Tag Archives: monica macovei

Incredibila combatere a coruptiei cu corupti

Inca mai cred ca pentru Traian Basescu si pentru unii din PDL (nu m-as risca sa nominalizez pe cineva din vechiul BPN; o zic doar pe Monica Macovei sa fiu pe teren sigur) combaterea coruptiei este o prioritate si un principiu. Numai ca, in numele acestui deziderat, partidul s-a umplut de diversi Mantogi si s-a aliat cu Michi Spaga in persoana.

Lucrurile au functionat asa: PD a refuzat orice colaborare politica cu PSD, declansand o cruciada penala impotriva baronilor socialisti si a ministrilor lui Adrian Nastase. Numai ca mediul juridic era incapabil sa sustina o asemenea cruciada iar reforma in justitie, desi a parcurs unii pasi, e foarte departe de a fi indeplinita chiar si azi. In marele vartej de dosare pornite in 2005 au picat si finantatori ai PSD-ului, cum a fost Dinu Patriciu. Asta a dus la rupturi cu PNL si la guvernul liberal minoritar sustinut de socialisti. Si s-a terminat cu partea romantica, robiespereasca, a anticoruptiei.

Dupa “tradarea liberala”, Partidul Democrat a ajuns la certitudinea ca nu va putea promova programul si principiile anuntate de Basescu decat daca va detine puterea prin sine insusi. Campania din 2007 a reflectat o asemenea ambitie iar rezultatele, in care a depasit la milimetru PSD-ul, i-au dat dreptul de a numi premierul si de a alcatui nucleul guvernarii.

Mai sunt multe de spus, sunt multe nuante de facut dar toate ar fi nepotrivite fiindca ar complica mai mult decat ar clarifica. Una totusi trebuie mentionata: dupa ce, in numele ocuparii unei pozitii ferme pe dreapta politica, in scopul castigarii detasate a alegerilor, a rupt bucati mari din PNL si le-a alipit, a taiat orice posibilitate de colaborare cu partidul liberal.

Si inca o mentiune: PD ar fi putut castiga in 2008 un numar si mai mare de voturi dar s-a lovit de lipsa unor cadre performante, capabile sa candideze si sa concretizeze intentia de vot a populatiei. Era, la drept vorbind, un partid de 10% din voturi, procent pentru care putea oferi politicieni de calitate. Mai mult, PD-ul a preferat sa trimita in teritoriu cadre importante si sa se instaleze temeinic in judete. Slabiciunile au determinat primirea in partid, rapida, fara discermant, a oricaror politicieni si simpatizanti carora li se cerea un sigur principiu: sa ajute la “propasirea” partidului. Asa au fost racolati tot felul de transfugi din celelalte partide. Problema de cadre a devenit si mai presanta atunci cand s-a pus problema deconcentratelor. Dupa ce a incercat sa treaca o legislatie transparenta a functionarului public, PDL s-a trezit cu o mostenire-grea lasata de PNL: numirile politice la conducerea prefecturilor, inspectoratelor, companiilor de stat, regiilor, etc etc. A trebuit sa ii inlocuiasca repede si a facut-o suspendandu-i pe cei vechi, liberali, si numind altii, pedelisti si pesedisti in locul lor. A fost unul dintre primii pasi intru ratarea partidului.

Ce a urmat lui 2008 este imposibil de crezut pentru un alegator al partidului din 2004: alianta contextuala cu PSD-ul. Guvernul nu a durat decat un an, dar noii ministri PDL erau pe masura unei aliante cu PSD: aproape aceeasi apa, acelasi pamant. Singura multumire pentru simpatizanti a ramas programul de masuri anuntate si urmarite cu destula consecventa. Astfel, alegatorii partidului, o parte din ei, au inteles dificultatea unora dintre masuri, datorata opozitiei pesedistilor din guvern; au inteles si ca majoritatea parlamentara e cum e; si ca liberalii si socialistii au avut, pana in 2010, majoritatea in Curtea Constitutionala si au picat acolo multe din legile vitale ale PDL. Unii au inteles si ruptura de PSD si pastrarea unui guvern fragil, posibil numai prin reunirea transfugilor din PSD si PNL, parlamentari luati la bucata, in UNPR, un partid creat special pentru a asigura majoritatea parlamentara.

Astfel, crescut fortat, PDL s-a vazut inconjurat din toate partile de coruptie: adversarii din PSD, tovarasi de drum un timp – corupti; aliatii din UNPR – multi dintre ei corupti; membri de pe o zi pe alta, atrasi de invincibilitatea aparenta a partidului – corupti; sponsori – corupti; nomenclaturisti (prefecturi, deconcentrate) – corupti; ministri – incapabili si corupti. Evident, pe sectoare, pe raioane si “de la om la om”. Dar, chiar daca n-ar fi coruptia dominanta, simpla ei prezenta acolo, simplele cazuri de ministri si deputati care se autoserveau cu bani de la stat, simpla toleranta aratata fata de acestia contravine cu imaginea de justitiar a partidului care a castigat doua mandate tocmai pe lupta contra coruptiei.

Poate ca multe dintre asa-zisele cazuri de coruptie din PDL sunt improvizatii ale unei prese in mod clar calomnioasa la adresa partidului de guvernamant. Dar exista cateva cazuri dincolo de orice dubiu iar partidul nu va putea reactiona contra acestora fara a risca sa piarda miniscula sustinere parlamentara.

In rezumat: din PSD-ul lui Ion Iliescu Miron Mitrea, Adrian Nastase si altii ca ei sunt trasi pe linie moarta. Michi Spaga si Gheorghe Oprea sunt acum in tabara guvernarii, intr-un partid-satelit. Iar paradoxul moral e ca PDL nu poate colabora cu PSD-ul lui Ponta din cauza imaginii murdarite de unii fosti pesedisti, acum uneperisti, care sustin premierul si la care nu s-ar putea renunta fara a pierde guvernarea. Abracadabrant. Complet naucitor. Inflexibilitatea lui Basescu l-a dus in situatia de a fi flexibil tocmai cu cele mai imorale “solutii imorale”.

Nici nu stii ce sa zici daca, la finalul lui 2012 Basescu ar putea demonstra o tara insanatosita moral si financiar si ar pune alaturi de el pe artizanii moralitatii in Romania: un amestec de Monica Macovei si Brandusa Nicolae. Un mixaj de Boc si Gheorghe Oprea. Un conglomerat de Isarescu si Ialomiteanu. Iar, in genunchi si pe vine la poza de grup, in fata lor, acelasi amestec incredibil: Cristian Diaconescu, Serban Mihailescu, Florin Talpes, si, nimic nu e imposibil, Mihai Tanasescu si Dinu Patriciu.

Portretul-robot al unui premier-robot

Daca nu atrage fonduri europene, guvernul risca sa piarda România. Vine banca si o ia

Sa facem pariurile: Cristian Popa, viceguvernator BNR, sanse 25%; Mugur Isarescu însusi, care nu vrea, 5%; Emil Boc (care sa cedeze sefia PDL si sa ramâna premier tehnocrat) 25%; Lucian Croitoru, Monica Macovei, Liviu Negoita, Nicolae Danila si Florin Georgescu – câte 1%; Theodor Stolojan si Mihai Tanasescu – câte 2%; vreun înalt functionar bancar – 3%; vreun magnat – 1%. Daniel Daianu – 3%. Elena Udrea, Virgil Stoenescu sau Klaus Johannis – 0%. Fara cota: Calin Georgescu, de la Clubul Roma (deci tot BNR), si Catalin Predoiu, actualul ministru al Justitiei. Astea sunt variantele de premier de pe piata. Ramâne deci un imponderabil de 30%, dar crupierul nu a strigat înca: “No more bets! Rien ne vaut plus!”

Nicu Ilie

Toata lumea cauta numele viitorului premier: pe surse, prin culise, prin reportofoane, prin cripticele lui Sebastian Lazaroiu sau analiticele de la IMAS. Pare sa fie un concurs, dar nu e decât o ghicitoare din care presedintele nu a rostit premisa. A zis numai “ghici?” Nu a spus nici macar daca presa trebuie sa caute o “palarie într-un picior”.

Palatul Victoria – coordonate generale

Agenda anuntata pentru guvern în 2011 are o singura urgenta – Codul Muncii. De acesta depinde tot restul programului economic. În ceea ce priveste componenta politica, ea se va axa pe modificari electorale si constitutionale, va fi presarata cu motiuni de cenzura, motiuni simple si boicoturi parlamentare, câteva masuri pe justitie si nesfârsite siruri de acuzatii, îndemnuri la greve, atacuri personale, injurii si toate celelalte actiuni politice normale. Un singur eveniment ar putea afecta agenda politica: o ruptura, altfel destul de putin probabila, în PDL.

Program de guvernare pret-a-porter

Cu un guvern remaniat sau cu un premier independent, Guvernul are deja creionate principalele miscari la care are dreptul în acest an. În primul rând e vorba despre restructurarea companiilor nationale si a regiilor. O parte din acestea, cu precadere cele din energie, vor intra într-un program de privatizare care, cel mai probabil, va fi unul de extindere prin aport de capital. În unele cazuri vom vorbi despre preluare pe bursa. Pentru asta, ele trebuie mai întâi restructurate.
Cresterea economica ar urma sa se produca, la fel ca si în 2010, prin mecanisme naturale, nu prin supra-stimulare. Doar ca acum, spre deosebire de anul trecut, industria este deja “calda” si la export beneficiem din plin de relansarea Germaniei, unul dintre principalii parteneri de export.
Interventionismul în economie va fi la cote minime. Autoritatile locale vor fi mentinute sub austeritate, la fel ca si salariile, pensiile si ajutoarele din sectorul de stat. În plus, consumul nu va fi stimulat în niciun mod, si în niciun caz prin inflatie. De teama unor produse cheie pe pietele externe (petrol, alimente), ale caror preturi pe durata întregului an sunt imprevizibile, BNR va forta stabilitatea leului si chiar un curs supraevaluat fata de euro si dolar. Austeritatea va continua si în domeniul bugetar, prin concedierea a câteva zeci de mii de persoane, dar si prin reducerea deficitului public cu o treime.
Singurele pârghii prin care se va încerca directionarea “manuala” a economiei sunt: un numar (restrâns) de investitii directe si atragerea efectiva de bani europeni.
Evident, oricine va fi la Palatul Victoria va trebui sa actioneze 100% ca si cum ar fi angajat la BNR. Principiile si normele unui asemenea program de guvernare sunt deja decise prin acordul asistential cu FMI.

Programul de guvernare 2011-3011

Împrumutul extern de 20+4 miliarde cu FMI si Comisia Europeana a rezolvat, în buna masura, problema programelor de guvernare ale României pe termen nedeterminat. Altfel spus, pentru a putea pastra controlul asupra politicilor economice, partidele din România au o singura sansa: aceea de a atrage fonduri europene într-o masura care sa depaseasca ratele care vor curge începând cu 2012. Respectiv, în urmatorii 3 ani Bucurestiul trebuie sa aiba un grad de 100% absorbtie la fonduri europene, câte 6 miliarde pe an, pentru a contrabalansa serviciul datoriei externe si a face ca rambursarea actualelor credite sa nu se resimta în economie. Performanta, ceruta expres de memorandumul cu FMI, tine de miracol, dat fiind ca în 2010, anul cu cele mai mari finantari europene, fondurile puse la dispozitie de UE au fost atrase doar în proportie de 20%. În anii precedenti, gradul de absorbtie a fost mult sub 10%.
Fara banii de la Uniunea Europeana, guvernele vor fi nevoite sa rostogoleasca împrumutul, respectiv sa accepte la nesfârsit politicile prudentiale cerute de FMI si Banca Mondiala sau sa se împrumute la dobânzi mari de la fonduri speculative mondiale. Datoria externa a României este o problema cronica, ultimele doua decenii fiind grevate de faptul ca România consuma mai mult decât produce, respectiv importa mai mult decât exporta.

Un administrator, nu un premier

Se cauta asadar un administrator al unor politici economice deja batute în cuie pe termen lung. Separarea functiei de prim-ministru de cea de sef al partidului de guvernamânt ar avea o motivatie electorala, aceea ca, înainte de alegerile de anul viitor, PDL sa îsi asume într-o masura mai mica guvernarea. Înlocuirea lui Boc într-una din cele doua functii, ar raspunde, partial, unui asemenea obiectiv. Cât priveste înlocuirea lui din guvern, ea ar avea ca scop doar ceea ce în fotbal se numeste “un soc la echipa”. S-ar putea urmari o actiune mai energica si… cam atât.
Plus un maruntis de 10 miliarde pe care România vrea sa îl împrumute de pe pietele libere externe si care, în functie de cine va fi prim-ministru, vor fi folositi fie pentru cofinantarea proiectelor cu fonduri UE deja aprobate, fie pentru o ultima si mare pomana de partid. Pomana clasei politice.

Curtea Constitutionala – componenta politica

Curtea Constitutionala a fost in ultimii ani una dintre cele mai active si mai invocate institutii ale tarii, in contextul in care grupurile parlamentare ale puterii si opozitiei sunt diferentiate doar printr-un echilibru fragil, de cateva voturi. In mod teoretic, Curtea Constitutionala este o umbrela a democratiei, componenta ei fiind deasupra partidelor politice si intereselor de partid, putand asadar sa se pronunte cu o tatala obiectivitate. In mod real, membrii Curtii Constitutionale sunt numiti prin decizie politica, fiind in multe cazuri chiar membri de partid. Legatura lor cu formatiunile sau entitatile politice se mentin cel mai adesea, votul acestei institutii in cele mai delicate momente ale exercitiului democratic din Romania evidentiind ca magistratii au fost incapabili sa treaca peste interesele de partid.

In mod real Curtea Constitutionala e un miniparlament raliat la formatiunile politice, nu deasupra lor. Modul de numire a membrilor acestei institutii reflecta polarizarea politica existenta: ei sunt numiti pe o perioada de 9 ani, cate 3 o data, fiind numiti unul de catre Presedinte, unul de catre Senat, unul de catre Camera Deputatilor. Astfel, PSD, care a detinut in doua mandate (1992-1996 si 2000-2004) puterea absoluta (Presedintie, Senat si Camera) a numit cei mai multi dintre membrii Curtii Constitutionale, tot acest partid (in formula FDSN) numind si membrii initiali, de la constituirea Curtii Constitutionale. Astfel, multi mebri prezenti sau din trecut ai CC au fost politicieni cu mare vizibilitate in PDSR si chiar in PCR. O lista scurta include nume ca Petre Ninosu, Ion Predescu, Antonie Iorgovan, Miklos Fazakas, Acsinte Gaspar.

In prezent, PSD si PNL controleaza inca un numar mare din magistratii Curtii Constitutionale. Totusi, PDL a reusit sa impuna si el cativa judecatori, ultimii doi in aceste zile. Iata componenta actuala a Curtii Constitutionale si formatiunile politice care ii sustin pe judecatori:

1. PETRE LAZAROIU – PDL: numit in 2008 si reconfirmat in 2010. Nominalizarea apartine presedintelui Traiana Basescu. Cazul sau este unul special. A fost numit in mod extraordinar, dupa moartea lui Petre Ninosu inainte ca acesta sa isi termine mandatul de judecator al Curtii. Ninosu fusese numit de presedintele Iliescu, astfel incat nominalizarea a revenit noului presedinte. Lazaroiu a avut deci un prim mandat de inlocuire a lui Petre Ninosu, de doar doi ani, ceea ce a facut posibil un al doilea mandat, regular. Petre Lazaroiu a fost propus presedintelui de catre membrii societatii civile, zona reprezentata de Alina Mungiu Pippidi si Monica Macovei.

2. ION PREDESCU – PSD: fost senator PSD de Dolj si ministru al justitiei in Cabinetul Vacaroiu. In 2004 a fost numit in CC, fiind sustinut de catre Senat. Omul din spate: Nicolae Vacaroiu, pe atunci presedinte al Senatului. Mandatul sau expira in 2013.

3. ACSINTE GASPAR – PSD: fost om de incredere al lui Nicolae Ceausescu (pentru care conducea serviciul juridic al Consiliului de Stat, organul care redacta toata legislatia comunista), Gaspar a devenit deputat PSD de Valcea. Ulterior, a fost ministru pentru relatia cu Parlamentul in Cabinetul Nastase. A devenit membru al Curtii in 2004, numit de Presedinte. Personajele politice carora le datoreaza ascensiunea: Ion Iliescu si Adrian Nastase. Are mandat pana in 2013.

4. ASPAZIA COJOCARU – PSD: cu o biografie incarcata, fiind acuzata pentru colaborarea cu Securitatea si avand pe numele sau un scandal privind falsificarea unor diplome universitare (vezi Hotnews), judecatorul Aspazia Cojocaru nu a avut o activitate de om politic, dar presa a afirmat ca, pe linie de Securitate, a fost recrutata si coordonata de Rodica Stanoiu, cea care era Ministru al Justitiei la numirea Aspaziei Cojocaru. desemnarea ei la CC a fost facuta in 2004 de catre Camera Deputatilor. Mandatul ii exprira in 2013.

5. TUDOREL TOADER – PNL: Nu a fost membru de partid si a fost numit in CC de catre grupul parlamentar al PNL din Camera Deputatilor. El a avut un prim mandat interimar, dat fiind ca a fost numit dupa demisia unui membru al Curtii, in 2006. Din 2007 detine propriul mandat, care va expira in 2016.

6. VALENTIN-PUSCAS ZOLTAN – UDMR: fost senator UDMR de Covasna, a fost numit la CC in 2007, fiind propunerea Senatului. Mandatul sau e valabil pana in 2016.

7. AUGUSTIN ZEGREAN – PDL: fost senator de Bistrita-Nasaud pe lista FSN, apoi PD, Zegrean a fost numit de presedintele Traian Basescu ca judecator la Curtea Constitutionala in anul 2007. Mandatul sau expira in 2016.

8. IULIA ANTONELLA MOTOC – PDL: Nu a avut o activitate de partizanat politic, dar este sotia ambasadorului roman pe langa Uniunea Europeana. Este singurul membru al Curtii Constitutionale care are experienta lucrand in domeniul unor organizatii internationale. Mandatul ei incepe in 2010 si va expira in 2017.A fost numita de Senat.

9. MIRCEA STEFAN MIHNEA – PDL: magistrat si universitar clujean, Stefan Mihnea nu are cunoscute activitati politice. A fost ales de Camera Deputatilor in 2010 iar mandatul sau e valabil pana in 2017.

Deci: PDL controleaza, incepand de astazi, 4 judecatori de la Curte; PSD a pierdut doi judecatori si mai are numai 3, PNL 1 judecator si UDMR 1 judecator. In termeni de majoritate, PDL si UDMR au, impreuna, 5 judecatori, ceea ce le confera o majoritate. Totusi, cum deciziile Curtii pot fi luate prin voturile a minim 7 judecatori (2 pot lipsi, intrunindu-se totusi plenul), pot exista si contexte in care PSD ar putea avea inca avantaj.

In alta ordine de idei, urmatoarele numiri la Curtea Constitutionala vor fi facute (daca nu vor exista demisii sau decese) in  2013, cand toti cei 3 judecatori numiti de PSD vor avea mandatul expirat. Ei ar urma sa fie inlocuiti de catre un alt judecator desemnat de Traian Basescu si alti doi judecatori desemnati de actualul Parlament. PSD ar putea pierde, in 2013, intregul control asupra Curtii Constitutionale.

De notat: Curtea Constitutionala, in perioada in care a fost controlata de PSD, a avut numeroase decizii controversate, viciate de politic. Totusi, abuzurile propriuzise, flagrante, au lipsit. Astfel, CC a refuzat sa anuleze alegerile prezidentiale din 2009, desi ele au fost contestate chiar de catre PSD. In alte contexte, cum ar fi suspendarea presedintelui Basescu, Curtea a avut raspunsuri confuze, capabile sa permita abuzul de putere al Parlamentului, dar fara sa justifice un asemenea demers.

Candidatii PD-L pentru Parlamentul European

Candidaţi – Partidul Democrat Liberal

Nume şi Prenume

Data naşterii

Profesia

Ocupaţia

1.

STOLOJAN THEODOR –  DUMITRU

24.10.1943

Economist

Europarlamentar

2.

MACOVEI MONICA – LUISA

04.02.1959

Jurist

Consultant

3.

UNGUREANU TRAIAN

01.03.1958

Jurnalist

Jurnalist

4.

PREDA CRISTIAN – DAN

26.10.1966

Profesor

Cadru didactic

5.

MARINESCU MARIAN – JEAN

11.08.1952

Inginer

Europarlamentar

6.

MATULA IOSIF

23.08.1958

Inginer

Europarlamentar

7.

BODU SEBASTIAN -VALENTIN

07.12.1970

Jurist

Europarlamentar

8.

LUHAN PETRU – CONSTANTIN

19.03.1977

Economist

Administrator public

9.

NICULESCU RAREŞ – LUCIAN

29.08.1976

Politolog

Europarlamentar

Continue reading Candidatii PD-L pentru Parlamentul European