Tag Archives: germania

Romania – evenimentele anului in 2011

O analiza economico-sociala

Un numar de evenimente care numai rareori au tinut prima pagina a ziarelor si au determinat vii dezbateri tv vor influenta anii ce urmeaza si le transforma in cele mai importante din acest an. O lista a acestora, intr-o ordine ce tine de alegerea personanala si propria capacitate de a le estima impactul, este urmatoarea:

1. Romanii au primit drept de munca intr-un numar de tari europene si, in primul rand in Germania. Evenimentul a avut loc la sfarsitul anului 2011, dupa ce in cursul anului avusesera loc si alte evenimente pe piata muncii din Uniunea Europeana, unele dintre ele cu impact negativ. Aici trebuie mentionate restrangerea dreptului de munca pentru straini in Spania si “falimentul” Greciei care face aceasta tara mai putin atractiva pentru forta de munca din Romania. Munca in strainatate este una din principalele cai de dezvoltare a Romaniei, “capsunarii” trimetind anual in tara procente intregi din PIB. Dincolo de valoarea directa, munca in strainatate ajuta Romania sa tina sub control problema somajului si, pe de alta parte, se constituie in factorul de modernizare a Romaniei cu cel mai mare impact social: peste hotare muncesc predominant oameni saraci, proveniti din Romania profunda, neinformata si conservatoare, care se intorc cu mentalitati schimbate si cu puncte de vedere influentate de gandirea europeana.

2. Angajamentele europene ale Romaniei in acordul de limitare a deficitului public. Realizat la initiativa Germaniei si Frantei, acordul este unul deosebit de important la nivelul statelor UE care isi vor reduce astfel politicianismul si vor trece spre o dezvoltare organica, sustenabila si in raport cu nevoi obiective. Totodata masura este una de centralizare in UE, spre realizarea unui statut de Statele Unite ale Europei. Situarea Romaniei in acord inseamna o schimbare de vector in politica internationala, centrata in ultimii ani pe relatia cu Washingtonul, iar reorientarea spre Berlin era alegerea logica si necesara, fundamentata pe nevoile economice ale Romaniei si pe capacitatea Germaniei de a genera bunastare regionala. Consolidarea monedei europene, principalul etalon de plati in Romania chiar inaintea indeplinirii criteriilor de convergenta (contractele se negociaza de regula in Euro) vine la pachet cu toate acestea. Din pacate, angajamentul Romaniei nu este inca definitiv, el urmand a fi sanctionat legislativ in 2012, iar politicienii au anuntat deja puncte de vedere discordante.

3. Acordurile cu FMI. Finalizarea acordurilor de asistenta economica cu Fondul Monetar in anii precedenti, precum si pachetul de masuri economice care le-au insotit, au asigurat si asigura inca o pozitie solida Romaniei pe plan financiar. Masurile de reducere a deficitului public, precum si reducerea, prin efect indirect, a deficitului pe balanta comerciala, duc spre o economie reala insanatosita, capabila sa produca in conditii de randament, sa asigure portii mai mari din cererea interna si sa capete o competitivitate la export (inca de plan doi, ca subcontractori pentru operatiuni industriale desfasurate in Germania, Cehia si Franta).

4. Retragerea din Romania a unor companii globale. Nokia si Tnuva, cu mii de angajati si procente de PIB contributie in economia Romaniei au parasit tara in 2011, aducand un prejudiciu direct economiei romanesti, prin pierderea unor cote de activitate economica, si indirect, prin impactul unor asemenea stiri asupra dificultatii de a atrage noi investitii straine. Ambele companii au parasit tara din cauza unor dificultati interne in realizarea competitivitatii. Nokia a pierdut intr-un singur an statutul de lider in telefonia mobila, toate tehnologiile sale devenind invechite dupa ce a fost lansat iPhone si telefoanele cu software complex. Israelienii de la Tnuva nu au reusit sa se impuna pe piata interna de lactate, dupa ce au facut o investitie cofinantata cu fonduri europene. Segmentul laptelui de lux este o provocare economica nerealista intr-o tara cu producatori naturali de lactate, iar marcile si strategiile de marketing ale Tnuva au fost greoaie si neprietenoase. Alte investitii straine au fost retrase sau relocate in tarile din jur, dovedind ca mixul salarii+taxe trebuie ajustat in scurt timp pentru ca economia reala sa castige in competitivitate. Realitatea este ca Guvernul a reusit sa fiscalizeze o mica parte a activitatii economice din Romania si, pentru a compensa, suprataxeaza companiile care platesc taxele in mod real. Si, daca nivelul general de impozitare este sub cel din tarile apusene, el este totusi peste cel al unor tari vecine. Asta ne face neatractivi pe termen mediu si scurt.

5. Respingerea extinderii Schengen. Vestile bune de pe piata legala a muncii in UE sunt partial anulate de neprimirea Romaniei in spatiul Schengen. Desi, tehnic, Schengen se refera la turism, respectiv la posibilitatea de a calatori liber in toate statele care fac parte din acord, impactul sau este foarte mare in ceea ce priveste aspectele legale si juridice din Europa. In fapt, Schengen se refera la posibilitatea muncii la negru si la prioritatea combaterii criminalitatii transfrontaliere. Astfel, Romania, exportator de forta de munca la alb si la negru, precum si un stat care are probleme grave cu coruptia, impunerea si mentinerea legalitatii, este un stat care are putine sanse de a fi primit pe drept in acord si poate spera, cel mult, la unele foavoruri politice.

6. Semnarea acordului Nabucco. Obtinerea suportului politic pentru aductiunea de gaze naturale din Caucaz, prin Romania, catre Austria, Italia si Germania, reprezinta primul pas cu adevarat important pe piata energiei. Diplomatia romaneasca a sustinut proiectul inca din urma cu un deceniu, cand a fost lansata ideea, conducta lovindu-se insa permanent de dificultati de ordin politic, multe dintre ele fiind generate de opozitia Rusiei care doreste un proiect concurent, aflat sub controlul sau. Intrarea Turciei in Nabucco, in vara, a insemnat finalizarea demersurilor politice si intrarea intr-o etapa investitionala a proiectului. Impactul este regional, conducta urmand a diminua controlul Gazprom in Europa, atat asupra economiilor occidentale, consumatoare de hidrocarburi, cat si asupra regiunii Caspice, producatoare de gaze si petrol. Romania isi valorifica depozitele de gaz mostenite din exploatarile de gaz din Transilvania, in deceniile precedente, si isi asigura accesul la resurse internationale pe masura ce propriile sale rezerve se epuizeaza. In prezent, importul din Rusia pentru asigurarea decalajului dintre productia interna si consumul intern, reprezinta o presiune mare asupra balantei comerciale, pretul obtinut fiind unul dintre cele mai mari din Europa.

7. Scutul antiracheta. Incheierea acordului romano-american pentru amplasarea la Deveselu, langa Caracal, a unor elemente ale scutului NATO antiracheta ar fi fost, intr-un an mai putin dominat de turburente economice globale, evenimentul cel mai important. El reprezinta definitivarea eforturilor Romaniei de a obtine garantii militare.

8. Intarzierea programului de autostrazi. Autostrazile reprezinta in ultimii ani cel mai mare proiect civil in care este implicata Romania, dar guvernele sunt complet nepregatite sa realizeze controlul si sa directioneze managementul pentru un proiect atat de mare. Inaugurarea noilor drumuri pe fasii, constructia unor “semi-autostrazi” si eternele renegocieri de contracte, fac ca termenele sa fie permanent amanate iar obtinerea functionalitatii programate sa nu poata fi atinsa. Calitatea transporturilor este esenta dezvoltarii economice, iar Romania are cai ferate si sosele invechite, consumatoare de timp si carburant. Libera circulatie a marfurilor si subansamblelor este astfel grevata, costurile de productie mai mari, iar randamentul economic mult mai mic. Transporturile sunt atat de proaste in Romania incat este afectata insasi scalabilitatea productiei, respectiv capacitatea industriala de crestere a cantitatilor pana la niveluri la care productia sa fie cu adevarat rentabila.

9. Integrarea in circuite culturale europene. Succesul de public al unor festivaluri precum George Enescu sau TIFF, precum si participarea internationala semnificativa la asemenea evenimente, sunt semnale ca Romania a facut primii pasi catre iesirea din autismul si autarhia in care national-comunismul impinsese cultura romana. Bariera lingvistica se mentine, iar primele care profita sunt artele care folosesc in principal alte forme de limbaj (vizual sau muzical), incepand cu cinematografia, continuand cu artele plastice si muzica. In plastica, exista grupuri de artisti romani care au reusit sa obtina cote de piata semnificative in strainatate, fiind inca necunoscuti in Romania, unde veleitarismul si fuga dupa sinecure si stipendii sunt inca dominante. In muzica, pe langa succesul festivalului Enescu mai trebuie mentionate si evolutiile din muzica pop, cu artisti precum Inna, Edward Maya sau Alexandra Stan care au obtinut importante succese internationale.

10. Poluarea in mass media. Reducerea drastica a bugetelor de publicitate, dupa cresterea exploziva din 2007-2008, a dus la disparitia unor numeroase publicatii si la decaderea presei scrise. Pentru multe dintre publicatiile ramase, indiferent de canalul folosit (tv, print, internet, radio), supravietuirea s-a facut prin legarea de bugete de aservire, cu o scadere dramatica a standardelor deontologice si morale. Lipsa unei normativitati a profesiei (Clubul Roman de Presa practic s-a dizolvat) si starea proasta a legislatiei civile din Romania, au dus la o tabloidizare masiva, la o comunicare publica rebarbativa si isterica. Astfel, mass media “de public”, finantata prin cumparare directa, se indreapta spre utilizarea exclusiva a fotografiilor cu continut sexual sau insultator, in timp ce mass media “de buget”, unde finantarea se face prin publicitate si subventii, se dedica publicitatii mascate si amestecului indecidabil de informatie si influenta politica sau economica netransparenta. Cazurile limita sunt ziarele si emisiunile de paparazzo, precum si ascensiunea OTV, televiziune in jurul careia s-a format un partid cotat cu oarecari sanse in alegeri si care impresioneaza prin diletantism, ignoranta si abordari suburbane ale unor teme si subiecte majore.

Mentiune:  Catastrofa de la bac. Promovabilitatea sub 30%  la examenul de bacalaureat poate fi si ea citita ca un semn de intyrare in normalitate, date fiind conditiile foarte proste in care s-a desfasurat invatamantul in ultimele decenii. Degradarea era foarte evidenta din testarile europene in care invatamantul romanesc obtinea cele mai proaste medii din Uniunea Europeana. Dar sistemul intern dadea aparenta bunei functionari, cu zeci de mii de absolventi de facultate in fiecare an. Scurt-circuitul de la bacalaureatul din 2011 ar putea fi un semnal pozitiv numai daca va duce la modificari radicale, ce ar putea insanatosi intregul sistem. O mini-reforma a fost efectuata in acest sens, dar pasii sunt mici si exista suspiciunea ca o schimbare politica la conducerea ministerului ar duce si la abandonarea acestor politici si la reinstaurarea mediocritatii automultumitoare.

Criza ca o ceapa

E greu de crezut ca o criza de vara va ajunge in forta si in toamna, cand oamenii vin cu chef de munca din vacanta.

Prabusirea burselor internationale, urmare a retrogradarii ratingului de tara al Americii, este putin probabil sa devina una cronica din mai multe motive: in primul rand pentru ca este un puseu financiar, fara legatura cu statul si economia lui. Este, mai degraba, un semnal politic pentru campaniile electorale care urmeaza sa inceapa in SUA, Franta si Germania.

Un alt motiv important pentru care criza burselor ar trebui sa fie una de scurta durata, indiferent de intensitatea ei, este ca banii care pleaca din bursa nu au unde sa se duca decat tot pe piata financiara. Pur si simplu nu exista un ciorap suficient de mare in care sa incapa sumele extrase acum. Ar fi, deci, vorba despre ajustare pe piata financiara si migrarea investitiilor dinspre titluri de stat si companii cu expunere pe titluri de stat sau cu expuneri majore cu statele spre titluri cu o alta structura de risc.

Motivul crizei bursiere este iesirea dintr-un mit financiar, acela ca statele au risc zero. Constientizarea faptului ca si cele mai mari state din lume pot ajunge in blocaj de plati si aparitia spectrului falimentului unor mega-puteri a insemnat schimbarea plusurilor si minusurilor de pe hartile de risc pe care le folosesc companiile financiare pentru plasarea investitiilor.

Pe acest fond de ajustare a portofoliilor reale a intervenit suprareactia pietei (este stiut ca piata financiara este una isterica), plus fondurile speculative futures care speculeaza si pariaza orice: o crestere isterica la fel de bine ca si o scadere isterica.

In concluzie: o parte dintre banii extrasi din burse zilele astea se vor duce spre aur, piata de arta si alte bunuri cu valoare intrinseca, cele despre care se spune ca numai cresc, nu si scad, dar care au dezavantajul de a creste greu, in zeci de ani. O alta parte a sumelor, o parte mica, va fi pusa efectiv la ciorap, extrasa din economie si din campul financiar si tezaurizata efectiv. Aceasta se va degrada cel mai rapid, daca va fi tinuta in moneda (pentru ca in urmatorii ani vom avea inflatie globala), sau va duce la un oarecare profit daca va fi tinuta in bunuri de valoare (aur, arta etc.). Insa cei mai multi bani se vor intoarce in economie, fie prin mecanisme bursiere (pe o structura ajustata a titlurilor, cu riscurile actualizate), fie prin investitii diecte, fie prin investitii intermediate bancar. Oamenii au nevoie de profit si dividende, iar economia inca le permite. Indiferent de atacurile speculative, de recalculari si de “criza statelor”, profitul este inca posibil si tentant.

In concluzie: piata le va oferi statelor posibilitatea de a se reforma in urmatorul ciclu electoral si de a lua decizii prin care finantele sa sprijine economia, nu sa intre in conflict cu aceasta. Criza bursiera ar urma sa isi piarda amplitudinea la inceputul toamnei si sa revina pe plus in functie de calendarul electoral din statele majore. Criza Chinei, anuntata pentru inceputul anului viitor cred ca se amana si ea. Daca economia e o ceapa, prin criza bursiera se mai strica inca unele foi de la suprafata, la fel ca si in “criza bancilor”, dar fara a strica, deocamdata, miezul si fara a afecta sanatatea intregului fruct.

O criza majora (astea toate sunt profetii, asa cum e titlul rubricii sub care public acest material) este de asteptat in circa cinci ani, daca statele nu vor intelege modificarile majore din economiile lumii si nu vor trece la politici financiare prudentiale dupa tot dezmatul populist al guvernelor din ultimul deceniu.

Supra-statul, made in Europe

Cautandu-si o pozitie unitara in problemele internationale, Uniunea Europeana tinde sa devina un stat suprastatal, al doilea sau poate primul stat din lume.

Europa, sustinuta de America si Africa, grafica de William Blake
Europa, sustinuta de America si Africa, grafica de William Blake

Europa la a doua tinerete

UE este deja o mare forta economica. O piata comuna uriasa, deocamdata a patra din lume, o capacitate productiva care la multe capitole detine primul loc in lume si o moneda consolidata si in plina ascensiune – Uniunea Europeana a reusit sa readuca Europa pe o pozitie de forta dupa ce in ultimii 50 de ani evolutiile eonomice cele mai importante erau inregistrate la Washington, Tokyo sau in tarile exportatoare de petrol.

In timp ce americanii mai vorbesc inca de lumea veche si lumea noua, UE tocmai incearca sa devina cel mai nou stat din lume: isi pregateste o constitutie, intentioneaza sa aiba un singur minister de externe si doreste constituirea unui corp militar comun. Adaugati asta la situatia economica si veti obtine un subiect neplacut la Washington.

Pentru unii americani, indeosebi din sfera financiara, constituirea Uniunii Europene a aparut ca fiind o succesoare a Uniunii Sovietice: adica un rival al SUA. Inca de la primele eforturi a aparut clar ca noua Europa va refuza sa navigheze in siajul Washingtonului si ca va avea o capitala conventionala la Bruxelles si doua capitale politice, la Paris si la Berlin. Pozitia particulara a Marii Britanii, angajata doar partial in UE (mentine inca lira sterlina ca moneda nationala) in timp ce este cel mai intim stat al SUA (cele doua tari detin unitati militare si tehnologii de razboi comune) a facut ca Oceanul Atlantic sa fie o frontiera mai putin impermeabila si mai putin distincta.

Acelasi rol l-a jucat in ultimii ani si NATO care, pe harta vorbind, pare o reuniune a SUA si UE. Capitala e in Europa dar, prin statut, conducerea este dominata de americani. Din acest motiv, in timpul lui De Gaulle, Franta a si parasit pentru un timp alianta. Creata impotriva lui Hitler si a lui Stalin, Alianta Nord Atlantica traverseaza o criza de personalitate: nu gaseste nici un adversar clar impotriva caruia sa faca planurile de lupta. In ultimii zece ani NATO se extinde si aplicatiile sale se desfasoara cu adversari ipotetici. Multi dintre fostii adersari sunt acum tari membre.

In realitate lucrurile nu sunt nici atat de clare nici atat de dramatice ca in analiza. Dar tensiunile exista si daca ar exista un domeniu al psihologiei istoriei, doctor Freud al Capitalelor ar vorbi despre un complex al superioritatii si inferioritatii, abil disimulat prin sintagmele “lumea veche” si “lumea noua” prin care fiecare om politic intelege ce vrea.

(material publicat pe print in “Imaginea Romaniei” si lansat web in siteul nicuilie.eu/tigara/)

“Oportunitati si provocari”, vorba cuiva

Daca România ar fi o conserva iar Europa un cos de cumparaturi, important ar fi, într-adevar, numai ce marca e conserva. Numai ca nu e asa. Numirea unui premier este o afacere ce implica agenda internationala care din acest an capata preponderenta, în formula: pivotam spre Germania acum sau peste 10 ani?
Sub Basescu, România s-a orientat ferm si decis spre o relatie preferentiala cu Washingtonul. Au primat considerentele strategice si geopolitice, Europa nefiind înca în stare sa “vânda” securitate. Si, cum economia vine la pachet cu diplomatia, România a virat ferm spre SUA. Astfel, cea mai mare parte a rezervelor valutare ale României nu se afla în subsolurile BNR, ci sunt împrumutate direct sau indirect unor guverne occidentale. Statele Unite este principalul debitor în suma neta al României.
Totusi: e greu sa platesti, peste ani, în euro, o datorie contractata în dolari. Asta cu atât mai mult cu cât cea mai mare parte a deficitului comercial al României se înregistreaza pe relatia cu tarile Uniunii Europene, Germania fiind principalul partener comercial al Romaniei, calculat pe balanta comerciala.
Bref, Romania va fi silita, chiar daca nu i-ar placea, sa pivoteze în politica internationala, de la “totul pentru America”, la “totul pentru Germania”. Tara care duce moneda Euro în spate si care nu a mai avut, dupa 1944 niciodata, relatii cordiale cu Bucurestiul.
Chiar Statele Unite ne împing spre Bruxelles. O scurta istorie diplomatica ne arata ca Basescu a reusit o legatura speciala cu vechea administratie de la Washington, reprezentata de George Bush si care se baza pe sustinerea predominant formala, dar neconditionata a politicii americane. Desi Bucurestiul nu si-a schimbat atitudinea nici dupa venirea lui Obama, relatia a fost brusc mai rece, cel mai important element fiind scaderea importantei politicii mondiale în agenda unor SUA lovite din plin de criza economica.
Institutiile de inspiratie americana, cum sunt FMI si Banca Mondiala, au mentinut totusi o relatie prietenoasa cu România, asigurând finantarea în 2008-2010, împiedicând intrarea în încetare de plati, favorizând si justificând implementarea unei austeritati bugetare pe care PDL o dorea chiar si înainte de criza financiara. Astfel, în mai putin de un an, România a devenit cel mai mare debitor mondial al fondului, iar inspectiile FMI în România au generat aproape toate temele majore de politica interna.
Totusi, chiar termenii acordului cu FMI prevad o relocare a Bucurestiului din harta intereselor SUA în cea a intereselor europene. Astfel, referirile la absortia fondurilor europene, echilibrarea raporturilor comerciale, dar si directionarea politicii monetare, prezente în acorduri, rapoarte si scrisori de intentie, leaga ferm România de UE si de strategiile economice comunitare. Pe termen scurt si mediu, România poate avea importanta pentru SUA doar în termeni militari, ca baza pentru operatiuni NATO. Din celelalte puncte de vedere, România este neinteresanta si îndepartata, o mica povara cu deficit bugetar, comercial, international si social. În schimb, Germania, mult mai apropiata la toate capitolele de România, poate fi un tractor mult mai bun pentru mica si inconsecventa tara din est. Asta cu atât mai mult cu cât, în 2015 sau în 2035, România va abandona leul si va aborda marca germana, sau Euro, cum se numeste acum valuta emisa de Bundensbank.

Razboiul din Iraq. Previziuni economice si politice

Razboi impotriva razboiului

Pretext: Saddam

O cruciada ciudata se desfasoara in mass media internationala. Spun cruciada pentru ca in diplomatia de varf, participantii se fanatizeaza in pozitiile lor pe zi e trece. Spun ciudata pentru ca zilele acestea s-au creat aliante ilogice (Franta si Germania alaturi de China si Rusia impotriva Americii si Angliei) si clatina legaturi care parea solide.

Nicu Ilie

Criza iraqiana nu este primul eveniment major dupa disparitia comunismului. Dar pentru prima data acum se pune in discutie soliditatea unor organisme internationale precum NATO sau UE. Rivalitate a lumii vechi cu lumea noua, asa cum se tachineaza marii ministri de externe? Vazuta dintr-un colt de Europa, criza pare a fi una care opune statele din sfera limbii engleze si celelalte state ale lumii. Orice se poate specula in anomalia acestei situatii si analistii internationali fac asocieri istorice, economice, geopolitice, antropologice fara nici un pic de mila dar si fara prea mult temei.

Un prim nivel de abordare este cel al legalitatii “razboiului preventiv”, iar acest lucru se dezbate in Consiliul de Securitate. Cu alte cuvinte, posibilitatea ca marile puteri sa poata declansa razboaie neprovocate, lucru pentru interzicerea caruia a luat fiinta ONU si mai ales Consiliul de Securitate. Propunerea americana ataca insasi constitutia Consiliului, chiar daca trucurile avocatesti fac ca acest lucru sa fie mai putin brutal. In aceasta faza a discutiei, Iraqul lui Saddam Hussein este subiect pasager. Oricare ar fi tinta, discutia trebuie purtata. Consiliul de Securitate a acceptat interventia americana in Afganistan fara tragere de inima, mai mult ca o compensatie a atacului din 11 septembrie. Nici atunci, ca si acum, nu existau indicii clare ca Osama bin Laden se ascunde in Afganistan, cum nu se stie nici acum unde se ascunde. Afganistanul a fost insa o tinta ieftina: tara e saraca, fara o istorie mondiala si lipsita de petrol – adica exact ceea ce nu este Iraqul. Un atac al americanilor tocmai in momentul cand Saddam s-a deghizat in porumbelul pacii ar compromite iremediabil pozitia de instanta mondiala a Consiliului de Securitate. Fara dovezi, declansarea unei reactii de forta ar fi doar un triumf al fortei.

Daca la Geneva se dezbate o problema de drept international, la Bruxelles se dezbate una de jurisdictie. Cautandu-si o pozitie unitara in problemele internationale, Uniunea Europeana tinde sa devina un stat suprastatal, al doilea sau poate primul stat din lume.

Europa la a doua tinerete

UE este deja o mare forta economica. O piata comuna uriasa, deocamdata a patra din lume, o capacitate productiva care la multe capitole detine primul loc in lume si o moneda consolidata si in plina ascensiune – Uniunea Europeana a reusit sa readuca Europa pe o pozitie de forta dupa ce in ultimii 50 de ani evolutiile eonomice cele mai importante erau inregistrate la Washington, Tokyo sau in tarile exportatoare de petrol.

In timp ce americanii mai vorbesc inca de lumea veche si lumea noua, UE tocmai incearca sa devina cel mai nou stat din lume: isi pregateste o constitutie, intentioneaza sa aiba un singur minister de externe si doreste constituirea unui corp militar comun. Adaugati asta la situatia economica si veti obtine un subiect neplacut la Washington.

Pentru unii americani, indeosebi din sfera financiara, constituirea Uniunii Europene a aparut ca fiind o succesoare a Uniunii Sovietice: adica un rival al SUA. Inca de la primele eforturi a aparut clar ca noua Europa va refuza sa navigheze in siajul Washingtonului si ca va avea o capitala conventionala la Bruxelles si doua capitale politice, la Paris si la Berlin. Pozitia particulara a Marii Britanii, angajata doar partial in UE (mentine inca lira sterlina ca moneda nationala) in timp ce este cel mai intim stat al SUA (cele doua tari detin unitati militare si tehnologii de razboi comune) a facut ca Oceanul Atlantic sa fie o frontiera mai putin impermeabila si mai putin distincta.

Acelasi rol l-a jucat in ultimii ani si NATO care, pe harta vorbind, pare o reuniune a SUA si UE. Capitala e in Europa dar, prin statut, conducerea este dominata de americani. Din acest motiv, in timpul lui De Gaulle, Franta a si parasit pentru un timp alianta. Creata impotriva lui Hitler si a lui Stalin, Alianta Nord Atlantica traverseaza o criza de personalitate: nu gaseste nici un adversar clar impotriva caruia sa faca planurile de lupta. In ultimii zece ani NATO se extinde si aplicatiile sale se desfasoara cu adversari ipotetici. Multi dintre fostii adersari sunt acum tari membre.

In realitate lucrurile nu sunt nici atat de clare nici atat de dramatice ca in analiza. Dar tensiunile exista si daca ar exista un domeniu al psihologiei istoriei, doctor Freud al Capitalelor ar vorbi despre un complex al superioritatii si inferioritatii, abil disimulat prin sintagmele “lumea veche” si “lumea noua” prin care fiecare om politic intelege ce vrea.

Porumbeii

Partizanii solutiilor pacifiste sunt numiti in media engleze “porumbeii”. Franta este doar contextual o campioana a pacii in momentul de fata. Miscarile pacifiste au cuprins intreaga lume, strangand milioane de participanti atat la Bagdad cat si la Londra cat si in indepartata Australie. Oameni care au vreo miza in razboiul contra Iraqului dar mai ales oameni care n-au nici de pierdut, nici de castigat, s-au reunit in marsuri uriase. Se intampla ceva la Washington daca asemenea manifestatii trec neobservate cand despre un miting precum cel din piata Tien Amen Casa Alba a facut metri cubi de comunicate.

Lumea intreaga pare reunita nu pentru a salva Iraqul ci pentru a salva SUA de ea insasi.

Razboiul: implicatii economice

Prea putine dintre analize contextualizeaza razboiul si situatia economicca. Cele mai previzibile evolutii sunt ca dolarul va scadea atata timp cat se mentin tribulatiile in privinta razboiului, care sunt o nota proasta pentru capacitatea Casei Albe dar ar putea avea efecte catastrofale pe termen scurt asupra economiei americane sau asupra unor ramuri ale sale.


Dupa izbucnirea razboiului, cel mai important factor va deveni petrolul. Daca inlocuirea regimului de la Bagdad nu va fi efectuata rapid, urmata de o pacificare totala, statele exportatoare de petrol vor gasi motive pentru a forta cresterea pretului acestuia. Impactul asupra comertului mondial ar fi slabirea euro si a yenului, monede bazate pe arealuri economice lipsite de resurse proprii de petrol, si o stabilizare a dolarului care are in spate rezerve de petrol sigilate in Statele Unite si are o pozitie privilegiata de acces la petrolul unor mari producatori precum Arabia Saudita si Kuwait din zona Golfului dar si Venezuela sau Mexic din America Latina. O alta problema legata de petrol va fi dupa cucerirea Iraqului. Chiar daca Saddam va distruge mari capacitati, resursele sale raman in continuare uriase iar tara va avea nevoie de mari cantitati vandute in scurt timp pentru a efectua reconstructia. Cine va pune mana pe aceste resurse? Anglia, ca tara care a detinut protectoratul Iraqului timp de 50 de ani inainte de independenta, are mari motive s-o faca, la fel ca si legatara sferelor de influenta coloniala ale sale, Statele Unite.

Bomba kurda

Daca Turcia va fi mana pe care Washingtonul o va folosi pentru a scoate castanele din foc, impactul actiunii nu se poate restrange la Iraq. Turcia ar urma sa primeasca mandat asupra zonelor kurde din nordul Iraqului. O scurta privire istorica arata cat de incendiara este situatia.

La inceputul secolului XX, Iraqul facea parte din ramasitele Imperiului Otoman. O buna parte din influenta o cucerisera britanicii, atrasi nu de petrol ci de vechea stralucire a orasului Califilor, Bagdad. Anglia era stat protector traditional pentru Imperiul otoman. Primul razboi mondial a gasit insa cele doua state in tabere rivale. La sfarsitul razboiului, Anglia a impartit cu Franta cea mai mare parte a teritoriului, infiintand state mai mult sau mai putin arbitrare ca Palestina, Liban, Siria, Iraq. Cele mai multe dintre aceste state au avut in urmatorii ani mari conflicte de frontiera si sunt in razboaie nesfarsite. La crearea lor s-a tinut insa cont de unele traditii etncice si culturale care au fost in buna parte apreciate de lumea araba. O populatie nu si-a gasit insa atunci statul ei: populatia kurda, care dupa estimarile unor militanti kurzi totalizeaza astazi 22 milioane de oameni. Aceasta este impartita intre trei state: Turcia, Iraq si Iran.

Nesupusi si lisiti de unitate, kurzii sunt un mar al disputei si un fenomen de subductie a placilor seismice ale zonei. Sprijinul aordat lor sau dorinta de a-i cuprinde intr-un singur stat a fost cauza a trei razboiae deschise si a mai multor razboaie civile, masacre si miscari teroriste sau gheriliere.

In Turcia kurzii se plang de deznationalizare. Cea mai importanta forta de rezistenta kurda de aici este PKK, al carui lider, Ocalan, a fost capturat de turci dupa 20 de ani de lupta. Ei acuza armata turca de genocid in 1985 si in 1992. Drepturile de folosire ale limbii proprii sunt, dupa unele surse, limitate, dupa alte surse, interzise. In Iraq, dupa mai multe razboaie civile, kurzii detin constitutional statutul de a doua natiune a tarii, cu drepturi egale cu ale arabilor. Acest statut nu a impiedicat insa alte doua conflicte majore cu armata lui Saddam, si zeci de revolte locale. In Iran nu au drepturi specifice, religia fiind considerata singura prioritate a statului.

Un mandat turc asupra zonei kurde va crea aici un permanent teatru de lupta, regiunea fiind dorita si de Iran. In plus, kurzii nu lupta doar impotriva statelor care ii domina, ci si unii impotriva altora.

Razboiul: consecinte religioase

Bagdadul este unul dintre cele mai importante locuri sfinte ale lumii musulmane, fiind timp de o mie de ani resedinta califilor, cele mai mari figuri ale religiei musulmane. In plus, orasul a fost cucerit de musulmani sub conducerea lui Ali “Leul lui Dumnezeu”, ginerele Profetului si cel mai iubit personaj al musulmanilor. El simbolizeaza fanatismul in lupta pentru victoria Coranului.

Locurile sfinte au o importanta deosebita in religia musulmana, care este una destul de simpla sub aspect ritual si nu are sfinti canonizati sau o cultura a facatorilor de minuni. Acestea sunt inlocuite cu un devotament special fata de locurile in care au trait oameni considerati modele ale bunilor credinciosi. De un devotament special in lumea musulmana se bucura Bagdadul, al doilea loc sfant ca importanta dupa Mecca, capitala traditionala a islamului si detinator al unora dintre cele mai importante moschei din lume.

O eventuala distrugere a orasului intr-o campanie de bombardamente ar arunca in aer lumea musulmana si ar genera in mod cert un val de faantism antiamerican si antieuropean ale carui forme sunt imposibil de prevazut.

Protejat de moscheile Bagdadului ca de un scut antiracheta, Saddam pare a avea zilele numarate. Criza Iraqului a facut sa observam mai atent, in marile capitale ale lumii cercuri de interese si tensiuni care arata schimbari majore pe termen mediu.

“La rascruce de vanturi”, Iraqul este o provocare zonala, una etnica si una religioasa. Este o provocare economica si geopolitica. Criza iraqiana n-a aratat inca ce arme ascunde Saddam, ci doar cat de fragila poate fi lumea. Lucrurile sunt insa atat de complexe incat toate analizele devin adevarate. Si asta pentru ca nu exista inca nici un adevar complet ci doar o uriasa evolutie gigantica si interesanta, petrecuta pe fata.

Imaginea Romaniei, 2003. Preluare de pe nicuilie.eu, sectiunea Documentar

Indicele “Pretul Miresei” la tiganci

Simileasca, Flamanda, Ciorani – cartierele tiganesti se inlantuie pe spinarea Carpatilor, acolo unde Lantul se indoaie si isi scutura nichelul de dealuri pana in Baragan.

Flamanda este in Ramnicu Sarat, la buza dinspre dealuri a orasului, asezata direct pe sosea, fara garduri la case sau cu insailaturi de gard adunate din resturi. Tiganii locului sunt laieti, cu obieceiul cositoritului si al farmecelor, dar si mai ocupati cu ratacirea lemnului din munte. Locuri de  munca nu-s iar principala protectie sociala este sperierea gainilor de prin curti de la oameni pentru o friptura iute in cuptorul de cositor sau pentru a da nas unui ceaun de ciorba incarcat cu barabule.

Femeile poarta inca rochii colorate, cate doisprezece-treisprezece pe timpul asta cu cele de matase pe deasupra si cele de flanela in loc de underware. Barbatii sunt inca mustaciosi cu exceptia “germanilor” care odata cu masinile stricate aduc din Occident si ceva staif : o toala mai moderna, o tunsoare mai curata, o vorba nemteasca pe care o amesteca in romana metisata cu rromali.

Acum zece ani miresele se tocmeau in mahala pe cai, pe roti de caruta, pe bordeie, pe radiocasetofoane, functie de frumusetea fetei de galbenul banilor innodati in par sau de puterea familiilor. Acum preturile au explodat. Doar cele mai natange se tocmesc pe un jaf de Dacie de talcioc. Dulcineele fac bani buni, numarati in laba bulibasei, direct in valuta dupa cum s-au adunat in casa ginerelui. Preturile difera, dupa intelegere, nu exista mercurial. Nici nevasta, nici dorinta nu sunt vandute la kil. Potriveala o fac parintii, asistati de bulibasa, in reuniuni de petit care nu sunt decat ceea ce vor sa fie: un troc traditional, un contract barter. “Uite, iti dau limba aia de pamant de la sosea”. “Da, da’ fata-i tare frumoasa, seamana leit sora-sa cand s-o face mai mare, mai pune !” “Pai ce sa mai pun ca am pus” “Sa stii c-o vrea s-alu Gheocelu…”.

Dragostea tiganeasca e fara zapusala, baietii de 12 ani se trezesc insurati cu fete de 14 ani, mai mari ca ei si de statura. Se trezesc mutati in aceeasi casa desi nunta urmeaza peste cativa ani, pentru ca soacra mare sa-si pazeasca si sa-si aprere investitia. Se bat mirii cu miresele pe jucarii sau pe bunatati de-ale gurii, iar ele desi mai zdravene ca ei, accepta bataia in virtutea rolului de nevasta pentru care  se educa. O asemanea nunta petrecuta dupa doi sau trei ani de adolescenta intamplata sub aceeasi plapuma, seamana mai mult a incest, tineri insuratei fiind mai degraba frati vitregi decat barbat cu femeie.

Cea mai prost vanduta mireasa s-a pretuit la 8 milioane si ceva de-ale gurii, dar la pretul asta, putin peste 300 de parai pot cumpara tiganci doar tiganii. Mai mult chiar, laietele se vand numai la laieti, linguraresele numai la lingurari iar spoitoarele numai la spoitori. Legile sunt de cand lumea, putin le pasa lor ca am intrat in mileniul trei.

La preturile de dumping se vand tiganele numai cand e dragoste mare la mijloc, faptuta, sau cand intelegerea e bazata intre familii. Pretul femeii este mai mult de complezenta, plata unui obicei. “Fara banii astia ar simti ca mireasa e furata nu cumparata, spune un orasean, dar macar nevasta vor sa o aiba si ei a lor, ca din furat traiesc destul”.

Nuntile se fac pe spete, numai intre tigani de acelasi fel, dar geografia nu impiedica intemeierea familiilor. Barbatii din zona, mai numerosi, alearga dupa femei din Giurgiu sau din Galati si bat Baraganul dupa frumoasa din campia adormita. Fetele se arvunesc de mici, aproape de la nastere dar multe nunti se sparg la tocmeala si astfel au si veneticii  o sansa. De altfel cei care alearga dupa cumparaturi nu sunt mirii ci tatii lor,  care fug un an in Germania, mai fac un transport de blonde la Instambul (numai fete albe, numai romance: atunci cand tiganii nu sunt romanizati ei nu inchiriaza niciodata femei dintr-ale lor) si stang bani de neveste pentru feciori.

Nunta tiganeasca se face zile  la rand si ea incepe joia. De sfarsit se sfarseste cand se termina: bautura, haleala, lozul de agatat in vioara ciripitorului. Mireasa isi pune voal alb la rochia de perzea si dantuie de cati bani face.

O femeie bengoasa si o nunta misto e o afacere grea pe un cap de tigan. Dar sata este fala in trib. Investitiile in spoiala la casa sau in tencuirea ei cu un blazon de ciment sunt nimic pe langa o tiganusa cum le place lor : durdulie, foarte juna, mai alburie la fata si cu un par de smoala natur.

via tigara.nicuilie.eu

Ghimpele de Brasov, titlurile saptamanii

Saptamanareala :::

» 15 Noiembrie, ziua PD-L

Saptamanareala :::

» Deputat, caut par… tid

Saptamanareala :::

» Colectare selectiva

Saptamanareala :::

» Presa, politica si comertul

Saptamanareala :::

» En garde, liberali!

Saptamanareala :::

» Politica filantropiei

Cine tace te face :::

» Romania, plai maret de violuri colective

Cat de bine v-ar pica la inima, ficat si alte viscere daca, taman la botezul copilului, ar da buzna in casa dumneavoastra un individ dubios urland ca pruncul e al… vecinului? Si ca, pe scurt, nevasta dumneavoastra este o taratura? Dupa care v-ar pune un rahat in farfurie, v-ar pangari sotia si ar ranji in fata rudelor? Ati incanta „Miorita“, evident. Asa da, se explica inertia, balteala in suc propriu a romanului violat cu iscusinta la… bruma de mandrie nationala. Viol, viol, dar nu se da nimeni in laturi.

Politica e curba :::

» Zeus de Brasov

Politica e curba :::

» CJ ne face. Drumurile si aeroportul!

Politica e curba ::: De Ziua Nationala a Romaniei, actiune fara precedent

» Un milion de pelerini la Brasov

Cu prilejul implinirii a 90 de ani de la reunificarea vechilor provincii ale Daciei in statul national unitar Romania, a 200 de ani de la nasterea Mitropolitului Ardealului, Andrei Saguna, si a peste 2000 de ani de continuitate a romanilor in aceste teritorii, Mitropolia Ardealului, Ministerul Apararii, Statul Major General al Armatei Romane, Garnizoana Brasov, Unitatile de elita ale Armatei Romane – Vanatorii de Munte, Inspectoratul General si Statul Major General al Jandarmeriei Romane in colaborare cu Fundatia „Dacia“, Asociatiunea Transilvana ASTRA, Centrul Judetean pentru Promovarea si Conservarea Culturii Traditionale Brasov, Uniunea Scriitorilor – filiala Brasov, Asociatia Junilor Brasoveni s.a., genereaza, in perioada 30 noiembrie – 5 decembrie, un eveniment de anvergura. Moastele Sfantului Andrei si ale primilor martiri Epictet si Astion vor fi aduse pentru prima data in Transilvania, la Brasov.

Politica e curba ::: Desi rromii din Codlea vor fi finantati cu 200.000 de euro nerambursabili pentru a da apa in canalizare,

» Cartierul Malin nu „PHARE“ multumit

Politica e curba ::: Ministrul Cristian David este surprins:

» Autoritatile locale dorm la semafor

„Autoritatile locale nu stiu, nu pot gestiona eficient fondurile pe care le au la dispozitie“, a declarat ministrul Internelor si Reformei Administrative, Cristian David, taman in cadrul Conferintei parteneriatelor pentru servicii publice de calitate, sustinuta intr-un spatiu puternic ozonat, la Poiana Brasov.

Continue reading Ghimpele de Brasov, titlurile saptamanii

Internetul trimite artistii la cersit

Civilizatia la pragul P2P

Pentru ce sa platesc 20 de lei pe albumul unei trupe care face play-back? Daca aia doar dau din gura pe fundal, mi se pare normal ca si eu doar sa flutur banul. Si e oarecum normal sa furi o melodie de pe Internet daca, la randul lor, trupele isi fura una alteia melodiile…

Nicu Ilie
blog.nicuilie.eu

Nu sunt opiniile mele, ci unele furate de pe un forum unde se dezbatea o tema legata de pirateria pe Internet. Cifrele, cu care n-o sa va plictisesc pentru ca nici nu concorda intre ele (vezi siteurile FBI, Fnac, wiki, agentiile de stiri si politiile nationale; fiecare lucreaza cu alte cifre si alte estimari), arata ca fenomenul pirateriei este starea normala a Internetului, nu exceptia.

Scurta istorie

Hai sa incercam explicatii! Intai, cele logice, date de politisti: din cauza ca Internetul este un fenomen mondial, nu poate exista asupra lui o jurisdictie categorica si omogena. Altfel spus, acum, cand v-ati plugat browserul pentru a ajunge pe acest site, ati iesit deja din tara pentru ca hostingul blogului meu este asigurat de un server din State. Apoi, tinand cont ca DNS-ul este „.info“, sunteti in legislatia transnationala. Sa presupunem ca accesati din Romania acest site. Simpla conectare implica norme de drept din Romania, SUA, dreptul international si normele specifice statului Texas (in care se afla serverul). Daca aveti Internetul de la una dintre companiile internationale prezente si in Romania, aceeasi conectare se mai supune si reglementarilor comunitare europene, precum si celor din Italia, Grecia, Franta, Germania sau Ungaria, tari in care se afla cartierul general al companiilor respective sau servere nod in comunicatia satelit-DNS. Un adevarat cocteil juridic.

Dar eu nu fac piraterie pe acest blog.

Cine face piraterie isi inregistreaza domeniul intr-o tara care nu are legi privitoare la Internet sau nu are posibilitatea sa le controleze. Un bun exemplu este Tokelau, mai cunoscuta internautilor prin codul ei digital „.tk“. Apoi: serverele cu fisiere suspecte sunt de regula gazduite in tari unde accesul si controlul este dificil sau imposibil: India, Birmania, Hong Kong, China etc. FBI, care este paznicul oficial al Internetului, se vede in imposibilitatea de a-si impune acolo punctul de vedere.

De observat si ca Internetul este considerat de americani o chestiune de drept intern (alocata deci organismului federal de combatere a criminalitatii), nu de drept international, caz in care CIA si NSA ar trebui sa fie abilitate. Este singura situatie in care FBI poate avea jurisdictie dincolo de granitele Statelor Unite.

Am trecut, asadar, in revista pirateria nesimtita, ostentativa, pe fata. Demna mai mult pentru locuitorii din lumea a treia.

In lumea civilizata, pirateria traieste pe ruinele Kaaza. A fost un scandal celebru in SUA atunci cand a fost demontata prima retea de conexiuni peer-to-peer. Chiar si acum persista inca indoiala daca, la ora respectiva, FBI avea dreptul legal sa intervina. Chiar si astazi, prevederile normative se pot aplica doar cu mare dificultate in acest domeniu. Despre ce este vorba?

In sistemul standard de descarcare de fisiere (legale sau ilegale, nu conteaza), utilizatorul de Internet se conecteaza la serverul sau reteaua de servere pe care este incarcat fisierul si-l descarca de-acolo. Sursa este asadar punctuala, precisa, iar utilizatorii se conecteaza intr-o retea radiala la sursa respectiva. In sistemul peer-to-peer (ex. DC++, torrent), prescurtat P2P, serverele au doar rolul de a tine liste ale fisierelor propuse pentru descarcare in timp ce acestea sunt fizic gazduite pe calculatoarele celor care le pun la dispozitie. Atunci cand un utilizator descarca un fisier, o face direct din calculatorul unui alt utilizator, fara a mai trece macar prin server. Mai mult, softurile evoluate P2P permit ca descarcarea sa se faca simultan de la mai multi useri, care pun in comun fisiere similare.

Complicatiile juridice devin astfel si mai importante pentru ca, practic, nici unul dintre utilizatori nu pune la dispozitie intregul fisier, pentru care are sau nu are drepturile de autor. Fiecare pune la dispozitie fragmente de fisier care nu pot fi folosite daca nu sunt completate cu alte fragmente complementare. Mai mult, retelele P2P fiind adesea transnationale, accesarea unui torrent poate implica si 30 de state, cu jurisdictiile lor.

O alta consideratie tehnico-juridica este legata de insasi situatia Internetului. Acesta se confunda cu reteaua internationala a calculatoarelor conectate. Dar, in fapt, este o insumare de retele regionale, dedicate, securizate etc. Celula de baza a Internetului este constituita din mici retele cu 2-10 calculatoare interconectate, deschise sau nu spre reteaua globala. Asta face ca legislatia sa devina fluida inca din start, pentru ca acele calculatoare pot fi proprietatea mai multor persoane sau a unei singure persoane. Asemenea diferentieri au fost pana acum imposibil de digerat de catre organismele legislative din diverse state, care au preferat fie reglementari generice, fie reglementari absurde. Conform legislatiei din mai multe tari europene, ar fi ilegal sa-mi transfer anumite fisiere de pe calculatorul meu pe laptopul meu prin reteaua pe care o am acasa. Conform altor legislatii, este interzis sa imprumuti unui prieten un DVD cu film, muzica sau soft, in timp ce acelasi lucru este permis in privinta cartilor.

Pentru ca nu pot controla la un mod decent fenomenul, legislativele incearca sa-l interzica global. Nu in speranta de a-l desfiinta, dar pentru a gasi motive de sanctiune aproape impotriva fiecarui utilizator.

Si mai scurta istorie

Cum s-a ajuns intr-o asemenea situatie? Explicatia nu este nici juridica, nici politieneasca, ci tine de economia politica.

Produsul de arta a fost, intotdeauna, in decursul capitalismului un punct vulnerabil. Care este valoarea in bani a unei valori artistice? Nici Adam Smith, nici Marx nu s-au concentrat asupra fenomenului. Totusi: cat face o capodopera? Cel mai scump tablou vandut in lume e un Pollock. E Pollock cel mai bun artist al lumii?

Astazi, nici valoarea in bani a banului nu mai este un concept atat de stabil si operational. Dar valoarea financiara a operei de arta nu a fost niciodata aglutinata in sistemele de gandire economica. Si, daca banul s-a autodefinit prin crize economice si politice (banul-aur, banul-munca, banul-petrol, banul-drept de utilizare, banul-emotie*, banul-limbaj**), nu putem sa trecem cu vederea implicarea sa in crizele artelor si in accelerarea curentelor artistice.

Economia operei de arta nu beneficiaza insa de un studiu sistematic. Si astfel, intr-o civilizatie care a monetizat intreaga realitate (pana si speciile pe care de disparitie au mercurialul lor!), arta a ramas oarecum pe dinafara. Amintesc aici cazul Brancusi vs. Vama americana, celebrul proces castigat de artistul european si care a determinat o schimbare radicala in legislatia vamala mondiala. Artistului i se interzisese importul temporar in SUA, pentru o expozitie, pentru mai multe variante Pogany si mai multi cocosi, vamesii considerand ca, dat fiind numarul mare de copii, ar fi vorba de un produs industrial, nu de unul artistic.

Daca insa fiecarei lucrari i se poate negocia, stabili, licita un pret de catalog sau unul de utilizare, capitalismul este total pe dinafara in ceea ce priveste productia operei de arta. Bun: faci investitiile. Ai mijlocul de productie: artistul. El trebuie sa produca atatea capodopere in atat timp. Niciun contabil nu ar inghiti un asemenea rationament, cel putin in privinta artelor primare. In privinta artelor complexe (film, dar si teatru), pornindu-se de la un scenariu verificat deja axiologic, un decorator confirmat deja si de alte ingrediente deja certificate, capitalul poate avea un cuvant de zis. Programabilitatea profitului este insa si aici la limita. Dar in privinta artelor primare – plastica, literatura – nicio banca nu are linii de credite pentru realizarea de capodopere. Niciun fond de investitii nu se baga. Asiguratorii mai degraba ii asigura picioarele lui Beckham, decat mana lui Baselitz.

Artistii traiesc in nise economice create de stat sau de organizatii informale. Mecenatul, activ sau depersonalizat juridic la rangul de sponsorizare, este si astazi o componenta vitala pentru subzistenta artelor. Asta, in timp ce solutia care ar fi logica din punctul de vedere al capitalului ar fi ca pictorii sa deseneze pe un colt al panzei sigla firmei de la care a luat bani!

In Romania, de exemplu, literatura a fost creata prin Fundatia Regala, in interbelic, si sustinuta de guvernul comunist dupa aceea. Din 1990, nimeni nu a mai alimentat financiar coerent sistemul, si asta se simte.

Ar mai fi multe de zis: ca adesea artistii au si meserii comerciale (jurnalisti, publicitari, pedagogi etc.) si fac arta, practic, ca hobby. Ca, atat timp cat capodopera nu poate fi programata, ea nu va putea fi investitie; si ca lucrurile nu s-au schimbat radical din vremea Dinastiei Ming, cand vasele chinezesti de o mare frumusete erau preparate, erau coapte cate 30 intr-un cuptor, se alegea unul dintre ele, cel mai frumos, iar restul erau sparte.

Care ar fi retributia cuvenita pentru Cartarescu sa scrie un roman cu care sa dea lovitura? Daca il intreb pe Marius Chivu, va spune un pret. Daca il intreb pe Mihai Iovanel, va spune altceva. Daca nici criticii nu pot monetiza, nici contabilii, o anume valoare artistica, cine o poate face?

In arte nu exista contracte colective de munca. Si, atat timp cat acestea nu vor exista, arta va trai intr-o nisa a capitalului.

Incredibil de scurta istorie

Ce e interesant acum este ca epoca digitala nu mai face deosebire intre arta si soft. Toate sunt productii intelectuale, toate sunt pe un singur taler al balantei. Toate au un singur articol de lege. Toate au aceleasi reguli de protectie. Visul dintotdeauna al inginerilor!

Intre un site in flash facut de Dobreperun Media si un tablou de Dali nu mai e nicio diferenta de jure.

Pragul P2P sau Iluminismul salbatic

Dincolo de a fi o chestiune tehnica sau o problema juridica, P2P constituie momentul de radicalizare a raportului dintre capital si opera de arta (nu voi lua act de omogenizarea productiilor intelectuale propusa de legislatie).

Spre deosebire de epocile anterioare, cea digitala a pus la indemana consumatorilor nu doar accesul, dar si multiplicarea si distributia. Acum 30 de ani, asa ceva era de neimaginat. Ca sa faci copii ale unei carti, trebuia sa-ti iei tipografie. Ca sa faci copii ale unei picturi, trebuia sa fie ceva de capul tau.

Aparitia calculatorului, marirea exploziva a capacitatilor de stocare si diversificarea acestora, aparitia suporturilor optice au creat mediul in care consumatorul s-a transformat in utilizator, el avand capacitatea tehnica de a industrializa productia de tip intelectual. El o poate, tehnic, copia, modifica si redistribui, si chiar face acest lucru.

Prima victima a fost fotografia. A urmat muzica si filmul. Apoi, celelalte arte, tot prin intermediul fotografiei, care trece acum printr-o „inflatie“ datorata aparitiei camerelor digitale.

Asta e efectul P2P in care utilizatori necunoscuti intra in contact si schimba fisiere cu continut artistic fara a-si transmite unul altuia nicio informatie legata de respectivul obiect, nicio impresie, fara a se prezenta macar intr-un complet anonimat.

Posibilitatea tehnologica a intalnit un urias orizont de asteptare. Toata lumea vrea sa aiba accesul la categorii specifice si calitati specifice de arta. Accesul la aceasta a fost insa, in toata istoria lumii, restrictionat. Pentru prima data, computerul si Internetul creeaza asemenea posibilitati.

In epocile precapitaliste, accesul la bunurile de prestigiu (in care se subsumau si produsele artistice si de artizanat) era un atribut al factorului de putere. Artistii erau cumparati cu privilegii sau donatii. In capitalism, bunurile de prestigiu au fost segregate, si toate produsele tehnice au migrat spre ieftinire (monetizarea devenind surogat al factorului de putere) si generalizare. In cazul automobilelor, de pilda, s-a trecut de la un automobil la 500.000 de locuitori la un automobil la 6 locuitori. Pentru categoria tehnica este asadar mai indicat sa folosim termenul englez „comoditati“. Electricitatea, trenul, avionul, locuintele, calculatorul. Pentru „comoditati“, acest lucru a fost posibil pentru ca ele aveau caracter reproductibil. Ele, efectiv, pot fi reproduse intr-un numar nelimitat de exemplare, si daca exista mai putine Ferrari decat potentiali soferi de Ferrari se datoreaza nu incapacitatii de productie, ci efortului de limitare a productiei pentru asigurarea unei valori marginale cat mai mari.

La Ferrari, asadar, caracterul de marfa rara se creeaza artificial, nu in virtutea regulilor jocului. Operele de arta sunt insa obiecte rare. Ferrari vrea sa-si pastreze masa specifica de cumparatori bogati. Operele de arta se adreseaza insa unui public educat. Bogat sau nu. Un alt punct in care valoarea economica nu se suprapune in mod necesar cu valoarea pietei.

Pentru prima data, computerul, cu stocajele optice si cu Internetul, a facut posibil fara limitari tehnice accesul la produse artistice. Intregul comert cu opere de arta este pe cale sa scape de sub orice control. Tinde sa se desfiinteze ca activitate comerciala. Efectul asupra creatorilor pare ca va fi unul catastrofal.

Regula economiei de piata este ca produsul sa fie platit de consumator. Daca acesta nu va mai plati si, ca intr-un iluminism salbatic, va avea acces la orice opere isi doreste, clasa artistilor profesionisti este serios amenintata. Exista cineva capabil sa preia finantarea? Mari corporatii care sa amplaseze vreo reclama virala in chiar opera de arta creata pentru a fi piratata? Companiile din Internet care sa ofere servicii de arta laolalta cu casute de e-mail? State? Organizatii informale?

Altfel spus: cine are astazi un computer conectat la Internet are si motivul si mijloacele sa faca piraterie. Iar daca toata strategia guvernamentala va fi aceea de a face o plasa juridica prin care oricine se poate strecura, pe viitor creatia calificata de arta se va autodesfiinta si tot ce vom avea de-acum incolo vor fi filmulete youtube.

*) v. Scoala de la Chicago

**) ex.: banii digitali. Neteoretizat inca.

via Cultura, via Ghimpele

Macelarindu-l pe Piturca…

… uitam ca el ne-a calificat la euro, desi nu avem jucatori. Ca a facut ca Franta si Italia sa para echipe accesibile.

E drept ca si-a pierdut instinctul de a pregati meci cu meci, cum a facut cu Cehia acum cativa ani, sau cu Olanda tur-retur. E drept ca a fost lash in tot campionatul european si indeosebi in meciul cu Olanda. Daca i se poate reprosa intr-adevar ceva e ca nu a mutat dupa minutul 30 in meciul cu Portocala. Pe celalalt teren, Franta il pierduse, accidentat pe Ribery, il avea eliminat pe Abidal si era condusa cu 1-0. Nu mai exista solutie pentru Romania de a se califica fara victorie in meciul cu batavii. Trebuia fortata, oricat de improbabila ar fi fost. Trebuia sa riste oricat, cu atat mai mult cu cat, chiar si fara sa riste, a obtinut doar o infrangere destul de rusinoasa, in urma unui meci imbacsit.

Romania, la nationala, are 4-5 jucatori care ar fi, foarte probabil, selectionati chiar si daca ar fi germani sau francezi. Nu ar fi siguri de un loc in primul 11 dar, cel mai probabil, ar fi selectionati. Este vorba de Lobont, Mutu, Chivu si Goian. Un antrenor mai deschis spre tineri l-ar selectiona si pe Radu Stefan, sa-t tina pe banca si sa-l joace pe finalul meciurilor cu rezultat deja clar. Sau pentru ultimul meci din grupa, cand calificarea e asigurata. Sa spunem ca daca ar fi olandezi jucatorii romani, Goian si Chivu ar fi titulari, restul nu. Daca ar fi germani, titular ar fi Lobont, si atat. Daca ar fi spanioli, Mutu ar face pereche cu Fernando Torres, Goian cu Puyol si Chivu ar fi in banda. Daca ar fi portughezi, Mutu ar fi principala rezerva de atac, dar ar trebui sa isi gaseasca alta zona de actiune, sa nu se calce pe crampoane cu Cristiano Ronaldo. Goian ar fi prea lent, si tinut pe banca, iar Chivu ar putea fi folosit pe orice post fantezist pentru ca si la portughezi, ca si la romani, se poarta acest nerealism tactic de a folosi un jucator pe orice alt post dacat acolo unde se descurca el cel mai bine.

Daca ar fi francezi, toti cei de mai sus ar fi in zilele astea titulari.

Dar chiar si ei au “bubele” lor. Antrenorii si Federatia se tem sa spuna in clar o realitate care suna ca dracu’. aceea ca fotbalistii romani, de nationala sau nu, au plamani doar pentru 60 de minute de joc. Este rezultatul penuriei alimentare de pe timpul lui Ceausescu si al saraciei care a urmat. Fotbalistii nostri, inca de cand sunt juniori, sunt, din punct de vedere fizic, subdezvoltati, le lipsesc nutrienti esentiali si au o dezvoltare precara. Au oase de sticla. Sunt elemente care nu mai pot fi indreptate de niciun fizioterapeut. Nici Piti, la masa tactica, n-ar mai putea indrepta mare lucru, chiar daca ar fi un antrenor talentat, nu doar unul inspirat.

Eram porecliti brazilienii Europei. Pentru driblangeala si mingicareala. Acum putem fi din nou numiti brazilienii europeni, dar din cu totul alte motive. Si jucatorii nostri, ca si ai lor, sunt niste ruine din punct de vedere fizic si malnutritia din copilarie nu mai poate fi indreptata la maturitate nici macar de cei care castiga, ca Ronaldinho sau Rivaldo, milioane pe an. Ce a pierdut Piti a fost, pur si simplu, derbyul proteinelor.

Impresar de nationale

Polonezii Klose si Podolski au colaborat pentru a da doua goluri de manual alternativ selectionatei Poloniei. Se putea si mai rau: sa dea trei. Elvetia e plina de negri, Austria de iugoslavi si albanezi, Portugalia de brazilieni, Turcia tot de brazilieni, Franta de africani, Olanda de asiatici, Spania are si ea un brazilian. Grecia are un ceh in teren si un neamt pe banca, Rusia tatari, Suedia mai multi sarbi, Croatia germani iar Polonia are si ea jucatori din Brazilia deplasati la Euro 2008. Romania si Italia sunt singurele cu jucatori de origine controlata. Hitler, daca ar trai azi, ar tine cu aceste doua echipe. Nu ar tine cu echipa tarii natale, Austria, nici cu cea a Germaniei, care nu mai e pura etnic, desi el se transferase ca dictator al acestei tari tocmai in acest scop.

Romania n-are nici jucatori straini, nici romani care sa joace pentru alte nationale. Fratii Becali, si ceilalti impresari care au un fotbalist sau trei, au scapat oarecum din vedere acest aspect. Insa, mea culpa, am vorbit despre transferuri in casa anchetatului si asta nu se face in zilele astea cand ne trebuie maxima concentrare. Pana si cei de la DNA probabil stau mai mult cu telecomanda in mana decat cu ochii pe chitantele de transfer.

Insa eu as vrea sa lamurim acum, o data pentru totdeauna, aceste scandaluri care macina energiile fotbalului autohton. Inchei deci cu o lista de propuneri de natura sa faca din viitorul campionat unul lipsit de scandaluri. In primul rand, ca sa se termine incidentul Bricheta, la viitorul derby Steaua – Rapid, stelistii vor avea si ei liber sa arunce cu obiecte in arbitrul meciului. Ei vor fi primiti pe stadion cu o zi inaintea partidei (de vanatoare) pentru a se antrena in acest scop. In ceea ce priveste geanta cu bani pentru echipa U Cluj: toate echipele din campionat vor fi obligate sa trimita cate o geanta cu bani pe adresa clubului clujean. In fine, vizavi de contractele de transfer, fotbalistii romani vor fi vanduti de acum inainte pe chitanta de mana, in prezenta a doi martori, sa n-aiba treaba fiscul. La bugetul de stat se vor varsa doar impozite pentru juniori, instituindu-se o taxa de prima inmatriculare. In ceea ce priveste sumele pe care acestia le au de incasat pentru fiecare meci, ei vor avea, ca si pana acum, contracte de drepturi de autor si de drepturi de pasator.