Tag Archives: elitism

Romania – Hall of Fame

Avem ceva ce s-ar putea numi elita in Romania? Avem ceva ce chiar merge bine, de care suntem mandri, incantati? Avem oameni care, prin forta lor, au reusit sa schimbe in bine lucruri, situatii, mentalitati, la modul in care din 10 oameni intrebati, 9 sa fie de acord ca asa e?

Pornesc cu articolul asta o noua rubrica (tehnic: categorie) prin care incerc, alaturi de cititorii acestui blog, sa identific asemenea oameni. Musai contemporani. Obligatoriu in viata.

Ideea rubricii mi-a fost data de prietena mea care, azi, mi-a povestit entuziasmata cum si-a facut treaba SMURD-ul chemat pentru un om care facuse un atac la metrou la Piata Sudului. Laude lui Raed Arafat. Pana acum, singurul roman capabil de performante incontestabile e un arab. Dar mai caut. Ma ajutati?

Votul calificat

Astazi, probabil ca 80% din voturi sunt date pe dezinformare, retorica si frauda electorala. Pentru restul de 20% din alegatori, care chiar inteleg ce se intampla, absenteismul este singura atitudine de vot cu adevarat tentanta. Pentru ca atat timp cat votul lor, constient si orientat pe principii de politica reala, nu poate schimba (mai) nimic in peisajul politic, intr-o regula a majoritatii stricte, votul lor chiar nu conteaza. La urma urmelor, parlamentarii care reprezinta o mie de oameni destepti au aceeasi putere pe care o au si cei care reprezinta o mie de oameni prosti…

Decat votul cenzitar sau autocratia, votul universal a fost un indiscutabil progres, un pas care a revolutionat in bine societati si structuri sociale si socieo-economice sau socio-culturale. Dar si votul universal e o etapa deja depasita. Sistemele juridice si politicile sectoriale au devenit tot mai sofisticate, necesitand o pregatire superioara. Binele colectiv este reificat, el nemaiexastand ca structura de la un stadiu de dezvoltare incolo. Actul de decizie politica este mult prea elaborat pentru a mai putea fi inteles de oricine. Tehnicile de comunicare sunt atat de studiate incat acum ele sunt instrumentalizate si folosite ca arme, in razboie comunicationale in care micul consumator de informatie nu este decat un ostatic. Votul universal insusi are lipsuri, in comunitatile megapolice el fiind predominant o forma fara fond. La urma urmelor, el poate fi folosit exemplar si in lipsa oricarei democratii, cum ar fi in comunism.

Acum este necesara o noua etapa in istoria electorala: votul calificat. Nu mai pot fi lasati sa voteze cei care aleg pe cel care le da un litru de ulei sau o punga de zahar.

Dreptul de vot trebuie sa ramana universal. Dar pentru exercitarea lui s-ar impune obtinerea unui certificat de alegator, in urma unui examen privind bazele constitutionale si principii de drept parlamentar si drept administrativ. Un asemenea certificat s-ar obtine pe viata, printr-un examen sustinut in fata unor organisme juridice, la cererea alegatorului. Comunitatile etnice ar putea fi sprijinite, sustinand examenul in limba pe care o prefera, si beneficiind de cursuri cu materia de examen. De aceeasi instructie ar putea beneficia, la cerere, toti ceilalti alegatori cu drept de vot.

Formula exacta de examinare trebuie sa fie stabilita astfel incat sa nu ingradeasca, ci sa faciliteze executarea dreptului de vot, dar examenul nu poate fi unul formal. Daca printr-un asemenea sistem de vot calificat poate fi eliminata o cantintate de 25-40% de voturi false (prin exercitarea lor intr-o ignoranta totala), regulile jocului democratic pot redeveni interesante iar procesul politic poate fi relansat ca dezbatere de substanta, nu doar ca act formal.

Obiectii?