Tag Archives: deontologie

“Cititorii sunt prosti”

Ziarele mor pentru ca jurnalistii cred ca cititorii sunt prosti. Scaderea audientelor mass media tiparite dovedeste asta. In Romania prabusirea este mult mai mare decat in strainatate si cei doi factori mondiali – criza si modernizarea tehnologiilor – explica doar partial marile scaderi de audiente si buget de la noi.

Ca jurnalist am intalnit adesea in redactii, indeosebi in birourile de directie, asemenea opinie, ca cititorii sunt prosti, formulata direct sau doar asumata. Concluzia ar fi ca daca stii, ca jurnalist, cum sa oferi si si prelucrezi o informatie, cum sa o scrii si cum sa o dozezi, poti amesteca in ea publicitate, poti ataca dusmanii patronului sau pe ai partenerilor acestuia, poti sa induci ce simpatii si antipatii vrei tu. Adevarul nu mai conteaza in aceeasi masura, nici relevanta informatiei, nici reaua-credinta a surselor, nici – cuvant luat in deradere azi in marile trusturi de presa – deontologia.

Poate ca astea sunt adevarate – dar numai in televiziune. Succesul inregistrat de televiziuni in lupta lor cu Basescu poate fi considerata o proba daca ne aducem aminte ca, la inceput, primele atacuri se bazau pe inventii, calomnii si atacuri lipsite de orice dovada. Ulterior, tinuti sub presiune, Basescu si apropiatii sai au facut si greseli reale, care ii costa azi in sondaje si la vot, dar declansarea campaniei si succesul ei initial s-au bazat exclusiv pe convingerea directorilor de televiziuni si patronilor de presa ca “telespectatorii sunt prosti”. Un alt exemplu, care nici acesta nu contrazice proverbul, este cel al televiziunii-partid Dan Diaconescu, un om nu prost, pe care l-am cunoscut pe vremuri, dar care valorizeaza si rentabilizeaza la maximum prostia celorlalti, transformand-o intr-o reteta de business si – astazi – intr-o doctrina politica.

Daca formula poate fi valabila in televiziune (unde insasi receptarea este de alt tip, tranzitorie, pasiva, provocand rareori mecanismele defensive ale inteligentei individului) practicarea acesteia in presa scrisa este un drum sigur spre faliment. Poate “cititorii sunt prosti” in nevoia lor de a primi o informatie utila si credibila, de a nu face maeutica pe fiecare stire din ziar, pe obisnuinta lor de a lua cu titlu de inventar analizele si reportajele ce li si livreaza. In naivitatea lor de a crede ca profesionistul care le livreaza informatia, opiniile si schitele generale este unul care se si pricepe, este si bine intentionat.

Am un prieten chinez care a inventat un nou cuvant in romana: “păcăliş”. El il foloseste si despre oameni, si despre situatii cu care nu vrea sa aiba de a face. In romana lui stricata este eticheta pe care o pune repede oriunde i se pare ca ceva se ascunde in spatele a altceva. Este un mix pe care l-a facut din “pacalire” si “ascunzis”, cuplate in mintea lui pana la o noua geneza lexicala. Iar reactia este de a se trage repede inapoi, temator, la orice semn de ascunzis si de nesinceritate.

Aceeasi este si reactia cititorului roman. Oricat de prost l-ar crede cei care mi-au fost si imi vor fi sefi, el percepe dispretul sau desconsiderarea cu care este tratat si, voluntar sau involuntar, se da la o parte. Nu vrea sa participe la asta. Iar in birourile in care se fac sedintele de redactie cititorul va fi tinut in continuare de prost, dar va avea inca un defect: va fidisparut, va fi “mort”. Deci, dragii mei, sa ne pregatim de scris! Cum pentru cine? Pentru mortul ala prost.

Romania – evenimentele anului in 2011

O analiza economico-sociala

Un numar de evenimente care numai rareori au tinut prima pagina a ziarelor si au determinat vii dezbateri tv vor influenta anii ce urmeaza si le transforma in cele mai importante din acest an. O lista a acestora, intr-o ordine ce tine de alegerea personanala si propria capacitate de a le estima impactul, este urmatoarea:

1. Romanii au primit drept de munca intr-un numar de tari europene si, in primul rand in Germania. Evenimentul a avut loc la sfarsitul anului 2011, dupa ce in cursul anului avusesera loc si alte evenimente pe piata muncii din Uniunea Europeana, unele dintre ele cu impact negativ. Aici trebuie mentionate restrangerea dreptului de munca pentru straini in Spania si “falimentul” Greciei care face aceasta tara mai putin atractiva pentru forta de munca din Romania. Munca in strainatate este una din principalele cai de dezvoltare a Romaniei, “capsunarii” trimetind anual in tara procente intregi din PIB. Dincolo de valoarea directa, munca in strainatate ajuta Romania sa tina sub control problema somajului si, pe de alta parte, se constituie in factorul de modernizare a Romaniei cu cel mai mare impact social: peste hotare muncesc predominant oameni saraci, proveniti din Romania profunda, neinformata si conservatoare, care se intorc cu mentalitati schimbate si cu puncte de vedere influentate de gandirea europeana.

2. Angajamentele europene ale Romaniei in acordul de limitare a deficitului public. Realizat la initiativa Germaniei si Frantei, acordul este unul deosebit de important la nivelul statelor UE care isi vor reduce astfel politicianismul si vor trece spre o dezvoltare organica, sustenabila si in raport cu nevoi obiective. Totodata masura este una de centralizare in UE, spre realizarea unui statut de Statele Unite ale Europei. Situarea Romaniei in acord inseamna o schimbare de vector in politica internationala, centrata in ultimii ani pe relatia cu Washingtonul, iar reorientarea spre Berlin era alegerea logica si necesara, fundamentata pe nevoile economice ale Romaniei si pe capacitatea Germaniei de a genera bunastare regionala. Consolidarea monedei europene, principalul etalon de plati in Romania chiar inaintea indeplinirii criteriilor de convergenta (contractele se negociaza de regula in Euro) vine la pachet cu toate acestea. Din pacate, angajamentul Romaniei nu este inca definitiv, el urmand a fi sanctionat legislativ in 2012, iar politicienii au anuntat deja puncte de vedere discordante.

3. Acordurile cu FMI. Finalizarea acordurilor de asistenta economica cu Fondul Monetar in anii precedenti, precum si pachetul de masuri economice care le-au insotit, au asigurat si asigura inca o pozitie solida Romaniei pe plan financiar. Masurile de reducere a deficitului public, precum si reducerea, prin efect indirect, a deficitului pe balanta comerciala, duc spre o economie reala insanatosita, capabila sa produca in conditii de randament, sa asigure portii mai mari din cererea interna si sa capete o competitivitate la export (inca de plan doi, ca subcontractori pentru operatiuni industriale desfasurate in Germania, Cehia si Franta).

4. Retragerea din Romania a unor companii globale. Nokia si Tnuva, cu mii de angajati si procente de PIB contributie in economia Romaniei au parasit tara in 2011, aducand un prejudiciu direct economiei romanesti, prin pierderea unor cote de activitate economica, si indirect, prin impactul unor asemenea stiri asupra dificultatii de a atrage noi investitii straine. Ambele companii au parasit tara din cauza unor dificultati interne in realizarea competitivitatii. Nokia a pierdut intr-un singur an statutul de lider in telefonia mobila, toate tehnologiile sale devenind invechite dupa ce a fost lansat iPhone si telefoanele cu software complex. Israelienii de la Tnuva nu au reusit sa se impuna pe piata interna de lactate, dupa ce au facut o investitie cofinantata cu fonduri europene. Segmentul laptelui de lux este o provocare economica nerealista intr-o tara cu producatori naturali de lactate, iar marcile si strategiile de marketing ale Tnuva au fost greoaie si neprietenoase. Alte investitii straine au fost retrase sau relocate in tarile din jur, dovedind ca mixul salarii+taxe trebuie ajustat in scurt timp pentru ca economia reala sa castige in competitivitate. Realitatea este ca Guvernul a reusit sa fiscalizeze o mica parte a activitatii economice din Romania si, pentru a compensa, suprataxeaza companiile care platesc taxele in mod real. Si, daca nivelul general de impozitare este sub cel din tarile apusene, el este totusi peste cel al unor tari vecine. Asta ne face neatractivi pe termen mediu si scurt.

5. Respingerea extinderii Schengen. Vestile bune de pe piata legala a muncii in UE sunt partial anulate de neprimirea Romaniei in spatiul Schengen. Desi, tehnic, Schengen se refera la turism, respectiv la posibilitatea de a calatori liber in toate statele care fac parte din acord, impactul sau este foarte mare in ceea ce priveste aspectele legale si juridice din Europa. In fapt, Schengen se refera la posibilitatea muncii la negru si la prioritatea combaterii criminalitatii transfrontaliere. Astfel, Romania, exportator de forta de munca la alb si la negru, precum si un stat care are probleme grave cu coruptia, impunerea si mentinerea legalitatii, este un stat care are putine sanse de a fi primit pe drept in acord si poate spera, cel mult, la unele foavoruri politice.

6. Semnarea acordului Nabucco. Obtinerea suportului politic pentru aductiunea de gaze naturale din Caucaz, prin Romania, catre Austria, Italia si Germania, reprezinta primul pas cu adevarat important pe piata energiei. Diplomatia romaneasca a sustinut proiectul inca din urma cu un deceniu, cand a fost lansata ideea, conducta lovindu-se insa permanent de dificultati de ordin politic, multe dintre ele fiind generate de opozitia Rusiei care doreste un proiect concurent, aflat sub controlul sau. Intrarea Turciei in Nabucco, in vara, a insemnat finalizarea demersurilor politice si intrarea intr-o etapa investitionala a proiectului. Impactul este regional, conducta urmand a diminua controlul Gazprom in Europa, atat asupra economiilor occidentale, consumatoare de hidrocarburi, cat si asupra regiunii Caspice, producatoare de gaze si petrol. Romania isi valorifica depozitele de gaz mostenite din exploatarile de gaz din Transilvania, in deceniile precedente, si isi asigura accesul la resurse internationale pe masura ce propriile sale rezerve se epuizeaza. In prezent, importul din Rusia pentru asigurarea decalajului dintre productia interna si consumul intern, reprezinta o presiune mare asupra balantei comerciale, pretul obtinut fiind unul dintre cele mai mari din Europa.

7. Scutul antiracheta. Incheierea acordului romano-american pentru amplasarea la Deveselu, langa Caracal, a unor elemente ale scutului NATO antiracheta ar fi fost, intr-un an mai putin dominat de turburente economice globale, evenimentul cel mai important. El reprezinta definitivarea eforturilor Romaniei de a obtine garantii militare.

8. Intarzierea programului de autostrazi. Autostrazile reprezinta in ultimii ani cel mai mare proiect civil in care este implicata Romania, dar guvernele sunt complet nepregatite sa realizeze controlul si sa directioneze managementul pentru un proiect atat de mare. Inaugurarea noilor drumuri pe fasii, constructia unor “semi-autostrazi” si eternele renegocieri de contracte, fac ca termenele sa fie permanent amanate iar obtinerea functionalitatii programate sa nu poata fi atinsa. Calitatea transporturilor este esenta dezvoltarii economice, iar Romania are cai ferate si sosele invechite, consumatoare de timp si carburant. Libera circulatie a marfurilor si subansamblelor este astfel grevata, costurile de productie mai mari, iar randamentul economic mult mai mic. Transporturile sunt atat de proaste in Romania incat este afectata insasi scalabilitatea productiei, respectiv capacitatea industriala de crestere a cantitatilor pana la niveluri la care productia sa fie cu adevarat rentabila.

9. Integrarea in circuite culturale europene. Succesul de public al unor festivaluri precum George Enescu sau TIFF, precum si participarea internationala semnificativa la asemenea evenimente, sunt semnale ca Romania a facut primii pasi catre iesirea din autismul si autarhia in care national-comunismul impinsese cultura romana. Bariera lingvistica se mentine, iar primele care profita sunt artele care folosesc in principal alte forme de limbaj (vizual sau muzical), incepand cu cinematografia, continuand cu artele plastice si muzica. In plastica, exista grupuri de artisti romani care au reusit sa obtina cote de piata semnificative in strainatate, fiind inca necunoscuti in Romania, unde veleitarismul si fuga dupa sinecure si stipendii sunt inca dominante. In muzica, pe langa succesul festivalului Enescu mai trebuie mentionate si evolutiile din muzica pop, cu artisti precum Inna, Edward Maya sau Alexandra Stan care au obtinut importante succese internationale.

10. Poluarea in mass media. Reducerea drastica a bugetelor de publicitate, dupa cresterea exploziva din 2007-2008, a dus la disparitia unor numeroase publicatii si la decaderea presei scrise. Pentru multe dintre publicatiile ramase, indiferent de canalul folosit (tv, print, internet, radio), supravietuirea s-a facut prin legarea de bugete de aservire, cu o scadere dramatica a standardelor deontologice si morale. Lipsa unei normativitati a profesiei (Clubul Roman de Presa practic s-a dizolvat) si starea proasta a legislatiei civile din Romania, au dus la o tabloidizare masiva, la o comunicare publica rebarbativa si isterica. Astfel, mass media “de public”, finantata prin cumparare directa, se indreapta spre utilizarea exclusiva a fotografiilor cu continut sexual sau insultator, in timp ce mass media “de buget”, unde finantarea se face prin publicitate si subventii, se dedica publicitatii mascate si amestecului indecidabil de informatie si influenta politica sau economica netransparenta. Cazurile limita sunt ziarele si emisiunile de paparazzo, precum si ascensiunea OTV, televiziune in jurul careia s-a format un partid cotat cu oarecari sanse in alegeri si care impresioneaza prin diletantism, ignoranta si abordari suburbane ale unor teme si subiecte majore.

Mentiune:  Catastrofa de la bac. Promovabilitatea sub 30%  la examenul de bacalaureat poate fi si ea citita ca un semn de intyrare in normalitate, date fiind conditiile foarte proste in care s-a desfasurat invatamantul in ultimele decenii. Degradarea era foarte evidenta din testarile europene in care invatamantul romanesc obtinea cele mai proaste medii din Uniunea Europeana. Dar sistemul intern dadea aparenta bunei functionari, cu zeci de mii de absolventi de facultate in fiecare an. Scurt-circuitul de la bacalaureatul din 2011 ar putea fi un semnal pozitiv numai daca va duce la modificari radicale, ce ar putea insanatosi intregul sistem. O mini-reforma a fost efectuata in acest sens, dar pasii sunt mici si exista suspiciunea ca o schimbare politica la conducerea ministerului ar duce si la abandonarea acestor politici si la reinstaurarea mediocritatii automultumitoare.

Traian Basescu, “negativul saptamanii”

Traian Basescu. Nu stiu de ce ar fi el personajul negativ al saptamânii. Am vazut ca asa e cool printre jurnalisti: sa dai în Basescu. Daca nu scriu nimic rau despre el o sa dau impresia ca fac jurnalism de placere si ca, de fapt, nu ma plateste nimeni pentru ce fac. Sau ca nici nu sunt jurnalist. Cum sa fiu coleg de breala cu Ciutacu si Badea, Letitia Zaharia si Ionel Dinca, Cristian Tudor Popescu si Sorin Rosca Stanescu si sa nu am nicio incriminare de facut la adresa Cotroceni colt cu Geniului, nr. 1-3? O sa zic, si eu ca si ceilalti, ca e rau ca îi aresteaza pe vamesi, adica nu e rau, e chiar bine, ca e înfiorator ce se întâmpla pe la frontiere, dar e rau ca o face Basescu. Oarecum… Adica acum… Când e ori prea devreme, ori prea târziu… Cumva… (tot eu, via “Gazeta de perete”)

Rautati gratuite la Realitatea TV

Screen-shot-ul de mai sus, pentru autenticitatea caruia garantez, o prezinta pe fostul ministru liberal al muncii, Mariana Campeanu, si un titlu deloc magulitor. Cadrul reprezinta inca unul din tristele exemple de rautati gratuite difuzate de Realitatea TV. In acest context, viralul care a circulat saptamana trecuta (vezi mai jos), capata si el o oarecare autenticitate. Desi, la o analiza atenta, se cam vede “pixelul albastru” si e plauzibil ca la RTV sa fi fost “pensi” si cineva sa fi photoshopat putin. Oricum, cert e ca Realitatea a vrut sa provoace o asemenea “neintelegere” sau “greseala”. Altfel, cine normal la cap ar spune despre guvern ca “musca” din pensii? Nu le taie, nu le diminueaza, nu le micsoreaza, nu le macelareste, nu le reduce, “musca”. Asta e termenul ales de RTV!

Proba de “deontologie”: Antena 3 – primul canal tv XXX din Romania

antena_pornoEvident ca jurnalistii de la stiri din Antena 3 au pierdut orice busola profesionala, iar canalul tv alatura stiri despre profesoara in greva foamei cu gagici blonde si brunete care fac pornografie.

Dupa ce s-au dezbracat de caracter in atatea ipostaze, pentru jurnalistii de la Antena 3 streaptease-ul este softcore profesional de weekend.

Iata si un link spre siteul antenei 3, ca sa verificati ce v-am spus. Poza alaturata este widgetul promotional al Antenei 3 pe siteul gsp.ro.

Citizen SOV

kane_Robert Turcescu posteaza pe blogul sau un fel de comentariu personal asupra stenogramelor Vantu. El citeaza un jurnalist de la New York Times care a tinut un toast in 1953 spunand:

There is not one of you who dares to write your honest opinions, and if you did, you know beforehand that it would never appear in print.

Continue reading Citizen SOV

Jurnalistii, calaii presei scrise

Presa scrisa se afla in plina disolutie. Bugetele de publicitate pentru presa scrisa sunt la sfert fata de acum 2 ani. Alte surse de finantare (cum ar fi vanzarile directe) nici n-au contat prea mult vreodata, avand in vedere ca banii de la firmele de difuzare se iau dupa luni si ani de zile, in niste conditii complet nefavorabile ziarelor si revistelor. Contributiile directe, publicitatea mascata, subventiile guvernamentale si di partea oamenilor politici/oamenilor de afaceri, (toate acestea alcatuind latura obscura din finantarea presei) alcatuiesc de regula mai mult de jumate din bugetul anual al unei publicatii. In 2010, an lipsit de miza electorala si grevat de criza economica, acestea pur si simplu s-au evaporat.

Presa scrisa e in plina disolutie iar ce ma mira pe mine e ca multi jurnalisti se mira ca se intampla asta. Privesc fenomenul ca pe ceva exterior, ce li se face. In realitate este efectul logic al lipsei de deontologie si de profesionalism. Nu poti sa torni lături pe gatul cititorilor si sa ai si pretentia ca acestia sa dea bani pentru asta. Lipsa deontologiei este cea care a dus la scaderi remarcabile ale tirajelor in ultimii ani, constant, indiferent ca Romania se afla in crestere economica si ca retetele financiare erau pe crestere. Tirajele au scazut continuu, de la cateva sute de mii pe editie, cu un deceniu in urma, la cateva zeci de mii de exemplare. Vorbim de asa-zisa presa “Q”.

Tot mai multe stiri mediafax, abia cosmetizate (cu un continut 80% identic in toate cotidienele si saptamanalele), tot mai multa opinie violenta (nu spun pamflet, pentru ca prea putini au condei pentru asta), tot mai multa dezinformare, anchete-lisaj si manipulare. Nu e caracteristic doar presei scrise, ci si televiziunii. Dar televiziunea are cel putin avantajul de a fi gratuita. Daca pentru cititor/spectator/consumator de informatie singura varianta e de a fi dezinformat, cel putin sa primeasca “dezinformatia” pe gratis.

Falsele stiri, falsele evenimente, falsele probe prind intr-o prima instanta, pot chiar sa determine atitudini politice, dar cel care le-a lansat plateste in cele din urma. Asta e situatia presei scrise.

Informatia din patru surse a fost inlocuita cu informatia “pe surse”, deci anonima si neverificabila. Accentul pus pe informatii nu tine cont de agenda publicului, ci de aceea a publicatiei.

In practica, codurile deontologice functioneaza exact pe dos. Viata privata? – e mult mai savuroasa decat cea publica! Adevarul? – e o simpla fictiune, falsificabila, filosofii au dovedit-o! Minori legati de infractiuni? – poate nu e tocmai kusher sa prezinti asa ceva, dar publicul cere. Amanuntele morbide? – la fel. Un om e infractor doar cand justitia a spus-o? – cu justitia din Romania asta dureaza ani si nu poti avea atata rabdare. Cand o personalitatea injura sau insulta sau face mishto de o alta personalitate parca nici nu mai e nevoie de raspunsul celeilalte – decat daca si ea raspunde in acelasi limbaj. Nu in ultimul rand: stire fara exprimarea opiniei autorului? – ce e aia? – cine a mai vazut?

Ce vreau sa spun: nu in toate cazurile e vorba 100% de rea-vointa din partea jurnalistilor. In unele cazuri e doar prostie sau ignoranta. La urma urmelor, nici macar jumate din jurnalisti nu au studii de specialitate. Chestia e ca toate astea se aduna si – cu televiziunea gratuita in spate si internetul gratuit in  fata – presa scrisa se scoate singura din joc daca nu e in stare sa-si creeze un loc si o pozitie pe care sa le garanteze prin profesionalism.

Despre tendinta mea si a altor oameni de a deveni Vadimi Tudor

Am recitit cateva articole de pe acest blog si, cu raceala pe care timpul o asterne, n-am mai fost de acord cu unele texte. Ideile, da, in cea mai mare parte sunt corecte. Ma refer la textele cu continut politic. Dar forma de expresie… m-am autodezamagit. Mult prea radicale, mult prea expresive, mult prea violente. O idee politica sanatoasa n-ar trebui niciodata sa poata fi sustinuta cu invective.

Primul om la care sesizasem, cu ingrijorare, tendinta de a deveni un CVT a fost CTP. Si in editoriale, dar mai ales in interventiile televizate, gradul de violenta verbala si imagistica a exacerbat pana dincolo de orice limita fireasca. Tudor Popescu n-a fost niciodata o domnisoara, dar obisnuia sa-si sustina ideile cu expresii. In ultima vreme pare ca ponderea a fost inversata.

Nu vreau sa ma scuz, integrandu-ma intr-un fenomen. Constat pur si simplu ca fenomenul exista. Ne-am rinocerizat cu totii. Un alt tip de rinocerizare decat la Ionescu, unde toti rinocerii alergau intr-o singura directie, dar la fel de simpli, la fel de răi, la fel de ireconciliabili.

Caile de dialog politic au disparut nu numai in parlament, au disparut si intre prieteni. Am amici care au votat impotriva puterii. Sunt prieten cu ei pe orice tema si orice subiect, mai putin pe politica. Aici nici macar nu putem purta un dialog de argumente. De oricate ori atingem un aşa subiect, discutia se incarca automat cu toate invectivele, toate poreclele, toate dezinformarile aparute in media.

Parintii mei sunt PSD-isti, ma rog – in zona de sustinere PSD. Nici cu ei nu pot purta un dialog. Daca vorbim, e inerent sa primesc replici de prin Valeriu Stan.

Violenta politica e astazi o comoditate publica.

Gandul meu secret e ca de vina pentru toate astea e presa. Lipsa completa de deontologie din televiziuni si ziare. Atacurile politice pe orice subiect, fara o scara a relevantei, fara o argumentare de fond, doar formala, cu adevaruri trunchiate si obsesia de a influenta, a detremina o reactie publica gata preparata, de a provoca un razboi politic indiferent de context, nu fac decat sa invenineze si sa deturneze atitudinea politica justa, ideea democratica, si actioneaza ca o seringa intracraniana prin care creierul public e hranit cu steroidul violentei.

Am incercat, in scurtele articole de pe acest blog, sa imi ofer un antidot la asta. Mie, personal. Un antidot la fel de rau, la fel de violent si de sens contrar. Totusi, recunosc astazi, lipsa de deontologie nu are scara iar lipsa de civilizatie nu are grad de comparatie. Multe din aceste articole sunt asadar simple defulari, desi au in ele idei la care tin si idei care trebuie comunicate. Ele sunt, insa, din start, viciate de chiar intentia care a declansat scrierea lor. O simpla reactie alergica la acul intracranian prin care patronii de presa livreaza idei prefabricate si gherile instant.

Pomana-maraton pentru Kaczynski

Uitasem cat de stupide pot fi stirile tv. Ma obisnuisem cu televiziunile de stiri, care incalca deontologia, dar in mod voluntar, pentru ca au patronii lor diverse razboaie de purtat cu politicienii, ca vor sa linseze un om de afaceri etc. Si, orbit de atatea interese si meschinarii, uitasem ca deontologia nu-i la ea acasa nici macar atunci cand jurnalistii si-o propun.

Am prins la Protv stirile despre moartea presedintelui Poloniei. “Niciun centimetru din pamantul sfant al Poloniei n-a ramas neacoperit cu flori alb-rosii”, incepeau stirile. Mai, sa fie? Chiar niciun centimetru? Parol?

Cum sa nu-i crezi, cand au facut documentare la fata locului? E drept ca nu se vedea in imagini, dar un jurnalist, imi imaginez, nu putea face afirmatii fara sa aiba o documentare in spate.

“Toti polonezii sunt cu ochii in lacrimi”, aflam dintr-o stire lacrimogena care prefateaza o alta stire din care aflam ca Lech nu era un personaj popular in Polonia, ca polonezii il urau si ca nu mai avea nicio sansa de a castiga alte alegeri. Cum sa nu plangi, dupa un asemenea om? Cum sa nu jelesti? Cum sa nu-ti pui cenusa-n cap?

Galeria stirilor prostute a continuat cu cea despre identificarea cadavrului presedintelui. Atat marturia celui care a facut identificarea, cat si intregul ton al stirii te convingeau ca bietul om si-a pus o mana la ochi, cealalta pe un cadavru si a zis: “ăsta-i Kaczynski. Sa facem alegeri pentru un nou presedinte!”.

In fine, materialul despre investigatiile asupra accidentului aviatic sunt si ele de natura sa ridice semne de intrebare. Rusii au gasit ambele cutii negre si au ascultat inregistrarile, dar spun ca o concluzie definitiva despre cauzele accidentului mai intarzie. Parerea mea e ca degeaba acceseaza inregistrarile avionului. Nu vor ajunge la nicio concluzie finala pana cand vor gasi pe epava locul pe unde a intrat racheta ruseasca…

Pariul meu: viitorul presedinte este…

Cristian Boureanu. Acum e limpede, Basescu e foarte aproape de victorie, oricat ne-ar aburi sondajele de opinie cu cifre scoase din joben. Oricat ar fi de calomniat in televiziuni si ziare, in reclamele de pe internet.

In primul rand pentru ca nu are contracandidati. In afara de Oprescu, care e ceva mai luminat, restul sunt stifturi. Oracat ar fi de manipulabil publicul din Romania si oricat de mari maestri in ale manipularii ar fi vechii securisti, ei nu au cum sa dea substanta unor oameni care nu o au. Nici Antonescu, nici Geoana, nici Vadim, nici Becali nu sunt oameni de program, ci demagogi promovati contextual. Chiar Oprescu, la randul lui, nu e decat o clona a lui Basescu. Si, oricat ar fi de obisnuiti romanii cu chinezismele, de asta data n-or sa cumpere Abbidasul propus.

Chiar si in presa de stanga a fost sesizata lipsa oricaror programe politice la contracandidatii lui Basescu. Un ideolog al zonei pesede, cum e Alfred Bulai, anti-basescian total, a publicat in Cultura o ampla analiza a fiecaruia dintre candidatii cu sanse si a lipsei complete de program si viziune de care acestia dau dovada. Alti analisti si bloggeri de politica remarca si ei, fie de la stanga, fie de la dreapta, lipsa, in cele din urma, de creier. Cum sa vii in Romania lui 2009 si sa nu te angajezi la nimic, dar sa ceri romanilor sa te aleaga presedinte? Altadata nici macar candidati exotici ca Mudava nu isi permiteau acest lucru. Mudava cel putin promitea ca va incarca intregul popor cu bioenergie…

Sa vedem principalele topicuri din dorinta romanilor si modul cum raspund la ele candidatii:

  1. reforma in justitie. Singurul candidat care a luat atitudine impotriva dezastrului din justitie este Traiana Basescu. Ceilalti, in frunte cu Geoana si Antonescu, s-au dovedit a fi protectorii actualului CSM care gestioneaza cel mai putred sistem al Romaniei.
  2. anticoruptia. Basescu a facut un DNA insuficient de eficient, dar care a mai miscat lucrurile. Pe drept cuvant se poate plange ca intreaga activitate i-a fost sabotata in parlament: imunitati protejate, dosare desecretizate in Parlament (operatiune cum nu se poate mai ilegala), extinderea imunitatii si la fosti demnitari, boicotarea unor legi importante.
  3. programabilitatea economica. Pe romaneste: sa nu se mai schimbe legile economice, taxele si impozitele de zece ori pe an, la fel cu toate celelalte normative, facand imposibil un plan de afaceri multianual coerent si civilizat. Statul impinge astfel firmele la coruptie, munca la negru, evaziune fiscala, nedandu-le sansa de a obtine decat astfel profituri programabile. Programabilitatea economica nu este propusa de niciun candidat.
  4. salarii si pensii mari. Geoana, sustinut de Iliescu, promite cel mai mult la acest capitol. Basescu s-a pronuntat pentru cresterea randamentului muncii, inaintea maririi nivelului de venituri si realizarea acestora numai atunci cand ele sunt sustenabile economic. Adica mai incolo. In principiu, pozitia lui este aceea ca, prin debirocratizare si micsorarea coruptiei s-ar obtine, indirect, o eficientizare din care sa rezulte cresterea partiala a veniturilor populatiei. Pe acelasi subiect, Antonescu si miliardarii care il sustin, promit ca o crestere a puterii de cumparare in Romania este posibila doar prin dezvoltarea mediului de afaceri si o interventie minimala a statului.
  5. Numarul enorm de bugetari si alti intretinuti ai statului. Guvernul Boc a intreprins unele masuri, dar multe dintre ele (pensionari reangajati la stat, cumul de functii etc.) au fost anulate pe cale administrativa, legislativa sau judecatoreasca. Desi partener la guvern pe atunci, PSD-ul lui Geoana s-a opus acestor initiative, iar dupa iesirea de la guvernare s-a dezis de ele. In acelasi timp, guvernul liberal condus de Tariceanu a crescut la cote fara precedent numarul de bugetari si a marit pensiile, sporind povara publica pana dincolo de limita de sustenabilitate.

Pe langa aceste 5 puncte exista numeroase alte idei pe agenda publica. Va las pe dvs sa apreciati modul in care raspunde la ele fiecare dintre candidati:

  • obtinerea unei securitati sociale; protejarea fata de abuzurile autoritatilor, bancilor, angajatorilor etc.
  • o descentralizare reala si acordarea de drepturi si putere comunitatilor locale.
  • realizarea de legi corecte, eficiente si plasate intr-un sistem coerent, lipsit de contradictii. Legi inteligibile.
  • profesionalizarea clasei politice si obtinerea unei moralitati si deontologii a politicianului
  • promovarea de deontologii profesionale, in primul rand in presa, medicina si justitie
  • eficientizarea si profesionalizarea invatamantului, astfel incat acesta sa fie capabil sa produca personal calificat si competent, oameni capabili si decenti
  • realizarea unui sistem politic cat mai corect si care sa nu mai permita blocaje de gravitatea celui actual. Am in vedere reforme parlamentare si constitutionale

In concluzie, pariul meu este ca dupa Basescu, urmatorul presedinte al Romaniei va fi Cristian Boureanu. Asta in 2014. Pe ce ma bazez voi scrie altadata.