Tag Archives: guvern

Cedarea de suveranitate, unica sansa a Romaniei

In ciuda multor eforturi, Traian Basescu va lasa in urma – oricand i se va termina mandatul, la termen sau la mica intelegere – institutii insuficient consolidate; insuficient creionate chiar. Am mai scris despre asta, cand inca se mai puteau face lucruri, si imi pare rau sa imi dau singur dreptate.

A fost o scurta perioada, de circa opt luni, in care PDL a detinut o putere reala, respectiv majoritate parlamentara si o Curte Constitutionala iesita din adversitate. In acele luni responsabilii partidului si ai aliantei puteau face lucruri ireversibile pe calea modernizarii statului daca s-ar fi muncit mai bine si mai mult. Guvernul Boc si cabinetul MRU si-au ratat intrarea in istorie, afisand o oboseala sistemica dupa gherila parlamentara prin care trecuse PDL si dupa pierderile de imagine la care se expusese voit, dar si prin naivitati. Boc s-a dovedit doar un primar pus in fruntea unei tari, iar MRU a pierdut timp cu experimentul unui guvern-pepeniera. Celelalte limite, bariere si dificultati nici nu merita mentionate aici. Doar  ca enumerare – coabitarea cu un UNPR populat in buna masura cu PSD-isti fugiti dupa ciolan; cu un UDMR disciplinat, dar cu eternele probleme identitare, care il fac sa semene mai mult cu un adolescent decat cu un partid. Plus “coabitarea” interna in PDL si ulcerele ascuse ale partidului: un stoc redus de tehnocrati in aparatul de partid si pretentia de a acoperi cu acestia zeci de mii de functii publice si semi-publice (in asa-zisele “deconcentrate”). Mecanisme ineficiente de selectie interna si de promovare a oamenilor capabili, in defavoarea oamenilor eficienti. Incapacitatea de a se reforma si de a se transforma din mers dintr-un partid al primarilor intr-unul al ministrilor – toate acestea sunt motive; iar de motive au nevoie doar luzarii.

Singurul lucru bun ireversibil facut de Basescu este imprumutul de la FMI si, ideosebi, presiunea politica pe care acest imprumut o va exercita. Acordul cu FMI aduce o oarecare cedare de suveranitate, cel putin pe politici macroenomice in segmente cheie. Aventura politica a devenit o chestie totusi pe termen scurt in Romania. Niciun aventurier, nici actualul Ponta, nici eventualul Dan Diaconescu, nu se pot lansa in politici economice aberante decat, cel mult, pe termen de 6 luni – un an.

Totusi, desi niciun aventurier politico-enomic nu mai poate avea o cariera de lunga durata in Romania, se poate presupune ca numarul acestor aventurieri va fi, practic, nesfarsit. Sunt favorizati de o populatie revansarda, incapabila sa inteleaga principii de baza ale democratiei si ale economiei de piata si cu un dispret istoric pentru norma si lege. Este vorba despre dezradacinatii din mediul rural, oameni fara valori stabile si sustenabile, cu atitudini obsesiv-compulsive fata de institutiile urbane. Oricat de putin mi-ar placea Iliescu sau Nastase sau Ponta, ei sunt, la fel ca si Gadea, DDTV, Gigi Becali sau Mircea Badea, doar obiectivari ale acestui public din mintea caruia valorile traditionale, bunul-simt al taranului, au fost extrase, insa fara a fi inlocuite cu o cultura solida, organica, ce poate defini un public urban. Putem sa vorbim de un public post-comunist, dar asta defineste doar o simptomatica, nu boala din spatele acestuia.

Acest public va favoriza lideri obsesiv-compulsivi si nu poate fi calmat decat cu sedative financiare.

Noua generatie de politicieni crescuti in incubatoarele unor partide este optimizata pentru a specula gusturile si vulnerabilitatile unei asemenea populatii. Ale unui electorat care, din ignoranta si incultura, iubeste cand isi face singur rau.

Dupa puseele de urbanizare fortata din anii ’60, ’80 si 2000, pe actualul model demografic, Romania nu se poate moderniza prin forte proprii si nu poate ajunge o democratie functionala, un stat de drept si o economie performanta. “Prin noi insine!” nu poate fi o optiune nationala atunci cand natiunea iti raspunde “Ba pe-a ma-tii!”.

Cedarea de suveranitate este singura cale prin care Romania si romanii mai pot progresa si pot tine pasul cu istoria. Intrarea in Uniunea Europeana, fara cedari majore ale suveranitatii, nu are nicio noima. Nu putem accepta rolul de “rednexi” ai Europei! Acorduri de tipul celui cu FMI sunt esentiale pentru ca, sub controlul datoriei externe, sa existe blocaje ferme impotriva “sedarii financiare” a populatiei. Stabilirea externa a unei limite de deficit bugetar este, de asemenea, esentiala. Este singura cale prin care statul poate fi decapusat.

Insa tot ramane prea multa suveranitate la Bucuresti, in mana unor politicieni imorali (care vor fi schimbati,”rotiţi” permanent), ridicati pe umerii unei populatii inculte si neperformante (care nu poate fi schimbata). O Constitutie Europeana, trecerea la euro, aderarea la Schengen, cresterea atributiilor Comisiilor Europene, constituirea unui Cod Fiscal european si a unei contabilitati unificate, stabilirea unor institutii financiare, comerciale si juridice pan-europene – acesta ar fi pachetul de masuri minimale care ar permite iesirea Romaniei din aceasta fundatura in care, din nou, singura s-a bagat.

 

Presa din Iraq

Dupa interventia americana in Iraq, presa locala s-a diversificat ca abordari si orientare, dar a devenit si mult mai radicala. Fluxul de evenimente violente din Iraq nu face decat sa intretina o spirala a agresivitatii ale carei motoare sunt presa si bombele. Atentate sunt facute in primul rand pentru ca ele sa fie reflectate in presa, iar presa provoaca in buna masura atentatele intretinand un limbaj violent si reflectandu-le adesea la modul isteric.

Presa internationala prezenta in Iraq contribuie si ea la intretinerea acestei stari de lucruri, dar interesul occidental pentru stiri din Iraq si pentru atentate teroriste este in scadere. De unde, inaintea razboiului din Iraq si a perioadei de violenta civila care i-a urmat, un atentat cu raniti oriunde in lume prindea prima pagina a ziarelor din Vest, astazi chiar si un atentat cu 200 de victime poate rata prima pagina. Violenta a devenit atat de cotidiana incat nu mai intereseaza.

Pentru cei interesati de evolutia situtiilor iraqiene (atentate, politica interna, strategii economice si comert international sau stiri despre trupele de interventie) exista mai multe agregatoare de stiri internationale, care preiau diverse surse fin Iraq si lumea araba, inclusiv televiziunea radical pan-musulmana Al Jazzira. Iata-le pe cele mai importante:

Iraq Updates – A news site dedicated exclusively to Iraq. Searchable coverage of industries, politics and government, education, health, transportation and tourism. Breaking news ticker, and RSS feed. Subscription required.

Yahoo! News – Iraq – Aggregated news, features and comment with audio and video clips. Links to related web sites.

Topix: Iraq – News from Iraq gathered from various sources on the web. [RSS]

Iata si un numar de linkuri catre ziare si enews din Iraq in limba engleza:

Publicatii iraqiene in limba araba:

Publicatii din Iraq in limba kurda:

Iraq / Irak – profil de tara:

Country (long form) Republic of Iraq
Capital Baghdad
Total Area 168,754.44 sq mi
437,072.00 sq km
(slightly more than twice the size of Idaho)
Population 23,331,985 (July 2001 est.)
Estimated Population in 2050 56,360,779
Languages Arabic, Kurdish (official in Kurdish regions), Assyrian, Armenian
Literacy 58.0% total, 70.7% male, 45% female (1995 est.)
Religions Muslim 97% (Shi’a 60%-65%, Sunni 32%-37%), Christian or other 3%
Life Expectancy 65.92 male, 68.03 female (2001 est.)
Government Type transitional democracy
Currency 1 Iraqi dinar (ID) = 1,000 fils
GDP (per capita) $2,500 (2000 est.)
Industry petroleum, chemicals, textiles, construction materials, food processing
Agriculture wheat, barley, rice, vegetables, dates, cotton; cattle, sheep
Arable Land 12%
Natural Resources petroleum, natural gas, phosphates, sulfur

Presa din Yemen

Aflata in mijlocul unor evenimente numite “revolutie” de catre presa internationala, mass media din Yemen se afla in situatia de a incalca legile interne ale tarii, trecand de partea celor revoltati. Evenimentele sunt in plina desfasurare, la fel ca si pozitionarile diverselor organe de presa.

Exista un numar mare de publictatii – ziare, reviste si televiziuni – o treime din ele fiind editate direct de catre Guvern, altele apartinand unor oameni de afaceri si unor partide. Toate au insa nevoie de aprobare din partea Guvernului pentru a functiona. Exista si cazuri de ziaristi arestati pentru ca au scris impotriva politicii guvernamentale.

Internetul este si el monitorizat, fiind interzise siteurile cu continut pornografic explicit si cele ale oponentilor politici.

Singura publicatie locala de limba engleza care are un grad de notorietate bun este saptamanalul independent Yemen Times.

Linkuri: Presa din Yemen pe wikipedia si in DMOZ.

In Open Directory exista doar 200 de linkuri pentru statul Yemen, categoriile cele mai bine reprezentate fiind, in ordine, Afaceri si comert, Societate si cultura, Turism si calatorii si Guvern.

Presa din Zimbabwe

Zimbabwe, fosta Rhodesia, se afla in top 25 al tarilor cu cele mai mari incalcari ale libertatii presei, conform clasamentului facut de asociatia Reporteri fara frontiere. Astfel, desi in constitutie libertatea presei este statuata, in practica canzura este puternica si mass media ingradite. In schimb, internetul nu este controlat de guvern, dar la el nu au acces decat 10% din locuitorii statului Zimbabwe, date fiind costurile foarte ridicate.

Publicatii online din Zimbabwe (editii digitale ale ziarelor):

Financial Gazette
Herald
New Zimbabwe
The Standard
Sunday Mail
Zimbabwe Independent

Acestea sunt publicatii de limba engleza, cu continut de stiri. In Open Directory, Zimbabwe este trecut la categoria Agregatoare de stiri cu urmatoarele linkuri:

si feedul: Topix: Zimbabwe – News from Zimbabwe gathered from various sources on the web. [RSS]

Iar la categoria Newspapers cu urmatoarele linkuri:

  • Electronic Chronicle – Daily news coverage.
  • The Sunday Mail – Government-controlled weekly.
  • The Zimbabwe Guardian – Provides national and international news, sport, entertainment, articles and opinion.
  • The Zimbabwean – Weekly newspaper published in London and Johannesburg, compiled by and for Zimbabweans living in exile.
  • Zimbabwe 24 – Delivers daily online news, sorted into categories.
  • Zimbabwe Financial Gazette – Weekly financial and general news from Zimbabwe’s heavyweight business broadsheet. New edition every Thursday morning.
  • Zimbabwe Herald Online – News stories from the government-owned daily.
  • Zimbabwe Independent – Weekly broadsheet. All news stories, columns and regular features are reproduced online. New edition every Friday morning.
  • Zimbabwe Metro – Provides breaking news and information on the latest top stories, weather, business, entertainment and politics.
  • Zimbabwe Standard – News, stories and features from the Sunday newspaper

Pagina generala DMOZ a statului Zimbabwe cuprinde doar 700 de linkuri, cele mai bine reprezentate categorii fiind: Economie si afaceri, Societate si cultura si Turism si calatorii.

Portretul-robot al unui premier-robot

Daca nu atrage fonduri europene, guvernul risca sa piarda România. Vine banca si o ia

Sa facem pariurile: Cristian Popa, viceguvernator BNR, sanse 25%; Mugur Isarescu însusi, care nu vrea, 5%; Emil Boc (care sa cedeze sefia PDL si sa ramâna premier tehnocrat) 25%; Lucian Croitoru, Monica Macovei, Liviu Negoita, Nicolae Danila si Florin Georgescu – câte 1%; Theodor Stolojan si Mihai Tanasescu – câte 2%; vreun înalt functionar bancar – 3%; vreun magnat – 1%. Daniel Daianu – 3%. Elena Udrea, Virgil Stoenescu sau Klaus Johannis – 0%. Fara cota: Calin Georgescu, de la Clubul Roma (deci tot BNR), si Catalin Predoiu, actualul ministru al Justitiei. Astea sunt variantele de premier de pe piata. Ramâne deci un imponderabil de 30%, dar crupierul nu a strigat înca: “No more bets! Rien ne vaut plus!”

Nicu Ilie

Toata lumea cauta numele viitorului premier: pe surse, prin culise, prin reportofoane, prin cripticele lui Sebastian Lazaroiu sau analiticele de la IMAS. Pare sa fie un concurs, dar nu e decât o ghicitoare din care presedintele nu a rostit premisa. A zis numai “ghici?” Nu a spus nici macar daca presa trebuie sa caute o “palarie într-un picior”.

Palatul Victoria – coordonate generale

Agenda anuntata pentru guvern în 2011 are o singura urgenta – Codul Muncii. De acesta depinde tot restul programului economic. În ceea ce priveste componenta politica, ea se va axa pe modificari electorale si constitutionale, va fi presarata cu motiuni de cenzura, motiuni simple si boicoturi parlamentare, câteva masuri pe justitie si nesfârsite siruri de acuzatii, îndemnuri la greve, atacuri personale, injurii si toate celelalte actiuni politice normale. Un singur eveniment ar putea afecta agenda politica: o ruptura, altfel destul de putin probabila, în PDL.

Program de guvernare pret-a-porter

Cu un guvern remaniat sau cu un premier independent, Guvernul are deja creionate principalele miscari la care are dreptul în acest an. În primul rând e vorba despre restructurarea companiilor nationale si a regiilor. O parte din acestea, cu precadere cele din energie, vor intra într-un program de privatizare care, cel mai probabil, va fi unul de extindere prin aport de capital. În unele cazuri vom vorbi despre preluare pe bursa. Pentru asta, ele trebuie mai întâi restructurate.
Cresterea economica ar urma sa se produca, la fel ca si în 2010, prin mecanisme naturale, nu prin supra-stimulare. Doar ca acum, spre deosebire de anul trecut, industria este deja “calda” si la export beneficiem din plin de relansarea Germaniei, unul dintre principalii parteneri de export.
Interventionismul în economie va fi la cote minime. Autoritatile locale vor fi mentinute sub austeritate, la fel ca si salariile, pensiile si ajutoarele din sectorul de stat. În plus, consumul nu va fi stimulat în niciun mod, si în niciun caz prin inflatie. De teama unor produse cheie pe pietele externe (petrol, alimente), ale caror preturi pe durata întregului an sunt imprevizibile, BNR va forta stabilitatea leului si chiar un curs supraevaluat fata de euro si dolar. Austeritatea va continua si în domeniul bugetar, prin concedierea a câteva zeci de mii de persoane, dar si prin reducerea deficitului public cu o treime.
Singurele pârghii prin care se va încerca directionarea “manuala” a economiei sunt: un numar (restrâns) de investitii directe si atragerea efectiva de bani europeni.
Evident, oricine va fi la Palatul Victoria va trebui sa actioneze 100% ca si cum ar fi angajat la BNR. Principiile si normele unui asemenea program de guvernare sunt deja decise prin acordul asistential cu FMI.

Programul de guvernare 2011-3011

Împrumutul extern de 20+4 miliarde cu FMI si Comisia Europeana a rezolvat, în buna masura, problema programelor de guvernare ale României pe termen nedeterminat. Altfel spus, pentru a putea pastra controlul asupra politicilor economice, partidele din România au o singura sansa: aceea de a atrage fonduri europene într-o masura care sa depaseasca ratele care vor curge începând cu 2012. Respectiv, în urmatorii 3 ani Bucurestiul trebuie sa aiba un grad de 100% absorbtie la fonduri europene, câte 6 miliarde pe an, pentru a contrabalansa serviciul datoriei externe si a face ca rambursarea actualelor credite sa nu se resimta în economie. Performanta, ceruta expres de memorandumul cu FMI, tine de miracol, dat fiind ca în 2010, anul cu cele mai mari finantari europene, fondurile puse la dispozitie de UE au fost atrase doar în proportie de 20%. În anii precedenti, gradul de absorbtie a fost mult sub 10%.
Fara banii de la Uniunea Europeana, guvernele vor fi nevoite sa rostogoleasca împrumutul, respectiv sa accepte la nesfârsit politicile prudentiale cerute de FMI si Banca Mondiala sau sa se împrumute la dobânzi mari de la fonduri speculative mondiale. Datoria externa a României este o problema cronica, ultimele doua decenii fiind grevate de faptul ca România consuma mai mult decât produce, respectiv importa mai mult decât exporta.

Un administrator, nu un premier

Se cauta asadar un administrator al unor politici economice deja batute în cuie pe termen lung. Separarea functiei de prim-ministru de cea de sef al partidului de guvernamânt ar avea o motivatie electorala, aceea ca, înainte de alegerile de anul viitor, PDL sa îsi asume într-o masura mai mica guvernarea. Înlocuirea lui Boc într-una din cele doua functii, ar raspunde, partial, unui asemenea obiectiv. Cât priveste înlocuirea lui din guvern, ea ar avea ca scop doar ceea ce în fotbal se numeste “un soc la echipa”. S-ar putea urmari o actiune mai energica si… cam atât.
Plus un maruntis de 10 miliarde pe care România vrea sa îl împrumute de pe pietele libere externe si care, în functie de cine va fi prim-ministru, vor fi folositi fie pentru cofinantarea proiectelor cu fonduri UE deja aprobate, fie pentru o ultima si mare pomana de partid. Pomana clasei politice.

Cacealma lui Crin la masa lui Marko

Nicu Ilie

Nici nu semnase actul constitutiv al USL când Crin Antonescu a început sa-l curteze pe presedintele demisionar al UDMR pentru a parasi guvernul si a veni într-o constructie politica prin care… Ar urma sa se întâmple ceva minunat, dar înca nu se stie ce.
Oricum, nimic ofertant pentru unguri. În primul rând, caderea guvernului Boc ar duce, cel mai probabil, la anticipate. Erodat de guvernare si cu actualul prag electoral, UDMR risca sa ramâna în afara viitorului Parlament. În schimb, democratii promit, chiar pentru saptamâna viitoare, un protocol al guvernarii care sa reuneasca (fara personalitate juridica) PDL, UNPR, UDMR si minoritatile. Cheia protocolului: o lege privind minoritatile.
Pe plan secund, dar deloc de neglijat, din protocol va face parte si o noua lege electorala prin care pragul electoral va fi coborât la 3%. Este pentru UDMR garantia ca va intra în viitorul Parlament si este, deopotriva, sansa UNPR de a o face.
Oferta PDL cu o lege a minoritatilor nici nu era necesara. Este doar o asigurare suplimentara pentru perioada grea care va urma în Parlament cu Legea electorala si Constitutia. Cert e ca UDMR, chiar sa vrea sa schimbe taberele, nu o poate face, nu în acest moment.
Chiar si în cazul unor alegeri la termen, daca actualele trenduri se mentin, maghiarii nu îsi pot gasi locul lânga USL. Pentru ca pur si simplu nu mai e loc. Daca, asa cum arata sondajele, USL câstiga clar alegerile, lupta pentru posturi într-un viitor guvern si administratie va fi acerba între PNL-isti si PSD-isti. Unde sa-i mai pui si pe unguri, daca voturile lor nici nu vor fi necesare? Printr-un episod similar a trecut UDMR în 2008 când, dupa alegeri, si-a exprimat în mod repetat disponibilitatea de a intra la guvern alaturi de PD si PSD. Pur si simplu nu a fost loc. Cele doua partide aveau majoritatea pe cont propriu iar maghiarii au fost trimisi cu forta în opozitie.
Oferta lui Crin pentru unguri, primul gest politic amplu al USL, este de fapt o cacealma, doar un subiect de discutie în talk-show. Calculul politic e clar si a fost rezumat de Kelemen Hunor, principalul candidat la presedintia UDMR: “Suntem o alianta de centru-dreapta si vom fi alaturi de PDL atât la guvernare, cât si în opozitie”.

Rautati gratuite la Realitatea TV

Screen-shot-ul de mai sus, pentru autenticitatea caruia garantez, o prezinta pe fostul ministru liberal al muncii, Mariana Campeanu, si un titlu deloc magulitor. Cadrul reprezinta inca unul din tristele exemple de rautati gratuite difuzate de Realitatea TV. In acest context, viralul care a circulat saptamana trecuta (vezi mai jos), capata si el o oarecare autenticitate. Desi, la o analiza atenta, se cam vede “pixelul albastru” si e plauzibil ca la RTV sa fi fost “pensi” si cineva sa fi photoshopat putin. Oricum, cert e ca Realitatea a vrut sa provoace o asemenea “neintelegere” sau “greseala”. Altfel, cine normal la cap ar spune despre guvern ca “musca” din pensii? Nu le taie, nu le diminueaza, nu le micsoreaza, nu le macelareste, nu le reduce, “musca”. Asta e termenul ales de RTV!

Tehnocrati sau politocrati?

Dupa remanierea de saptamana trecuta, Guvernul a ajuns sa reuneasca si mai multi fosti membri PSD. Nu FSN (idee peste care cam trecusem) ci chiar PSD. Intre noi fie zis, si unul era deja cam mult.

Sa spunem ca sunt specialisti. Ca ar fi un fel de tehnocrati care s-au transformat in politruci doar pentru ca altfel chiar nu se poate promova in tara asta. Pentru ca asta e adevarul: ori esti intr-un partid, ori nu promovezi. Sa zicem si ca vizibilitatea media (ma rog, lipsa vizibilitatii in cazul lor) nu e tocmai un criteriu deoarece nici presa nu prea stie cum e cu valorile si ca in frunte, vorba romanului, ies mai mult paduchii. Dar mi-e imposibil sa cred ca un partid care a dat presedintele luptand impotriva tuturor celorlaltor partide nu poate gasi un ministru al economiei si un ministru de finante a caror capacitate sa fie dincolo de orice semn de mirare si de intrebare.

PDL plateste, iata, in plina criza (si plateste, se pare, din banii nostri) pacatul de a fi fost cu 6 ani in urma doar un partid de 10%, infipt mai bine prin teritoriu si fara abilitati certificate in administratia centrala. Oricat mi-ar fi de dragi, oricat de multe sperante as avea inca in ei, pedelistii ma dezamagesc inca o data cu aerul asta de improvizatie pe care il dau intregii guvernari. Dincolo de unele lucruri bune care s-au facut si pe care le sustin.

Macar acum, in toamna, in ceasul 27, ma asteptam ca Boc sa inteleaga ca in Bucuresti nu e ca la el la tara, ca buna intentie nu tine loc nici de program, nici de proiect, nici de capacitate, nici de competenta. Romania nu mai este o Dacia veche pe care sa o poti repara in orice service, cu orice fel de mecanici ai la indemana.

Inca nu stim daca noii ministri vor fi gângavi si prost alesi. Poate, printr-un miracol, chiar se vor descurca si vor scoate tara din criza, facand si reforma dintr-o singura miscare. Poate. Totusi asta nu scuza ca intr-un moment ca asta, cand avem nevoie de certitudini si incredere, Boc si Basescu, in loc sa faca un depozit de “credit guvernamental”, fac o retragere.

Vorba lui Moromete: Timpul nu (prea) mai are rabdare

Scrisoare (oarecum) deschisa

Suntem tot mai multi “fani” PDL care incepem a nu mai avea rabdare. Guvernul nu a dus la capat nicio reforma si nu a inceput, intr-un mod ireversibil, niciuna. Asteptam decimarea birocratiei, pregatirea retragerii statului din economia directa, eficientizare in invatamant si sanatate, o politica sustenabila pentru pensii. Pe toate Guvernul le-a atacat oarecum, dar ineficient si, ce e cel mai grav, lipsit de viziune.
Vrem si reforma constitutionala pe care am votat-o la referendum si de care toti politicienii, inclusiv dvs., ati uitat. A fost un simplu truc electoral, asa cum sustinea opozitia?
Vrem un stat modern, repede. PDL inca mai are majoritatea si inca mai poate face ceva bun pentru Romania. Trebuie doar sa lase pompierismul deoparte, sa isi imbunatateasca actiunile de comunicare publica, sa lanseze idei si proiecte, nu polemici, sa tempereze valul de traseism politic pe care l-a starnit, sa aiba actiune pragmatice si rapide, sa invete sa colaboreze cu opozitia, sa depolitizeze institutiile si companiile pe care in 2003 spunea ca le depelitizeaza si le-a politizat din nou in 2008, sa cultive un mediu real de comunicare cu mediul de afaceri si sindicatele, sa actioneze decis si sa aiba grija ca legile sa fie suficient de clare pe cata majoritate are sau n-are la Curtea Constitutionala. Si inca doua-trei nimicuri d-astea.
Chestia e ca guvernarii Boc nu i-a cerut nimeni o suta de zile, cum promitea un alt guvern pe vremuri, dar 100 de saptamani ar trebui sa ii cam ajunga.

Multumit pe sfert

Masurile de austeritate impuse de guvern ma multumesc doar 25%. (E doar o intamplare ca acelasi e procentul cu care se diminueaza lefurile bugetarilor).

E bine ca scad lefurile. E bine in suma bruta, deoarece scade efortul bugetar si, inclusiv, presiunea fiscala asupra afacerilor cinstite; si e bine ca mesaj: poate ca asa sa lucrezi pentru stat va deveni mai putin atractiv si multi din cei care trag astazi matza de coada se vor apuca de munci cinstite. E bine si ca mesaj social: in timp ce noi toti cei care muncim in domeniul privat am inregistrat, de la aparitia crizei, diminuari semnificative ale veniturilor, bugetarii mai urla inca pentru a-si pastra lefurile din 2008. Pentru ei abia azi vine criza. Asta e cel mai injust lucru din punct de vedere social.

Nu e bine daca masura diminuarii lefurilor nu va fi dublata foarte rapid de crearea de mecanisme de reducere si eliminare a stratului mult prea gros de intretinuti ai statului. Numarul lor trebuie redus rapid, altfel masura diminuarii pomenilor este complet ineficienta.

Trebuie ridicata foarte mult varsta de pensionare. Trebuie desfiintata posibilitatea pensionarilor anticipate. Este o prostie politica si o idiotenie sociala. Ea nu face decat sa creasca numarul de pensionari pe cap de muncitor, sa creasca povara fiscala si sa creeze alte cateva sute de mii de pensionari cu pensii de mizerie.

Trebuie disciplinata institutia pensionarilor pe caz de boala si angajarea unor echipe de medici straini care sa verifice actualii pensionari care profita de acest sistem.

Trebuie eficientizate rapid institutiile si restructurata schema de personal. Trebuie eliminati din sistem toti functionarii care nu sunt capabili sa foloseasca eficient tehnologia comunicationala si informatica moderna (in acest moment functionarii au reusit sa blocheze administrativ toate sistemele informatice nationale care ar fi dus la reducerea numarului lor; prin indolenta sau incompetenta in acest moment zeci de functionari blocheaza folosirea eficienta a unui calculator care poate face toata munca lor; un exemplu relevant este Registrul unic de evidenta al salariatilor – REVISAL, unde functionarii de la camera de munca dubleaza si tripleaza cu hartii evidenta digitala pe care o tine un singur calculator).

Trebuie redus numarul de profesori prin desfiintarea unor discipline inutile si a unor scoli cu 10 elevi. Un microbuz sau autobuz  pentru elevi poate economisi salariile a cate 20-40 de profesori.

In toate domeniile trebuie introduse proceduri si rutine care sa eficientizeze si sa dea sens muncii functionarilor care raman inca in slujba statului. Remarc aici unul din putinele exemple pozitive din domeniul medical: cel al spitalelor de urgenta organizate de Arafat. Jos palaria!

La nivel politic trebuie stopata procedura numirilor politice la conducerea institutiilor deconcentrate si la nivelul inaltilor functionari publici. Este o importanta sursa de coruptie la nivel inalt, prostie, ineficienta si are un caracter antidemocratic.

Achiziitiile publice trebuie puse sub controlul unei divizii speciale care sa reunesca specialisti detasati de la Curtea de Conturi, Garda Financiara, prefecturi si procuratura. Controalele ar putea fi astfel eficiente si ele ar putea fi supervizate de organismele europene (la cererea Romaniei, daca e cazul).

O eficientizare a bugetului de stat trebuie sa cuprinda reducerea treptata a numarului de pensionari (prin intrarea mult mai restrictiva in sistem), reducerea cu (presupun) 75% a numarului de functionari prin restructurare si prin informatizare, reducerea cu circa 30% a numarului de cadre didactice, reducerea personalului medical prin cresterea rutinei si eficientei, informatizarea tuturor domeniilor de evidenta sociala prin sisteme informatice deschise (semnatura electronica acordata in mod obligatoriu tuturor cetatenilor). Statul trebuie sa externalizeze institutii sociale si economice care se pot autofinanta si sa-si retraga participatiile in orice societate cu caracter comercial.

Nici n-am zis nimic de spagi si alte disfunctii ale sistemelor, pentru ca astea nu privesc bugetul de stat. Macar lucrurile care tin direct de banul public daca ar fi rezolvate si ii ridic pe banii mei statuie premierului care face asta.

Cat il priveste pe Boc, pasul facut e bun (bunutz), dar inca foarte mic.