Tag Archives: guvernul

“Deschideti usa! Politia! Am venit cu recensamantul!”

Asa-numitul “mini-recensamant” scos din joben de premierul Ponta si ministrul de interne Rus pentru a bloca institutiile statului ar urma sa se desfasoare cu angajati ai MAI care sa fie trimisi din usa in usa pentru a verifica dreptul de vot al fiecarui roman. Masura este aberanta din punctul de vedere al democratiei, schimband “regulile jocului” dupa “incheierea jocului” pentru singurul motiv ca USL refuza sa se recunoasca invins.

Si, in deja traditia guvernului Ponta, cabinetul incearca sa mascheze o aberatie cu o aberatie si mai gogonata. Intentioneaza sa treaca referendumul in spatele militienilor, pe care sa ii puna sa umble din usa in usa, ca pe vanzatorii de covoare.

Ce va urma? Daca nu iese cum vrea guvernul, pasul urmator va fi recensamantul cu mascati: “Deschideti usa! Politia!” Si apoi ar urma usi sparte, lacrimogene? Electorii incatusati si pusi sa voteze la urma mobila?

Varstele strazii

Ca sustinator al unor reforme radicale, mai radicale chiar decat a izbutit actuala putere, mai rapide si mai determinante, n-am avut niciodata nicio indoiala ca acestea sunt asumate de populatie. Ca, desi in sondaje, opozitia iesea castigatoare (oricine ar fi populat sau intruchipat respectiva opozitie), romanii sustin, de fapt si in secret, masurile care ii pot face sa traiasca cinstit, sa fie eficienti si performanti. Iesirile in strada din ultimele zile, civilizate si lipsite de violenta in cea mai mare parte, ma fac sa ras-gandesc intreaga situatie.

Un protestatar isi aprinde o tigare cu ajutorul flacarilor ce ies dintr-un chiosc de ziare incendiat, in timpul unui miting antiprezidential, in Bucuresti, duminica, 15 ianuarie 2012. Protestul din Piata Universitatii a devenit violent dupa ce oamenii au rupt gardurile si au iesit in bulevard, unii aruncand cu pietre si bucati din caldaram in jandarmi, unul fiind ranit. Traficul rutier a fost blocat. Incidentele au avut loc in fata Teatrului National, Piata Timpului si Centrul Vechi. Unii dintre protestari au aruncat cu torte aprinse, cu pietre, cu bucati din caldaram si alte obiecte contondente, in bulevard si spre jandarmi. MEDIAFAX FOTO

Strada este forma de democratie zero. Din haosul strazii, prin existenta si participarea acestuia, ia nastere orice garantie a democratiei. O tara in care nu se poate iesi in strada – autorizat sau neautorizat – este una totalitara. Strada este si trebuie sa fie lumina de avarie a oricarei guvernari. Si cand spun asta nu ma gandesc la mitingurile organizate de sindicate sau de partide, cu pontaj, cu coregrafie, cu norma de scandari, cu participanti plictisiti si complezenti – ci la cele spontane, nedomesticite.

Sigur, nu ma astept si nici n-ar fi normal ca scandarile strazii sa devina numaidecat acte juridice. Sa se intample exact ce se striga acolo. Un cetatean – in strada sau la munca sau la el in casa – are, in actualul sistem electoral, acelasi drept de vot. Dar guvernul trebuia sa ia act si sa indrepte acele asperitati care starnesc radicalitatea opozitiei populare. In limitele bugetului si in cadrele generale ce descriu capacitatea economica a tarii.

Dincolo de mici masuri pompieristice – si ele necesare intr-o logica de stingere a “incendiului” – PDL trebuie sa demonstreze ca aude vocea din strada si sa produca, rapid, rezultate si eficienta. Discursul cu “am evitat falimentul” e bunut pentru oricine citeste stirile economice sau internationale, pentru oricine lucreaza, a lucrat sau are pe cineva care lucreaza in strainatate. Dar nu e suficient de bun. Eficienta guvernamentala e redusa, birocratiile nu au fost urnite pe drumul spre reforma, licitatiile publice ridica semne de indoiala, atribuirile politice de contracte, ca si amestecul politicului in economic e indubital, justitia ramane anchilozata si autista, incapabila sa stabileasca standarde juridice si morale. Mai multa determinare si eficienta sunt strict necesare. Oamenii pot accepta sacrificii, dar trebuie sa stie in ce scop. La urma urmelor, romanii au acceptat 50 de ani de munca fortata pentru ca au vazut “realizari marete”.

Revenind in strada: manifestatiile populare sunt cele care fabrica generatii. Traim cu totii din mostenirea unor strazi ca 1848 sau 1968. Ambele sunt revolutii esuate, dar ambele au creat generatii si au lansat filosofii. In Romania, 1989 este o alta revolutie esuata la nivel politic si comintar, dar una care a schimbat radical societatea. Ulterior, noi generatii s-au format in Piata Victoriei si Piata Universitatii. Eu sunt, prin varsta si ideologie, un reprezentant al generatiei 13-15, bastonata savuros de mineri intru apararea establishmentului post-comunist.

Acum ia nastere “o strada de stanga”, dupa ce decenii in sir elementele active ale societatii, cei capabili si cu sufienta energie pentru a iesi in strada, au impins, unor usor si putin putin, societatea spre dreapta. Fara a fi ajuns in vreun punct in care demnitatea colectiva, valorile morale, leadershipul, cumpatarea, respectabilitatea, altruismul, implicarea, eficienta si celelalte valori de dreapta sa fie stabile si implementate social si politic, gustul public migreaza spre un “aici si acum” stangist, multumindu-se cu o singura realizare liberala – dreptul la opinie. Este vina PDL de a fi impins, prin lipsa de comunicare si printr-o certa sterilitate guvernamentala, lucrurile pana aici, unde se forjeaza in strada, cu pensionari infratiti cu galeriile de fotbal, o noua filosofie comunitara, una care, in timp, va evolua spre euroscepticism si autarhie.

Cei din generatia mea sunt plecati din tara, foarte multi dintre ei. Strada a ramas unor bunici incapabili sa accepte ca si-au dedicat viata unei minciuni – comunismul – si unor nepoti care au invatat un singur lucru: ca atunci cand nu mai ai bani, ii ceri. Este ineficienta multora, dar responsabilitatea e a lui Boc si a lui Basescu. Ei se fac vinovati de a fi creat conditiile in care o subversivitate care altfel nu ar fi luat chip si s-ar fi dizolvat in istorie devine, in zilele acestea, flamura si crezul unei generatii.

“Cum vor teroristii sa aduca pacea ucigand oameni?”

Incercand sa raspunda intrebarii “Cum vor teroristii sa aduca pacea ucigand oameni?” un colectiv de profesionisti anti tero din MI, SRI, SPP si MApN, autori ai lucrarii “Terorism, antiterorism, contraterorism” identifica  impactul psihologic. Se conteaza pe un soc psihologic masiv in randul populatiei prin intermediul unor atentate nediscriminatorii astfel incat populatia sa devina nesigura, fiecare sa simta ca poate fi atins de acel razboi care nu este al sau si sa faca presiuni pentru rezolvarea situatiei in sensul dorit de teroristi. Un sprijin, involuntar, il ofera chiar mass-media care reuseste sa focalizeze asupra evenimentelor de acest gen, ceea ce reprezinta o informare binevenita pentru public dar si o forma de publicitate pentru teroristi. “Teroristii considera ca aceasta reprezinta prima faza a luptei, un mecanism de recrutare a aderentilor care sa permita insurgentilor dezvoltarea altor moduri de ducere a luptei”, considera autorii. Atentatele teroriste nu-si propun rezultatul nerealist al prabusirii guvernului, ci intimidarea. In Egipt si Algeria activistii fundamentalisti islamici au lansat deviza “Lama contra pana”, ceea ce inseamna ca tintele favorite au devenit liderii de opinie, judecatori sau ziaristi, precum si persoanele banuite de colaborare cu autoritatile. Cel de-al treilea instrument al presiunii psihologice teroriste il constituie provocarea. In “Minimanualul de gherila urbana” publicat de teoreticianul terorismului Carlos Marighella in 1969 se spunea: “Guvernul nu are alta alternativa in afara intaririi si intensificarii represiunii. Actiunile politienesti, perchezitionarea caselor, arestarea oamenilor nevinovati si a suspectilor, inchiderea drumurilor fac viata citadina de nesuportat. Asasinatele politice si teroarea politieneasca devin rutina. In aceste situatii oamenii refuza sa colaboreze cu autoritatile avand sentimentul ca guvernul este nedrept, incapabil sa-si rezolve problemele”. Strategia haosului, initiata de miscarile de extrema dreapta, a capatat dimensiuni mondiale.

Un ultim raport al departamentului de stat american identifica peste 120 de organizatii teroriste si “para-state” foarte multe dintre ele avand obiective anti-americane. Numarul acestora s-a restrans fata de deceniul trecut, activitatea lor, in genere s-a diminuat, numarul statelor care sustin terorismul a scazut si el. Cu doi ani in urma, la jumatatea mandatului lui Bill Clinton, dupa atentatele din Kenia si Tanzania, comunitatea politica internationala parea in stare sa elimine pentru totdeauna modul de lupta terorist. Prin presiuni economice si politice, SUA reusisera sa determine adoptarea unei rezolutii a statelor ONU de condamnare a terorismului si a tarilor care sustin terorismul. Fenomenul a fost unul deosebit de frecvent in anii razboiului rece, cand atat URSS pe deoparte cat si Statele Unite pe de alta parte, sustineau militii inarmate pe toate continentele, profitand de decolonizarea inceputa dupa 1950 pentru a trece statele lumii a treia in propria sfera de influenta. In acea perioada, Statele Unite au inarmat forte precum cele ale talibanilor sau grupari anti-castriste cubaneze, in timp ce URSS gestiona peste 100 de gherile si organizatii subversive, puse toate in slujba revolutiei mondiale. De asemenea, China a fost cea care a inspirat o alta galerie de miscari maoiste, raspandita pe toate continentele, rivale cu cele sovietice, pro-occidentale, sau de extrema dreapta. Carlos Sacalul sau Abu Nidal beneficiau de gazde primitoare in Europa de Est, inclusiv Romania. SUA a gazduit si finantat miscarile cubaneze anticomuniste, inclusiv incercarea catastrofala de debarcare in Golful Porcilor. La acestea se adauga alte state care din motive ideologice sau nationale s-au pus in slujba unor organizatii teroriste sau chiar au organizat asemenea formatiuni. Printre cele mai popularizate state-teroriste s-a aflat Iranul, Irakul, Libia. Iordania a sustinut miscarile palestiniene pe scara larga pana in 1974 cand o parte din palestinieni s-au intors impotriva statului care le acorda gazduire si finantare. Miscarile palestiniene au fost gazduite de asemenea de Siria, Egipt si Liban, vecini ai Israelului cu care s-au aflat de mai multe ori in razboi. Iranul a sprijinit un mare numar de organizatii si in primul rand Hezbollah (“Partidul lui Dumnezeu” – miscare siita). Libia a sprijinit armata Rosie Japoneza si IRA. Cuba a sprijinit si instruit un numar mare de gherile latino-americane, active in Guatemala, Honduras, Nicaragua, Columbia, Chile.

Metodele prin care statele sustin miscarile teroriste nu se limiteaza si nu constau intotdeauna in finantarea acestora. In afara de bani, pe care aceste organizatii si-i procura adesea prin mijloace specifice si acte criminale propriuzise, ele mai au nevoie si de “sanctuare”, respectiv zone unde sa se poata ascunde dupa savarsirea unui atac terorist, sa execute pregatire militara, sa planifice urmatoarele atentate si sa poata capata o noua identitate atunci cand atentatorii sunt cautati in intreaga lume. Uneori sprijinul unui stat se reduce la posibilitatea de desfasurare a unor afaceri legale din care sa se finanteze formatiunile suversive.

Chiar daca incidenta terorismului se mentine crescuta in ultima jumatate de secol, organismele supranationale au refuzat adesea sa ia pozitie impotriva terorismului ca atare. Conform regulamentului Interpol nu pot fi dati in urmarire generala cei care se fac vinovati de acte cu caracter politic, care tin de rasa sau religie, chiar daca acestia au comis crime in numele idealurilor pentru care militeaza. Osama bin Laden nu poate fi monitorizat prin Interpol chiar daca se dovedeste indubitabil a fi autorul genocidului de pe 11 septembrie 2001.

Masurile luate de state pentru a diminua gradul de risc terorist sunt complexe si rod al unui efort permanent. Ele incep cu constituirea de formatiuni antiteroriste, cu sarcini in prevenirea si descurajarea atacurilor, care utilizeaza mijloace diverse, informative in principal, precum si controale in cele mai vulnerabile dintre locuri (aeronave, aeroporturi, centrale atomice, oficii guvernamentale); formatiuni de interventie contrateroriste, cu atributii in reprimarea actelor teroriste in desfasurare, in eliberarea ostacilor sau in capturarea teroristilor dupa atentat; politici guvernamentale de descurajare, indeosebi prin pedepse drastice aplicate celor care comit actele teroriste. Printre masurile de raspuns se numara si principiul de a nu trata niciodata cu teroristii, pus in aplicare intotdeauna in Israel. Niciodata statul evreu nu a eliberat ostatici la schimb cu cetateni evrei capturati de teroristi preferand sa incerce actiuni de forta pentru a-i elibera sau sa renunte la orice actiune. Este modul cel mai clar de  a spune ca atentatele teroriste nu-si pot indeplini scopurile.

Lipsa de colaborare cu teroristii este ceea ce specialistii in securitate recomanda nu doar statelor ci si persoanelor care sunt rapite de teroristi. Printr-un “indreptar” elaborat de comunitatea de securitate internationala, larg mediatizat, cetatenilor aflati intr-un avion deturnat li se recomanda evitarea oricarei comunicari cu teroristii, mergand pana acolo incat sa pretinda ca nu cunosc limba in care li se adreseaza rapitorii. Deasemenea, in acelasi loc, se recomanda cetatenilor sa nu intreprinda nici un fel de masura impotriva rapitorilor, lasand aceasta pe seama agentilor de securitate si in cele din urma a guvernului. Toate aceste masuri pleaca de la premiza clasica a deturnarii de avioane in care teroristii se indreptau spre un aeroport unde sa poata negocia si primi recompensele cerute. In urma atentatului de la World Trade Center si Pentagon, cand avioanele deturnate au fost folosite drept arma de distrugere in masa, nu doar sistemele de securitate ca atare par invechite, ci chiar si aceste masuri care se cer din partea cetatenilor. Impactul asupra societatii civilizate este unul care depaseste orice imaginatie. Se preconizeaza, in SUA, introducerea controlului cu raze X si detector de metale inclusiv in statiile de cale ferata.

“In fata amenintarii teroriste nimeni nu este in siguranta” este subtitlul unei carti de contraterorism. Asa cum s-a dovedit, cetatenii insisi, indiferent de profesie, religie, varsta, sau convingeri politice pot deveni o arma pentru distrugerea semenilor lor. Chiar si in lipsa avioanelor capcana, arsenalele aflate la dispozitia organizatiilor teroriste, copiindu-le pe cele militare, s-au modernizat si au intrat in sfera razboiului chimic, biologic sau nuclear. Printre zvonurile care au succedat prabusirii World Trade Center s-a aflat si acela al incarcaturii cu arma biologica a unuia dintre avioane. Riscul este intr-adevar unul mare. Fabricand ele insele, cumparand, furand, organizatiile teroriste au intrat sau pot intra (depinde ce surse luam in considerare) in posesia unor arme de distrugere in masa. Dupa desfintarea URSS, tarile succesoare (Kazahstan, Belarus si Ucraina) au primit mostenire 2.400 de focoase nucleare si 360 de rachete balistice, dintre toate acestea numai Ucraina renuntand in mod controlat la arsenalul sau. O parte din acest armament a disparut din orice evidenta si se pare ca a intrat in posesia unor grupuri teroriste sau criminale, asa cum este situatia si cu armamentul nuclear tactic risipit de Armata Rosie pe 1/6 din suprafata terestra. Conform ziarului “Izvestia”, din cele 25-35.000 de mine si proiectile de artilerie detinute de URSS, actuala Federatie Rusa nu a recuperat mai mult de 15-25.000 de bucati. Conform Mujahedinilor Poporului (o grupare iraniana de opozitie) aceasta a reusit efectiv sa cumpere 4 focoase nucleare din Kazahstan. Ministrul de interne al  Azerbadjanului sustinea in timpul razboiului cu Armenia ca tara sa dobandise deja 6 focoase atomice iar unul dintre secesionistii georgieni a amenintat fortele de securitate gruzine cu folosirea armelor nucleare sovietice. Conform unui material din “The Economist”, s-au inregistrat deja peste 50 de tentative de extorca bani Statelor Unite prin amenintari nucleare, multe dintre ele credibile. Arme chimice si bacteriologice au intrat cu certitudine in posesia unor organizatii teroriste sau a unor grupari instabile.

Dincolo de reactia dura a armatei americane, care a jurat razbunare, specialistii in contraterorism sunt de parere ca terorismul va persista cu siguranta, ca probabil va creste cantitativ si calitativ, ca incidentele de mare anvergura vor deveni tot mai dese si ca teroristii vor fi capabili sa declanseze crize care vor obliga statele si organizatiile internationale sa aloce tot mai multe resurse pentru combaterea lor. Terorismul nu mai este si nu mai poate fi o afacere izolata, subiectul de trei zile al canalelor de stiri. Combaterea terorismului este o problema de supravietuire a omenirii.

Caracal – locul unde s-a rasturnat carul blindat si a cazut din cer scutul antiracheta

O noua minune se adauga la cele clasice si nu chiar umoristice din Caracal: scutul antiracheta american de la Deveselu, din suburbiile orasului. Surse confidentiale din pentagon au declarat in exclusivitate pentru siteul www.nicuilie.eu ca sarcina principala a noului echipament militar va fi aceea de a apara uzina Ford din Craiova si alte investitii americane din sudul Olteniei. Amplasat in apropierea granitei cu Bulgaria, scutul va avea si o compenenta anti-raketi.

Pentru amplasarea noilor facilitati militare a fost aleasa fosta baza aeriana de la Deveselu, devenita celebra pentru aratura cu Mig-urile din dotare. Acestea au fost insamantate pe mai multe dintre ogoarele din jur, timp de zeci de ani, iar acum, cu putin ajutor NATO, obtinem o recolta imbelsugata de ogive, radaruri si SCUD-uri. Prin aceasta decizie, localitatea Caracal intra in Razboiul Stelelor alaturi de Alaska si Groenlanda, devenind unul dintre cele trei puncte strategice NATO de interes cosmic si, pe alocuri, intergalactic. In replica, rusii vor amplasa propriul lor scut la Marea Neagra, bogat decorat cu rachete Topol si Bulava.

Alegerea Karakalului ca baza pentru scutul aerian ii lasa descoperiti pe moldoveni in cazul unui atac atomic, scutul lasand expus estul Romaniei. Optiunea a fost una dificila pentru guvernul american. Contactata telefonic de Turcescu, Hillary Clinton a marturisit in emisiunea lui Cristoiu ca intentia guvernului SUA a fost de a instala scutul la Vaslui si Iasi, unde se intentiona crearea unui nou Silicon Breast Valley. Intentia a fost blocata in ultimul moment de decizia DNA de a crea propriul scut anti-raketi pe dealurile din Moldova, existand suspiciunea ca Sorin Ovidiu Vantu a ucis cu mana si piciorul lui un numar neprecizat de raketi si i-a ingropat prin toata regiunea. La randul sau, presedintele Obama intentiona sa faca in aceasta seara dezvaluiri importante la Realitatea TV dar emisiunea a fost anulata de catre realizatorul emisiunii care a considerat ca momentul ar fi nepotrivit. Air Force One si Obama au fost asadar nevoiti sa faca cale-ntoarsa de la granita dintre Romania si Ungaria, fiind informat abia in ultimul moment despre anularea emisiunii. Elicopterul Realitatea TV a fost prezent la granita de vest si a transmis loopingul facut de Air Force One.

Revenind la Caracal, caruta traditionala din emblema orasului va fi inlocuita cu un car blindat american care, spre deosebire de vechea varianta a stemei, nu va fi rasturnat, ci va fi sustinut de catre doi dintre fiii orasului, Marius Tuca si Dan Diaconescu. Forma generala a blazonului va fi aceea de scut antiracheta. Specialistii in heraldica au explicat ca intreaga compozitie va fi armonizata prin adaosul unor panglici facute din bretelele lui Tuca si scoase din gura de Dan Diaconescu.

Portretul-robot al unui premier-robot

Daca nu atrage fonduri europene, guvernul risca sa piarda România. Vine banca si o ia

Sa facem pariurile: Cristian Popa, viceguvernator BNR, sanse 25%; Mugur Isarescu însusi, care nu vrea, 5%; Emil Boc (care sa cedeze sefia PDL si sa ramâna premier tehnocrat) 25%; Lucian Croitoru, Monica Macovei, Liviu Negoita, Nicolae Danila si Florin Georgescu – câte 1%; Theodor Stolojan si Mihai Tanasescu – câte 2%; vreun înalt functionar bancar – 3%; vreun magnat – 1%. Daniel Daianu – 3%. Elena Udrea, Virgil Stoenescu sau Klaus Johannis – 0%. Fara cota: Calin Georgescu, de la Clubul Roma (deci tot BNR), si Catalin Predoiu, actualul ministru al Justitiei. Astea sunt variantele de premier de pe piata. Ramâne deci un imponderabil de 30%, dar crupierul nu a strigat înca: “No more bets! Rien ne vaut plus!”

Nicu Ilie

Toata lumea cauta numele viitorului premier: pe surse, prin culise, prin reportofoane, prin cripticele lui Sebastian Lazaroiu sau analiticele de la IMAS. Pare sa fie un concurs, dar nu e decât o ghicitoare din care presedintele nu a rostit premisa. A zis numai “ghici?” Nu a spus nici macar daca presa trebuie sa caute o “palarie într-un picior”.

Palatul Victoria – coordonate generale

Agenda anuntata pentru guvern în 2011 are o singura urgenta – Codul Muncii. De acesta depinde tot restul programului economic. În ceea ce priveste componenta politica, ea se va axa pe modificari electorale si constitutionale, va fi presarata cu motiuni de cenzura, motiuni simple si boicoturi parlamentare, câteva masuri pe justitie si nesfârsite siruri de acuzatii, îndemnuri la greve, atacuri personale, injurii si toate celelalte actiuni politice normale. Un singur eveniment ar putea afecta agenda politica: o ruptura, altfel destul de putin probabila, în PDL.

Program de guvernare pret-a-porter

Cu un guvern remaniat sau cu un premier independent, Guvernul are deja creionate principalele miscari la care are dreptul în acest an. În primul rând e vorba despre restructurarea companiilor nationale si a regiilor. O parte din acestea, cu precadere cele din energie, vor intra într-un program de privatizare care, cel mai probabil, va fi unul de extindere prin aport de capital. În unele cazuri vom vorbi despre preluare pe bursa. Pentru asta, ele trebuie mai întâi restructurate.
Cresterea economica ar urma sa se produca, la fel ca si în 2010, prin mecanisme naturale, nu prin supra-stimulare. Doar ca acum, spre deosebire de anul trecut, industria este deja “calda” si la export beneficiem din plin de relansarea Germaniei, unul dintre principalii parteneri de export.
Interventionismul în economie va fi la cote minime. Autoritatile locale vor fi mentinute sub austeritate, la fel ca si salariile, pensiile si ajutoarele din sectorul de stat. În plus, consumul nu va fi stimulat în niciun mod, si în niciun caz prin inflatie. De teama unor produse cheie pe pietele externe (petrol, alimente), ale caror preturi pe durata întregului an sunt imprevizibile, BNR va forta stabilitatea leului si chiar un curs supraevaluat fata de euro si dolar. Austeritatea va continua si în domeniul bugetar, prin concedierea a câteva zeci de mii de persoane, dar si prin reducerea deficitului public cu o treime.
Singurele pârghii prin care se va încerca directionarea “manuala” a economiei sunt: un numar (restrâns) de investitii directe si atragerea efectiva de bani europeni.
Evident, oricine va fi la Palatul Victoria va trebui sa actioneze 100% ca si cum ar fi angajat la BNR. Principiile si normele unui asemenea program de guvernare sunt deja decise prin acordul asistential cu FMI.

Programul de guvernare 2011-3011

Împrumutul extern de 20+4 miliarde cu FMI si Comisia Europeana a rezolvat, în buna masura, problema programelor de guvernare ale României pe termen nedeterminat. Altfel spus, pentru a putea pastra controlul asupra politicilor economice, partidele din România au o singura sansa: aceea de a atrage fonduri europene într-o masura care sa depaseasca ratele care vor curge începând cu 2012. Respectiv, în urmatorii 3 ani Bucurestiul trebuie sa aiba un grad de 100% absorbtie la fonduri europene, câte 6 miliarde pe an, pentru a contrabalansa serviciul datoriei externe si a face ca rambursarea actualelor credite sa nu se resimta în economie. Performanta, ceruta expres de memorandumul cu FMI, tine de miracol, dat fiind ca în 2010, anul cu cele mai mari finantari europene, fondurile puse la dispozitie de UE au fost atrase doar în proportie de 20%. În anii precedenti, gradul de absorbtie a fost mult sub 10%.
Fara banii de la Uniunea Europeana, guvernele vor fi nevoite sa rostogoleasca împrumutul, respectiv sa accepte la nesfârsit politicile prudentiale cerute de FMI si Banca Mondiala sau sa se împrumute la dobânzi mari de la fonduri speculative mondiale. Datoria externa a României este o problema cronica, ultimele doua decenii fiind grevate de faptul ca România consuma mai mult decât produce, respectiv importa mai mult decât exporta.

Un administrator, nu un premier

Se cauta asadar un administrator al unor politici economice deja batute în cuie pe termen lung. Separarea functiei de prim-ministru de cea de sef al partidului de guvernamânt ar avea o motivatie electorala, aceea ca, înainte de alegerile de anul viitor, PDL sa îsi asume într-o masura mai mica guvernarea. Înlocuirea lui Boc într-una din cele doua functii, ar raspunde, partial, unui asemenea obiectiv. Cât priveste înlocuirea lui din guvern, ea ar avea ca scop doar ceea ce în fotbal se numeste “un soc la echipa”. S-ar putea urmari o actiune mai energica si… cam atât.
Plus un maruntis de 10 miliarde pe care România vrea sa îl împrumute de pe pietele libere externe si care, în functie de cine va fi prim-ministru, vor fi folositi fie pentru cofinantarea proiectelor cu fonduri UE deja aprobate, fie pentru o ultima si mare pomana de partid. Pomana clasei politice.

Raspuns final: Don Quijote nu era chel

Traian Basescu a retrimis legea pensiilor in Parlament. A gasit un motiv oarecare (cerand ca femeile sa fie pensionate mai devreme) si a refuzat cu eleganta disputa pe fondul dorit de opozitie: modul cum a fost votata legea. Astfel, legea nu e promulgata, fiind trimisa in Legislativ de unde, daca PDL este in stare sa se mobilizeze, sa va intoarce intacta la promulgare, dar cu un vot trecut pe bune.

Evident ca Traian Basescu nu avea motive sa intarzie legea daca ar fi avut un Parlament stabil in spate. Dar, din moment ce in PDL sunt oameni precum Georgica Severin, care deja a dezertat numai ca niciun partid nu i-a oferit un steag sub care sa stea, Basescu se simte extrem de nesigur in fata unei initiative radicale a opozitiei.

Sigur ca, tehnic vorbind, daca ar fi promulgat legea, opozitia nu era in nicio masura indreptatita sa ceara suspendarea presedintelui. Pur si simplu presedintele nu are dreptul de a da note parlamentului si de a verifica legalitatea procedurilor acestuia. Deci, daca cineva a gresit (si a gresit!), acela e Parlamentul. Totusi, opozitia nici nu are nevoie de un motiv solid pentru a initia o procedura de suspendare a presedintelui. Are nevoie doar de numar de voturi si de pretext.

Astfel, desi orgolios, Basescu stie ca nu poate forta, chiar daca dreptatea e de partea sa. Are insticte prea bune pentru a se bate ca Don Quijote.

Ce transmite gestul presedintelui: ca PDL mai poate stapani Parlamentul doar pe chestiuni de rutina; ca in fata unei propuneri grave, cum ar fi suspendarea presedintelui, unii dintre deputatii de la UDMR, minoritati si independenti vor vota pe “persoana fizica” pentru suspendare. Ca, cel m ai probabil, PSD nu are curajul sa determine caderea guvernului (pentru ca 1 la mana numirea unui nou premier ar apartine tot lui Basescu; iar doi, ca nu ar vrea sa detina guvernul pe timp de criza, mai ales cu Basescu in spate; plus, trei, ca ar fi silit sa faca o alianta proasta cu PNL si sa dea din mana ministere banoase). Dar acelasi PSD ar deveni brusc interesat de guvern daca ar putea demite presedintele si ar putea organiza alegeri prezidentiale (mai ales daca Vantu le-o cere vehement). La urma urmelor, controlul asupra Justitiei, pe care l-ar exercita PSD daca ar avea Presedintia, este o miza politica mai mare decat un numar de alte ministere, atat timp cat multi dintre liderii partidului si sponsorii sai au dosare penale care nu stii niciodata ce directie vor lua.

Concluzia e ca guvernul ar putea astepta linistit orice motiune de cenzura, care nu ar tulbura decat superficial ierarhia politica actuala si polarizarea Parlamentului, ar putea, la limita, chiar sa isi asume raspunderea pe pachete de legi care nu lovesc in mod direct in interesele personale ale liderilor PSD, dar nu poate crea contextul lansarii unei propuneri de suspendare a presedintelui.

In toata analiza n-am tinut cont de ce e corect, ce e bine si ce e legal. Nimeni nu mai tine cont de astea in Parlament, doar in talk-show-ri ce mai apar, pervertite in fel si chip. Singurul lucru care mai conteaza e algebra puterii: presedintele implica primul ministru; guvernul intersecteaza parlamentul; parlamentul determina presedintele; talk-show-ul determina parlamentul.