Tag Archives: miercurea

Sebes: Drum nou pe Valea Frumoasei

Cu cincizeci de ani in urma, Blaga spunea ca eternitatea s-a nasccut la sat. Acum, satul in care s-a nasut Blaga s-a mutat el insusI la oras. Cine mai are timp de lururi eterne? Lancramul, satul poetului-lebada, a ajuns o suburbia cuminte a Sebesului. Casele cu iz sasesc, cu ziduri cetatuite spre sosea, au renuntat treptat la acareturile lor rurale, au abordat canalizarea si au shimbat grajdul in garaj. O traditie de o mie de ani se schimba in Podisul Transilvan pastrand doar formele unei vehi istorii, umplandu-le cu suflul fierbinte al contemporaneitatii. Sasii au emigrat in massa. In Sebes nu mai vorbesc germana decat profesoriide germana. Nimic nu e etern sI Blaga trebuie amendat de Preda: uneori timpul nu prea are rabdare.

Burgul isi apara breasla

Cetatea veche a Sebesului a ajuns la PUZ. Planul de Urbanism Zonal initiat de autoritatile locale are in vedere renovarea fortaretei si adaptarea ei pentru scopuri turistice. Este o parte dintr-un plan amplu care are ca obiectiv crearea unei zone turistice noi in judetul Alba. Nu ar fi singura. Pe langa zona Lancram-Valea Frumoasei (in sudul judetului) care se afla in stadiul de proiect, Conmsiliul judetean a klansat deja constituirea unei noi statiuni la granita cu Bihorul, in Arieseni, in muntii motilor.

Obiectivul final al proiectului de langa Sebes este construirea unui parc turistic la 20 km de orasul Alba Iulia, vechea cetate de scaun a principatului transilvan. cazarea se va face in vile. Obiectivele vor fi istorice, culturale, dar si cinegetice. Chiar aici, pe Valea Frumoasei, a scris Sadoveanu, intr-o vila a sa, unele dintre cele mai apreciate pagini vanatoresti. Fara sasi, care si-au abandonat traditia, zona renaste iar toate traditiile sunt resusitate indiferent care ar fi originea lor. “Am refacut, in mare parte, casele breslelor, spune primarul din Sebes, Mugurel Sarbu. Erau 17 bresle in oras, si multe dintre ele au functionat in timp la mai multe sedii. Am ales dintre acestea cladirile care au rezistat cel mai bine. Am refacut inclusiv blazoanele breslelor. Incercam refacerea unora dintre turnurile vechii cetati. Biserica Evanghelica din centrul localitati, datorita cultului, a fost mentinuta intr-o stare foarte buna si ea este vechea citadela, nucleul de la care pornim in reconstituirea vechiului oras medieval”.

Primul oras din Transilvania

In 1387, Sebesul este primul oras din Transilvania care primeste, de la Sigismund de Luxemburg, dreptul de a-si ridica ziduri intarite u piatra. In sprijinul sau pleda bogata activitate mestesugareasca si bisericeasca ce beneficia de o faima intinsa pana in Saxonia si in tinuturile alemanilor. Cetatea a fost ridicata in mai multe etape, avand trnuri de aparare aflate in grija breslelor si patru porti de acces. Si acum, turnurile sunt unosute dupa numele breslelor de care tineau, cu exceptia unuia, cel “al Studentului”. Numele acestuia vine din secolul XV cand cetatea intrase pe mainile turcilor si unul dintre ei mai greu de supus localnii s-a aratat a fi unul dintre elevii scolii locale (numit “studentul” pentru ca studia) care a fost inhis de otomani intr-unul dintre turnuri. Tanarul a reusit o evadare spetaculoasa, ajungand in cele din urma pana in Germania unde a sris cu ura despre turi. Chiar si ca autor al unei lucrari, numele i s-a pierdut. Istoriii il iteaza ca fiind “Anonimul din Sebes”.

La sfarsitul secolului XIV Sebesul era inca printre ele mai insemnate orase din Transilvania, gasindu-se intre ele cinci burguri care au beneficiat la 1376 de reinoirea privilegiilor breslelor, alaturi de Sighisoara, Orastie, Sibiu si Brasov. Decaderea sa a inceput abia atuni cand Alba Iulia a fost aleasa drept resedinta a Principatului Transilvaniei, Sebesul aflandu-se la numai 20 km de aceasta. Intre cele doua localitati au aparut, in epoca, razboaie comeriale intre paturile negustoresti germane din Sebes si cele evreiesti de la resedinta principilor maghiari. Burgul a reusit sa isi pastreze pozitia mestesugareasca dar a pierdut vadurile comeriale. Spre deosebire de Brasov si Sibiu, Sebesul a intrat in stagnare.

Intre 1438 si 1657 orasul a fost victima a numeroase invazii. In 1495 si 1832 a fost distrus de incendii uriase. A fost devastat de epidemii in 1738 si 1849. A fost naruit de razboaie ivile, razmerite si revolutii. Cu toate acestea, in 1893 mai avea 6000 de locuitori.

Primarul Shopp

Orasul s-a intors la viata in 1900 datorita unui singur om. Un primar, Johann Schopp, a reusit in doar 14 ani sa schimbe fata localitatii. Lui i se datoreaza cladirea primariei, vechea posta, Casa Padurilor, sala de sport, baia comunala, spitalul, uzina electrica si cazarma, chiar si abatorul. A contribuit la transformarea vechilor bresle in intreprinderi care au devenit cu timpul de faima nationala, precum fabrica de pielarie Caprioara sau fosta tesatorie Baumann.

Totul a fost facut prin subscriptia cetatenilor. Numai ca dupa un deceniu si jumatate primarul nu a fost in stare sa-si explie gestiunea. Datoriile l-au alungat din oras, haituit de localnici, carora le era debitor. A fugit in Sibiu. In Sibiu a fost ales primar. Pentru inca cincisprezece ani.

Luncile Prigoanei

Sebesul a fost ridicat in depresiunea Apoldului, imediat in amonte de varsarea Secasului in raul Sebes. Peisajul este captiv intre siruri de munti de care pare imposibil sa te apropii desi ai impresia ca ii poti atinge cu mana. Pentru cei care viziteaza Alba, expresia lui Blaga despre spatiul mioritic nu mai pare un simplu concept. Este deja infrastructura rutiera. Soseaua coboara si urca permanent, pe oame de dealuri pitice dar nebanuite, schimband mereu perspetiva, intr-un spatiu ondulatoriu halucinant. Cand s-a efectuat largirea soselei, lucratorii de la drumuri au facut ca peisajul sa fie si mai intrigant: au rasucit bornele kilometrice cu 180 de grade astfel incat, apropiindu-te de Alba, pietrele spuneau ca te apropii de Sibiu.

“Sebesul tine mai mult de Sibiu decat de Alba, spune si primarul Sarbu. Asa a fost intotdeauna; si nu e vorba numai de traditia burgului, de cea saseasca. Si din punctul de vedere al vestimentatiei, al folclorului, suntem in aceeasi zona a Marginimii Sibiului. Alba Iulia e mai aproape, kilometric vorbind, asta e tot”.

Candva drumul care trecea prin Sebes unea Petrestiul (ajuns acum cartier al Sebesului), Pianul de Sus, Calnicul, Miercurea si Dobarca. Acum acelasi drum uneste Bucurestiul cu Budapesta. Importanta a rescut dar a rescut si viteza. Turistii vad niste ziduri de piatra si o placa albastra cu numele localitatii. Cine se opreste, o face pentru a bea o cafea sau pentru a se odihni peste noapte pentru a ajunge la frontiera dimineata. Hotelurile sunt pe masura. Aparute ca ciupercile, cu firme imprumutate din filme, cu stele desenate din abundenta (ca la cognac), ele nu sunt niciunele acreditate de nimeni. Se vorbeste despre “doua stele – capcana” si “trei stele – trombon”. Cele mai apropiate hoteluri omenesti sunt la Alba Iulia, 15 km in linie dreapta, dar cine a ajuns acolo nu se mai intoarce pentru a privi Sebesul.

Orasul ramane exilat in Luncile Prigoanei lui, fenomen carstic care a facut celebri muntii din preajma dar numai printre alpinisti. Istoria la care trimite si acest piept de munteramane toata, nespusa, pe talpile bocancilor.

Proiectul Valea Frumoasei este un vis. Al celor din zona. Pentru a deveni program national este, probabil, al cincizecilea pe lista, iar daca va fi realizat cu mijloacele locale va capata un aspect improvizat. Dar, daca nu pentru altii, cel putin pentru propria identitate, sebesenii pun piatra peste piatra pe o vatra intemeiata cu doua mii de ani in urma. Pe crenelurile vechii cetati, inalte de doar doi metri, invata arta razboiului prescolarii. Nu se joaca de-a hotii si vardistii, i de-a turii si crestinii. Si un alt tip de eternitate se ghiceste, aburit: o eternitate citadina, una care are nevoie de pietre ridicate pe verticala.

Pentru ca, in alta ordine de idei, Sighisoara nu este singurul oras medieval locuit. Multi sebeseni se pot lauda ca au carpit o casa intemeiata la 1400.