Tag Archives: hotel

La Coloanele lui Hercule

Malaga-Torremolinos-Benalmadena-Estepona tur-retur, tur-retur

129 km pana la Granada, 187 km pana la Cordoba, 219 km pana la Sevilla, 220 km pana la Cadiz, zecile de km pana in Ronda, proximitatea oraselor maure Jaen si Huelva, apropierea Tarifei si accesibilitatea Tangerului marocan fac din zona Costei del Sol una potrivita pentru variate “excursii de o zi”. Din sud in nord (ceea ce nu inseamna prea mult) si din est in vest, ceea ce inseamna sute de kilometri, aglomerarea urbana piemontana si marina in acelasi timp este parcursa de mai multe ori in drumul catre capodopere almoharide sau gotic-baroc crestine, spre monumentele si minunile Andaluziei. Statiunile malagane devin din ce in ce mai familiare si ochiul gaseste repere si evolutii. Din goana autocarului, la granita dintre Benalmadena si Fuengirola, linie imaginara, un nou complex turistic cu elefanti de beton in marime naturala transformati in fantani arteziene, cu baruri in copaci si o discoteca “afro”, se constrieste, se finiseaza si se deschide pentru public in doar trei treceri pe langa. Orasele se construiesc si se innoiesc fara praf, fara a se inchide pentru turisti, printr-un accelerat proces de crestere dinlauntru, aducand o exuberanta edilitara, o frenezie arhitecturala. Verdele e pretutindeni si construirea unui nou complex de apartamente sau a unui nou hotel nu face decat sa creeze si mai mult spatiu natural deoarece o lege locala permite constructia doar pe un sfert din suprafata detinuta, restul fiind gradina.

Continue reading La Coloanele lui Hercule

Calatorie in El Andaluz

Pe aici au intrat arabii in Europa si tot de aici a plecat Columb sa adauge lumii un nou continent. Provincia Malaga si Costa del Sol reprezinta una din zonele cu o istorie de mare anvergura si cu un prezent fluid, in plina dezvoltare.

Turismul este industria predilecta a coastei iar cuvintele cheie sunt dintre cele cu o relevanta mondiala: Alhambra, Sevilla, Cordoba, Granada, Generalife, Picasso, Murillo, Goya, Zurbaran, Sierra Nevada, Guadalquivir, Marbella sau Gibraltar.

Pe scurt: Andaluzia

Un oras de sute de kilometri

Malaga este capitala provinciala si punctul cel mai estic al unei aglomerari urbane unica nu doar in Spania, ci si in lume. Pe sute de kilometri, pe toata lungimea Costei del Sol, se intinde practic o singura localitate, un urias oras liniar care nici macar nu are nume intrucat din punct de vedere administrativ este impartit in mici orasele si orase-statiuni: Malaga, Torremolinos – cea mai veche si cea mai mare dintre statiunile acestei coaste, cu un aspect inca destul de popular, Benalmadena – alba si caramizie, intr-o mare febra a constructiilor, Fuengirola – cosmopolita si turistica prin excelenta, Mijas – localitate istorica plasata chiar in centrul coastei, Marbella – zona cea mai scumpa, cu un port de yahturi superb si select, Nueva Andalucia, Alcantara si Estepona, orasele scumpe, cosmopolite, cu o mare dezvoltare turistica si imobiliara, orasul lamelar din sudul Spaniei se intinde pe 160 de kilometri dar pe o largime nesemnificativa, pe o scurta fasie de plaje stranse de Marea Mediterana pana in marginea arida, salbatica a lantului muntos Sierra Nevada.

Continue reading Calatorie in El Andaluz

Curtile boieresti ale marilor hoteluri

Meseriile din lobby

Cel mai important om dintr-un hotel de lux nu este nici directorul, pe care nu-l prea vede lumea, nici receptionerul, care are o functie riguroasa si lipsita de poezie, nici detectivul hotelului, in costumul sau cernit, ascuns in spatele unui ziar larg deschis sau sprijinit in umbra colonadei de marmura. Emblema hotelului este portarul, omul cu cea mai fastuoasa costumatie din hotel, inspirata din cea a generalilor din armatele imperiale ale anilor 1800.

Astazi in uniforma de portar se imbraca oameni cu biografii extrem de diferite, de la fosti ingineri, la mici intelectuali sau la oameni care au intrat de tineri in hotel ca bagajisti, si s-au convins ca nu au sanse pentru a ajunge directori. O functie mica, adesea insignifianta, omul de la intrarea in hotel este un maestru al traficului de masini si taxiuri din fata intrarii, o emblema a stabilimentului, dar si un descendent din vechea stirpa a usierilor, a maestrilor de ceremonii. Poliglot in conversatii uzuale, cu ochi de fotograf profesionist, identificand rapid expresia clientilor, el este primul personaj din istoria si practica asezamantului dintre cele care fac ca un hotel de lux (a se citi uneori cinci stele, alteori patru stele, alteori fara numar, de la nasul) sa semene cu o curte boiereasca. Pe vremuri, pana nu foarte de mult, functia de portar al unui hotel, ca si aceea de portar la curtile regale, se dobandea pe viata. Ea se cumpara de la un fost detinator al postului, pe bani buni, care tineau loc de pensie fostului salariat, pe vremea cand nu exista sistem de asigurari de batranete.

Portarul vinde un singur lucru: un buna-ziua respectuos, demn de cele mai luminate capete. Pentru acesta, el primeste bacsisulete, mari pentru buzunarul sau dar mici pentru al ministrului sau al vedetei mondiale care receptioneaza zambetul sau servil. Tot in alte vremuri, portarii purtau si in timpul liber uniforma daruita de natura si de angajatori, ca marturie printre vecinii sai prin mahala a inaltelor figuri – alaturi de care comenta uneori starea vremii; si a celor mai frumoase doamne carora avea ocazia sa le deschida usa la marile receptii si serate.

Urmeaza, nu in ierarhia hotelului, in ierarhia intrarii in hotel, bell-boy-ul. O meserie de tipul tutungiului (ciubucciului) din curtile domnesti, om-la-toate din casele ciocoilor, astazi este numita in fel si chip. Cel mai popular este numele englezesc: “bell-boy”, baiatul-clopotel, fiindca pentru a fi apelat este suficient o apasare pe clopotelul prevazut anume la receptia hotelurilor cu staif. Altii ii spun comisionar, pe moda franceza, altii ii spun, cu o porecla incetatenita, “baiatul cu nasul mare”. Cara in camera bagajele clientului, ii procura mici servicii, ii cumpara nimicuri de la buticurile din hotel sau din apropierea hotelului, daruieste, in numele clientului, buchete de flori si carti de vizita pentru persoanele care merita atentie. Cea mai bizara comanda indeplinita de un comisionar bucurestean a fost sa transporte personal, cu un taxi platit de client, un buchet de trandafiri si o cutie de bomboane binemeritate de o doamna care locuia in Chisinau. Orasul, nu bulevardul. Pentru toate acestea el reactioneaza reflex: intinde mana, cu palma  intoarsa catre cer, ca pentru a i se ghici in palma. Iar clientii ghicesc exact, fara a face nici un fel de practica la corturarese, ca bagajistul va primi in scurt timp un bacsis grasut, masurat in valute convertibile, cel putin euro, daca nu se mai prabuseste cursul. Continue reading Curtile boieresti ale marilor hoteluri