Tag Archives: hoteluri

Presiunea 2007

Iei un hotel, il dai cu vopsea si ii pui perdele noi. Cam asa parea ca sta treaba cu afacerile turistice si multi s-au ingramadit sa participe la privatizarea marilor hoteluri din tara. Numai ca si vopseaua s-a dovedit uneori prea scumpa si exista cazuri in care noii proprietari de hoteluri au hotarat sa scuteasca vechile hoteluri de orice fel de renovari. Turistii, multi, putini, trebuie sa vina, ca in alta parte n-au unde.

N-as vrea sa se-nteleaga ca vorbesc despre toti cei care au cumparat hoteluri de la Agaton. Exista cazuri si cazuri. Exista si conditii obiective, ca statiunile sunt cazute pe de-a-ntregul si acolo unde primarii nu se implica efortul proprietarilor de hoteluri e zadarnic pentru ca turistii nu pot sta numai in hoteluri, ca in puscarie, ferindu-se de ambientele dezolante. Exista si probleme cu creditele, scumpe, greu de obtinut si dificil de amortizat. Cert este ca multi proprietari de hoteluri cumparate de la stat s-au hotarat sa devina oameni seriosi si sa se retraga din afacerile turistice. |n acest moment exista de vanzare mai multe mari hoteluri (de la mare, de la munte, din centrul localitatilor) decat apartamente cu doua camere in Bucuresti.

Este ceea ce s-ar numi “presiunea 2007”. Integrarea europeana pare sa aduca (spun asa pentru ca n-am vazut nici un studiu serios care sa arate cum va arata turismul romanesc in primii ani de dupa integrare) un mare val de turisti straini, imposibil de manipulat in hotelurile rapciugoase mostenite de la Ceausescu. Asadar: “vand hotel cu iesire la mare si teren pe care puteti construi alte trei hoteluri”. Pe preturi inca se discuta dar putem afirma deja ca profitul cel mai bun il inregistreaza cei care au preferat sa se implice cat mai putin in intretinerea si buna functionare a “unitatilor”.

Articol aparut in Turism Club (2006)

UPDATE: Turistii straini n-au venit. Hotelierii au schimbat perdelele si cu asta basta. Turistii romani au plecat in Bulgaria. End of story.

Sebes: Drum nou pe Valea Frumoasei

Cu cincizeci de ani in urma, Blaga spunea ca eternitatea s-a nasccut la sat. Acum, satul in care s-a nasut Blaga s-a mutat el insusI la oras. Cine mai are timp de lururi eterne? Lancramul, satul poetului-lebada, a ajuns o suburbia cuminte a Sebesului. Casele cu iz sasesc, cu ziduri cetatuite spre sosea, au renuntat treptat la acareturile lor rurale, au abordat canalizarea si au shimbat grajdul in garaj. O traditie de o mie de ani se schimba in Podisul Transilvan pastrand doar formele unei vehi istorii, umplandu-le cu suflul fierbinte al contemporaneitatii. Sasii au emigrat in massa. In Sebes nu mai vorbesc germana decat profesoriide germana. Nimic nu e etern sI Blaga trebuie amendat de Preda: uneori timpul nu prea are rabdare.

Burgul isi apara breasla

Cetatea veche a Sebesului a ajuns la PUZ. Planul de Urbanism Zonal initiat de autoritatile locale are in vedere renovarea fortaretei si adaptarea ei pentru scopuri turistice. Este o parte dintr-un plan amplu care are ca obiectiv crearea unei zone turistice noi in judetul Alba. Nu ar fi singura. Pe langa zona Lancram-Valea Frumoasei (in sudul judetului) care se afla in stadiul de proiect, Conmsiliul judetean a klansat deja constituirea unei noi statiuni la granita cu Bihorul, in Arieseni, in muntii motilor.

Obiectivul final al proiectului de langa Sebes este construirea unui parc turistic la 20 km de orasul Alba Iulia, vechea cetate de scaun a principatului transilvan. cazarea se va face in vile. Obiectivele vor fi istorice, culturale, dar si cinegetice. Chiar aici, pe Valea Frumoasei, a scris Sadoveanu, intr-o vila a sa, unele dintre cele mai apreciate pagini vanatoresti. Fara sasi, care si-au abandonat traditia, zona renaste iar toate traditiile sunt resusitate indiferent care ar fi originea lor. “Am refacut, in mare parte, casele breslelor, spune primarul din Sebes, Mugurel Sarbu. Erau 17 bresle in oras, si multe dintre ele au functionat in timp la mai multe sedii. Am ales dintre acestea cladirile care au rezistat cel mai bine. Am refacut inclusiv blazoanele breslelor. Incercam refacerea unora dintre turnurile vechii cetati. Biserica Evanghelica din centrul localitati, datorita cultului, a fost mentinuta intr-o stare foarte buna si ea este vechea citadela, nucleul de la care pornim in reconstituirea vechiului oras medieval”.

Primul oras din Transilvania

In 1387, Sebesul este primul oras din Transilvania care primeste, de la Sigismund de Luxemburg, dreptul de a-si ridica ziduri intarite u piatra. In sprijinul sau pleda bogata activitate mestesugareasca si bisericeasca ce beneficia de o faima intinsa pana in Saxonia si in tinuturile alemanilor. Cetatea a fost ridicata in mai multe etape, avand trnuri de aparare aflate in grija breslelor si patru porti de acces. Si acum, turnurile sunt unosute dupa numele breslelor de care tineau, cu exceptia unuia, cel “al Studentului”. Numele acestuia vine din secolul XV cand cetatea intrase pe mainile turcilor si unul dintre ei mai greu de supus localnii s-a aratat a fi unul dintre elevii scolii locale (numit “studentul” pentru ca studia) care a fost inhis de otomani intr-unul dintre turnuri. Tanarul a reusit o evadare spetaculoasa, ajungand in cele din urma pana in Germania unde a sris cu ura despre turi. Chiar si ca autor al unei lucrari, numele i s-a pierdut. Istoriii il iteaza ca fiind “Anonimul din Sebes”.

La sfarsitul secolului XIV Sebesul era inca printre ele mai insemnate orase din Transilvania, gasindu-se intre ele cinci burguri care au beneficiat la 1376 de reinoirea privilegiilor breslelor, alaturi de Sighisoara, Orastie, Sibiu si Brasov. Decaderea sa a inceput abia atuni cand Alba Iulia a fost aleasa drept resedinta a Principatului Transilvaniei, Sebesul aflandu-se la numai 20 km de aceasta. Intre cele doua localitati au aparut, in epoca, razboaie comeriale intre paturile negustoresti germane din Sebes si cele evreiesti de la resedinta principilor maghiari. Burgul a reusit sa isi pastreze pozitia mestesugareasca dar a pierdut vadurile comeriale. Spre deosebire de Brasov si Sibiu, Sebesul a intrat in stagnare.

Intre 1438 si 1657 orasul a fost victima a numeroase invazii. In 1495 si 1832 a fost distrus de incendii uriase. A fost devastat de epidemii in 1738 si 1849. A fost naruit de razboaie ivile, razmerite si revolutii. Cu toate acestea, in 1893 mai avea 6000 de locuitori.

Primarul Shopp

Orasul s-a intors la viata in 1900 datorita unui singur om. Un primar, Johann Schopp, a reusit in doar 14 ani sa schimbe fata localitatii. Lui i se datoreaza cladirea primariei, vechea posta, Casa Padurilor, sala de sport, baia comunala, spitalul, uzina electrica si cazarma, chiar si abatorul. A contribuit la transformarea vechilor bresle in intreprinderi care au devenit cu timpul de faima nationala, precum fabrica de pielarie Caprioara sau fosta tesatorie Baumann.

Totul a fost facut prin subscriptia cetatenilor. Numai ca dupa un deceniu si jumatate primarul nu a fost in stare sa-si explie gestiunea. Datoriile l-au alungat din oras, haituit de localnici, carora le era debitor. A fugit in Sibiu. In Sibiu a fost ales primar. Pentru inca cincisprezece ani.

Luncile Prigoanei

Sebesul a fost ridicat in depresiunea Apoldului, imediat in amonte de varsarea Secasului in raul Sebes. Peisajul este captiv intre siruri de munti de care pare imposibil sa te apropii desi ai impresia ca ii poti atinge cu mana. Pentru cei care viziteaza Alba, expresia lui Blaga despre spatiul mioritic nu mai pare un simplu concept. Este deja infrastructura rutiera. Soseaua coboara si urca permanent, pe oame de dealuri pitice dar nebanuite, schimband mereu perspetiva, intr-un spatiu ondulatoriu halucinant. Cand s-a efectuat largirea soselei, lucratorii de la drumuri au facut ca peisajul sa fie si mai intrigant: au rasucit bornele kilometrice cu 180 de grade astfel incat, apropiindu-te de Alba, pietrele spuneau ca te apropii de Sibiu.

“Sebesul tine mai mult de Sibiu decat de Alba, spune si primarul Sarbu. Asa a fost intotdeauna; si nu e vorba numai de traditia burgului, de cea saseasca. Si din punctul de vedere al vestimentatiei, al folclorului, suntem in aceeasi zona a Marginimii Sibiului. Alba Iulia e mai aproape, kilometric vorbind, asta e tot”.

Candva drumul care trecea prin Sebes unea Petrestiul (ajuns acum cartier al Sebesului), Pianul de Sus, Calnicul, Miercurea si Dobarca. Acum acelasi drum uneste Bucurestiul cu Budapesta. Importanta a rescut dar a rescut si viteza. Turistii vad niste ziduri de piatra si o placa albastra cu numele localitatii. Cine se opreste, o face pentru a bea o cafea sau pentru a se odihni peste noapte pentru a ajunge la frontiera dimineata. Hotelurile sunt pe masura. Aparute ca ciupercile, cu firme imprumutate din filme, cu stele desenate din abundenta (ca la cognac), ele nu sunt niciunele acreditate de nimeni. Se vorbeste despre “doua stele – capcana” si “trei stele – trombon”. Cele mai apropiate hoteluri omenesti sunt la Alba Iulia, 15 km in linie dreapta, dar cine a ajuns acolo nu se mai intoarce pentru a privi Sebesul.

Orasul ramane exilat in Luncile Prigoanei lui, fenomen carstic care a facut celebri muntii din preajma dar numai printre alpinisti. Istoria la care trimite si acest piept de munteramane toata, nespusa, pe talpile bocancilor.

Proiectul Valea Frumoasei este un vis. Al celor din zona. Pentru a deveni program national este, probabil, al cincizecilea pe lista, iar daca va fi realizat cu mijloacele locale va capata un aspect improvizat. Dar, daca nu pentru altii, cel putin pentru propria identitate, sebesenii pun piatra peste piatra pe o vatra intemeiata cu doua mii de ani in urma. Pe crenelurile vechii cetati, inalte de doar doi metri, invata arta razboiului prescolarii. Nu se joaca de-a hotii si vardistii, i de-a turii si crestinii. Si un alt tip de eternitate se ghiceste, aburit: o eternitate citadina, una care are nevoie de pietre ridicate pe verticala.

Pentru ca, in alta ordine de idei, Sighisoara nu este singurul oras medieval locuit. Multi sebeseni se pot lauda ca au carpit o casa intemeiata la 1400.

Granada, impresii de calatorie

Un plagiat reusit al Paradisului

La sol, temperatura e tinuta in frau doar de aerul umezit cu fantini arteziene, cate doua-trei intr-o singura piata, de magazinele si restaurantele cu aer conditionat si de bisericile si edificiile publice cu ziduri groase, racoroase. La cativa kilometri distanta, vizibil in toata maretia sa, un munte puncteaza o altitudine de trei mii patru sute de metri si are varful plin de zapada, una permanenta, miraculoasa in acest punct geografic in preajma caruia se afla localitatea unde s-a inregistrat cea mai mare temperatura din Europa, peste 50 de grade.

Suntem in Granada, ultimul bastion maur. Orasul in sine este interesant si spectaculos, cu un specific local bine conturat, cu monumente si edificii, localitate prin excelenta romantica. Dar, cu toata faima sa, este pus in umbra de palatul de pe munte, Alhambra, resedinta araba, si gradina sa, Generalife, un plagiat in intentie al gradinii paradisului, unul reusit.

Continue reading Granada, impresii de calatorie

La Coloanele lui Hercule

Malaga-Torremolinos-Benalmadena-Estepona tur-retur, tur-retur

129 km pana la Granada, 187 km pana la Cordoba, 219 km pana la Sevilla, 220 km pana la Cadiz, zecile de km pana in Ronda, proximitatea oraselor maure Jaen si Huelva, apropierea Tarifei si accesibilitatea Tangerului marocan fac din zona Costei del Sol una potrivita pentru variate “excursii de o zi”. Din sud in nord (ceea ce nu inseamna prea mult) si din est in vest, ceea ce inseamna sute de kilometri, aglomerarea urbana piemontana si marina in acelasi timp este parcursa de mai multe ori in drumul catre capodopere almoharide sau gotic-baroc crestine, spre monumentele si minunile Andaluziei. Statiunile malagane devin din ce in ce mai familiare si ochiul gaseste repere si evolutii. Din goana autocarului, la granita dintre Benalmadena si Fuengirola, linie imaginara, un nou complex turistic cu elefanti de beton in marime naturala transformati in fantani arteziene, cu baruri in copaci si o discoteca “afro”, se constrieste, se finiseaza si se deschide pentru public in doar trei treceri pe langa. Orasele se construiesc si se innoiesc fara praf, fara a se inchide pentru turisti, printr-un accelerat proces de crestere dinlauntru, aducand o exuberanta edilitara, o frenezie arhitecturala. Verdele e pretutindeni si construirea unui nou complex de apartamente sau a unui nou hotel nu face decat sa creeze si mai mult spatiu natural deoarece o lege locala permite constructia doar pe un sfert din suprafata detinuta, restul fiind gradina.

Continue reading La Coloanele lui Hercule

Calatorie in El Andaluz

Pe aici au intrat arabii in Europa si tot de aici a plecat Columb sa adauge lumii un nou continent. Provincia Malaga si Costa del Sol reprezinta una din zonele cu o istorie de mare anvergura si cu un prezent fluid, in plina dezvoltare.

Turismul este industria predilecta a coastei iar cuvintele cheie sunt dintre cele cu o relevanta mondiala: Alhambra, Sevilla, Cordoba, Granada, Generalife, Picasso, Murillo, Goya, Zurbaran, Sierra Nevada, Guadalquivir, Marbella sau Gibraltar.

Pe scurt: Andaluzia

Un oras de sute de kilometri

Malaga este capitala provinciala si punctul cel mai estic al unei aglomerari urbane unica nu doar in Spania, ci si in lume. Pe sute de kilometri, pe toata lungimea Costei del Sol, se intinde practic o singura localitate, un urias oras liniar care nici macar nu are nume intrucat din punct de vedere administrativ este impartit in mici orasele si orase-statiuni: Malaga, Torremolinos – cea mai veche si cea mai mare dintre statiunile acestei coaste, cu un aspect inca destul de popular, Benalmadena – alba si caramizie, intr-o mare febra a constructiilor, Fuengirola – cosmopolita si turistica prin excelenta, Mijas – localitate istorica plasata chiar in centrul coastei, Marbella – zona cea mai scumpa, cu un port de yahturi superb si select, Nueva Andalucia, Alcantara si Estepona, orasele scumpe, cosmopolite, cu o mare dezvoltare turistica si imobiliara, orasul lamelar din sudul Spaniei se intinde pe 160 de kilometri dar pe o largime nesemnificativa, pe o scurta fasie de plaje stranse de Marea Mediterana pana in marginea arida, salbatica a lantului muntos Sierra Nevada.

Continue reading Calatorie in El Andaluz