Tag Archives: generatii

Varstele strazii

Ca sustinator al unor reforme radicale, mai radicale chiar decat a izbutit actuala putere, mai rapide si mai determinante, n-am avut niciodata nicio indoiala ca acestea sunt asumate de populatie. Ca, desi in sondaje, opozitia iesea castigatoare (oricine ar fi populat sau intruchipat respectiva opozitie), romanii sustin, de fapt si in secret, masurile care ii pot face sa traiasca cinstit, sa fie eficienti si performanti. Iesirile in strada din ultimele zile, civilizate si lipsite de violenta in cea mai mare parte, ma fac sa ras-gandesc intreaga situatie.

Un protestatar isi aprinde o tigare cu ajutorul flacarilor ce ies dintr-un chiosc de ziare incendiat, in timpul unui miting antiprezidential, in Bucuresti, duminica, 15 ianuarie 2012. Protestul din Piata Universitatii a devenit violent dupa ce oamenii au rupt gardurile si au iesit in bulevard, unii aruncand cu pietre si bucati din caldaram in jandarmi, unul fiind ranit. Traficul rutier a fost blocat. Incidentele au avut loc in fata Teatrului National, Piata Timpului si Centrul Vechi. Unii dintre protestari au aruncat cu torte aprinse, cu pietre, cu bucati din caldaram si alte obiecte contondente, in bulevard si spre jandarmi. MEDIAFAX FOTO

Strada este forma de democratie zero. Din haosul strazii, prin existenta si participarea acestuia, ia nastere orice garantie a democratiei. O tara in care nu se poate iesi in strada – autorizat sau neautorizat – este una totalitara. Strada este si trebuie sa fie lumina de avarie a oricarei guvernari. Si cand spun asta nu ma gandesc la mitingurile organizate de sindicate sau de partide, cu pontaj, cu coregrafie, cu norma de scandari, cu participanti plictisiti si complezenti – ci la cele spontane, nedomesticite.

Sigur, nu ma astept si nici n-ar fi normal ca scandarile strazii sa devina numaidecat acte juridice. Sa se intample exact ce se striga acolo. Un cetatean – in strada sau la munca sau la el in casa – are, in actualul sistem electoral, acelasi drept de vot. Dar guvernul trebuia sa ia act si sa indrepte acele asperitati care starnesc radicalitatea opozitiei populare. In limitele bugetului si in cadrele generale ce descriu capacitatea economica a tarii.

Dincolo de mici masuri pompieristice – si ele necesare intr-o logica de stingere a “incendiului” – PDL trebuie sa demonstreze ca aude vocea din strada si sa produca, rapid, rezultate si eficienta. Discursul cu “am evitat falimentul” e bunut pentru oricine citeste stirile economice sau internationale, pentru oricine lucreaza, a lucrat sau are pe cineva care lucreaza in strainatate. Dar nu e suficient de bun. Eficienta guvernamentala e redusa, birocratiile nu au fost urnite pe drumul spre reforma, licitatiile publice ridica semne de indoiala, atribuirile politice de contracte, ca si amestecul politicului in economic e indubital, justitia ramane anchilozata si autista, incapabila sa stabileasca standarde juridice si morale. Mai multa determinare si eficienta sunt strict necesare. Oamenii pot accepta sacrificii, dar trebuie sa stie in ce scop. La urma urmelor, romanii au acceptat 50 de ani de munca fortata pentru ca au vazut “realizari marete”.

Revenind in strada: manifestatiile populare sunt cele care fabrica generatii. Traim cu totii din mostenirea unor strazi ca 1848 sau 1968. Ambele sunt revolutii esuate, dar ambele au creat generatii si au lansat filosofii. In Romania, 1989 este o alta revolutie esuata la nivel politic si comintar, dar una care a schimbat radical societatea. Ulterior, noi generatii s-au format in Piata Victoriei si Piata Universitatii. Eu sunt, prin varsta si ideologie, un reprezentant al generatiei 13-15, bastonata savuros de mineri intru apararea establishmentului post-comunist.

Acum ia nastere “o strada de stanga”, dupa ce decenii in sir elementele active ale societatii, cei capabili si cu sufienta energie pentru a iesi in strada, au impins, unor usor si putin putin, societatea spre dreapta. Fara a fi ajuns in vreun punct in care demnitatea colectiva, valorile morale, leadershipul, cumpatarea, respectabilitatea, altruismul, implicarea, eficienta si celelalte valori de dreapta sa fie stabile si implementate social si politic, gustul public migreaza spre un “aici si acum” stangist, multumindu-se cu o singura realizare liberala – dreptul la opinie. Este vina PDL de a fi impins, prin lipsa de comunicare si printr-o certa sterilitate guvernamentala, lucrurile pana aici, unde se forjeaza in strada, cu pensionari infratiti cu galeriile de fotbal, o noua filosofie comunitara, una care, in timp, va evolua spre euroscepticism si autarhie.

Cei din generatia mea sunt plecati din tara, foarte multi dintre ei. Strada a ramas unor bunici incapabili sa accepte ca si-au dedicat viata unei minciuni – comunismul – si unor nepoti care au invatat un singur lucru: ca atunci cand nu mai ai bani, ii ceri. Este ineficienta multora, dar responsabilitatea e a lui Boc si a lui Basescu. Ei se fac vinovati de a fi creat conditiile in care o subversivitate care altfel nu ar fi luat chip si s-ar fi dizolvat in istorie devine, in zilele acestea, flamura si crezul unei generatii.