Tag Archives: justitie

Gracias, don Barroso! Merci, M. van Rompuy!

Foaia de traseu pe care Consiliul Europei si Comisia Europeana, prin presedintii lor, van Rompuy si Barroso, au trasat-o lui Ponta este una mai mult decat satisfacatoare in conditiile date. Daca o completam cu tema pe care Ponta a adus-o pentru acasa, pentru Antonescu, in aceeasi valiza diplomatica, putem sa ne declaram suta la suta multumiti. Insa asta numai daca promisiunile facute de Ponta se vor respecta si daca, revenit la Bucuresti, nu va incerca sa-si dea aere de lider politic.

Ce i-a cerut Comisia Europeană lui Victor Ponta (in ziarul Adevarul)

AFP: UE îl somează pe Victor Ponta să restaureze puterile Curţii Constituţionale. Premierul promite că va da curs solicitărilor UE (pe Mediafax)

Masurile vizate: restabilirea in drepturi a Curtii Constitutionale, retragerea de catre guvern a ordonantelor ilegitime, neamestecul politic in justitie (Parchetul General, DNA sau gratieri), restabilirea legitimitatii Avocatului Poporului si a Regiei Autonome a Monitorului Oficial reprezinta o lista de masuri care, daca intr-adevar ar fi respectate de USL, ar insemna o adevarata reforma a acestor partide. Indicatiile conducerii UE sunt si mai dure, dar extrem de pertinente, in “micile amanunte” care fac parte din exigentele UE la adresa actualei puteri:

De asemenea, Guvernului României i se cere de către Executivul UE să se angajeze, în special la nivelul autorităţilor publice, că respectă independenţa justiţiei şi că va evita CRITICILE la adresa deciziilor sistemului judiciar.

Membri ai Parlamentului care au decizii definitive de incompatibilitate ori conflict de interese sau cu condamnări pentru corupţie SĂ DEMISIONEZE

Este greu de crezut ca politicienii USL vor avea decenta de a respecta acest angajament si cel mai probabil vor incerca diverse trucuri avocatesti prin care sa-l prosteasca pe fata pe Barroso. Personal, am fost surprins sa aflu ca Ponta s-a declarat de acord, ca si cum n-ar intelege macar ca e direct vizat, cu cerinta liderilor UE:

Ministrii care au probleme de integritate SĂ SE RETRAGĂ

Oricat de neutra si de diplomatica ar fi o asemenea formulare, ea include: plagiatul lui Ponta.

Ca simpatizant al lui Basescu si ca fost suporter al lui (sau invers) probabil ca am avut si o nuanta personala, una partizana poate, in reactia la sirul de masuri abuzive ale guvernului. Insa reactia de completa oripilare cred ca e perfect justificata si acum. Cu totii stim ca Basescu nu e vreun inger, ca poate starni resentimente puternice, dar nu a incalcat Constitutia. Cei care-l acuza au creat niste fantasmagorii in care nici ei nu cred. Pe care le-au recitat in Parlament constienti ca nici suporterii lor nu le cred: o prosteala pe fata. O batjocura. Au pus apoi in cap, cu acelasi aer de batjocura, o suma de legi importante ale statului de drept. Prin trucuri juridice si prin asa-zise legi-soparla. Totul executat cu graba unui iluzionist de balci.

Mi-am dorit atunci ca Uniunea Europeana sa intervina si sa stopeze aceste derapaje, aceasta avalansa de ilegalitati cu fatada legala.

Suspendarea lui Basescu: o problema de IQ

Acum imi doresc sa vad si respectate acele exigente ale UE. Pana atunci nu pot sa ma bucur, nici nu pot spune ca traiesc intr-o tara normala sau intr-una in curs de normalizare.

Institutia Curtii Constitutionale, prost croita si pervertita prin numirile politice ale judecatorilor ei, va trebui schimbata in curand;

Curtea Constitutionala, o criza politica la pachet

Constitutia, le fel, pentru ca textul fundamental nu mai corespunde actualului statut al tarii si viitorului statut al cetatenilor. Dar aceste schimbari nu se pot  face pe genunchi, in patru zile, si nu pot avea ca principiu ideologic belirea lui Basescu. Daca este lasat sa o faca, Guvernul Ponta schimba niste institutii proaste intr-unele execrabile. Iar ce am scris acum nu are nicio legatura cu PDL, PSD, UDMR, PNL.

Consider firesc ca USL, si orice alt partid sau alianta, sa doreasca obtinerea puterii politice si sa lupte pentru asta prin orice mijloace legale si legitime. Asta insa inseamna sa nu minta pe fata, sa nu fuga de raspundere, sa nu intimideze, sa nu prosteasca electoratul in fata. Sunt lucruri elementare fara de care ne scufundam in evul mediu. Iar, daca problema celor 7 ani de-acasa, a unei minime decentze, diverse probleme psihice sau pur si simplu un IQ prea scazut ii impiedica pe politicienii de la Bucuresti sa stie ce e complet rau si ce e complet incorect, atunci este de datoria cetatenilor, dar si a Uniunii Europene, sa ia atitudine si sa determine repunerea lucrurilor intr-o linie dreapta.

PS: Adaug un comentariu care nu imi apartine si care a aparut in Washington Post:

Contrarily, Mr. Ponta is also promising his E.U. interlocutors that he will stick to Romania’s international agreements, including one with the IMF. But the financial market’s view of his rhetoric has been reflected in the plunging value of Romania’s currency and a rise in its borrowing costs. Sooner or later, Romanians will discover that, as in the rest of Europe, there is no quick or easy solution to their economic problems — especially when it involves short-circuiting democracy. (s.m.)

http://www.washingtonpost.com/opinions/romanias-repressive-moves/2012/07/13/gJQAFPmniW_story.html

Incredibila combatere a coruptiei cu corupti

Inca mai cred ca pentru Traian Basescu si pentru unii din PDL (nu m-as risca sa nominalizez pe cineva din vechiul BPN; o zic doar pe Monica Macovei sa fiu pe teren sigur) combaterea coruptiei este o prioritate si un principiu. Numai ca, in numele acestui deziderat, partidul s-a umplut de diversi Mantogi si s-a aliat cu Michi Spaga in persoana.

Lucrurile au functionat asa: PD a refuzat orice colaborare politica cu PSD, declansand o cruciada penala impotriva baronilor socialisti si a ministrilor lui Adrian Nastase. Numai ca mediul juridic era incapabil sa sustina o asemenea cruciada iar reforma in justitie, desi a parcurs unii pasi, e foarte departe de a fi indeplinita chiar si azi. In marele vartej de dosare pornite in 2005 au picat si finantatori ai PSD-ului, cum a fost Dinu Patriciu. Asta a dus la rupturi cu PNL si la guvernul liberal minoritar sustinut de socialisti. Si s-a terminat cu partea romantica, robiespereasca, a anticoruptiei.

Dupa “tradarea liberala”, Partidul Democrat a ajuns la certitudinea ca nu va putea promova programul si principiile anuntate de Basescu decat daca va detine puterea prin sine insusi. Campania din 2007 a reflectat o asemenea ambitie iar rezultatele, in care a depasit la milimetru PSD-ul, i-au dat dreptul de a numi premierul si de a alcatui nucleul guvernarii.

Mai sunt multe de spus, sunt multe nuante de facut dar toate ar fi nepotrivite fiindca ar complica mai mult decat ar clarifica. Una totusi trebuie mentionata: dupa ce, in numele ocuparii unei pozitii ferme pe dreapta politica, in scopul castigarii detasate a alegerilor, a rupt bucati mari din PNL si le-a alipit, a taiat orice posibilitate de colaborare cu partidul liberal.

Si inca o mentiune: PD ar fi putut castiga in 2008 un numar si mai mare de voturi dar s-a lovit de lipsa unor cadre performante, capabile sa candideze si sa concretizeze intentia de vot a populatiei. Era, la drept vorbind, un partid de 10% din voturi, procent pentru care putea oferi politicieni de calitate. Mai mult, PD-ul a preferat sa trimita in teritoriu cadre importante si sa se instaleze temeinic in judete. Slabiciunile au determinat primirea in partid, rapida, fara discermant, a oricaror politicieni si simpatizanti carora li se cerea un sigur principiu: sa ajute la “propasirea” partidului. Asa au fost racolati tot felul de transfugi din celelalte partide. Problema de cadre a devenit si mai presanta atunci cand s-a pus problema deconcentratelor. Dupa ce a incercat sa treaca o legislatie transparenta a functionarului public, PDL s-a trezit cu o mostenire-grea lasata de PNL: numirile politice la conducerea prefecturilor, inspectoratelor, companiilor de stat, regiilor, etc etc. A trebuit sa ii inlocuiasca repede si a facut-o suspendandu-i pe cei vechi, liberali, si numind altii, pedelisti si pesedisti in locul lor. A fost unul dintre primii pasi intru ratarea partidului.

Ce a urmat lui 2008 este imposibil de crezut pentru un alegator al partidului din 2004: alianta contextuala cu PSD-ul. Guvernul nu a durat decat un an, dar noii ministri PDL erau pe masura unei aliante cu PSD: aproape aceeasi apa, acelasi pamant. Singura multumire pentru simpatizanti a ramas programul de masuri anuntate si urmarite cu destula consecventa. Astfel, alegatorii partidului, o parte din ei, au inteles dificultatea unora dintre masuri, datorata opozitiei pesedistilor din guvern; au inteles si ca majoritatea parlamentara e cum e; si ca liberalii si socialistii au avut, pana in 2010, majoritatea in Curtea Constitutionala si au picat acolo multe din legile vitale ale PDL. Unii au inteles si ruptura de PSD si pastrarea unui guvern fragil, posibil numai prin reunirea transfugilor din PSD si PNL, parlamentari luati la bucata, in UNPR, un partid creat special pentru a asigura majoritatea parlamentara.

Astfel, crescut fortat, PDL s-a vazut inconjurat din toate partile de coruptie: adversarii din PSD, tovarasi de drum un timp – corupti; aliatii din UNPR – multi dintre ei corupti; membri de pe o zi pe alta, atrasi de invincibilitatea aparenta a partidului – corupti; sponsori – corupti; nomenclaturisti (prefecturi, deconcentrate) – corupti; ministri – incapabili si corupti. Evident, pe sectoare, pe raioane si “de la om la om”. Dar, chiar daca n-ar fi coruptia dominanta, simpla ei prezenta acolo, simplele cazuri de ministri si deputati care se autoserveau cu bani de la stat, simpla toleranta aratata fata de acestia contravine cu imaginea de justitiar a partidului care a castigat doua mandate tocmai pe lupta contra coruptiei.

Poate ca multe dintre asa-zisele cazuri de coruptie din PDL sunt improvizatii ale unei prese in mod clar calomnioasa la adresa partidului de guvernamant. Dar exista cateva cazuri dincolo de orice dubiu iar partidul nu va putea reactiona contra acestora fara a risca sa piarda miniscula sustinere parlamentara.

In rezumat: din PSD-ul lui Ion Iliescu Miron Mitrea, Adrian Nastase si altii ca ei sunt trasi pe linie moarta. Michi Spaga si Gheorghe Oprea sunt acum in tabara guvernarii, intr-un partid-satelit. Iar paradoxul moral e ca PDL nu poate colabora cu PSD-ul lui Ponta din cauza imaginii murdarite de unii fosti pesedisti, acum uneperisti, care sustin premierul si la care nu s-ar putea renunta fara a pierde guvernarea. Abracadabrant. Complet naucitor. Inflexibilitatea lui Basescu l-a dus in situatia de a fi flexibil tocmai cu cele mai imorale “solutii imorale”.

Nici nu stii ce sa zici daca, la finalul lui 2012 Basescu ar putea demonstra o tara insanatosita moral si financiar si ar pune alaturi de el pe artizanii moralitatii in Romania: un amestec de Monica Macovei si Brandusa Nicolae. Un mixaj de Boc si Gheorghe Oprea. Un conglomerat de Isarescu si Ialomiteanu. Iar, in genunchi si pe vine la poza de grup, in fata lor, acelasi amestec incredibil: Cristian Diaconescu, Serban Mihailescu, Florin Talpes, si, nimic nu e imposibil, Mihai Tanasescu si Dinu Patriciu.