Tag Archives: fmi

Vreti un euro cu 5 lei?

Daca nu, dati-l jos pe Ponta!

Miercuri vin primele sanctiuni de la Uniunea Europeana. Monitorizarea justitiei si raportul asupra acesteia, prin asa-zisul “mecanism de colaborare” nu are cum sa iasa bine pentru Romania, cu atat mai putin cu cat guvernul Ponta si sa vrea nu mai are timp sa scoata abuzurile din Legea Referendumului si cele la adresa Curtii Constitutionale. Raportul il va prinde pe Ponta cu abuzurile pe masa.

FMI si UE au amanat pentru dupa referendum vizita in Romania. Agenda celor doua institutii cuprinde acorduri foarte stricte, iar amanarea poate aduce in sine restrictii la adresa modului cum Bucurestiul poate dispune de linia de credit din acordul cu FMI. Semniicatia acesteia poate fi maxima in cazul unei explozii a cursului de schimb, mai ales in conditiile in care tara trebuie sa si ramburseze bani din imprumuturile precedente.

Moodys a retrogradat Romania si i-a aplicat eticheta “credit negativ”. Cumulat cu declaratiile unor experti financiari din Londra si New York – presedinti de banci si de trusturi de investitii – care au pus diagnosticul ca leul va continua scaderea accelerata atat timp cat Romania va avea probleme de credibilitate, prognozele asupra monedei nationale au devenit pur si simplu imposibile. Este plauzibil un euro cu cinci lei chiar si inainte de referendum. Mai mult, leul putea sa atinga deja aceasta valoare dar nu a facut-o doar pentru ca e perioada vacantelor, iar circuitele financiare sunt mult mai reduse. Investitiile straine insa isi vor continua exodul. Ponta, chiar si cu Florin Georgescu alaturi, este complet incapabil sa dea un mesaj de continuitate, de credibilitate si de seriozitate. In ciuda unor prime discutii cu FMI in care a promis ca va continua termenii acordurilor precedente, toata lumea stie ca nu intentioneaza sa o faca si ca acele prime discutii au fost pentru a temporiza. In mod real, conform tuturor declaratiilor si angajamentelor politice pe care le-a facut catre proprii alegatori si catre sponsorii sai, el va ruina programul de insanatosire economica a Romaniei si va declansa inevitabil crize grave pe cursul de schimb.

Daca Ponta va rezista pana in toamna, Romania se va afla in situatia unei tari care isi spoliaza economia pentru razbunari politice si revanse. Inflatia si cursul de schimb vor fi mancat demult toate cresterile de pensii si de salarii promise. Este interesant cand vor vedea proprii sai alegatori ca au fost prostiti. Au remarcat deja asta? Vor vedea abia in toamna, cand cutitul le va ajunge la os? Sau se vor incapatana pana in primavara viitoare, cand falimentul tarii va fi complet?

Romania – evenimentele anului in 2011

O analiza economico-sociala

Un numar de evenimente care numai rareori au tinut prima pagina a ziarelor si au determinat vii dezbateri tv vor influenta anii ce urmeaza si le transforma in cele mai importante din acest an. O lista a acestora, intr-o ordine ce tine de alegerea personanala si propria capacitate de a le estima impactul, este urmatoarea:

1. Romanii au primit drept de munca intr-un numar de tari europene si, in primul rand in Germania. Evenimentul a avut loc la sfarsitul anului 2011, dupa ce in cursul anului avusesera loc si alte evenimente pe piata muncii din Uniunea Europeana, unele dintre ele cu impact negativ. Aici trebuie mentionate restrangerea dreptului de munca pentru straini in Spania si “falimentul” Greciei care face aceasta tara mai putin atractiva pentru forta de munca din Romania. Munca in strainatate este una din principalele cai de dezvoltare a Romaniei, “capsunarii” trimetind anual in tara procente intregi din PIB. Dincolo de valoarea directa, munca in strainatate ajuta Romania sa tina sub control problema somajului si, pe de alta parte, se constituie in factorul de modernizare a Romaniei cu cel mai mare impact social: peste hotare muncesc predominant oameni saraci, proveniti din Romania profunda, neinformata si conservatoare, care se intorc cu mentalitati schimbate si cu puncte de vedere influentate de gandirea europeana.

2. Angajamentele europene ale Romaniei in acordul de limitare a deficitului public. Realizat la initiativa Germaniei si Frantei, acordul este unul deosebit de important la nivelul statelor UE care isi vor reduce astfel politicianismul si vor trece spre o dezvoltare organica, sustenabila si in raport cu nevoi obiective. Totodata masura este una de centralizare in UE, spre realizarea unui statut de Statele Unite ale Europei. Situarea Romaniei in acord inseamna o schimbare de vector in politica internationala, centrata in ultimii ani pe relatia cu Washingtonul, iar reorientarea spre Berlin era alegerea logica si necesara, fundamentata pe nevoile economice ale Romaniei si pe capacitatea Germaniei de a genera bunastare regionala. Consolidarea monedei europene, principalul etalon de plati in Romania chiar inaintea indeplinirii criteriilor de convergenta (contractele se negociaza de regula in Euro) vine la pachet cu toate acestea. Din pacate, angajamentul Romaniei nu este inca definitiv, el urmand a fi sanctionat legislativ in 2012, iar politicienii au anuntat deja puncte de vedere discordante.

3. Acordurile cu FMI. Finalizarea acordurilor de asistenta economica cu Fondul Monetar in anii precedenti, precum si pachetul de masuri economice care le-au insotit, au asigurat si asigura inca o pozitie solida Romaniei pe plan financiar. Masurile de reducere a deficitului public, precum si reducerea, prin efect indirect, a deficitului pe balanta comerciala, duc spre o economie reala insanatosita, capabila sa produca in conditii de randament, sa asigure portii mai mari din cererea interna si sa capete o competitivitate la export (inca de plan doi, ca subcontractori pentru operatiuni industriale desfasurate in Germania, Cehia si Franta).

4. Retragerea din Romania a unor companii globale. Nokia si Tnuva, cu mii de angajati si procente de PIB contributie in economia Romaniei au parasit tara in 2011, aducand un prejudiciu direct economiei romanesti, prin pierderea unor cote de activitate economica, si indirect, prin impactul unor asemenea stiri asupra dificultatii de a atrage noi investitii straine. Ambele companii au parasit tara din cauza unor dificultati interne in realizarea competitivitatii. Nokia a pierdut intr-un singur an statutul de lider in telefonia mobila, toate tehnologiile sale devenind invechite dupa ce a fost lansat iPhone si telefoanele cu software complex. Israelienii de la Tnuva nu au reusit sa se impuna pe piata interna de lactate, dupa ce au facut o investitie cofinantata cu fonduri europene. Segmentul laptelui de lux este o provocare economica nerealista intr-o tara cu producatori naturali de lactate, iar marcile si strategiile de marketing ale Tnuva au fost greoaie si neprietenoase. Alte investitii straine au fost retrase sau relocate in tarile din jur, dovedind ca mixul salarii+taxe trebuie ajustat in scurt timp pentru ca economia reala sa castige in competitivitate. Realitatea este ca Guvernul a reusit sa fiscalizeze o mica parte a activitatii economice din Romania si, pentru a compensa, suprataxeaza companiile care platesc taxele in mod real. Si, daca nivelul general de impozitare este sub cel din tarile apusene, el este totusi peste cel al unor tari vecine. Asta ne face neatractivi pe termen mediu si scurt.

5. Respingerea extinderii Schengen. Vestile bune de pe piata legala a muncii in UE sunt partial anulate de neprimirea Romaniei in spatiul Schengen. Desi, tehnic, Schengen se refera la turism, respectiv la posibilitatea de a calatori liber in toate statele care fac parte din acord, impactul sau este foarte mare in ceea ce priveste aspectele legale si juridice din Europa. In fapt, Schengen se refera la posibilitatea muncii la negru si la prioritatea combaterii criminalitatii transfrontaliere. Astfel, Romania, exportator de forta de munca la alb si la negru, precum si un stat care are probleme grave cu coruptia, impunerea si mentinerea legalitatii, este un stat care are putine sanse de a fi primit pe drept in acord si poate spera, cel mult, la unele foavoruri politice.

6. Semnarea acordului Nabucco. Obtinerea suportului politic pentru aductiunea de gaze naturale din Caucaz, prin Romania, catre Austria, Italia si Germania, reprezinta primul pas cu adevarat important pe piata energiei. Diplomatia romaneasca a sustinut proiectul inca din urma cu un deceniu, cand a fost lansata ideea, conducta lovindu-se insa permanent de dificultati de ordin politic, multe dintre ele fiind generate de opozitia Rusiei care doreste un proiect concurent, aflat sub controlul sau. Intrarea Turciei in Nabucco, in vara, a insemnat finalizarea demersurilor politice si intrarea intr-o etapa investitionala a proiectului. Impactul este regional, conducta urmand a diminua controlul Gazprom in Europa, atat asupra economiilor occidentale, consumatoare de hidrocarburi, cat si asupra regiunii Caspice, producatoare de gaze si petrol. Romania isi valorifica depozitele de gaz mostenite din exploatarile de gaz din Transilvania, in deceniile precedente, si isi asigura accesul la resurse internationale pe masura ce propriile sale rezerve se epuizeaza. In prezent, importul din Rusia pentru asigurarea decalajului dintre productia interna si consumul intern, reprezinta o presiune mare asupra balantei comerciale, pretul obtinut fiind unul dintre cele mai mari din Europa.

7. Scutul antiracheta. Incheierea acordului romano-american pentru amplasarea la Deveselu, langa Caracal, a unor elemente ale scutului NATO antiracheta ar fi fost, intr-un an mai putin dominat de turburente economice globale, evenimentul cel mai important. El reprezinta definitivarea eforturilor Romaniei de a obtine garantii militare.

8. Intarzierea programului de autostrazi. Autostrazile reprezinta in ultimii ani cel mai mare proiect civil in care este implicata Romania, dar guvernele sunt complet nepregatite sa realizeze controlul si sa directioneze managementul pentru un proiect atat de mare. Inaugurarea noilor drumuri pe fasii, constructia unor “semi-autostrazi” si eternele renegocieri de contracte, fac ca termenele sa fie permanent amanate iar obtinerea functionalitatii programate sa nu poata fi atinsa. Calitatea transporturilor este esenta dezvoltarii economice, iar Romania are cai ferate si sosele invechite, consumatoare de timp si carburant. Libera circulatie a marfurilor si subansamblelor este astfel grevata, costurile de productie mai mari, iar randamentul economic mult mai mic. Transporturile sunt atat de proaste in Romania incat este afectata insasi scalabilitatea productiei, respectiv capacitatea industriala de crestere a cantitatilor pana la niveluri la care productia sa fie cu adevarat rentabila.

9. Integrarea in circuite culturale europene. Succesul de public al unor festivaluri precum George Enescu sau TIFF, precum si participarea internationala semnificativa la asemenea evenimente, sunt semnale ca Romania a facut primii pasi catre iesirea din autismul si autarhia in care national-comunismul impinsese cultura romana. Bariera lingvistica se mentine, iar primele care profita sunt artele care folosesc in principal alte forme de limbaj (vizual sau muzical), incepand cu cinematografia, continuand cu artele plastice si muzica. In plastica, exista grupuri de artisti romani care au reusit sa obtina cote de piata semnificative in strainatate, fiind inca necunoscuti in Romania, unde veleitarismul si fuga dupa sinecure si stipendii sunt inca dominante. In muzica, pe langa succesul festivalului Enescu mai trebuie mentionate si evolutiile din muzica pop, cu artisti precum Inna, Edward Maya sau Alexandra Stan care au obtinut importante succese internationale.

10. Poluarea in mass media. Reducerea drastica a bugetelor de publicitate, dupa cresterea exploziva din 2007-2008, a dus la disparitia unor numeroase publicatii si la decaderea presei scrise. Pentru multe dintre publicatiile ramase, indiferent de canalul folosit (tv, print, internet, radio), supravietuirea s-a facut prin legarea de bugete de aservire, cu o scadere dramatica a standardelor deontologice si morale. Lipsa unei normativitati a profesiei (Clubul Roman de Presa practic s-a dizolvat) si starea proasta a legislatiei civile din Romania, au dus la o tabloidizare masiva, la o comunicare publica rebarbativa si isterica. Astfel, mass media “de public”, finantata prin cumparare directa, se indreapta spre utilizarea exclusiva a fotografiilor cu continut sexual sau insultator, in timp ce mass media “de buget”, unde finantarea se face prin publicitate si subventii, se dedica publicitatii mascate si amestecului indecidabil de informatie si influenta politica sau economica netransparenta. Cazurile limita sunt ziarele si emisiunile de paparazzo, precum si ascensiunea OTV, televiziune in jurul careia s-a format un partid cotat cu oarecari sanse in alegeri si care impresioneaza prin diletantism, ignoranta si abordari suburbane ale unor teme si subiecte majore.

Mentiune:  Catastrofa de la bac. Promovabilitatea sub 30%  la examenul de bacalaureat poate fi si ea citita ca un semn de intyrare in normalitate, date fiind conditiile foarte proste in care s-a desfasurat invatamantul in ultimele decenii. Degradarea era foarte evidenta din testarile europene in care invatamantul romanesc obtinea cele mai proaste medii din Uniunea Europeana. Dar sistemul intern dadea aparenta bunei functionari, cu zeci de mii de absolventi de facultate in fiecare an. Scurt-circuitul de la bacalaureatul din 2011 ar putea fi un semnal pozitiv numai daca va duce la modificari radicale, ce ar putea insanatosi intregul sistem. O mini-reforma a fost efectuata in acest sens, dar pasii sunt mici si exista suspiciunea ca o schimbare politica la conducerea ministerului ar duce si la abandonarea acestor politici si la reinstaurarea mediocritatii automultumitoare.

Portretul-robot al unui premier-robot

Daca nu atrage fonduri europene, guvernul risca sa piarda România. Vine banca si o ia

Sa facem pariurile: Cristian Popa, viceguvernator BNR, sanse 25%; Mugur Isarescu însusi, care nu vrea, 5%; Emil Boc (care sa cedeze sefia PDL si sa ramâna premier tehnocrat) 25%; Lucian Croitoru, Monica Macovei, Liviu Negoita, Nicolae Danila si Florin Georgescu – câte 1%; Theodor Stolojan si Mihai Tanasescu – câte 2%; vreun înalt functionar bancar – 3%; vreun magnat – 1%. Daniel Daianu – 3%. Elena Udrea, Virgil Stoenescu sau Klaus Johannis – 0%. Fara cota: Calin Georgescu, de la Clubul Roma (deci tot BNR), si Catalin Predoiu, actualul ministru al Justitiei. Astea sunt variantele de premier de pe piata. Ramâne deci un imponderabil de 30%, dar crupierul nu a strigat înca: “No more bets! Rien ne vaut plus!”

Nicu Ilie

Toata lumea cauta numele viitorului premier: pe surse, prin culise, prin reportofoane, prin cripticele lui Sebastian Lazaroiu sau analiticele de la IMAS. Pare sa fie un concurs, dar nu e decât o ghicitoare din care presedintele nu a rostit premisa. A zis numai “ghici?” Nu a spus nici macar daca presa trebuie sa caute o “palarie într-un picior”.

Palatul Victoria – coordonate generale

Agenda anuntata pentru guvern în 2011 are o singura urgenta – Codul Muncii. De acesta depinde tot restul programului economic. În ceea ce priveste componenta politica, ea se va axa pe modificari electorale si constitutionale, va fi presarata cu motiuni de cenzura, motiuni simple si boicoturi parlamentare, câteva masuri pe justitie si nesfârsite siruri de acuzatii, îndemnuri la greve, atacuri personale, injurii si toate celelalte actiuni politice normale. Un singur eveniment ar putea afecta agenda politica: o ruptura, altfel destul de putin probabila, în PDL.

Program de guvernare pret-a-porter

Cu un guvern remaniat sau cu un premier independent, Guvernul are deja creionate principalele miscari la care are dreptul în acest an. În primul rând e vorba despre restructurarea companiilor nationale si a regiilor. O parte din acestea, cu precadere cele din energie, vor intra într-un program de privatizare care, cel mai probabil, va fi unul de extindere prin aport de capital. În unele cazuri vom vorbi despre preluare pe bursa. Pentru asta, ele trebuie mai întâi restructurate.
Cresterea economica ar urma sa se produca, la fel ca si în 2010, prin mecanisme naturale, nu prin supra-stimulare. Doar ca acum, spre deosebire de anul trecut, industria este deja “calda” si la export beneficiem din plin de relansarea Germaniei, unul dintre principalii parteneri de export.
Interventionismul în economie va fi la cote minime. Autoritatile locale vor fi mentinute sub austeritate, la fel ca si salariile, pensiile si ajutoarele din sectorul de stat. În plus, consumul nu va fi stimulat în niciun mod, si în niciun caz prin inflatie. De teama unor produse cheie pe pietele externe (petrol, alimente), ale caror preturi pe durata întregului an sunt imprevizibile, BNR va forta stabilitatea leului si chiar un curs supraevaluat fata de euro si dolar. Austeritatea va continua si în domeniul bugetar, prin concedierea a câteva zeci de mii de persoane, dar si prin reducerea deficitului public cu o treime.
Singurele pârghii prin care se va încerca directionarea “manuala” a economiei sunt: un numar (restrâns) de investitii directe si atragerea efectiva de bani europeni.
Evident, oricine va fi la Palatul Victoria va trebui sa actioneze 100% ca si cum ar fi angajat la BNR. Principiile si normele unui asemenea program de guvernare sunt deja decise prin acordul asistential cu FMI.

Programul de guvernare 2011-3011

Împrumutul extern de 20+4 miliarde cu FMI si Comisia Europeana a rezolvat, în buna masura, problema programelor de guvernare ale României pe termen nedeterminat. Altfel spus, pentru a putea pastra controlul asupra politicilor economice, partidele din România au o singura sansa: aceea de a atrage fonduri europene într-o masura care sa depaseasca ratele care vor curge începând cu 2012. Respectiv, în urmatorii 3 ani Bucurestiul trebuie sa aiba un grad de 100% absorbtie la fonduri europene, câte 6 miliarde pe an, pentru a contrabalansa serviciul datoriei externe si a face ca rambursarea actualelor credite sa nu se resimta în economie. Performanta, ceruta expres de memorandumul cu FMI, tine de miracol, dat fiind ca în 2010, anul cu cele mai mari finantari europene, fondurile puse la dispozitie de UE au fost atrase doar în proportie de 20%. În anii precedenti, gradul de absorbtie a fost mult sub 10%.
Fara banii de la Uniunea Europeana, guvernele vor fi nevoite sa rostogoleasca împrumutul, respectiv sa accepte la nesfârsit politicile prudentiale cerute de FMI si Banca Mondiala sau sa se împrumute la dobânzi mari de la fonduri speculative mondiale. Datoria externa a României este o problema cronica, ultimele doua decenii fiind grevate de faptul ca România consuma mai mult decât produce, respectiv importa mai mult decât exporta.

Un administrator, nu un premier

Se cauta asadar un administrator al unor politici economice deja batute în cuie pe termen lung. Separarea functiei de prim-ministru de cea de sef al partidului de guvernamânt ar avea o motivatie electorala, aceea ca, înainte de alegerile de anul viitor, PDL sa îsi asume într-o masura mai mica guvernarea. Înlocuirea lui Boc într-una din cele doua functii, ar raspunde, partial, unui asemenea obiectiv. Cât priveste înlocuirea lui din guvern, ea ar avea ca scop doar ceea ce în fotbal se numeste “un soc la echipa”. S-ar putea urmari o actiune mai energica si… cam atât.
Plus un maruntis de 10 miliarde pe care România vrea sa îl împrumute de pe pietele libere externe si care, în functie de cine va fi prim-ministru, vor fi folositi fie pentru cofinantarea proiectelor cu fonduri UE deja aprobate, fie pentru o ultima si mare pomana de partid. Pomana clasei politice.

Panoul de onoare: Mugur Isarescu

Cel mai cool român e Mugur, colegul meu de la mai multe joburi. Pardon (si el e cool, dar nici chiar asa), prietenul lui de la BNR, Mugur Istode. Suze, iar i-am scris numele gresit: Mugur Isarescu. Asta e! Mai citim o data si validam: raspuns final: Mugur Isarescu. (Ma încurca si ma intimideaza formatele astea rigide, ale comunistilor, în care trebuie sa lauzi fara sa zâmbesti, cu dintii strânsi, ca si cum ai înjura). Reiau.
Cu stima si mândrie anuntam ca colectivul nostru de oameni ai muncii, ai bugetului si ai spagii, care îndeobste se numeste România…
Nici acum nu e bine, cu un asemenea început nu pot sa laud pe nimeni.
Retineti numai ca Isarescu e cel mai tatic. El tine împrumuturile sub talpa, bugetul pe umeri, FMI-ul în brate si guvernul în cârca.
Asta e maximum de lauda ce pot eu, pentru un om ce merita maximum de lauda… (N.I.)

Ipoteza de lucru: Mircea Geoana presedinte, Iliescu godfather

Cel mai important si cel mai grav, daca Mircea Geoana ar ajunge presedinte al Romaniei, el ar scapa din mana PSD-ul. Desi din functia pe care o detine, inconjurat de oamenii pe care a reusit sa si-i numeasca, Geoana exercita acum un control dur asupra “prostimii” din partid, in cazul in care ar ajunge presedinte al Romaniei ar urma un Congres PSD pe care Geoana nu-l mai poate controla.

Rezultatul aproape inexorabil, aviz liberalilor, este revenirea lui Ion Iliescu la conducerea executiva a PSD. In afara de Iliescu (sustinut de aceasta data de Adrian Nastase, apropiati de ura fata de Basescu si de ura fata de Geoana), celelalte variante au foarte-foarte putine sanse. Daca Geoana ar fi mai puternic, ar putea sa impuna un subordonat la alegere dintre Dan Nica si Liviu Dragnea (acestia doi fiind singurii prin care, daca ar fi presedinti, Geoana ar continua sa conduca partidul). Ceva pretentii ar mai ridica, cu oarecare indreptatire, Marian Vanghelie. El are o masa de manevra in PSD si candidatura sa n-ar fi tocmai lipsita de sanse. De la distanta, un alt lider local, Mazare, ar saliva si el la fotoliul de lider PSD.

Cert e ca un partid cu Iliescu presedinte nu ar agrea nici reforma in justitie, nici continuarea acordului cu FMI, nici cota unica, nici vreo alta idee liberala. Deja Geoana s-a exprimat impotriva acordului cu FMI, cu ale carui clauze nu e de acord. Amanunte in presa din Rusia. Cu ce nu e de acord? Disciplina financiara, reforme structurale, combaterea mafiei.

Daca liberalii sunt oarecum sedusi de Geoana, ei ar trebui sa fie atenti la ce ar insemna un PSD fara Geoana. Iar acesta inseamna, simplu, Iliescu. Cum va place?