Tag Archives: juridic

Incredibila combatere a coruptiei cu corupti

Inca mai cred ca pentru Traian Basescu si pentru unii din PDL (nu m-as risca sa nominalizez pe cineva din vechiul BPN; o zic doar pe Monica Macovei sa fiu pe teren sigur) combaterea coruptiei este o prioritate si un principiu. Numai ca, in numele acestui deziderat, partidul s-a umplut de diversi Mantogi si s-a aliat cu Michi Spaga in persoana.

Lucrurile au functionat asa: PD a refuzat orice colaborare politica cu PSD, declansand o cruciada penala impotriva baronilor socialisti si a ministrilor lui Adrian Nastase. Numai ca mediul juridic era incapabil sa sustina o asemenea cruciada iar reforma in justitie, desi a parcurs unii pasi, e foarte departe de a fi indeplinita chiar si azi. In marele vartej de dosare pornite in 2005 au picat si finantatori ai PSD-ului, cum a fost Dinu Patriciu. Asta a dus la rupturi cu PNL si la guvernul liberal minoritar sustinut de socialisti. Si s-a terminat cu partea romantica, robiespereasca, a anticoruptiei.

Dupa “tradarea liberala”, Partidul Democrat a ajuns la certitudinea ca nu va putea promova programul si principiile anuntate de Basescu decat daca va detine puterea prin sine insusi. Campania din 2007 a reflectat o asemenea ambitie iar rezultatele, in care a depasit la milimetru PSD-ul, i-au dat dreptul de a numi premierul si de a alcatui nucleul guvernarii.

Mai sunt multe de spus, sunt multe nuante de facut dar toate ar fi nepotrivite fiindca ar complica mai mult decat ar clarifica. Una totusi trebuie mentionata: dupa ce, in numele ocuparii unei pozitii ferme pe dreapta politica, in scopul castigarii detasate a alegerilor, a rupt bucati mari din PNL si le-a alipit, a taiat orice posibilitate de colaborare cu partidul liberal.

Si inca o mentiune: PD ar fi putut castiga in 2008 un numar si mai mare de voturi dar s-a lovit de lipsa unor cadre performante, capabile sa candideze si sa concretizeze intentia de vot a populatiei. Era, la drept vorbind, un partid de 10% din voturi, procent pentru care putea oferi politicieni de calitate. Mai mult, PD-ul a preferat sa trimita in teritoriu cadre importante si sa se instaleze temeinic in judete. Slabiciunile au determinat primirea in partid, rapida, fara discermant, a oricaror politicieni si simpatizanti carora li se cerea un sigur principiu: sa ajute la “propasirea” partidului. Asa au fost racolati tot felul de transfugi din celelalte partide. Problema de cadre a devenit si mai presanta atunci cand s-a pus problema deconcentratelor. Dupa ce a incercat sa treaca o legislatie transparenta a functionarului public, PDL s-a trezit cu o mostenire-grea lasata de PNL: numirile politice la conducerea prefecturilor, inspectoratelor, companiilor de stat, regiilor, etc etc. A trebuit sa ii inlocuiasca repede si a facut-o suspendandu-i pe cei vechi, liberali, si numind altii, pedelisti si pesedisti in locul lor. A fost unul dintre primii pasi intru ratarea partidului.

Ce a urmat lui 2008 este imposibil de crezut pentru un alegator al partidului din 2004: alianta contextuala cu PSD-ul. Guvernul nu a durat decat un an, dar noii ministri PDL erau pe masura unei aliante cu PSD: aproape aceeasi apa, acelasi pamant. Singura multumire pentru simpatizanti a ramas programul de masuri anuntate si urmarite cu destula consecventa. Astfel, alegatorii partidului, o parte din ei, au inteles dificultatea unora dintre masuri, datorata opozitiei pesedistilor din guvern; au inteles si ca majoritatea parlamentara e cum e; si ca liberalii si socialistii au avut, pana in 2010, majoritatea in Curtea Constitutionala si au picat acolo multe din legile vitale ale PDL. Unii au inteles si ruptura de PSD si pastrarea unui guvern fragil, posibil numai prin reunirea transfugilor din PSD si PNL, parlamentari luati la bucata, in UNPR, un partid creat special pentru a asigura majoritatea parlamentara.

Astfel, crescut fortat, PDL s-a vazut inconjurat din toate partile de coruptie: adversarii din PSD, tovarasi de drum un timp – corupti; aliatii din UNPR – multi dintre ei corupti; membri de pe o zi pe alta, atrasi de invincibilitatea aparenta a partidului – corupti; sponsori – corupti; nomenclaturisti (prefecturi, deconcentrate) – corupti; ministri – incapabili si corupti. Evident, pe sectoare, pe raioane si “de la om la om”. Dar, chiar daca n-ar fi coruptia dominanta, simpla ei prezenta acolo, simplele cazuri de ministri si deputati care se autoserveau cu bani de la stat, simpla toleranta aratata fata de acestia contravine cu imaginea de justitiar a partidului care a castigat doua mandate tocmai pe lupta contra coruptiei.

Poate ca multe dintre asa-zisele cazuri de coruptie din PDL sunt improvizatii ale unei prese in mod clar calomnioasa la adresa partidului de guvernamant. Dar exista cateva cazuri dincolo de orice dubiu iar partidul nu va putea reactiona contra acestora fara a risca sa piarda miniscula sustinere parlamentara.

In rezumat: din PSD-ul lui Ion Iliescu Miron Mitrea, Adrian Nastase si altii ca ei sunt trasi pe linie moarta. Michi Spaga si Gheorghe Oprea sunt acum in tabara guvernarii, intr-un partid-satelit. Iar paradoxul moral e ca PDL nu poate colabora cu PSD-ul lui Ponta din cauza imaginii murdarite de unii fosti pesedisti, acum uneperisti, care sustin premierul si la care nu s-ar putea renunta fara a pierde guvernarea. Abracadabrant. Complet naucitor. Inflexibilitatea lui Basescu l-a dus in situatia de a fi flexibil tocmai cu cele mai imorale “solutii imorale”.

Nici nu stii ce sa zici daca, la finalul lui 2012 Basescu ar putea demonstra o tara insanatosita moral si financiar si ar pune alaturi de el pe artizanii moralitatii in Romania: un amestec de Monica Macovei si Brandusa Nicolae. Un mixaj de Boc si Gheorghe Oprea. Un conglomerat de Isarescu si Ialomiteanu. Iar, in genunchi si pe vine la poza de grup, in fata lor, acelasi amestec incredibil: Cristian Diaconescu, Serban Mihailescu, Florin Talpes, si, nimic nu e imposibil, Mihai Tanasescu si Dinu Patriciu.

Justitia – primul mare concept falsificat

Ideea ca Justitia face Dreptate este primul mare concept falsificat. In mod real, in societatile penitenciare, bazate pe ispasirea greselilor si cimelor sociale, prin justitie se face educatie. Dreptatea este, de altfel, un concept cu prea multa transcendenta spre a fi o “comoditate” sociala.

Un alt concept “falsificat” este penitenta. Societatile moderne au dezvoltat penitenciare nu pentru a crea spatii in care sociopatii sa regrete incalcarile principiilor si legilor sociale si sa se indrepte – recuperabilitatea indivizilor trecuti prin penitenciare este minima. Toate aceste sisteme sunt doar o obiectivare a nevoii de a da un chip uman unor sisteme punitive fara de care educatia individuala si sociala nu a fost nicicand posibila. Oamenii pot invata numai sub sanctiunea unei pedepse. Nicio practica istorica nu a indicat cai reale si efective iar umanitatea abia acum incearca educatia stimulativa, insa la costuri gigantice fata de modalitatile “clasice” si cu un plus de eficienta inca nedocumentat.

Pedeapsa da, este educatie. Ea are o tinta dubla: unu – individul care a gresit, si de la care se asteapta sa nu o mai faca pe viitor; si doi (in primul rand) – indivizii care sunt informati despre pedeapsa efectiva aplicata unor fapte efective. Nicio executie nu isi indeplineste scopul si functia sociala daca nu este facuta in public. Sublimarile sunt posibile (Statele Unite au inlocuit ghilotinarea in piata publica cu executia condamnatilor in camere speciale, in fata unui public restrans; aceasta a fost insa posibila numai pe masura ce mass media a devenit o forta sociala si poate transmite informatii despre executie unei populatii mult mai mari decat o piata publica; sublimarea nu a adus asadar o scadere a impactului, ci o crestere a lui).

Studentii la drept sunt instruiti sa aplice pedepse, nu sa faca dreptate. Sistemul juridic e cladit de asa natura. Judecatile lui Solomon, daca ar mai aparea azi pe vreundeva, prin vreo judecatorie municipala, ar fi desfiintate fara niciun efort la orice curte de apel. Intr-o societate complexa, conceptul de dreptate poate fi, cel mult, izvor de legi. Functionarea justitiei nu se poate baza pe asa ceva. Nu poti popula sectiile de procuratura cu filosofi si nu poti pune antropologii sa scrie legi. Dar poti pedepsi si poti mediatiza asta.

Ratandu-si, in buna masura, rolul de a sanctiona Dreptatea, Justitia este o institutie care se ocupa aprope exclusiv de preventie.

In timp ce a fost dezgropat secuiul razboiului

Tocmai ati fost nationalizati, romani si maghiari deopotriva. Nu casa, oile si ogorul, ca pe timpul lui nea Nicu Ceausescu, ci ficatul, inima si rinichii, ca pe timpul lui nea Nicu Vacaroiu. Senatul tocmai trece peste o lege prin care oricine nu declara sus si tare si in scris ca nu vrea sa fie donator de organe risca sa devina donator pe névé. Prin noua lege, organele dvs. devin ale natiunii.

Nicu Ilie

Dar pentru ca organizatia civica maghiara a dezgropat secuiul razboiului, iar presedintele securea, legea donarii cu de-a sila risca sa intre in aplicare fara ca macar sa ne dam seama. Iar medicii se vor uita in cadavre ca in fructiere: vreau eu inima asta, de plaman nu am nevoie, puteti sa-l ingropati cu el. Splina o mai tinem pe-aici, ne hotaram mai tarziu. O singura prevedere cat de cat restrictiva mai pastreaza legea: ca trebuie sa fii mort ca sa poti dona organe. Dar, chiar si asa, te poti trezi ca, vizitand un medic mai putin riguros, pentru, sa spunem, vreo apendicita, te trezesti ca, daca tot te-a deschis, se uita curios prin tine in vederea recoltarii de organe. Daca anestezia e locala, inca e bine: poti sa te aperi, sa tii cu mainile de ficat si sa zici: e al meu, tin la el, nu il dau, am crescut impreuna. Dar daca e anestezie din asta moderna, generala? Iti faci dupa operatia de apendice raze la plamani, sa vezi cati mai ai?
In Suceava, autopsiile se fac direct in curtea mortului. Cei de la IML nu au bani de benzina, sa plimbe mortul de colo-colo, asa ca scot masa din bucatarie in curte, pun mortul pe ea si rezolva problema la fata locului. Circula deja fotografii pe tema. Ei vor veni de-acum inainte si cu o ladita frigorifica, din aia pentru sendvisuri. Iau ce le trebuie si-nchid dosarul. Asta va insemna sa strangi recolta de la sate.
Prin noua lege, guvernul care a initiat-o instituie un nou principiu juridic, acela ca si tacerea-i un raspuns. Si cine tace mai bine decat mortii? Initiativa lui Nicolaescu da o noima si legilor antifumat, din ce in ce mai absurde. Adica nu cumva sa stricati cu noxe si toxine plamanii, ficatul si rinichii care, nu-i asa?, brusc au devenit ai statului. Iar proiectul Sanatatii, in derulare, prin care fiecare roman e obligat sa-si faca analizele, devine astfel o procedura de cartografiere a viitoarei recolte de organe. Urmatoarele raportari demografice vor arata astfel: in comuna noastra avem 618 ficati si 1.221 de plamani, la care se mai adauga 6 rinichi flotanti si 22 de cornee in tranzit.

Text aparut si in Ghimpele