Tag Archives: mass media

“Cititorii sunt prosti”

Ziarele mor pentru ca jurnalistii cred ca cititorii sunt prosti. Scaderea audientelor mass media tiparite dovedeste asta. In Romania prabusirea este mult mai mare decat in strainatate si cei doi factori mondiali – criza si modernizarea tehnologiilor – explica doar partial marile scaderi de audiente si buget de la noi.

Ca jurnalist am intalnit adesea in redactii, indeosebi in birourile de directie, asemenea opinie, ca cititorii sunt prosti, formulata direct sau doar asumata. Concluzia ar fi ca daca stii, ca jurnalist, cum sa oferi si si prelucrezi o informatie, cum sa o scrii si cum sa o dozezi, poti amesteca in ea publicitate, poti ataca dusmanii patronului sau pe ai partenerilor acestuia, poti sa induci ce simpatii si antipatii vrei tu. Adevarul nu mai conteaza in aceeasi masura, nici relevanta informatiei, nici reaua-credinta a surselor, nici – cuvant luat in deradere azi in marile trusturi de presa – deontologia.

Poate ca astea sunt adevarate – dar numai in televiziune. Succesul inregistrat de televiziuni in lupta lor cu Basescu poate fi considerata o proba daca ne aducem aminte ca, la inceput, primele atacuri se bazau pe inventii, calomnii si atacuri lipsite de orice dovada. Ulterior, tinuti sub presiune, Basescu si apropiatii sai au facut si greseli reale, care ii costa azi in sondaje si la vot, dar declansarea campaniei si succesul ei initial s-au bazat exclusiv pe convingerea directorilor de televiziuni si patronilor de presa ca “telespectatorii sunt prosti”. Un alt exemplu, care nici acesta nu contrazice proverbul, este cel al televiziunii-partid Dan Diaconescu, un om nu prost, pe care l-am cunoscut pe vremuri, dar care valorizeaza si rentabilizeaza la maximum prostia celorlalti, transformand-o intr-o reteta de business si – astazi – intr-o doctrina politica.

Daca formula poate fi valabila in televiziune (unde insasi receptarea este de alt tip, tranzitorie, pasiva, provocand rareori mecanismele defensive ale inteligentei individului) practicarea acesteia in presa scrisa este un drum sigur spre faliment. Poate “cititorii sunt prosti” in nevoia lor de a primi o informatie utila si credibila, de a nu face maeutica pe fiecare stire din ziar, pe obisnuinta lor de a lua cu titlu de inventar analizele si reportajele ce li si livreaza. In naivitatea lor de a crede ca profesionistul care le livreaza informatia, opiniile si schitele generale este unul care se si pricepe, este si bine intentionat.

Am un prieten chinez care a inventat un nou cuvant in romana: “păcăliş”. El il foloseste si despre oameni, si despre situatii cu care nu vrea sa aiba de a face. In romana lui stricata este eticheta pe care o pune repede oriunde i se pare ca ceva se ascunde in spatele a altceva. Este un mix pe care l-a facut din “pacalire” si “ascunzis”, cuplate in mintea lui pana la o noua geneza lexicala. Iar reactia este de a se trage repede inapoi, temator, la orice semn de ascunzis si de nesinceritate.

Aceeasi este si reactia cititorului roman. Oricat de prost l-ar crede cei care mi-au fost si imi vor fi sefi, el percepe dispretul sau desconsiderarea cu care este tratat si, voluntar sau involuntar, se da la o parte. Nu vrea sa participe la asta. Iar in birourile in care se fac sedintele de redactie cititorul va fi tinut in continuare de prost, dar va avea inca un defect: va fidisparut, va fi “mort”. Deci, dragii mei, sa ne pregatim de scris! Cum pentru cine? Pentru mortul ala prost.

Presa din Iraq

Dupa interventia americana in Iraq, presa locala s-a diversificat ca abordari si orientare, dar a devenit si mult mai radicala. Fluxul de evenimente violente din Iraq nu face decat sa intretina o spirala a agresivitatii ale carei motoare sunt presa si bombele. Atentate sunt facute in primul rand pentru ca ele sa fie reflectate in presa, iar presa provoaca in buna masura atentatele intretinand un limbaj violent si reflectandu-le adesea la modul isteric.

Presa internationala prezenta in Iraq contribuie si ea la intretinerea acestei stari de lucruri, dar interesul occidental pentru stiri din Iraq si pentru atentate teroriste este in scadere. De unde, inaintea razboiului din Iraq si a perioadei de violenta civila care i-a urmat, un atentat cu raniti oriunde in lume prindea prima pagina a ziarelor din Vest, astazi chiar si un atentat cu 200 de victime poate rata prima pagina. Violenta a devenit atat de cotidiana incat nu mai intereseaza.

Pentru cei interesati de evolutia situtiilor iraqiene (atentate, politica interna, strategii economice si comert international sau stiri despre trupele de interventie) exista mai multe agregatoare de stiri internationale, care preiau diverse surse fin Iraq si lumea araba, inclusiv televiziunea radical pan-musulmana Al Jazzira. Iata-le pe cele mai importante:

Iraq Updates – A news site dedicated exclusively to Iraq. Searchable coverage of industries, politics and government, education, health, transportation and tourism. Breaking news ticker, and RSS feed. Subscription required.

Yahoo! News – Iraq – Aggregated news, features and comment with audio and video clips. Links to related web sites.

Topix: Iraq – News from Iraq gathered from various sources on the web. [RSS]

Iata si un numar de linkuri catre ziare si enews din Iraq in limba engleza:

Publicatii iraqiene in limba araba:

Publicatii din Iraq in limba kurda:

Iraq / Irak – profil de tara:

Country (long form) Republic of Iraq
Capital Baghdad
Total Area 168,754.44 sq mi
437,072.00 sq km
(slightly more than twice the size of Idaho)
Population 23,331,985 (July 2001 est.)
Estimated Population in 2050 56,360,779
Languages Arabic, Kurdish (official in Kurdish regions), Assyrian, Armenian
Literacy 58.0% total, 70.7% male, 45% female (1995 est.)
Religions Muslim 97% (Shi’a 60%-65%, Sunni 32%-37%), Christian or other 3%
Life Expectancy 65.92 male, 68.03 female (2001 est.)
Government Type transitional democracy
Currency 1 Iraqi dinar (ID) = 1,000 fils
GDP (per capita) $2,500 (2000 est.)
Industry petroleum, chemicals, textiles, construction materials, food processing
Agriculture wheat, barley, rice, vegetables, dates, cotton; cattle, sheep
Arable Land 12%
Natural Resources petroleum, natural gas, phosphates, sulfur

Romania – evenimentele anului in 2011

O analiza economico-sociala

Un numar de evenimente care numai rareori au tinut prima pagina a ziarelor si au determinat vii dezbateri tv vor influenta anii ce urmeaza si le transforma in cele mai importante din acest an. O lista a acestora, intr-o ordine ce tine de alegerea personanala si propria capacitate de a le estima impactul, este urmatoarea:

1. Romanii au primit drept de munca intr-un numar de tari europene si, in primul rand in Germania. Evenimentul a avut loc la sfarsitul anului 2011, dupa ce in cursul anului avusesera loc si alte evenimente pe piata muncii din Uniunea Europeana, unele dintre ele cu impact negativ. Aici trebuie mentionate restrangerea dreptului de munca pentru straini in Spania si “falimentul” Greciei care face aceasta tara mai putin atractiva pentru forta de munca din Romania. Munca in strainatate este una din principalele cai de dezvoltare a Romaniei, “capsunarii” trimetind anual in tara procente intregi din PIB. Dincolo de valoarea directa, munca in strainatate ajuta Romania sa tina sub control problema somajului si, pe de alta parte, se constituie in factorul de modernizare a Romaniei cu cel mai mare impact social: peste hotare muncesc predominant oameni saraci, proveniti din Romania profunda, neinformata si conservatoare, care se intorc cu mentalitati schimbate si cu puncte de vedere influentate de gandirea europeana.

2. Angajamentele europene ale Romaniei in acordul de limitare a deficitului public. Realizat la initiativa Germaniei si Frantei, acordul este unul deosebit de important la nivelul statelor UE care isi vor reduce astfel politicianismul si vor trece spre o dezvoltare organica, sustenabila si in raport cu nevoi obiective. Totodata masura este una de centralizare in UE, spre realizarea unui statut de Statele Unite ale Europei. Situarea Romaniei in acord inseamna o schimbare de vector in politica internationala, centrata in ultimii ani pe relatia cu Washingtonul, iar reorientarea spre Berlin era alegerea logica si necesara, fundamentata pe nevoile economice ale Romaniei si pe capacitatea Germaniei de a genera bunastare regionala. Consolidarea monedei europene, principalul etalon de plati in Romania chiar inaintea indeplinirii criteriilor de convergenta (contractele se negociaza de regula in Euro) vine la pachet cu toate acestea. Din pacate, angajamentul Romaniei nu este inca definitiv, el urmand a fi sanctionat legislativ in 2012, iar politicienii au anuntat deja puncte de vedere discordante.

3. Acordurile cu FMI. Finalizarea acordurilor de asistenta economica cu Fondul Monetar in anii precedenti, precum si pachetul de masuri economice care le-au insotit, au asigurat si asigura inca o pozitie solida Romaniei pe plan financiar. Masurile de reducere a deficitului public, precum si reducerea, prin efect indirect, a deficitului pe balanta comerciala, duc spre o economie reala insanatosita, capabila sa produca in conditii de randament, sa asigure portii mai mari din cererea interna si sa capete o competitivitate la export (inca de plan doi, ca subcontractori pentru operatiuni industriale desfasurate in Germania, Cehia si Franta).

4. Retragerea din Romania a unor companii globale. Nokia si Tnuva, cu mii de angajati si procente de PIB contributie in economia Romaniei au parasit tara in 2011, aducand un prejudiciu direct economiei romanesti, prin pierderea unor cote de activitate economica, si indirect, prin impactul unor asemenea stiri asupra dificultatii de a atrage noi investitii straine. Ambele companii au parasit tara din cauza unor dificultati interne in realizarea competitivitatii. Nokia a pierdut intr-un singur an statutul de lider in telefonia mobila, toate tehnologiile sale devenind invechite dupa ce a fost lansat iPhone si telefoanele cu software complex. Israelienii de la Tnuva nu au reusit sa se impuna pe piata interna de lactate, dupa ce au facut o investitie cofinantata cu fonduri europene. Segmentul laptelui de lux este o provocare economica nerealista intr-o tara cu producatori naturali de lactate, iar marcile si strategiile de marketing ale Tnuva au fost greoaie si neprietenoase. Alte investitii straine au fost retrase sau relocate in tarile din jur, dovedind ca mixul salarii+taxe trebuie ajustat in scurt timp pentru ca economia reala sa castige in competitivitate. Realitatea este ca Guvernul a reusit sa fiscalizeze o mica parte a activitatii economice din Romania si, pentru a compensa, suprataxeaza companiile care platesc taxele in mod real. Si, daca nivelul general de impozitare este sub cel din tarile apusene, el este totusi peste cel al unor tari vecine. Asta ne face neatractivi pe termen mediu si scurt.

5. Respingerea extinderii Schengen. Vestile bune de pe piata legala a muncii in UE sunt partial anulate de neprimirea Romaniei in spatiul Schengen. Desi, tehnic, Schengen se refera la turism, respectiv la posibilitatea de a calatori liber in toate statele care fac parte din acord, impactul sau este foarte mare in ceea ce priveste aspectele legale si juridice din Europa. In fapt, Schengen se refera la posibilitatea muncii la negru si la prioritatea combaterii criminalitatii transfrontaliere. Astfel, Romania, exportator de forta de munca la alb si la negru, precum si un stat care are probleme grave cu coruptia, impunerea si mentinerea legalitatii, este un stat care are putine sanse de a fi primit pe drept in acord si poate spera, cel mult, la unele foavoruri politice.

6. Semnarea acordului Nabucco. Obtinerea suportului politic pentru aductiunea de gaze naturale din Caucaz, prin Romania, catre Austria, Italia si Germania, reprezinta primul pas cu adevarat important pe piata energiei. Diplomatia romaneasca a sustinut proiectul inca din urma cu un deceniu, cand a fost lansata ideea, conducta lovindu-se insa permanent de dificultati de ordin politic, multe dintre ele fiind generate de opozitia Rusiei care doreste un proiect concurent, aflat sub controlul sau. Intrarea Turciei in Nabucco, in vara, a insemnat finalizarea demersurilor politice si intrarea intr-o etapa investitionala a proiectului. Impactul este regional, conducta urmand a diminua controlul Gazprom in Europa, atat asupra economiilor occidentale, consumatoare de hidrocarburi, cat si asupra regiunii Caspice, producatoare de gaze si petrol. Romania isi valorifica depozitele de gaz mostenite din exploatarile de gaz din Transilvania, in deceniile precedente, si isi asigura accesul la resurse internationale pe masura ce propriile sale rezerve se epuizeaza. In prezent, importul din Rusia pentru asigurarea decalajului dintre productia interna si consumul intern, reprezinta o presiune mare asupra balantei comerciale, pretul obtinut fiind unul dintre cele mai mari din Europa.

7. Scutul antiracheta. Incheierea acordului romano-american pentru amplasarea la Deveselu, langa Caracal, a unor elemente ale scutului NATO antiracheta ar fi fost, intr-un an mai putin dominat de turburente economice globale, evenimentul cel mai important. El reprezinta definitivarea eforturilor Romaniei de a obtine garantii militare.

8. Intarzierea programului de autostrazi. Autostrazile reprezinta in ultimii ani cel mai mare proiect civil in care este implicata Romania, dar guvernele sunt complet nepregatite sa realizeze controlul si sa directioneze managementul pentru un proiect atat de mare. Inaugurarea noilor drumuri pe fasii, constructia unor “semi-autostrazi” si eternele renegocieri de contracte, fac ca termenele sa fie permanent amanate iar obtinerea functionalitatii programate sa nu poata fi atinsa. Calitatea transporturilor este esenta dezvoltarii economice, iar Romania are cai ferate si sosele invechite, consumatoare de timp si carburant. Libera circulatie a marfurilor si subansamblelor este astfel grevata, costurile de productie mai mari, iar randamentul economic mult mai mic. Transporturile sunt atat de proaste in Romania incat este afectata insasi scalabilitatea productiei, respectiv capacitatea industriala de crestere a cantitatilor pana la niveluri la care productia sa fie cu adevarat rentabila.

9. Integrarea in circuite culturale europene. Succesul de public al unor festivaluri precum George Enescu sau TIFF, precum si participarea internationala semnificativa la asemenea evenimente, sunt semnale ca Romania a facut primii pasi catre iesirea din autismul si autarhia in care national-comunismul impinsese cultura romana. Bariera lingvistica se mentine, iar primele care profita sunt artele care folosesc in principal alte forme de limbaj (vizual sau muzical), incepand cu cinematografia, continuand cu artele plastice si muzica. In plastica, exista grupuri de artisti romani care au reusit sa obtina cote de piata semnificative in strainatate, fiind inca necunoscuti in Romania, unde veleitarismul si fuga dupa sinecure si stipendii sunt inca dominante. In muzica, pe langa succesul festivalului Enescu mai trebuie mentionate si evolutiile din muzica pop, cu artisti precum Inna, Edward Maya sau Alexandra Stan care au obtinut importante succese internationale.

10. Poluarea in mass media. Reducerea drastica a bugetelor de publicitate, dupa cresterea exploziva din 2007-2008, a dus la disparitia unor numeroase publicatii si la decaderea presei scrise. Pentru multe dintre publicatiile ramase, indiferent de canalul folosit (tv, print, internet, radio), supravietuirea s-a facut prin legarea de bugete de aservire, cu o scadere dramatica a standardelor deontologice si morale. Lipsa unei normativitati a profesiei (Clubul Roman de Presa practic s-a dizolvat) si starea proasta a legislatiei civile din Romania, au dus la o tabloidizare masiva, la o comunicare publica rebarbativa si isterica. Astfel, mass media “de public”, finantata prin cumparare directa, se indreapta spre utilizarea exclusiva a fotografiilor cu continut sexual sau insultator, in timp ce mass media “de buget”, unde finantarea se face prin publicitate si subventii, se dedica publicitatii mascate si amestecului indecidabil de informatie si influenta politica sau economica netransparenta. Cazurile limita sunt ziarele si emisiunile de paparazzo, precum si ascensiunea OTV, televiziune in jurul careia s-a format un partid cotat cu oarecari sanse in alegeri si care impresioneaza prin diletantism, ignoranta si abordari suburbane ale unor teme si subiecte majore.

Mentiune:  Catastrofa de la bac. Promovabilitatea sub 30%  la examenul de bacalaureat poate fi si ea citita ca un semn de intyrare in normalitate, date fiind conditiile foarte proste in care s-a desfasurat invatamantul in ultimele decenii. Degradarea era foarte evidenta din testarile europene in care invatamantul romanesc obtinea cele mai proaste medii din Uniunea Europeana. Dar sistemul intern dadea aparenta bunei functionari, cu zeci de mii de absolventi de facultate in fiecare an. Scurt-circuitul de la bacalaureatul din 2011 ar putea fi un semnal pozitiv numai daca va duce la modificari radicale, ce ar putea insanatosi intregul sistem. O mini-reforma a fost efectuata in acest sens, dar pasii sunt mici si exista suspiciunea ca o schimbare politica la conducerea ministerului ar duce si la abandonarea acestor politici si la reinstaurarea mediocritatii automultumitoare.

“Cum vor teroristii sa aduca pacea ucigand oameni?”

Incercand sa raspunda intrebarii “Cum vor teroristii sa aduca pacea ucigand oameni?” un colectiv de profesionisti anti tero din MI, SRI, SPP si MApN, autori ai lucrarii “Terorism, antiterorism, contraterorism” identifica  impactul psihologic. Se conteaza pe un soc psihologic masiv in randul populatiei prin intermediul unor atentate nediscriminatorii astfel incat populatia sa devina nesigura, fiecare sa simta ca poate fi atins de acel razboi care nu este al sau si sa faca presiuni pentru rezolvarea situatiei in sensul dorit de teroristi. Un sprijin, involuntar, il ofera chiar mass-media care reuseste sa focalizeze asupra evenimentelor de acest gen, ceea ce reprezinta o informare binevenita pentru public dar si o forma de publicitate pentru teroristi. “Teroristii considera ca aceasta reprezinta prima faza a luptei, un mecanism de recrutare a aderentilor care sa permita insurgentilor dezvoltarea altor moduri de ducere a luptei”, considera autorii. Atentatele teroriste nu-si propun rezultatul nerealist al prabusirii guvernului, ci intimidarea. In Egipt si Algeria activistii fundamentalisti islamici au lansat deviza “Lama contra pana”, ceea ce inseamna ca tintele favorite au devenit liderii de opinie, judecatori sau ziaristi, precum si persoanele banuite de colaborare cu autoritatile. Cel de-al treilea instrument al presiunii psihologice teroriste il constituie provocarea. In “Minimanualul de gherila urbana” publicat de teoreticianul terorismului Carlos Marighella in 1969 se spunea: “Guvernul nu are alta alternativa in afara intaririi si intensificarii represiunii. Actiunile politienesti, perchezitionarea caselor, arestarea oamenilor nevinovati si a suspectilor, inchiderea drumurilor fac viata citadina de nesuportat. Asasinatele politice si teroarea politieneasca devin rutina. In aceste situatii oamenii refuza sa colaboreze cu autoritatile avand sentimentul ca guvernul este nedrept, incapabil sa-si rezolve problemele”. Strategia haosului, initiata de miscarile de extrema dreapta, a capatat dimensiuni mondiale.

Un ultim raport al departamentului de stat american identifica peste 120 de organizatii teroriste si “para-state” foarte multe dintre ele avand obiective anti-americane. Numarul acestora s-a restrans fata de deceniul trecut, activitatea lor, in genere s-a diminuat, numarul statelor care sustin terorismul a scazut si el. Cu doi ani in urma, la jumatatea mandatului lui Bill Clinton, dupa atentatele din Kenia si Tanzania, comunitatea politica internationala parea in stare sa elimine pentru totdeauna modul de lupta terorist. Prin presiuni economice si politice, SUA reusisera sa determine adoptarea unei rezolutii a statelor ONU de condamnare a terorismului si a tarilor care sustin terorismul. Fenomenul a fost unul deosebit de frecvent in anii razboiului rece, cand atat URSS pe deoparte cat si Statele Unite pe de alta parte, sustineau militii inarmate pe toate continentele, profitand de decolonizarea inceputa dupa 1950 pentru a trece statele lumii a treia in propria sfera de influenta. In acea perioada, Statele Unite au inarmat forte precum cele ale talibanilor sau grupari anti-castriste cubaneze, in timp ce URSS gestiona peste 100 de gherile si organizatii subversive, puse toate in slujba revolutiei mondiale. De asemenea, China a fost cea care a inspirat o alta galerie de miscari maoiste, raspandita pe toate continentele, rivale cu cele sovietice, pro-occidentale, sau de extrema dreapta. Carlos Sacalul sau Abu Nidal beneficiau de gazde primitoare in Europa de Est, inclusiv Romania. SUA a gazduit si finantat miscarile cubaneze anticomuniste, inclusiv incercarea catastrofala de debarcare in Golful Porcilor. La acestea se adauga alte state care din motive ideologice sau nationale s-au pus in slujba unor organizatii teroriste sau chiar au organizat asemenea formatiuni. Printre cele mai popularizate state-teroriste s-a aflat Iranul, Irakul, Libia. Iordania a sustinut miscarile palestiniene pe scara larga pana in 1974 cand o parte din palestinieni s-au intors impotriva statului care le acorda gazduire si finantare. Miscarile palestiniene au fost gazduite de asemenea de Siria, Egipt si Liban, vecini ai Israelului cu care s-au aflat de mai multe ori in razboi. Iranul a sprijinit un mare numar de organizatii si in primul rand Hezbollah (“Partidul lui Dumnezeu” – miscare siita). Libia a sprijinit armata Rosie Japoneza si IRA. Cuba a sprijinit si instruit un numar mare de gherile latino-americane, active in Guatemala, Honduras, Nicaragua, Columbia, Chile.

Metodele prin care statele sustin miscarile teroriste nu se limiteaza si nu constau intotdeauna in finantarea acestora. In afara de bani, pe care aceste organizatii si-i procura adesea prin mijloace specifice si acte criminale propriuzise, ele mai au nevoie si de “sanctuare”, respectiv zone unde sa se poata ascunde dupa savarsirea unui atac terorist, sa execute pregatire militara, sa planifice urmatoarele atentate si sa poata capata o noua identitate atunci cand atentatorii sunt cautati in intreaga lume. Uneori sprijinul unui stat se reduce la posibilitatea de desfasurare a unor afaceri legale din care sa se finanteze formatiunile suversive.

Chiar daca incidenta terorismului se mentine crescuta in ultima jumatate de secol, organismele supranationale au refuzat adesea sa ia pozitie impotriva terorismului ca atare. Conform regulamentului Interpol nu pot fi dati in urmarire generala cei care se fac vinovati de acte cu caracter politic, care tin de rasa sau religie, chiar daca acestia au comis crime in numele idealurilor pentru care militeaza. Osama bin Laden nu poate fi monitorizat prin Interpol chiar daca se dovedeste indubitabil a fi autorul genocidului de pe 11 septembrie 2001.

Masurile luate de state pentru a diminua gradul de risc terorist sunt complexe si rod al unui efort permanent. Ele incep cu constituirea de formatiuni antiteroriste, cu sarcini in prevenirea si descurajarea atacurilor, care utilizeaza mijloace diverse, informative in principal, precum si controale in cele mai vulnerabile dintre locuri (aeronave, aeroporturi, centrale atomice, oficii guvernamentale); formatiuni de interventie contrateroriste, cu atributii in reprimarea actelor teroriste in desfasurare, in eliberarea ostacilor sau in capturarea teroristilor dupa atentat; politici guvernamentale de descurajare, indeosebi prin pedepse drastice aplicate celor care comit actele teroriste. Printre masurile de raspuns se numara si principiul de a nu trata niciodata cu teroristii, pus in aplicare intotdeauna in Israel. Niciodata statul evreu nu a eliberat ostatici la schimb cu cetateni evrei capturati de teroristi preferand sa incerce actiuni de forta pentru a-i elibera sau sa renunte la orice actiune. Este modul cel mai clar de  a spune ca atentatele teroriste nu-si pot indeplini scopurile.

Lipsa de colaborare cu teroristii este ceea ce specialistii in securitate recomanda nu doar statelor ci si persoanelor care sunt rapite de teroristi. Printr-un “indreptar” elaborat de comunitatea de securitate internationala, larg mediatizat, cetatenilor aflati intr-un avion deturnat li se recomanda evitarea oricarei comunicari cu teroristii, mergand pana acolo incat sa pretinda ca nu cunosc limba in care li se adreseaza rapitorii. Deasemenea, in acelasi loc, se recomanda cetatenilor sa nu intreprinda nici un fel de masura impotriva rapitorilor, lasand aceasta pe seama agentilor de securitate si in cele din urma a guvernului. Toate aceste masuri pleaca de la premiza clasica a deturnarii de avioane in care teroristii se indreptau spre un aeroport unde sa poata negocia si primi recompensele cerute. In urma atentatului de la World Trade Center si Pentagon, cand avioanele deturnate au fost folosite drept arma de distrugere in masa, nu doar sistemele de securitate ca atare par invechite, ci chiar si aceste masuri care se cer din partea cetatenilor. Impactul asupra societatii civilizate este unul care depaseste orice imaginatie. Se preconizeaza, in SUA, introducerea controlului cu raze X si detector de metale inclusiv in statiile de cale ferata.

“In fata amenintarii teroriste nimeni nu este in siguranta” este subtitlul unei carti de contraterorism. Asa cum s-a dovedit, cetatenii insisi, indiferent de profesie, religie, varsta, sau convingeri politice pot deveni o arma pentru distrugerea semenilor lor. Chiar si in lipsa avioanelor capcana, arsenalele aflate la dispozitia organizatiilor teroriste, copiindu-le pe cele militare, s-au modernizat si au intrat in sfera razboiului chimic, biologic sau nuclear. Printre zvonurile care au succedat prabusirii World Trade Center s-a aflat si acela al incarcaturii cu arma biologica a unuia dintre avioane. Riscul este intr-adevar unul mare. Fabricand ele insele, cumparand, furand, organizatiile teroriste au intrat sau pot intra (depinde ce surse luam in considerare) in posesia unor arme de distrugere in masa. Dupa desfintarea URSS, tarile succesoare (Kazahstan, Belarus si Ucraina) au primit mostenire 2.400 de focoase nucleare si 360 de rachete balistice, dintre toate acestea numai Ucraina renuntand in mod controlat la arsenalul sau. O parte din acest armament a disparut din orice evidenta si se pare ca a intrat in posesia unor grupuri teroriste sau criminale, asa cum este situatia si cu armamentul nuclear tactic risipit de Armata Rosie pe 1/6 din suprafata terestra. Conform ziarului “Izvestia”, din cele 25-35.000 de mine si proiectile de artilerie detinute de URSS, actuala Federatie Rusa nu a recuperat mai mult de 15-25.000 de bucati. Conform Mujahedinilor Poporului (o grupare iraniana de opozitie) aceasta a reusit efectiv sa cumpere 4 focoase nucleare din Kazahstan. Ministrul de interne al  Azerbadjanului sustinea in timpul razboiului cu Armenia ca tara sa dobandise deja 6 focoase atomice iar unul dintre secesionistii georgieni a amenintat fortele de securitate gruzine cu folosirea armelor nucleare sovietice. Conform unui material din “The Economist”, s-au inregistrat deja peste 50 de tentative de extorca bani Statelor Unite prin amenintari nucleare, multe dintre ele credibile. Arme chimice si bacteriologice au intrat cu certitudine in posesia unor organizatii teroriste sau a unor grupari instabile.

Dincolo de reactia dura a armatei americane, care a jurat razbunare, specialistii in contraterorism sunt de parere ca terorismul va persista cu siguranta, ca probabil va creste cantitativ si calitativ, ca incidentele de mare anvergura vor deveni tot mai dese si ca teroristii vor fi capabili sa declanseze crize care vor obliga statele si organizatiile internationale sa aloce tot mai multe resurse pentru combaterea lor. Terorismul nu mai este si nu mai poate fi o afacere izolata, subiectul de trei zile al canalelor de stiri. Combaterea terorismului este o problema de supravietuire a omenirii.

Vanzatorul plateste

Articol aparut pe 12:05:2011, in sectiunea Cultura ideilor

Autor: NICU ILIE

Multe sunt schemele de afaceri într-o „economie functionala de piata“ si nu toate sunt ortodoxe. Probabil mass media este schema cu cea mai mare abatere de la definitia de dictionar a pietei ca front de întalnire între cerere si oferta. Astfel, televiziunile publice se finanteaza integral din publicitate, internetul este netaxat, iar pretul de vanzare al unui ziar acopera cu greu costul de tipar si distributie; continutul editorial este gratuit.

Întregul mecanism functioneaza prin atragerea de publicitate. Implicatiile sunt majore asupra pietei media. Corolarul este ca valoarea de piata nu este un raport direct între cerere si oferta, ci o variabila oarecum conectata la audienta, dar stabilita de corporatiile care finanteaza publicitatea si agentiile care fac selectia canalelor media. Astfel calitatea informatiei / canalului de comunicare nu este o valoare în sine, ci un accesoriu în stabilirea, pe cu totul alt algoritm, a valorii comerciale, a randamentului economic si profitabilitatii.
Castigatoare pe un asemenea design de afacere se dovedesc a fi canalele „push“, mass media „pasive“, unde informatia este împinsa într-o selectie si ordine alese de distribuitorul de informatie, iar consumatorul o primeste doar pentru ca i se ofera într-un mod atractiv sau, minim, non-plicticos. Am numit aici radiourile si televiziunea.
Sigur, analiza ar putea fi mai complexa, tinand cont si de capacitatea diverselor canale media de a rectiona la eveniment, revistele fiind vehicule media lenese în comparatie cu internetul, radioul si televiziunea. Totusi, acesta a fost doar mijlocul prin care s-au consacrat mass-media pasive. Astfel, filmele sau 99% din continutul de programe tv nu reflecta o informatie urgenta; dimpotriva, cea mai mare parte a programelor tv sunt „imortele“, subiecte si teme difuzate ciclic atunci cand au vagi puncte comune cu realitatea: inundatiile din fiecare luna mai, criza scolilor din septembrie, degringolada din spitale scoasa la lumina de epidemiile din octombrie. Însa, desi marea parte a programelor tv au continut de magazin informativ, televiziunea s-a transformat în ceea ce analiza sectoriala facuta de contabilii de la Deloitte numesc „supermedia“, cu un volum de 62% din publicitatea globala, crescand chiar si pe timp de criza. În contrapartida, ziarele si revistele au pierdut venituri gigantice, chiar si 50-60% în unele tari, iar internetul nu a reusit decat cresteri cu o singura cifra. În Romania, degradarea presei scrise a fost mai rapida ca în alte tari, ziarele pierzand deja din 2010 locul doi în cifra de afaceri în favoarea radiourilor.
Trinomul pietei media, în care cumparator nu e nici consumatorul de informatie, nici producatorul, ci (în teorie) un obsevator de pe margine (corporatiile) este principalul responsabil pentru pasivizarea canalelor. În contextul unei concurete furibunde între produse quasi-omogene, furnizorul de publicitate este interesat în acest stadiu de bombardamentul cu mesaje comerciale, nu de „franc-tirori media“ care sa livreze o informatie comerciala oportuna unui consumator anume, interesat de acea informatie.

Presa din Yemen

Aflata in mijlocul unor evenimente numite “revolutie” de catre presa internationala, mass media din Yemen se afla in situatia de a incalca legile interne ale tarii, trecand de partea celor revoltati. Evenimentele sunt in plina desfasurare, la fel ca si pozitionarile diverselor organe de presa.

Exista un numar mare de publictatii – ziare, reviste si televiziuni – o treime din ele fiind editate direct de catre Guvern, altele apartinand unor oameni de afaceri si unor partide. Toate au insa nevoie de aprobare din partea Guvernului pentru a functiona. Exista si cazuri de ziaristi arestati pentru ca au scris impotriva politicii guvernamentale.

Internetul este si el monitorizat, fiind interzise siteurile cu continut pornografic explicit si cele ale oponentilor politici.

Singura publicatie locala de limba engleza care are un grad de notorietate bun este saptamanalul independent Yemen Times.

Linkuri: Presa din Yemen pe wikipedia si in DMOZ.

In Open Directory exista doar 200 de linkuri pentru statul Yemen, categoriile cele mai bine reprezentate fiind, in ordine, Afaceri si comert, Societate si cultura, Turism si calatorii si Guvern.

Presa din Zambia

Zambia este unul dintre statele africane in care libertatea presei este la limite minime. Un exemplu privind cenzura este dat de ziarul de investigatii “Cainele de paza din Zambia” care a fost fortat sa plece in exil si in cele din urma inchis.

Principalele organe de comunicare, deschise spre comunitatea de limba engleza, sunt:

Times of Zambia
Zambia Daily Mail
The Zambian

Pe internet, liderul informatiilor din Zambia este Lusaka Times.

In catalogul DMOZ, Zambia are doar 400 de siteuri, cele mai dezvoltate segmente fiind Afaceri si Economie si Turism.

Presa din Zimbabwe

Zimbabwe, fosta Rhodesia, se afla in top 25 al tarilor cu cele mai mari incalcari ale libertatii presei, conform clasamentului facut de asociatia Reporteri fara frontiere. Astfel, desi in constitutie libertatea presei este statuata, in practica canzura este puternica si mass media ingradite. In schimb, internetul nu este controlat de guvern, dar la el nu au acces decat 10% din locuitorii statului Zimbabwe, date fiind costurile foarte ridicate.

Publicatii online din Zimbabwe (editii digitale ale ziarelor):

Financial Gazette
Herald
New Zimbabwe
The Standard
Sunday Mail
Zimbabwe Independent

Acestea sunt publicatii de limba engleza, cu continut de stiri. In Open Directory, Zimbabwe este trecut la categoria Agregatoare de stiri cu urmatoarele linkuri:

si feedul: Topix: Zimbabwe – News from Zimbabwe gathered from various sources on the web. [RSS]

Iar la categoria Newspapers cu urmatoarele linkuri:

  • Electronic Chronicle – Daily news coverage.
  • The Sunday Mail – Government-controlled weekly.
  • The Zimbabwe Guardian – Provides national and international news, sport, entertainment, articles and opinion.
  • The Zimbabwean – Weekly newspaper published in London and Johannesburg, compiled by and for Zimbabweans living in exile.
  • Zimbabwe 24 – Delivers daily online news, sorted into categories.
  • Zimbabwe Financial Gazette – Weekly financial and general news from Zimbabwe’s heavyweight business broadsheet. New edition every Thursday morning.
  • Zimbabwe Herald Online – News stories from the government-owned daily.
  • Zimbabwe Independent – Weekly broadsheet. All news stories, columns and regular features are reproduced online. New edition every Friday morning.
  • Zimbabwe Metro – Provides breaking news and information on the latest top stories, weather, business, entertainment and politics.
  • Zimbabwe Standard – News, stories and features from the Sunday newspaper

Pagina generala DMOZ a statului Zimbabwe cuprinde doar 700 de linkuri, cele mai bine reprezentate categorii fiind: Economie si afaceri, Societate si cultura si Turism si calatorii.

Justitia – primul mare concept falsificat

Ideea ca Justitia face Dreptate este primul mare concept falsificat. In mod real, in societatile penitenciare, bazate pe ispasirea greselilor si cimelor sociale, prin justitie se face educatie. Dreptatea este, de altfel, un concept cu prea multa transcendenta spre a fi o “comoditate” sociala.

Un alt concept “falsificat” este penitenta. Societatile moderne au dezvoltat penitenciare nu pentru a crea spatii in care sociopatii sa regrete incalcarile principiilor si legilor sociale si sa se indrepte – recuperabilitatea indivizilor trecuti prin penitenciare este minima. Toate aceste sisteme sunt doar o obiectivare a nevoii de a da un chip uman unor sisteme punitive fara de care educatia individuala si sociala nu a fost nicicand posibila. Oamenii pot invata numai sub sanctiunea unei pedepse. Nicio practica istorica nu a indicat cai reale si efective iar umanitatea abia acum incearca educatia stimulativa, insa la costuri gigantice fata de modalitatile “clasice” si cu un plus de eficienta inca nedocumentat.

Pedeapsa da, este educatie. Ea are o tinta dubla: unu – individul care a gresit, si de la care se asteapta sa nu o mai faca pe viitor; si doi (in primul rand) – indivizii care sunt informati despre pedeapsa efectiva aplicata unor fapte efective. Nicio executie nu isi indeplineste scopul si functia sociala daca nu este facuta in public. Sublimarile sunt posibile (Statele Unite au inlocuit ghilotinarea in piata publica cu executia condamnatilor in camere speciale, in fata unui public restrans; aceasta a fost insa posibila numai pe masura ce mass media a devenit o forta sociala si poate transmite informatii despre executie unei populatii mult mai mari decat o piata publica; sublimarea nu a adus asadar o scadere a impactului, ci o crestere a lui).

Studentii la drept sunt instruiti sa aplice pedepse, nu sa faca dreptate. Sistemul juridic e cladit de asa natura. Judecatile lui Solomon, daca ar mai aparea azi pe vreundeva, prin vreo judecatorie municipala, ar fi desfiintate fara niciun efort la orice curte de apel. Intr-o societate complexa, conceptul de dreptate poate fi, cel mult, izvor de legi. Functionarea justitiei nu se poate baza pe asa ceva. Nu poti popula sectiile de procuratura cu filosofi si nu poti pune antropologii sa scrie legi. Dar poti pedepsi si poti mediatiza asta.

Ratandu-si, in buna masura, rolul de a sanctiona Dreptatea, Justitia este o institutie care se ocupa aprope exclusiv de preventie.

Citizen SOV

kane_Robert Turcescu posteaza pe blogul sau un fel de comentariu personal asupra stenogramelor Vantu. El citeaza un jurnalist de la New York Times care a tinut un toast in 1953 spunand:

There is not one of you who dares to write your honest opinions, and if you did, you know beforehand that it would never appear in print.

Continue reading Citizen SOV