Tag Archives: oameni

Romania – evenimentele anului in 2011

O analiza economico-sociala

Un numar de evenimente care numai rareori au tinut prima pagina a ziarelor si au determinat vii dezbateri tv vor influenta anii ce urmeaza si le transforma in cele mai importante din acest an. O lista a acestora, intr-o ordine ce tine de alegerea personanala si propria capacitate de a le estima impactul, este urmatoarea:

1. Romanii au primit drept de munca intr-un numar de tari europene si, in primul rand in Germania. Evenimentul a avut loc la sfarsitul anului 2011, dupa ce in cursul anului avusesera loc si alte evenimente pe piata muncii din Uniunea Europeana, unele dintre ele cu impact negativ. Aici trebuie mentionate restrangerea dreptului de munca pentru straini in Spania si “falimentul” Greciei care face aceasta tara mai putin atractiva pentru forta de munca din Romania. Munca in strainatate este una din principalele cai de dezvoltare a Romaniei, “capsunarii” trimetind anual in tara procente intregi din PIB. Dincolo de valoarea directa, munca in strainatate ajuta Romania sa tina sub control problema somajului si, pe de alta parte, se constituie in factorul de modernizare a Romaniei cu cel mai mare impact social: peste hotare muncesc predominant oameni saraci, proveniti din Romania profunda, neinformata si conservatoare, care se intorc cu mentalitati schimbate si cu puncte de vedere influentate de gandirea europeana.

2. Angajamentele europene ale Romaniei in acordul de limitare a deficitului public. Realizat la initiativa Germaniei si Frantei, acordul este unul deosebit de important la nivelul statelor UE care isi vor reduce astfel politicianismul si vor trece spre o dezvoltare organica, sustenabila si in raport cu nevoi obiective. Totodata masura este una de centralizare in UE, spre realizarea unui statut de Statele Unite ale Europei. Situarea Romaniei in acord inseamna o schimbare de vector in politica internationala, centrata in ultimii ani pe relatia cu Washingtonul, iar reorientarea spre Berlin era alegerea logica si necesara, fundamentata pe nevoile economice ale Romaniei si pe capacitatea Germaniei de a genera bunastare regionala. Consolidarea monedei europene, principalul etalon de plati in Romania chiar inaintea indeplinirii criteriilor de convergenta (contractele se negociaza de regula in Euro) vine la pachet cu toate acestea. Din pacate, angajamentul Romaniei nu este inca definitiv, el urmand a fi sanctionat legislativ in 2012, iar politicienii au anuntat deja puncte de vedere discordante.

3. Acordurile cu FMI. Finalizarea acordurilor de asistenta economica cu Fondul Monetar in anii precedenti, precum si pachetul de masuri economice care le-au insotit, au asigurat si asigura inca o pozitie solida Romaniei pe plan financiar. Masurile de reducere a deficitului public, precum si reducerea, prin efect indirect, a deficitului pe balanta comerciala, duc spre o economie reala insanatosita, capabila sa produca in conditii de randament, sa asigure portii mai mari din cererea interna si sa capete o competitivitate la export (inca de plan doi, ca subcontractori pentru operatiuni industriale desfasurate in Germania, Cehia si Franta).

4. Retragerea din Romania a unor companii globale. Nokia si Tnuva, cu mii de angajati si procente de PIB contributie in economia Romaniei au parasit tara in 2011, aducand un prejudiciu direct economiei romanesti, prin pierderea unor cote de activitate economica, si indirect, prin impactul unor asemenea stiri asupra dificultatii de a atrage noi investitii straine. Ambele companii au parasit tara din cauza unor dificultati interne in realizarea competitivitatii. Nokia a pierdut intr-un singur an statutul de lider in telefonia mobila, toate tehnologiile sale devenind invechite dupa ce a fost lansat iPhone si telefoanele cu software complex. Israelienii de la Tnuva nu au reusit sa se impuna pe piata interna de lactate, dupa ce au facut o investitie cofinantata cu fonduri europene. Segmentul laptelui de lux este o provocare economica nerealista intr-o tara cu producatori naturali de lactate, iar marcile si strategiile de marketing ale Tnuva au fost greoaie si neprietenoase. Alte investitii straine au fost retrase sau relocate in tarile din jur, dovedind ca mixul salarii+taxe trebuie ajustat in scurt timp pentru ca economia reala sa castige in competitivitate. Realitatea este ca Guvernul a reusit sa fiscalizeze o mica parte a activitatii economice din Romania si, pentru a compensa, suprataxeaza companiile care platesc taxele in mod real. Si, daca nivelul general de impozitare este sub cel din tarile apusene, el este totusi peste cel al unor tari vecine. Asta ne face neatractivi pe termen mediu si scurt.

5. Respingerea extinderii Schengen. Vestile bune de pe piata legala a muncii in UE sunt partial anulate de neprimirea Romaniei in spatiul Schengen. Desi, tehnic, Schengen se refera la turism, respectiv la posibilitatea de a calatori liber in toate statele care fac parte din acord, impactul sau este foarte mare in ceea ce priveste aspectele legale si juridice din Europa. In fapt, Schengen se refera la posibilitatea muncii la negru si la prioritatea combaterii criminalitatii transfrontaliere. Astfel, Romania, exportator de forta de munca la alb si la negru, precum si un stat care are probleme grave cu coruptia, impunerea si mentinerea legalitatii, este un stat care are putine sanse de a fi primit pe drept in acord si poate spera, cel mult, la unele foavoruri politice.

6. Semnarea acordului Nabucco. Obtinerea suportului politic pentru aductiunea de gaze naturale din Caucaz, prin Romania, catre Austria, Italia si Germania, reprezinta primul pas cu adevarat important pe piata energiei. Diplomatia romaneasca a sustinut proiectul inca din urma cu un deceniu, cand a fost lansata ideea, conducta lovindu-se insa permanent de dificultati de ordin politic, multe dintre ele fiind generate de opozitia Rusiei care doreste un proiect concurent, aflat sub controlul sau. Intrarea Turciei in Nabucco, in vara, a insemnat finalizarea demersurilor politice si intrarea intr-o etapa investitionala a proiectului. Impactul este regional, conducta urmand a diminua controlul Gazprom in Europa, atat asupra economiilor occidentale, consumatoare de hidrocarburi, cat si asupra regiunii Caspice, producatoare de gaze si petrol. Romania isi valorifica depozitele de gaz mostenite din exploatarile de gaz din Transilvania, in deceniile precedente, si isi asigura accesul la resurse internationale pe masura ce propriile sale rezerve se epuizeaza. In prezent, importul din Rusia pentru asigurarea decalajului dintre productia interna si consumul intern, reprezinta o presiune mare asupra balantei comerciale, pretul obtinut fiind unul dintre cele mai mari din Europa.

7. Scutul antiracheta. Incheierea acordului romano-american pentru amplasarea la Deveselu, langa Caracal, a unor elemente ale scutului NATO antiracheta ar fi fost, intr-un an mai putin dominat de turburente economice globale, evenimentul cel mai important. El reprezinta definitivarea eforturilor Romaniei de a obtine garantii militare.

8. Intarzierea programului de autostrazi. Autostrazile reprezinta in ultimii ani cel mai mare proiect civil in care este implicata Romania, dar guvernele sunt complet nepregatite sa realizeze controlul si sa directioneze managementul pentru un proiect atat de mare. Inaugurarea noilor drumuri pe fasii, constructia unor “semi-autostrazi” si eternele renegocieri de contracte, fac ca termenele sa fie permanent amanate iar obtinerea functionalitatii programate sa nu poata fi atinsa. Calitatea transporturilor este esenta dezvoltarii economice, iar Romania are cai ferate si sosele invechite, consumatoare de timp si carburant. Libera circulatie a marfurilor si subansamblelor este astfel grevata, costurile de productie mai mari, iar randamentul economic mult mai mic. Transporturile sunt atat de proaste in Romania incat este afectata insasi scalabilitatea productiei, respectiv capacitatea industriala de crestere a cantitatilor pana la niveluri la care productia sa fie cu adevarat rentabila.

9. Integrarea in circuite culturale europene. Succesul de public al unor festivaluri precum George Enescu sau TIFF, precum si participarea internationala semnificativa la asemenea evenimente, sunt semnale ca Romania a facut primii pasi catre iesirea din autismul si autarhia in care national-comunismul impinsese cultura romana. Bariera lingvistica se mentine, iar primele care profita sunt artele care folosesc in principal alte forme de limbaj (vizual sau muzical), incepand cu cinematografia, continuand cu artele plastice si muzica. In plastica, exista grupuri de artisti romani care au reusit sa obtina cote de piata semnificative in strainatate, fiind inca necunoscuti in Romania, unde veleitarismul si fuga dupa sinecure si stipendii sunt inca dominante. In muzica, pe langa succesul festivalului Enescu mai trebuie mentionate si evolutiile din muzica pop, cu artisti precum Inna, Edward Maya sau Alexandra Stan care au obtinut importante succese internationale.

10. Poluarea in mass media. Reducerea drastica a bugetelor de publicitate, dupa cresterea exploziva din 2007-2008, a dus la disparitia unor numeroase publicatii si la decaderea presei scrise. Pentru multe dintre publicatiile ramase, indiferent de canalul folosit (tv, print, internet, radio), supravietuirea s-a facut prin legarea de bugete de aservire, cu o scadere dramatica a standardelor deontologice si morale. Lipsa unei normativitati a profesiei (Clubul Roman de Presa practic s-a dizolvat) si starea proasta a legislatiei civile din Romania, au dus la o tabloidizare masiva, la o comunicare publica rebarbativa si isterica. Astfel, mass media “de public”, finantata prin cumparare directa, se indreapta spre utilizarea exclusiva a fotografiilor cu continut sexual sau insultator, in timp ce mass media “de buget”, unde finantarea se face prin publicitate si subventii, se dedica publicitatii mascate si amestecului indecidabil de informatie si influenta politica sau economica netransparenta. Cazurile limita sunt ziarele si emisiunile de paparazzo, precum si ascensiunea OTV, televiziune in jurul careia s-a format un partid cotat cu oarecari sanse in alegeri si care impresioneaza prin diletantism, ignoranta si abordari suburbane ale unor teme si subiecte majore.

Mentiune:  Catastrofa de la bac. Promovabilitatea sub 30%  la examenul de bacalaureat poate fi si ea citita ca un semn de intyrare in normalitate, date fiind conditiile foarte proste in care s-a desfasurat invatamantul in ultimele decenii. Degradarea era foarte evidenta din testarile europene in care invatamantul romanesc obtinea cele mai proaste medii din Uniunea Europeana. Dar sistemul intern dadea aparenta bunei functionari, cu zeci de mii de absolventi de facultate in fiecare an. Scurt-circuitul de la bacalaureatul din 2011 ar putea fi un semnal pozitiv numai daca va duce la modificari radicale, ce ar putea insanatosi intregul sistem. O mini-reforma a fost efectuata in acest sens, dar pasii sunt mici si exista suspiciunea ca o schimbare politica la conducerea ministerului ar duce si la abandonarea acestor politici si la reinstaurarea mediocritatii automultumitoare.

Panoul de onoare: Mugur Isarescu

Cel mai cool român e Mugur, colegul meu de la mai multe joburi. Pardon (si el e cool, dar nici chiar asa), prietenul lui de la BNR, Mugur Istode. Suze, iar i-am scris numele gresit: Mugur Isarescu. Asta e! Mai citim o data si validam: raspuns final: Mugur Isarescu. (Ma încurca si ma intimideaza formatele astea rigide, ale comunistilor, în care trebuie sa lauzi fara sa zâmbesti, cu dintii strânsi, ca si cum ai înjura). Reiau.
Cu stima si mândrie anuntam ca colectivul nostru de oameni ai muncii, ai bugetului si ai spagii, care îndeobste se numeste România…
Nici acum nu e bine, cu un asemenea început nu pot sa laud pe nimeni.
Retineti numai ca Isarescu e cel mai tatic. El tine împrumuturile sub talpa, bugetul pe umeri, FMI-ul în brate si guvernul în cârca.
Asta e maximum de lauda ce pot eu, pentru un om ce merita maximum de lauda… (N.I.)

Inflatia ca nano-revolutie


Poti face revolutie cu oameni in strada, cele mai spectaculoase revolutii asa sunt. Cu raniti, cu eroi si martiri. Sau poti face revolutii cu tipografia de bani. Aceste revolutii nu sunt spectaculoase, abia daca fac cateva titluri in publicatiile specializate, dar sunt cele mai numeroase.
Inflatia intr-o economie este definita ca exces de moneda fata de bunurile a caror tranzactie trebuie sa o mijloceasca. Are curbe, din punct de vedere economic, are proceduri, are mecanisme, are diagnoze si prognoze.
Interesanta cu adevarat este doar din punct de vedere social.
In mod normal, “pe economic”, este considerata un viciu al monedei, un defect structural care intervine in circulatia marfurilor pe niste disfunctionalitati ale pietei, pe incapacitatea de prognoza a acorilor economici sau pe nevoia guvernelor de a crea si finanta deficite. Indeobste statul, care este actorul economic care emite moneda, este creditat cu controlul inflatiei si deflatiei, lucru nu intotdeauna adevarat.
Ca mecanism, intr-o explicatie “pop”, inflatia functioneaza astfel (caz limita, cu titlu de exemplu): o economie produce 100 de bunuri cu valoarea “naturala” de 1000 de monede si mai tranzactioneaza capitaluri (imobiliare) in valoare naturala de 500 de monede. Pe piata ar trebui sa existe 1500 de monede prin care sa se efectueze toate tranzactiile. Numai ca la aceste valori, de unu la unu, nu se fac tranzactii, toti proprietarii de bunuri/imobile avand tendinta de a-si supraevalua proprietateatea si de a cere 2 monede pentru o valoare unitara naturala. Pe piata apar asadar si 3000 de monede prin care tranzactile se efectuaza la pretul vizat. Avem o inflatie de 100% si fiecare moneda valoreaza asadar doar jumarte din valoarea ei nominala. La acest palier inflatia este strict o chestiune contabila si moneda actioneaza omogen asupra tuturor marfurilor tranzactionabile. In mod real inflatia nu actioneaza omogen. Pe piata reala apar doar 500 de monede noi care actioneaza diferit asupra bunurilor si capitalurilor, facilitandu-le pe cele mai volatile si “devalorizandu-le” pe celelalte, cel emai expuse fiind capitalurile.
Inflatia e un lucru bun intr-o societate. Desi finantistii vorbesc adesea despre moneda in exces ca fiind “moneda rea”, ei sunt constienti ca pe o piata cu un echilibru perfect tranzactiile ar fi sporadice. In actuala criza economica ceea ce nu functioneaza este exact aceasta “suprafinantare” efectuata de state si banci. Fara moneda in exces, economia devine statica, promisiunile de cumparare/dobanzile prea mici sau prea mari, iar circuitul economic si social tinde spre consolidare a valorilor economice si deflatie.
In mod real, desi statele concep “strategii de lupta contra inflatiei”, inflatia este incurajata in mod permanent si se vizeaza doar stabilizarea ei in limite considerate tolerabile din punct de evdere economic si social. Prin inflatie castiga toti actorii economici activi si pierd toti cei statici. Iar activitatea inseamna, atat in filosofia economica, cat si in cea pozitivist-sociala, progres. Inflatia este asadar mecenismul prin care se dez-osifica o societate, sunt penalizate mostenirile si imobilizarile de capital si sunt valorificate si incurajate tehnologiile si tehnicile economice noi, inclusiv clasele si grupurile sociale prin care acestea se produc. Este, strict teoretic, o mini-revolutie sociala, o nano-revolutie indreptata impotriva establishmentului si a tendintelor acestuia de a deveni inert economic si conservator. Cu cat o economie este mai omogena, “mai perfecta”, cu atat aceste efecte sociale se produc mai eficient, eliminand, ca in SUA, necesitatea unor revolutii “catastrofice” in care decontarile economice de valoare sociala sa se produca intr-un stadiu unic si violent.

sursa foto: royalty free arhivafoto.ro

Romania – Hall of Fame

Avem ceva ce s-ar putea numi elita in Romania? Avem ceva ce chiar merge bine, de care suntem mandri, incantati? Avem oameni care, prin forta lor, au reusit sa schimbe in bine lucruri, situatii, mentalitati, la modul in care din 10 oameni intrebati, 9 sa fie de acord ca asa e?

Pornesc cu articolul asta o noua rubrica (tehnic: categorie) prin care incerc, alaturi de cititorii acestui blog, sa identific asemenea oameni. Musai contemporani. Obligatoriu in viata.

Ideea rubricii mi-a fost data de prietena mea care, azi, mi-a povestit entuziasmata cum si-a facut treaba SMURD-ul chemat pentru un om care facuse un atac la metrou la Piata Sudului. Laude lui Raed Arafat. Pana acum, singurul roman capabil de performante incontestabile e un arab. Dar mai caut. Ma ajutati?

“Noi nu suntem tigani!” – umor publicitar

Pe mail am primit un spam promotional care ne indica destul de clar cam ce oameni au pus mana pe net in ulimul timp. Iata spamul pe care l-am primit cu titlul  “Viorel. Cumparam fier vechi si oferim servicii”:

  • Cumparam fier vechi, orice tip de metal. Am crescut preturile pana la maximum.
  • Avem echipe specializate in taieri, demolari si dezmembrari.
  • Putem cumpara metalele dumneavoastra si le putem taia, demonta sau dezmembra de oriunde doriti.
  • Le puteti aduce la centrul nostru sau putem veni noi la dumneavoastra.
  • Lasam tot timpul curatenie la locul de munca.
  • Nu suntem tigani cu carute ci o firma bine organizata cu angajati profesionisti.
  • OFERIM FACTURA FISCALA !!!
  • daca nu aveti metale de vanzare ( fier, tabla, cupru, bronz, aluminiu, alama.. etc ), va putem oferi servicii de demontari, demolari sau orice alte servicii in care aveti nevoie de oameni puternici care sa va duca lucrarea la bun sfarsit in curatenie, ordine, disciplina si intr-un timp scurt.
  • Suntem din BUCURESTI.

Ar fi cazul sa dau si numarul de telefon al musculosului, dar mi-e ca-l fac de ras.

Pariul meu: viitorul presedinte este…

Cristian Boureanu. Acum e limpede, Basescu e foarte aproape de victorie, oricat ne-ar aburi sondajele de opinie cu cifre scoase din joben. Oricat ar fi de calomniat in televiziuni si ziare, in reclamele de pe internet.

In primul rand pentru ca nu are contracandidati. In afara de Oprescu, care e ceva mai luminat, restul sunt stifturi. Oracat ar fi de manipulabil publicul din Romania si oricat de mari maestri in ale manipularii ar fi vechii securisti, ei nu au cum sa dea substanta unor oameni care nu o au. Nici Antonescu, nici Geoana, nici Vadim, nici Becali nu sunt oameni de program, ci demagogi promovati contextual. Chiar Oprescu, la randul lui, nu e decat o clona a lui Basescu. Si, oricat ar fi de obisnuiti romanii cu chinezismele, de asta data n-or sa cumpere Abbidasul propus.

Chiar si in presa de stanga a fost sesizata lipsa oricaror programe politice la contracandidatii lui Basescu. Un ideolog al zonei pesede, cum e Alfred Bulai, anti-basescian total, a publicat in Cultura o ampla analiza a fiecaruia dintre candidatii cu sanse si a lipsei complete de program si viziune de care acestia dau dovada. Alti analisti si bloggeri de politica remarca si ei, fie de la stanga, fie de la dreapta, lipsa, in cele din urma, de creier. Cum sa vii in Romania lui 2009 si sa nu te angajezi la nimic, dar sa ceri romanilor sa te aleaga presedinte? Altadata nici macar candidati exotici ca Mudava nu isi permiteau acest lucru. Mudava cel putin promitea ca va incarca intregul popor cu bioenergie…

Sa vedem principalele topicuri din dorinta romanilor si modul cum raspund la ele candidatii:

  1. reforma in justitie. Singurul candidat care a luat atitudine impotriva dezastrului din justitie este Traiana Basescu. Ceilalti, in frunte cu Geoana si Antonescu, s-au dovedit a fi protectorii actualului CSM care gestioneaza cel mai putred sistem al Romaniei.
  2. anticoruptia. Basescu a facut un DNA insuficient de eficient, dar care a mai miscat lucrurile. Pe drept cuvant se poate plange ca intreaga activitate i-a fost sabotata in parlament: imunitati protejate, dosare desecretizate in Parlament (operatiune cum nu se poate mai ilegala), extinderea imunitatii si la fosti demnitari, boicotarea unor legi importante.
  3. programabilitatea economica. Pe romaneste: sa nu se mai schimbe legile economice, taxele si impozitele de zece ori pe an, la fel cu toate celelalte normative, facand imposibil un plan de afaceri multianual coerent si civilizat. Statul impinge astfel firmele la coruptie, munca la negru, evaziune fiscala, nedandu-le sansa de a obtine decat astfel profituri programabile. Programabilitatea economica nu este propusa de niciun candidat.
  4. salarii si pensii mari. Geoana, sustinut de Iliescu, promite cel mai mult la acest capitol. Basescu s-a pronuntat pentru cresterea randamentului muncii, inaintea maririi nivelului de venituri si realizarea acestora numai atunci cand ele sunt sustenabile economic. Adica mai incolo. In principiu, pozitia lui este aceea ca, prin debirocratizare si micsorarea coruptiei s-ar obtine, indirect, o eficientizare din care sa rezulte cresterea partiala a veniturilor populatiei. Pe acelasi subiect, Antonescu si miliardarii care il sustin, promit ca o crestere a puterii de cumparare in Romania este posibila doar prin dezvoltarea mediului de afaceri si o interventie minimala a statului.
  5. Numarul enorm de bugetari si alti intretinuti ai statului. Guvernul Boc a intreprins unele masuri, dar multe dintre ele (pensionari reangajati la stat, cumul de functii etc.) au fost anulate pe cale administrativa, legislativa sau judecatoreasca. Desi partener la guvern pe atunci, PSD-ul lui Geoana s-a opus acestor initiative, iar dupa iesirea de la guvernare s-a dezis de ele. In acelasi timp, guvernul liberal condus de Tariceanu a crescut la cote fara precedent numarul de bugetari si a marit pensiile, sporind povara publica pana dincolo de limita de sustenabilitate.

Pe langa aceste 5 puncte exista numeroase alte idei pe agenda publica. Va las pe dvs sa apreciati modul in care raspunde la ele fiecare dintre candidati:

  • obtinerea unei securitati sociale; protejarea fata de abuzurile autoritatilor, bancilor, angajatorilor etc.
  • o descentralizare reala si acordarea de drepturi si putere comunitatilor locale.
  • realizarea de legi corecte, eficiente si plasate intr-un sistem coerent, lipsit de contradictii. Legi inteligibile.
  • profesionalizarea clasei politice si obtinerea unei moralitati si deontologii a politicianului
  • promovarea de deontologii profesionale, in primul rand in presa, medicina si justitie
  • eficientizarea si profesionalizarea invatamantului, astfel incat acesta sa fie capabil sa produca personal calificat si competent, oameni capabili si decenti
  • realizarea unui sistem politic cat mai corect si care sa nu mai permita blocaje de gravitatea celui actual. Am in vedere reforme parlamentare si constitutionale

In concluzie, pariul meu este ca dupa Basescu, urmatorul presedinte al Romaniei va fi Cristian Boureanu. Asta in 2014. Pe ce ma bazez voi scrie altadata.

Crupierul, omul care face norocul

O mana se roteste usor prin aerul transpirat. Fruntile oamenilor se intorc dupa ea, de parca n-ar fi suficcient s-o urmareasca din privire. Este Mana Norocului… de fapt a crupierului. In numai 10 rotatii de bila, cu complicitatea ruletei, oamenii de la masa vor da lovitura sau, dimpotriva, vor ramane stana de piatra, sa nu vada nimeni cat de mult i-a afectat pierderea. Jocul cu emotiile a inceput si bila alearga spre numarul norocos.

Iosefini ar fi un crupier prost

Clientul a castigat iar dealerul se bucura de parca ar lua bani, nu ar da. “Asa e in meseria asta, spune Albert Toteanu, crupier cu vechi state, trebuie sa-l faci pe client sa se simta bine indiferent daca pierde sau castiga. In fond, vine in casino sa se distreze”.

Asupra calitatilor necesare, toata lumea e de acord. Iosefini ar fi un crupier prost. Meseria nu sta in capacitatea de a amesteca pachetul de carti in moduri nemaivazute, de a arunca bila pe la spate sau de a numara banii in cateva fractiuni de secunda. Toate acestea tin de spectacol. Esenta meseriei e relatia cu clientul, sa glumesti cu glumetii, sa fii taciturn cu sobrii, sa fii simpatic cu toata lumea. “Crupierii sunt oameni banali, spune Peter Taylor de la Casino Palace. Au venit in meserie fara motive speciale, majoritatea in urma unor anunturi in ziare. Ei trebuie sa aiba un contact bun cu clientul, sa aiba “pielea groasa” (uneori sunt insultati fiindca oamenilor nu le place sa piarda). Sa fie diplomati, sa stie and sa zambeasca si cand nu. Unii clienti ajung sa prefere anumiti crupieri fiindca le place persoana lor”.

Crupierii (baieti sau fete) sunt toti tineri. “In meseria asta, spune Mirela Carstea, nu poti imbatrani”. Unii promoveaza in schema casinoului, altii mai pleaca in strainatate sau pe vase de croaziera, altii se apuca de alte meserii. Mirela Cartea vrea sa faca psihologie si crede ca actuala ei ocupatie o va ajuta suficient de mult. Anterior a fost translator de engleza, dar castiga mult mai prost. Acum castiga bine (pe statul de plata, care nu depinde de ruleta) si se considera un caz fericit: viata pe care trebuie sa o aiba un crupier, mai mult de noapte sau numai de noapte, erodeaza si distruge multe relatii – dar nu pe a Mirelei. Sotul ei ii este coleg de munca. Vin impreuna la serviciu, pleaca impreuna, isi iau libere impreuna: “Ce daca, spune ea, nu esti libera sambata si duminica, ce, numai atunci poate fi weekend? Weekendul este cand vrei tu sa fie”.

La locul de munca, instructia e de front. La fiecare 20 de minute, crupierii de la mese sunt schimbati si li se da o pauza de 20 de minute. Cand parasesc masa de joc, daca au fost la un joc de carti sunt obligati sa bata din palme ca sa arate ca nu au carti ascunse in maneca. “Automatismul ajunge asa de mare, spune Peter Taylor, incat ajungi sa aplauzi chiar si cand te ridici de la masa din bucatarie”. Buzunarele crupierilor, zisi si dealeri, sunt, conform legii, cusute, pentru a nu indesa acolo carti sau cipuri (jetoane valorice). Schimbul la mese are ceva din schimbul garzii regale. In casinourile care se respecta, prin regulament de ordine interioara se fixeaza lar culoarele pe cae crupieii trebuie sa iasa, cum sa mearga fara a intoarce capul, ce tinuta si ritm sa adopte. Doar pasul de defilare lipseste. In regulamentul de ordine interioara totul e legiferat, de la tipul de zambet necesar, la algoritmul in care trebuie jucat orice joc, de la interdictia de a juca in alte casinouri, in calitate de client, la cea de a divulga numele clientilor.

Clientii

“Palaria asta mi-am luat-o cu banii castigati la carti, spunea Mark Twain, insa cu banii pierduti puteam sa-mi cumpar un iaht”. Este dificil de spus ce anume atrage clientii intr-un casino. Raspunsul cel mai la indemana ar fi dorinta de astig. “Casinoul este un complex de distratie, spune Radu Bantea de la Casino Victoria. Oamenii vin pentru joc, pentru eleganta locului, pentru mancarea buna si pentru a fi vazuti in casino”. Asa fiind, te si intrebi daca nu cumva secretomania asupra clientilor este conceputa tomai pentru a provoca interesul public. Pentru ca asa s-a aflat ca Vanghelis, celebrul vanzator de aur din Bucuresti, era un jucator atat de patimas incat in casinourile bucurestene si-a omorat averea inainte de a se sinucide, ca in romanele de aventuri. Tot exemple de jucatori pasionati sunt Vasile Ianul si Fane Spoitoru.

Pasionatii sunt doar o categorie (cea mai numeroasa) din clientela unui casino. Ei sunt baza afacerii. Interesul casinoului este unul singur: sa tina jucatorul la masa cat mai mult pentru ca asa, indiferent de fluctuatiile norocului, ajunge in cele din urma sa piarda. Or, dintre toate categoriile, pasionatii sunt cel mai usor de captivat. Ceilalti vin, dau lovitura sau nu dau lovitura, si pleaca.

O alta categorie sunt curiosii, cei care vin doar sa vada cum merg lucrurile. Acestia sunt si cei mai comozi, dar si cei mai instabili dintre clienti. La urma vin “matematicienii”, jucatori care si-au elaborat tot felul de scheme de succes, care isi noteaza serii intregi toate numerele obtinute la o masa, le analizeaza acasa in liniste, le trec prin formule din teoria probabilitatilor, se duc si joaca la sigur. Deseori pierd. Insa niciodata nu renunta. Exista gata elaborate mai multe asemenea scheme de noroc, martingale pe numele lor, dintre care mai usoara e “martingala saracului”, aplicabila doar la ruleta. Esentialul e miza la “sanse egale”: rosu sau negru; mic sau mare; par sau impar. Sansa de castig este de aproape 1/2. Daca iese castigator, e OK, jucatorulk isi ia castigul si isi vede de treaba. Daca pierde, mizeaza din nou pe acelasi loc dublul mizei pierdute – si asa la infinit pana cand numaru iese castigator. Exista in probabilitate (si orice sistem de joc o verifica) legea numerelor mari care prevede ca la o serie mare de trageri sansa practica tinde sa devina egala cu cea teoretica. Impotriva acestui gen de joc, care le-ar transforma in victime sigure, cazinourile au luat masura introducerii unei mize minime si a unei mize maxime, limitandu-se astfel posibilitatea la numai 4-6 dublari consecutive ale mizei (depinde de la casino la casino). Cele mai indragite de cunoscatori sunt cazinourile u distanta cat mai mare intre minim si maxim, dand astfel serii cat mai lungi, dar nici chiar aici formula nu e operationala intrucat serii de 17 de aceeasi culoare nu sunt tocmai rare iar recordul mondial e de 35.

O regula nescrisa a jucatorilor spune ca daca ai castigat pe un numar, iei castigul dar lasi miza pe loc. Dealtfel, sala de joc e mai populata in superstitii decat casa unei vrajitoare. Fiecare jucator are stilul si fixurile sale. Unii se plimba de la o masa la alta, jucand la 3-4 mese in acelasi timp, alergand de colo-colo sa-si stranga castigul si sa-si arunce pariul. Altii, dimpotriva, sunt foarte calmi, punandu-si insa mainile pe ohi ori de cate ori se aude sunetul bilei picand pe numere, nesuportand atata emotie. Mai sunt si asa-numitele “pariuri strigate”, “call bets”, in care, chiar in ultimul moment inainte ca dealerul sa anunte “No mere bets, thank you” (Nu se mai fac jocuri, multumim), jucatorul arunca miza undeva pe masa si strigasectorul de numere spre care crede el ca se va indrepta bila. Asemenea jucatori viseaza roata ruletei, chiar daca numerele sunt dispuse aleator, ei putand intotdeauna sa-ti recite vecinii unui numar, care sunt orfanii (in lateralele vecinilor lui zero) si care este tierul (partea opusa a cilindrului).

Majoritatea clientilor de casino din Romania sunt straini. “La noi in casino, spune Burt Rao, directorul de la Casino Victoria, proentul acestora este de 65-70%: chinezi, italieni, greci, arabi, turci, japonezi, indieni…, nici n-ai crede ca sunt atatea rase in Romania. Oricum, casinoul e cel mai cosmopolit loc. Pe acest fond a aparut fenomenul junkets, al evreilor care vin in Romania numai si numai pentru a juca. In tari mai puritane, ca Israelul si statele arabe, jocurile de noroc sunt riguros prohibite, asa ca nativii pasionati sunt siliti sa plece pentru a juca in statele vecine. Aceasta este una dintre cauzele pentru care Bucurestiul a devenit una dintre capitalele gamblingului mondial, cu un total de 210 licente de asino dar cu doar vreo 10 suficient de mari pentru a intra in discutie. Restul au o carpeta pe perete, trei mese si o atmosfera clocita.

666

Suma numerelor de pe roata unei rulete este 666, numarul Satanei. Jucatorii glumesc: “Pai ce, banul nu este ochiul dracului?” Pentru majoritatea celor neinitiati, in casino se petrec numai lucruri rele. Filmele alimenteaza aceasta prejudecata: pedale ascunse sub masa, magneti si alte inventii diabolice pentru a influenta bila de la ruleta, dar si crupieri prea indemanatici. “Am colegi care se lauda ca pot da numere, spune Albert Toteanu, sau macar zone, dar astia sunt in general incepatorii. Eu nu zi asa, macar sa stiu sa feresc doua numere, sa nu dau niciodata in ele, atunci as shimba soarta casinoului.

Institutia nici nu are nevoie sa triseze pentru a avea un castig sigur, decat daca vrea unul foarte mare si foarte rapid. Dincolo de noroc si ghinion, casinoul are portia sa de castig rezervat care iese din diferenta de plata a primelor (se opreste o taxa de 1/35 din castig) sau din alte mii “puncte ale casei”, cum este numarul 0 la “sanse egale” unde, nefiind nici mare, nici mic, nici rosu, nici negru, nici par, nici impar, pierd toti cei care au mizat pe aceste categorii si castiga “banca”. Mai exista si sisteme de joc in care clientii joaca intre ei, crupierul servesete cartile si opreste o mica parte din castig, dar asemenea pratii nu sunt prea populare intrucat “joc eu impotriva ta si la final ne trezim ca am pierdut amandoi si in castig e numai casa, care nici macar n-a jucat”.

Despre casinouri se spun multe, inclusiv ca ar fi spalatorii de bani. Statul a decis supraimpozitarea acestei activitati tocmai pe considerentul ca multi din banii casinourilor evadeaza si nici o politie nu se pricepe sa le dea de urma. Masura introducerii de camere de luat vederi care inregistreaza fiecare partida nu a dus la nici un rezultat, din moment ce politistii care controleaza inregistrarile se pricep la jocuri ca la pilotat avioane. Chair casinourile care au fost inchise pentru nereguli financiare, cum este West Casino, au fost prinse u nereguli ca neinregistrarea limuzinei de protocol. Pe partea de jocuri, nimic.

Operatori ai diavolului sau ai sfintei sanse, crupierii sunt oameni care schimba destine. Culmea e ca lor nu le pasa. Ei se cconsidera niste tehnicieni pusi sa aplice niste reguli de manual: “la Black Jack (un fel de 21), daca ai carti mai mici de 16, regulamentul te obliga sa tragi. daca ai carti egale cu 17 sau mai mari, regulamentul spune sa te opresti”. Nici un crupier nu se simte jucator. El e altceva, un maestru de ceremonii. In timp ce imparte lumea intre castigatori si looseri, gandul lui e la pauza de 20 de minute care va sa vina.