Tag Archives: partide

Cele mai proaste alegeri vazute de mine

USL este sigur de victorie si a depus liste de candidati care relecta o mare aroganta fata de alegatori. Este sigur ca acestia vor vota orice le va propune, chiar si-un bou dac-ar fi pe liste. Un bou real, vreau sa spun, cu coarne, coada si care scoate sunete funny…

Toti compromisii si-au facut loc pe listele USL, iar liderii partidului au acceptat cele mai dubioase candidaturi cu convingerea ca va duce dezbaterea electorala departe de orice teme reale, intr-o eterna harmalaie cu Basescu. Nici programele politice n-au vreo importanta, nici pentru liderii USL, nici pentru alegatori. Cu cat propunerile sunt mai fanteziste, cu atat mai mult trebuie provocat un nou conflict cu presedintele, si astfel orice gugumanie trece, iar publicul se pregateste sa voteze o strategie politica redactata parca de Petre Ispirescu.

Din nefericire, nici PDL nu reuseste o prezenta onorabila in aceste alegeri. Au comis deja mai multe erori de strategie si de comunicare, renuntand la sigla politica si culori electorale. A ales in schimb un logo prost – ARD – cuvant cu propria semnificatie, greu compatibila cu vreun mesaj politic; si un simbol – o inima rosu, alb, albastra – care nu transmite decat patetism si disperare. Cu atata incarcatura emotionala si semnificativa, simbolul ar fi greu compatibil cu orice mesaj politic profund si lucid, care ar putea repune in discutie PDL ca forta politica. Din nefericire, ARD nu ofera niciun mesaj politic major, nici convergent, nici disonant cu inima din sigla.

Ce e esential este ca nici ei nu vin cu un program politic. Cel mai realist afis al lor este cel care spune ca “Noi venim cu oameni noi”. Adica e un targ de oameni? Se vand oameni in campania electorala? Daca in cazul USL-ului abordarea campaniei este de tabloid, cu scandaluri si paruieli provocate doar de faptul ca televiziunile sunt dispuse sa difuzeze paruielile in cauza, in cazul PDL abordarea e de supermarket. “Avem produse noi!” “Cumparati acum!”. Temele de campanie sunt varza sau inexistente, televiziunile nareaza campania electorala cu exact aceeasi isterie ca si evenimentele de dinaintea campaniei, iar restul presei nu mai exista. Listele electorale sunt proaste si din partea ARD care, din pozitia de invins asumat, a primit orice nume pe liste, numai sa aiba cine sa finanteze un minimum de campanie si sa aiba candidati pe peste tot. Cu cat mai noi, mai necunoscuti si mai neconfirmati, cu atat mai bine!

Pe alocuri, liderii PDL resimt inexistenta marilor programe politice. La mine in sector, in 4, filiala ARD a initiat o asa-numita “lege a caldurii” si ne cere sa ii votam candidatii pentru a trece aceasta lege care va duce, in esenta, la scaderea cheltuielilor la intretinere. Evident, ei nu vor putea vota legea de unii singuri, iar din banca opozitiei nu vor putea vota niciun fel de lege. Este, totusi, o incercare legitima a candidatilor de a propune ceva. Fara un asemenea clu de campanie, afisele initiale ale ARD in fata blocului meu spuneau: “Sunt Cutare. Intru in lupta!”. Asa, si?

Vizavi, pe partea PSD-ista a strazii, USL propune o simpa lista de nume, cu Dan Voiculescu scris putin mai mare decat ceilalti. Mesajul electoral vine dupa alegeri, iar strategia politica mai bine n-o spui, daca tot nu ti-o cere nimeni, decat s-o spui si sa minti.

O campanie electorala a debusolarii si a lipsei de orizont. Politicienii romani oficializeaza falimentul ideologiilor politice la Bucuresti si al unei clase politice construite pe spaga, autoritarism si coruptie. In acest moment, privind oferta electorala, este clar ca nu exista niciun pol interesat in modernizarea Romaniei si care sa promoveze curatirea ei morala, economica si culturala. Singurele sperante le mai putem lega doar de o Uniune Europeana care sa se manifeste mai activ si mai agresiv in colaborarea ei cu gruparile politice retardate de la Bucuresti si din alte tari esuate.

De ce nu vrea Ponta reorganizarea teritoriului?

Proaspat “ejaculat” de la conducerea PSD Bucuresti, dupa cum singur a declarat, Mariean Vanghelie a facut o serie de dezvaluiri despre jocurile care se fac in aceste momente in PSD. El a explicat de ce Vicor Ponta, seful partidului si, mai nou, seful filialei PSD Bucuresti se opune planului de reorganizare teritoriala a Romaniei si care este strategia partidului privind anuntata modificare a Constitutiei.

Conform sursei (aproape) citate, Ponta l-a indepartat pe Vanghelie atunci cand un lingvist i-a explicat ca “filiala” B trebuie condusa de cineva care are o relatie filiala cu Ion Iliescu. Astfel, conform regulilor de succesiune din PSD, desi Vanghelie i-a organizat Bunicutei mai multe petreceri aniversare, la care Ponta nici macar nu a venit, totusi acesta din urma este mostenitorul de drept al Liderului Maxim, calitate mostenita pe “filiera” Nastase, care l-a crescut la sanul sau si al partidului.

Mai mult, Vanghelie a deconspirat si de ce Ponta se opune reorganizarii Romaniei in opt judete. Conform acestuia, Ponta se simtea tratat de sus de catre ceilalti sefi de partide din Romania si a decis sa isi consolideze pozitia, fiind sef atat peste partid, cat si peste fiecare filiala in parte. Bucurestiul a fost prima organizatie in care s-a autonumit ca sef. Va urma Gorjul, unde are deja o pozitie neoficiala, Oltul, unde a decapitat deja filiala, Iasi, Timisoara si Sibiu. In final, Ponta va fi de 43 de ori sef in PSD, ceea ce il va transforma intr-unul dintre cei mai sefi sefi din Romania.

Cat priveste Constitutia, Ponta pregateste propriul proiect de transformare a Parlamentului intr-unul cu patru camere. Astfel, acestea ar urma sa fie impartite pe partide, cate o camera pentru PSD, PDL, PNL si UDMR. Cat priveste independentii, minoritatile si UNPR, acestia vor fi distribuiti in noul Parlament Tetracameral in mod egal in baie si in bucatarie.

Desi zvonurile spun ca Victor Ponta intentioneaza sa conduca chiar el noua camera PSD din Parlamentul Tetracameral, Mircea Geoana a zis ca tot el va fi presedinte. Actualul presedinte al Senatului a continuat insa si a spus ca, dupa parerea sa si a doamnei Geoana, el este, inca, de drept, si presedintele Romaniei, fiindca de trei ani tot numara voturile de la prezidentiale si nu intelege daca a pierdut sau a castigat.

Cacealma lui Crin la masa lui Marko

Nicu Ilie

Nici nu semnase actul constitutiv al USL când Crin Antonescu a început sa-l curteze pe presedintele demisionar al UDMR pentru a parasi guvernul si a veni într-o constructie politica prin care… Ar urma sa se întâmple ceva minunat, dar înca nu se stie ce.
Oricum, nimic ofertant pentru unguri. În primul rând, caderea guvernului Boc ar duce, cel mai probabil, la anticipate. Erodat de guvernare si cu actualul prag electoral, UDMR risca sa ramâna în afara viitorului Parlament. În schimb, democratii promit, chiar pentru saptamâna viitoare, un protocol al guvernarii care sa reuneasca (fara personalitate juridica) PDL, UNPR, UDMR si minoritatile. Cheia protocolului: o lege privind minoritatile.
Pe plan secund, dar deloc de neglijat, din protocol va face parte si o noua lege electorala prin care pragul electoral va fi coborât la 3%. Este pentru UDMR garantia ca va intra în viitorul Parlament si este, deopotriva, sansa UNPR de a o face.
Oferta PDL cu o lege a minoritatilor nici nu era necesara. Este doar o asigurare suplimentara pentru perioada grea care va urma în Parlament cu Legea electorala si Constitutia. Cert e ca UDMR, chiar sa vrea sa schimbe taberele, nu o poate face, nu în acest moment.
Chiar si în cazul unor alegeri la termen, daca actualele trenduri se mentin, maghiarii nu îsi pot gasi locul lânga USL. Pentru ca pur si simplu nu mai e loc. Daca, asa cum arata sondajele, USL câstiga clar alegerile, lupta pentru posturi într-un viitor guvern si administratie va fi acerba între PNL-isti si PSD-isti. Unde sa-i mai pui si pe unguri, daca voturile lor nici nu vor fi necesare? Printr-un episod similar a trecut UDMR în 2008 când, dupa alegeri, si-a exprimat în mod repetat disponibilitatea de a intra la guvern alaturi de PD si PSD. Pur si simplu nu a fost loc. Cele doua partide aveau majoritatea pe cont propriu iar maghiarii au fost trimisi cu forta în opozitie.
Oferta lui Crin pentru unguri, primul gest politic amplu al USL, este de fapt o cacealma, doar un subiect de discutie în talk-show. Calculul politic e clar si a fost rezumat de Kelemen Hunor, principalul candidat la presedintia UDMR: “Suntem o alianta de centru-dreapta si vom fi alaturi de PDL atât la guvernare, cât si în opozitie”.

Curtea Constitutionala, o criza politica la pachet

Din punct de vedere constitutional, aproape toti romanii, inclusiv politicienii si judecatorii, suntem declarati analfabeti. Acesta este pe scurt mesajul transmis de existenta unei Curti Constitutionale. Altfel formulat: avem o Constitutie, un text de lege sfant ca Biblia pentru o natiune. Dar ea trebuie citita, ca Torra, numai de catre cei care pot decide prin interpretare ce scrie si ce nu scrie in ea.
Curtea Constitutionala nu este o inventie romaneasca. Toate statele au asemenea instante supreme care isi pot da cu parerea asupra Constitutiei. In America Amendamentele sunt asemenea surse de drept constitutional stabilite in instanta, in procese contra textului suprem. Curti constitutionale gasim si in statele germane, cu aceeasi mentiune ca membrii sunt juristi de cariera, promovati prin mecanisme profesionale, nu pe suport politic. In Austria, organismul similar este o institutie ceu 80 de functionari, dintre care doar unul este politician.
Nici macar asta nu au inventat romanii: CC controlata politic. De fapt sistemul romanesc este un import nefericit, sinmplificat si mai nefericit, al modelului din Franta. Nefericit pentru ca pune prea mare accent pe numirea politica. In fapt toti membrii sunt numiti politic de catre cele doua camere ale Parlamentului si Presedinte, pe o durata de noua ani, deci dubla fata de un mandat legislativ. Membrii sunt desemnati in cascada, cate trei la trei ani. Rezultatnta este ca peste 6 ani in CC majoritatea o vor avea judecatorii numiti de puterea de azi, desi majoritatea politica se va fi schimbat pana atunci. La fel, pana la anul trecut majoritatea o aveau judecatorii numiti in urma cu 6 ani, de catre PSD care, desi a pierdut puterea inca din 2004, a controlat CC pana in 2010. CC devine astfel un Parlament rezidual in care sunt reprezentate pana la 9 ani partide iesite din jocul puterii. Aceasta este o criza politica “la pachet” intrucat CC se manifesta, in practica, dincolo de prevederea teoretica a independentei politice a judecatorilor, ca o obstructie permanenta a deciziei parlamentare daca reflecta o realitate politica desueta, fie un mecanism de validare automata a legilor guvernului daca membrii CC sunt numiti recent.
Problema este ca “interpretii” de la CC nu citesc doar Constitutia, ci si alte surse de drept constitutional, precum sentinte ale tribunalelor internationale, tratate internationale sau legi interne care sunt uneori contradictorii. Asftel ca orice decizie a CC poate fi argumentata cu surse, chiar si deciziile contradictorii pe spete similare sau lipsa de decizie, ca in cazul suspendarii lui Basescu. Constitutia, la randul ei, este alterata fara a trece prin Constituanta sau printr-un referendum iar partidele folosesc Curtea doar ca pe un soldat din razboiul total de pe campul politic.

Tomberonul politic

Am avut azi o revelatie: nu sunt anticomunist. Nu neaparat. Interbelicismul imi repugna in aceeasi masura. Tot ce e vechi, toate desuetudinile, toate ruinile imi repugna.

La cat de inapoiata e tara asta, tot ce e vechi e rau. E vechi e rau. Punct. In politica mai ales, tot ce e vechi e rau. Daca e nou, poate fi bun. Mai trebuie sa si dovedeasca, dar are o sansa.

Ce traditie? Ce valori perene? Astea ne fac sa fim albanezii din Uniunea Europeana.

Pana si sacalii astia care s-au afirmat ca politicieni dupa 90, care ne-au dat o portie de libertate, un simulacru de economie si o democratie deja manipulata, chiar si astia sunt niste vechituri tocmai bune pentru tomberonul istoriei.

E primavara – e timpul tocmai bun pentru o curatenie. Strangeti gunoaiele si vechiturile laolalta – si le dati foc. Asta da – asta era candva o traditie buna a poporului taranist roman.

Nota: Nu suspectati de nazism acest text: a se arde numai in efigie.

Uninominalul, primul pas spre Anticipate

Au zapacit chestia asta cu uninominalul de nu mai intelege nimeni nimic din el, nici cine castiga, nici ce. Sondajele sa fac si ele la deruta: nu pe colegii, nu pe candidati reali, pe partide, si doar in 2-3 judete, ca si cum ai testa care sistem de telefomie mobila e mai performant: amestecand cunoscatori si diletanti, incurcand servicii si companii, intreband pe cine nimeresti, consumator sau nu. Asta a fost introducerea.

Cuprins: Cu un continut atat de zapacit, cum e formula de vot, si modalitati de predictie atat de zabauge, cum sunt actualele sondaje de opinie (care pur si simplu nu tin cont de mecenismele votului uninominal) rezulta cu certitudine ca nici in urmatorii ani nu vom avea o majoritate parlamentara si ca ne pasc niste anticipate. Si ca tot o alta Revolutie ar fi mai buna.

Chestii de mate simple: daca nici PRM nu mai intra si nici PNG nu pupa Parlament, in noul Legislativ ar exista doua blaturi mari (PDL si PSD), o bezea (PNL) si prea putina margarina care sa lege intregul amestec. Masa de manevra, dupa redistribuirea voturilor, ar ramane doar UDMR in ambele camere, plus grupusculul format din reprezentantii minoritatilor si independenti. Pe scurt: nici PDL, nici PSD nu vor putea face un guvern bazandu-se numai pe proprii parlamentari si pe cei ai UDMR, minoritatilor si independenti. Raman ca variante de start: concubinajele cu PNL. Ori, Tariceanu nu poate participa la nicio platforma politica cat de cat logica alaturi de PSD. Singurul lucru care i-ar putea aduce impreuna ar fi ura fata de Basescu. Pana si alianta DA s-a bazat pe lucruri mai solide si o oarecare asemanare programatica, nu doar pe detestarea lui Iliescu si a lui Nastase. Un guvern PSD+PNL poate avea ca singur obiectiv strategic ofticarea, izolarea, denigrarea lui Base. In rest: niciun punt de convergenta in strategia pensiilor, cea sindicala, cea relativa la integrarea europeana, cote de impozitare, prudenta economica si sociala. In toate aceste chestiuni cele doua partide au avut mereu convingeri contrare.

E drept ca ele au si oarecari puncte de convergenta: o clica economico-politica ce finanteaza ambele grupari. Dar tara nu are nevoie de un guvern pentru Rompetrol si nici macar nu poate fi condusa asa. Scandalurile ar fi mult mai numeroase, remanierele saptamanale si avertismentele de la Bruxelles zilnice.

O alianta PDL-PNL este si mai improbabila. Injumatatit la nivelul cadrelor de plecarea gruparii Stolojan, PNL are o ura atavica fata de fostul aliat si nu ar putea fi un partener pentru acesta decat daca intreaga grupare Tariceanu este alungata de la carma partidului. Nu e nici timpul, nici locul, si nici momentul. Incheind guvernarea cu un plus electoral fata de 2004, Tariceanu e pe cai mari. Cum ar fi posibil sa se detroneze singur?

PDL are o combinatorica extrem de limitata. “Ei cu ei, noi cu voi” este strategia totul sau nimic a acestui partid in aceste alegeri. Condamnad intreaga clasa politica, distantandu-se de aceasta si sustinand eforturile procuraturii de a aduce in instanta politicienii corupti, PDL s-a scos singur din jocul politic si si-a inchis majoritatea colaborarilor posibile. O reconstructie a acestora cere timp. Timp nu exista.

Strategia PDL a avut in vedere obtinerea majoritatii simple in parlament direct din votul la urne. Un obiectiv prea ambitios, cu siguranta, dar spre care au fost impinsi de victoria zdrobitoare din referendumul contra lui Basescu, in care partidul democrat s-a implicat de partea presedintelui. Un alt impuls antisistem a fost dat de rezultatele alegerilor pentru parlamentul european, unde PD, pe de o parte, PLD, pe de alta parte, au scos rezultate excelente.

Eroziunea politica a fost insa rapida. Confruntat pe de o parte cu lipsa de cadre proprii care sa acopere atat nevoia de personal politic la nivel local (primari, consilieri, presedinti de consilii judetene), cat si la nivel european (europarlamentari), PDL s-a trezit in aceste alegeri cu o rezerva prea mica de oameni de calitate si cu notorietate si a propus in unele colegii candidati care n-ar castiga nici in fata lui Adrian Copilul Minune. Au facut si o politica de transferuri inceputa cam tarziu, care le-a adus unele nume mari (Ionut Popescu), dar si multi traseisti, ceea ce a facut sa se mai estompeze din aura de renovatori ai sistemului si i-a facut sa semene cu celelalte partide. Bref: PDL plateste tribut faptului ca acum 4 ani era un partid de 10% si, in fata unui electorat care era dispus sa ii acorde 50-60% in vot direct, a avut prea putini oameni sa acopere nisa sa de viata politica. O nisa din care nu prea mai poate sa iasa, cel putin pentru moment.

Un guvern compozit si dereglat inca din formare, compus prin coabitarea unor inamici politici, urmat de scandaluri, remanieri, alte guverne si, in cele din urma, niste Anticipate. Este scenariul cel mai plauzibil care reiese din actualele sondaje de opinie. Este drept, niste sondaje extrem de proaste.

Presa, prostituata de pe genunchii oligarhilor

Ion Iliescu a devenit un publicist onorabil, pe blogul sau. Oricat de odios mi s-ar parea batranul stalinist ca personaj politic, oricat de perimat e modul sau de gandire, el e un ziarist de opinie de incomparabil mai mult bun simt decat majoritatea celor care castiga un ban din asta. El scrie ce crede, nu ce e platit sa creada.

Tirajele ziarelor reflecta, spun eu, cu cea mai mare fidelitate prostitutia la care s-a dedat presa informativa. Dezinformarile si atacurile la persoana sunt ostentative, valoarea informativa, prin viciere, e zero, iar singurele stiri necompromise politic sunt cele despre sex si paparazzo.

Dupa 90, ziarele inregistrau tiraje de cateva milioane de copii. Astazi sunt cotidiene cu nume importante care nu trec de zece mii tiraj. Ce ofera ele?

Nimic profesionist – unu la mana. Stirile sunt de neinteles, fara un background care sa le explice si sa le puna in context. Mai mult de jumatate din articole (includ si saptamanalele sau mensualele in discutie) sunt articole Medifax cu un titlu schimbat si semnate de un redactor al publicatiei, ca si cum ar fi ale lui. Incalcarea drepturilor de autor, y compris, se datoreaza completei incapacitati a redactorului de a-si produce propriile stiri. Toti prostanacii care n-au devenit sefi de partide au ajuns ziaristi.

Doi la mana: opinii comandate de patronii publicatiilor. E uimitor cum ziaristi care trec de la un trust la altul isi schimba peste noapte punctul de vedere.

Sa nu-l ataci, in publicatia pentru care lucrezi, pe patronul care o finanteaza, mi se pare si mie (care accept unele compromisuri care nu te altereaza) un lucru de bun simt. Desi si asta este, in fond, o incalcare a deontologiei. Mai ales cand interesele acelui patron sunt proteice si el are, practic, legatura cu orice. Dar sa fii liberal cand lucrezi pentru Patriciu si pesedist cand lucrezi pentru Voiculescu, pentru asta exista un singur cuvant: lichelism.

Trei la mana – isterie. Cu o legitimatie de presa in buzunar, mica lichea, inglodata in datorii la banci, frecata la icre toata ziua buna ziua de patronul de presa pe care il slujeste, devine deodata zmeu atunci cand simte ca are mana libera. Asta mai era cum era inainte ca agresivitatea sa devina moda zilei. Insa in epoca post-Gheorghe (Andrei Gheorghe), mitomania cumintica a reporterilor care inventau din pat oameni interesanti despre care merita sa citesti a devenit o isterie colectiva care se autoalimenteaza si este finantata cu buna stiinta de publicatii. “Informatiile pe surse”, banalele sifonari cu care ne obisnuisera deja securistii, s-au intalnit cu hartuirea, colportarea si minciuna in stare pura – altfel spus false stiri, anchete cu final comandat, interviuri gen interogatoriu, zvonoteca, informatii cu un continut de calomnie de peste 50%.

Mai aveam cuvinte care se cer folosite intr-o descriere a presei informative de azi. Intre ele, la loc de frunte, vulgaritatea. Mai aveam si descrieri de mecanisme: tot felul de santajuri. Mai aveam si simptomatologie, si diagnostic. Articolul ar deveni, insa, prea lung. Tin restul pentru o eventuala publicare in… presa scrisa, cea de hartie vreau sa spun.

Se spune ca nu mai sunt cititori. Ca scoala produce din ce in ce mai putin alfabetizati. Ca teveul a luat frisca stirilor. Ca radioul si-a taiat si el o felie. Publicatii de hartie insa se vand si se citesc. Sunt cateva mii de titluri in catalogul presei. Tot felul de nise isi gasesc galantar. Presa de informatii a cazut insa pe mana ei. In momentul in care cititorul e tratat drept prostul casei si i se baga pe gat tot soiul de smenuri, atacuri platite si publicitati netransparente, sa-i ceri sa scoata bani din buzunar pentru asta e mult prea mult. Poate inghiti asa ceva pe gratis, de la tv. Cum sa-i mai ceri si bani?

Si cum sa te superi pe el, pe cititor, cand vezi ca singurele ziare pentru care mai da un ban sunt cele de cancan? Acolo, cel putin, stii din start ca se traieste din zvon si barfa, dar stii si ca atunci cand Alina Plugaru apare goala in poze e chiar goala.

Site dedicat alegerilor parlamentare 2008

regionis.info a lansat un subdomeniu dedicat alegerilor parlamentare uninominale 2008. Acesta va cuprinde liste de candidati, descrierea colegiilor uninominale, repartizarea lor pe strazi si circumscriptii, sondaje de opinie si prognoze, precum si listele de candidati ale partidelor sau linkuri catre siteuri si bloguri de campanie ale candidatilor. Siteul poate fi accesat la adresa uninominal.regionis.info

Ghimpele de Bihor, titlurile saptamanii

Roba de cititor ::: Dupa mai bine de zece ani de lupta acerba pentru acapararea pietei consumatorilor de bauturi racoritoare, brandul Frutti-Fresh a castigat definitiv razboiul impotriva colosului mondial Coca-Cola

» Caracatita Micula a rapus titanul Coca-Cola

Un deceniu de lupte de culise, tactici financiare si politici smecheresti de preturi, promotii discount-uri. La care se adauga o intreaga pleiada de tertipuri comerciale, elaborate si puse in practica de o armata de oameni. Toate menite sa impuna in memoria colectiva a consumatorilor de gen intaietatea produsele firmelor European Drinks, proprietatea fratilor Ioan si Viorel Micula, in fata oricarei concurente. In linii foarte mari, pentru cei carora comertul si vanzarile nu le sunt la indemana decat ca doua cuvinte din vocabularul Limbii Romane, cam asta a insemnat razboiul declansat de celebrii frati impotriva magnatilor bauturilor racoritoare care s-au pornit sa-i imparta pe romani in doua tabere de bautori: pro Coca-Cola si impatimitii de Pepsi Cola. Acum, s-a tras linia de socoteala. Coca-Cola inchide fabrica de la Sacadat si pleaca fruntea in fata Miculestilor.

Editorial :::

» Teoria conspiratiei

Teoriile conspirationiste sunt la mare moda. Masonii, Grupul Bilderberg, atentatele de la 11 septembrie… cate si mai cate cosmaruri, a caror imagine tine strict de perspectiva din care le privesti, ne tulbura existentele, facandu-ne sa ne simtim ca niste marionete, jucate pe degete de mai-marii lumii in care traim.

Saptamanareala :::

» Sarle e ca(C)a…rp

Liberalii i-au aplicat secretarului Consiliului Judetean Bihor, Aurel Demian, acelasi tratament la care a fost supus si Ionel Vila, secretarul Consiliului Local Oradea, scos din biroul sau pentru a-i face loc viceprimarului Gheorghe Carp.

Saptamanareala :::

» Spital avem, medici lipsesc

Saptamanareala :::

» Rasfatatul primariei

Saptamanareala :::

» Ce ti-e Kiss, ce ti-e Bolo

Saptamanareala :::

» Si-a luat revansa

Saptamanareala :::

» Tomberoteca publica

Saptamanareala :::

» Noi vrem pamant!, au spus copacii

Politica e curba ::: Nu s-a saturat de Parlament

» Deputatul aerian Adrian Merka, credincios etniei, dar fidel Tarom-ului

Desi activitatea parlamentarului Adrian Miroslav Merka nu s-a prea resimtit in Bihor, acesta pare sa nu se fi saturat de postul caldut de deputat in plenul legislativ al tarii, motiv pentru care intentioneaza sa candideze pentru un nou mandat.

Politica e curba :::

» Triumful parcurilor. Auto si industriale

Conform penultimelor statistici, Oradea e oras codas la suprafata de verdeata pe cap de locuitor. Ceea ce nu-i de mirare cata vreme a fost condus ba de galbeneata liberala, ba de portocaleala democrata. In schimb, stam excelent la capitolul benzinarii, mall-uri si hypermarket-uri pe cap de oradean. Insa pentru acestea s-au sapat si betonat sute de hetare de pajisti dinspre Aeroport, Santion si Sanmartin, in timp ce haldele de slam ale Aluminei sau de cenusa si zgura ale CET-ului I raman nefolosite, sfidand principiul de dezvoltare durabila, atat de mult trambitat de verzii Agentiei pentru Protectia Mediului. Continue reading Ghimpele de Bihor, titlurile saptamanii

Politica de balanta a ajuns in cumpana

Era un vechi slogan al liberalilor in perioada interbelica, acela ca ei, ca partid, si Romania, ca tara, trebuie sa faca o politica de balanta, sa alterneze cand de o parte, cand de cealalta, pentru a-si atinge obiectivele. Suntem mult prea mici, spunea lozinca, pentru a decide prin noi insine o problema europeana. Mult mai potrivit este sa gasim punctul de echilibru si, dupa ce marile puteri s-au pozitionat de o parte sau de alta ca in talgerele unei balante, noi sa aderam la cea care ne convine. Asta abia atunci cand echilibrul va fi atat de fin incat prezenta noastra va conta si va fi cea care va inclina balanta de o parte sau de alta.

Un exemplu al acestei “politici de balanta” sau al “jocului bizantin”, cum a mai fost numita, este si aderarea noastra la NATO, obtinuta intr-un moment in care Statele Unite, pe de o parte, si marii sai aliati europeni, pe de alta parte, se blocasera reciproc in problema Iraqului iar punctul de vedere al romanilor si balticilor, acelasi ca al americanilor, a facut ca punctul de vedere al SUA sa para justificat si necesar.

O asemenea politica de balanta credeam ca vrea sa faca, aproape explicit, si PNL. In timp ce Tariceanu pare sa se fi apropiat de Iliescu mai mult decat a reusit Geoana sa o faca, Orban anunta ca nu digera prea usor alianta PNL-PSD care se intrevede.

Pedepsirea lui Orban m-a adus insa cu picioarele pe pamant. In loc de o balanta, care presupune un joc de finete, m-am trezit martor la o cumpana, un boloboc din ala de tamplari, in care intreg partidul se inclina dupa cum se inclina lucrurile in afara sa, in cautarea unui iluzoriu echilibru pe care, in mod real, nu il poate obtine: din motive logice, nici alaturi de socialisti, si, din motive evidente, nici alaturi de crestin-democrati.

Tariceanu a facut, pana acum, o echilibristica admirabila. Ca joc in sine, daca am fi la circ. Profitand de intoleranta apa-ulei dintre PD si PSD, Tariceanu a condus guvernul asa cum a vrut. Si, constient ca e ultima sansa a partidului pe care il conduce.

Alegerile locale sunt un prim semn bun pentru dreapta al acestei echilibristici fara precedent, in care Guvernul tine ani in sir cu doar 16%. La locale, PNL a scos scoruri de vis. Dar nici acest vis nu va dura vesnic si PNL va trebui, mai curand sau mai tarziu, sa intre in sluj la PSD.

Cam gata cu politica de balanta. Daca PNL nu poate (si evident ca nu poate) castiga la parlamentare locul 1 in fata PDL si al aliantei PSD-PC, partidul liberal schimba politica balantei cu cea a bolobocului si toata organizatia sa de conducere alearga dupa o mult prea mica bula de aer.