidului de guvernamânt ar avea o motivatie electorala, aceea ca, înainte de alegerile de anul viitor, PDL sa îsi asume într-o masura mai mica guvernarea. Înlocuirea lui Boc într-una din cele doua functii, ar raspunde, partial, unui asemenea obiectiv. Cât priveste înlocuirea lui din guvern, ea ar avea ca scop doar ceea ce în fotbal se numeste “un soc la echipa”. S-ar putea urmari o actiune mai energica si… cam atât.
Plus un maruntis de 10 miliarde pe care România vrea sa îl împrumute de pe pietele libere externe si care, în functie de cine va fi prim-ministru, vor fi folositi fie pentru cofinantarea proiectelor cu fonduri UE deja aprobate, fie pentru o ultima si mare pomana de partid. Pomana clasei politice.

Cristian Diaconescu, cheia Constitutiei

Referendumurile gemene ies din incubator

Peste 30 de ani se va difuza pe TVR2HD3G3D (cum, pe semne, se va numi postul public în format digital 3d transmis wireless) un documentar despre tulburata viata a Constitutiei. Se va aminti si despre tulburatul an 2011 în care parlamentarii au fost pusi sa opereze pe viu Parlamentul.

Nicu Ilie

Cel mai greu documentaristilor le va fi sa explice de ce 2011, respectiv de ce rezultatele referendumului din 2009, votat cu 88% la suta pentru, nu au devenit direct litera de lege. Nimeni în viitor nu va mai putea întelege de ce votul direct al populatiei trebuie validat de un vot al reprezentantilor ei; nici delicatele aspecte privind majoritatea în Curtea Constitutionala, nici dificultatile unui guvern obstructionat permanent de Senat. Un documentarist destept nici nu va mai aminti de referendum si va începe asa: “În februarie 2011, parlamentarii independenti, reuniti în UNPR, au câstigat dreptul de a fi reprezentati în Birourile Permanente si în comisiile parlamentare. Postul de vicepresedinte al Senatului obtinut de independentul Cristian Diaconescu a deschis, în sfârsit, calea modificarii constitutionale promise de presedinte cu câtiva ani în urma”.

“Agenda” puterii

Revenind azi, putem prezice deja ca va urma un an parlamentar greu. Cu independentii în comisii, PDL va încerca sa modifice Constitutia conform cu referendumurile din 2009: parlament unicameral si reducerea numarului de parlamentari de la 471 la 300. Vor fi, însa, vizate si alte modificari de sistem. Trecerea spre un vot uninominal 100% ar fi una dintre acestea. Basescu a anuntat doua sisteme posibile: unul în care cel care ia cele mai multe voturi devine automat parlamentar sau unul în care ocupantii primelor doua locuri, daca niciunul nu ia peste 50%, sa intre într-un tur doi. Mai e posibil si un al treilea sistem, presupus de discutiile din coalitie despre pragul electoral: ca, în cazul partidelor mici, care nu trec de un prag de 3 sau 7%, reprezentantii acestora sa nu ajunga în Parlament decât daca iau peste 50% în colegiul în care candideaza. Pe agenda de modificari constitutionale anuntate mai figureaza si definirea rolului presedintelui, fie prin conferirea de puteri executive, fie prin transformarea functiei într-una decorativa.

În fine, o a treia directie de modificare ar putea fi interzicerea sponsorizarii partidelor si campaniilor electorale, întreaga finantare fiind asigurata din bugetul de stat, în limite mai mult decât modeste.

“adnegA” opozitiei

USL are o agenda opusa cu 180 de grade. Reducerea numarului de parlamentari ar putea fi demoralizatoare pentru aparatele politice a doua partide, momentan reunite. Mai putine colegii înseamna ca numarul de locuri eligibile, dat deja pe din doua, se reduce la sfert pentru fiecare dintre cele doua partide.

Parlamentul unicameral. Aici opozitia nu are un argument tehnic sa se opuna, ci unul de principiu: acela de a i se opune lui Basescu si a-i dovedi ca nu poate schimba Constitutia când vrea el.

În ceea ce priveste sistemul electoral, miza e mult mai mare pentru USL. Uniunea s-a creat, în buna masura, pentru a beneficia de avantajele actualului sistem electoral. Respectiv, daca azi ar fi alegeri si USL si-ar valorifica rezultatele din sondajele de opinie, ar însemna sa câstige garantat peste 60% din scaunele Parlamentului. Asta pe principiul ca majoritatea pozitiilor ar fi câstigate la redistribuire. Daca se trece la un uninominal efectiv, în care câstigatorul ia totul, scorurile obtinute în sondajele la nivel national devin pur si simplu irelevante: batalia se va duce în fiecare colegiu în parte, în multe dintre acestea democratii sau ungurii propunând adversari redutabili.

Pe un asemenea sistem electoral, alianta USL s-ar dovedi un plumb în picioare întrucât se vor bate 1 la 1 cu PDL. Vor pierde un candidat, fara a avea certutidinea ca îl vor impune câstigator pe celalalt.

În fine, modificarile statutului prezidential ar fi interesante pentru USL numai daca aceste modificari i s-ar putea aplica lui Basescu si numai daca ar duce la retragerea lui pe o linie moarta. E greu, însa, de presupus ca asa ar arata textul constitutional pe care Boc l-ar propune Parlamentului…

Prea mult calcul politic strica

Pentru a putea trece un text constitutional, Basescu ar avea nevoie de doua treimi din Parlament. Adica de jumatate din USL. Orice calcul arata ca e imposibil. Ar putea introduce toate schimbarile de ordin electoral, inclusiv plafonarea bugetelor din campaniile electorale, printr-o lege organica. Pe care, de ieri înainte, cu sprijinul UNPR, are sanse sa o treaca.

Cacealma lui Crin la masa lui Marko

Nicu Ilie

Nici nu semnase actul constitutiv al USL când Crin Antonescu a început sa-l curteze pe presedintele demisionar al UDMR pentru a parasi guvernul si a veni într-o constructie politica prin care… Ar urma sa se întâmple ceva minunat, dar înca nu se stie ce.
Oricum, nimic ofertant pentru unguri. În primul rând, caderea guvernului Boc ar duce, cel mai probabil, la anticipate. Erodat de guvernare si cu actualul prag electoral, UDMR risca sa ramâna în afara viitorului Parlament. În schimb, democratii promit, chiar pentru saptamâna viitoare, un protocol al guvernarii care sa reuneasca (fara personalitate juridica) PDL, UNPR, UDMR si minoritatile. Cheia protocolului: o lege privind minoritatile.
Pe plan secund, dar deloc de neglijat, din protocol va face parte si o noua lege electorala prin care pragul electoral va fi coborât la 3%. Este pentru UDMR garantia ca va intra în viitorul Parlament si este, deopotriva, sansa UNPR de a o face.
Oferta PDL cu o lege a minoritatilor nici nu era necesara. Este doar o asigurare suplimentara pentru perioada grea care va urma în Parlament cu Legea electorala si Constitutia. Cert e ca UDMR, chiar sa vrea sa schimbe taberele, nu o poate face, nu în acest moment.
Chiar si în cazul unor alegeri la termen, daca actualele trenduri se mentin, maghiarii nu îsi pot gasi locul lânga USL. Pentru ca pur si simplu nu mai e loc. Daca, asa cum arata sondajele, USL câstiga clar alegerile, lupta pentru posturi într-un viitor guvern si administratie va fi acerba între PNL-isti si PSD-isti. Unde sa-i mai pui si pe unguri, daca voturile lor nici nu vor fi necesare? Printr-un episod similar a trecut UDMR în 2008 când, dupa alegeri, si-a exprimat în mod repetat disponibilitatea de a intra la guvern alaturi de PD si PSD. Pur si simplu nu a fost loc. Cele doua partide aveau majoritatea pe cont propriu iar maghiarii au fost trimisi cu forta în opozitie.
Oferta lui Crin pentru unguri, primul gest politic amplu al USL, este de fapt o cacealma, doar un subiect de discutie în talk-show. Calculul politic e clar si a fost rezumat de Kelemen Hunor, principalul candidat la presedintia UDMR: “Suntem o alianta de centru-dreapta si vom fi alaturi de PDL atât la guvernare, cât si în opozitie”.

Sa le fie rusine UPDATE

Am aflat si de ce nu au fost suficienti parlamentari la legea pensiilor: pentru ca era meci de Champions League.

:)) 😀 ;D xo :0 😡 ;o si toti ceilalti emoticoni care exprima uimirea, ciuda, furia

Mama lor de microbisti! Au facut democratia la poshta si au distrus ultima farama de curatenie din Parlament pentru ca era meci la tv. Galeria deputatilor PSD a plecat cu TSD-ul in frunte sa petreaca la bere trocul cu legea pensiilor, iar deputatii PNL au plecat tot cu intreaga lor galerie sa bea aceeasi bere, dar pe persoana fizica. Cat ii priveste pe democrati, ei au plecat pe shestache.

A fost legea pensiilor, scor 2-1. A fost Parlamentul Romaniei, unul in care imnul tarii va fi inlocuit cu cel de la UEFA. Si a fost Roberta Anastase, femeia-arbitru demna de Liga lui Mitica.

Tehnocrati sau politocrati?

Dupa remanierea de saptamana trecuta, Guvernul a ajuns sa reuneasca si mai multi fosti membri PSD. Nu FSN (idee peste care cam trecusem) ci chiar PSD. Intre noi fie zis, si unul era deja cam mult.

Sa spunem ca sunt specialisti. Ca ar fi un fel de tehnocrati care s-au transformat in politruci doar pentru ca altfel chiar nu se poate promova in tara asta. Pentru ca asta e adevarul: ori esti intr-un partid, ori nu promovezi. Sa zicem si ca vizibilitatea media (ma rog, lipsa vizibilitatii in cazul lor) nu e tocmai un criteriu deoarece nici presa nu prea stie cum e cu valorile si ca in frunte, vorba romanului, ies mai mult paduchii. Dar mi-e imposibil sa cred ca un partid care a dat presedintele luptand impotriva tuturor celorlaltor partide nu poate gasi un ministru al economiei si un ministru de finante a caror capacitate sa fie dincolo de orice semn de mirare si de intrebare.

PDL plateste, iata, in plina criza (si plateste, se pare, din banii nostri) pacatul de a fi fost cu 6 ani in urma doar un partid de 10%, infipt mai bine prin teritoriu si fara abilitati certificate in administratia centrala. Oricat mi-ar fi de dragi, oricat de multe sperante as avea inca in ei, pedelistii ma dezamagesc inca o data cu aerul asta de improvizatie pe care il dau intregii guvernari. Dincolo de unele lucruri bune care s-au facut si pe care le sustin.

Macar acum, in toamna, in ceasul 27, ma asteptam ca Boc sa inteleaga ca in Bucuresti nu e ca la el la tara, ca buna intentie nu tine loc nici de program, nici de proiect, nici de capacitate, nici de competenta. Romania nu mai este o Dacia veche pe care sa o poti repara in orice service, cu orice fel de mecanici ai la indemana.

Inca nu stim daca noii ministri vor fi gângavi si prost alesi. Poate, printr-un miracol, chiar se vor descurca si vor scoate tara din criza, facand si reforma dintr-o singura miscare. Poate. Totusi asta nu scuza ca intr-un moment ca asta, cand avem nevoie de certitudini si incredere, Boc si Basescu, in loc sa faca un depozit de “credit guvernamental”, fac o retragere.

Vorba lui Moromete: Timpul nu (prea) mai are rabdare

Scrisoare (oarecum) deschisa

Suntem tot mai multi “fani” PDL care incepem a nu mai avea rabdare. Guvernul nu a dus la capat nicio reforma si nu a inceput, intr-un mod ireversibil, niciuna. Asteptam decimarea birocratiei, pregatirea retragerii statului din economia directa, eficientizare in invatamant si sanatate, o politica sustenabila pentru pensii. Pe toate Guvernul le-a atacat oarecum, dar ineficient si, ce e cel mai grav, lipsit de viziune.
Vrem si reforma constitutionala pe care am votat-o la referendum si de care toti politicienii, inclusiv dvs., ati uitat. A fost un simplu truc electoral, asa cum sustinea opozitia?
Vrem un stat modern, repede. PDL inca mai are majoritatea si inca mai poate face ceva bun pentru Romania. Trebuie doar sa lase pompierismul deoparte, sa isi imbunatateasca actiunile de comunicare publica, sa lanseze idei si proiecte, nu polemici, sa tempereze valul de traseism politic pe care l-a starnit, sa aiba actiune pragmatice si rapide, sa invete sa colaboreze cu opozitia, sa depolitizeze institutiile si companiile pe care in 2003 spunea ca le depelitizeaza si le-a politizat din nou in 2008, sa cultive un mediu real de comunicare cu mediul de afaceri si sindicatele, sa actioneze decis si sa aiba grija ca legile sa fie suficient de clare pe cata majoritate are sau n-are la Curtea Constitutionala. Si inca doua-trei nimicuri d-astea.
Chestia e ca guvernarii Boc nu i-a cerut nimeni o suta de zile, cum promitea un alt guvern pe vremuri, dar 100 de saptamani ar trebui sa ii cam ajunga.

Curtea Constitutionala – componenta politica

Curtea Constitutionala a fost in ultimii ani una dintre cele mai active si mai invocate institutii ale tarii, in contextul in care grupurile parlamentare ale puterii si opozitiei sunt diferentiate doar printr-un echilibru fragil, de cateva voturi. In mod teoretic, Curtea Constitutionala este o umbrela a democratiei, componenta ei fiind deasupra partidelor politice si intereselor de partid, putand asadar sa se pronunte cu o tatala obiectivitate. In mod real, membrii Curtii Constitutionale sunt numiti prin decizie politica, fiind in multe cazuri chiar membri de partid. Legatura lor cu formatiunile sau entitatile politice se mentin cel mai adesea, votul acestei institutii in cele mai delicate momente ale exercitiului democratic din Romania evidentiind ca magistratii au fost incapabili sa treaca peste interesele de partid.

In mod real Curtea Constitutionala e un miniparlament raliat la formatiunile politice, nu deasupra lor. Modul de numire a membrilor acestei institutii reflecta polarizarea politica existenta: ei sunt numiti pe o perioada de 9 ani, cate 3 o data, fiind numiti unul de catre Presedinte, unul de catre Senat, unul de catre Camera Deputatilor. Astfel, PSD, care a detinut in doua mandate (1992-1996 si 2000-2004) puterea absoluta (Presedintie, Senat si Camera) a numit cei mai multi dintre membrii Curtii Constitutionale, tot acest partid (in formula FDSN) numind si membrii initiali, de la constituirea Curtii Constitutionale. Astfel, multi mebri prezenti sau din trecut ai CC au fost politicieni cu mare vizibilitate in PDSR si chiar in PCR. O lista scurta include nume ca Petre Ninosu, Ion Predescu, Antonie Iorgovan, Miklos Fazakas, Acsinte Gaspar.

In prezent, PSD si PNL controleaza inca un numar mare din magistratii Curtii Constitutionale. Totusi, PDL a reusit sa impuna si el cativa judecatori, ultimii doi in aceste zile. Iata componenta actuala a Curtii Constitutionale si formatiunile politice care ii sustin pe judecatori:

1. PETRE LAZAROIU – PDL: numit in 2008 si reconfirmat in 2010. Nominalizarea apartine presedintelui Traiana Basescu. Cazul sau este unul special. A fost numit in mod extraordinar, dupa moartea lui Petre Ninosu inainte ca acesta sa isi termine mandatul de judecator al Curtii. Ninosu fusese numit de presedintele Iliescu, astfel incat nominalizarea a revenit noului presedinte. Lazaroiu a avut deci un prim mandat de inlocuire a lui Petre Ninosu, de doar doi ani, ceea ce a facut posibil un al doilea mandat, regular. Petre Lazaroiu a fost propus presedintelui de catre membrii societatii civile, zona reprezentata de Alina Mungiu Pippidi si Monica Macovei.

2. ION PREDESCU – PSD: fost senator PSD de Dolj si ministru al justitiei in Cabinetul Vacaroiu. In 2004 a fost numit in CC, fiind sustinut de catre Senat. Omul din spate: Nicolae Vacaroiu, pe atunci presedinte al Senatului. Mandatul sau expira in 2013.

3. ACSINTE GASPAR – PSD: fost om de incredere al lui Nicolae Ceausescu (pentru care conducea serviciul juridic al Consiliului de Stat, organul care redacta toata legislatia comunista), Gaspar a devenit deputat PSD de Valcea. Ulterior, a fost ministru pentru relatia cu Parlamentul in Cabinetul Nastase. A devenit membru al Curtii in 2004, numit de Presedinte. Personajele politice carora le datoreaza ascensiunea: Ion Iliescu si Adrian Nastase. Are mandat pana in 2013.

4. ASPAZIA COJOCARU – PSD: cu o biografie incarcata, fiind acuzata pentru colaborarea cu Securitatea si avand pe numele sau un scandal privind falsificarea unor diplome universitare (vezi Hotnews), judecatorul Aspazia Cojocaru nu a avut o activitate de om politic, dar presa a afirmat ca, pe linie de Securitate, a fost recrutata si coordonata de Rodica Stanoiu, cea care era Ministru al Justitiei la numirea Aspaziei Cojocaru. desemnarea ei la CC a fost facuta in 2004 de catre Camera Deputatilor. Mandatul ii exprira in 2013.

5. TUDOREL TOADER – PNL: Nu a fost membru de partid si a fost numit in CC de catre grupul parlamentar al PNL din Camera Deputatilor. El a avut un prim mandat interimar, dat fiind ca a fost numit dupa demisia unui membru al Curtii, in 2006. Din 2007 detine propriul mandat, care va expira in 2016.

6. VALENTIN-PUSCAS ZOLTAN – UDMR: fost senator UDMR de Covasna, a fost numit la CC in 2007, fiind propunerea Senatului. Mandatul sau e valabil pana in 2016.

7. AUGUSTIN ZEGREAN – PDL: fost senator de Bistrita-Nasaud pe lista FSN, apoi PD, Zegrean a fost numit de presedintele Traian Basescu ca judecator la Curtea Constitutionala in anul 2007. Mandatul sau expira in 2016.

8. IULIA ANTONELLA MOTOC – PDL: Nu a avut o activitate de partizanat politic, dar este sotia ambasadorului roman pe langa Uniunea Europeana. Este singurul membru al Curtii Constitutionale care are experienta lucrand in domeniul unor organizatii internationale. Mandatul ei incepe in 2010 si va expira in 2017.A fost numita de Senat.

9. MIRCEA STEFAN MIHNEA – PDL: magistrat si universitar clujean, Stefan Mihnea nu are cunoscute activitati politice. A fost ales de Camera Deputatilor in 2010 iar mandatul sau e valabil pana in 2017.

Deci: PDL controleaza, incepand de astazi, 4 judecatori de la Curte; PSD a pierdut doi judecatori si mai are numai 3, PNL 1 judecator si UDMR 1 judecator. In termeni de majoritate, PDL si UDMR au, impreuna, 5 judecatori, ceea ce le confera o majoritate. Totusi, cum deciziile Curtii pot fi luate prin voturile a minim 7 judecatori (2 pot lipsi, intrunindu-se totusi plenul), pot exista si contexte in care PSD ar putea avea inca avantaj.

In alta ordine de idei, urmatoarele numiri la Curtea Constitutionala vor fi facute (daca nu vor exista demisii sau decese) in  2013, cand toti cei 3 judecatori numiti de PSD vor avea mandatul expirat. Ei ar urma sa fie inlocuiti de catre un alt judecator desemnat de Traian Basescu si alti doi judecatori desemnati de actualul Parlament. PSD ar putea pierde, in 2013, intregul control asupra Curtii Constitutionale.

De notat: Curtea Constitutionala, in perioada in care a fost controlata de PSD, a avut numeroase decizii controversate, viciate de politic. Totusi, abuzurile propriuzise, flagrante, au lipsit. Astfel, CC a refuzat sa anuleze alegerile prezidentiale din 2009, desi ele au fost contestate chiar de catre PSD. In alte contexte, cum ar fi suspendarea presedintelui Basescu, Curtea a avut raspunsuri confuze, capabile sa permita abuzul de putere al Parlamentului, dar fara sa justifice un asemenea demers.

Material paracios, dar si promotional

Cine ma cunoaste, stie cat de fan al PD-L, si al lui Basescu personal, sunt. Totusi scriu acum sa parasc oamenii din campania lui Base care au facut un lucru nashpa si ar cam trebui sa le fie rusine pentru asta.

S-au implicat, cum era si normal, in sustinerea referendumului pentru reducerea numarului de parlamentari. Au facut pentru asta si niste liste cu strangere de semnaturi. Pana aici, totul e ok. Numai ca pe lista, dupa rubrica “Suntei de acord cu reducerea numarului de parlamentari…?”, prevazuta cu o coloana de DA si una de NU, mai erau inca doua coloane: “Veti vota Traian Basescu la alegerile prezidentiale?”: [continuare pe noul blog de politica]