Tag Archives: coruptie

Bugetarilor, gura mica!

Sa le fie rusine salariatilor de la stat. Ne-am saturat de incompetenta lor, de grevele lor, de salariile monstruos de mari si nemeritate pe care le cer.
Macar daca ar da impresia ca sunt de folos cu ceva tarii asteia. Dar cui sa dai salarii care cocoseaza economia? Profesorilor care se fac de ras ca nu stiu sa faca un subiect de examen corect? Procurorilor si judecatorilor despre care poti spune un singur cuvant: coruptie? Medicilor care plimba bolnavii pe strada, intre spitale, pana mor? Politistilor care sunt subiecte vivante de bancuri despre prostie? Celor de la Fisc si de la Garda care fac controale doar pentru a inventa vinovatii si a lua spagi? Cui sa dam salarii mai mari? Eu unul m-am saturat! Cei care muncesc la privat si stiu ce greu se poate obtine un ban in plus la leafa trebuie sa ia atitudine. Acestor paraziti trebuie sa li se dea peste nas!

Obsesiile romanilor – o radiografie wordpress

Simpla accesare a siteului wordpress.com, in romana si in engleza, poate fi semnificativa prin diferentele pe care le inregistreaza. Rubrica interesanta este cea a celor mai populare cuvinte cheie care apar in selectiile autorilor car epublica pe bloguri din reteaua wordpress. Iata tagurile in engleza:

Art Books Business Christianity Culture Economy Education Entertainment Events Family Fashion Food Friends History Humor Inspiration Life Literature Love Movies Music News Personal Photography Poetry Politics Random Religion Reviews Sports Thoughts Travel Video Film Health Media Photos Technology Videos Writing

si cele ale autorilor romani:

Articole Atitudini Biografii. Blog Bucuresti CORUPTIE Carti DSN Diverse Educatie Evenimente Feedback Fotografie Fotografii ISTORIA COMUNISMULUI Insemnari Justitie Life Linkuri Mafia Marketing Mass media Muzică Noutati Personale Política Poze Romania Scriitoricesti Scrisori Sport Stiri TESTE LA NIVEL DE CLASA/TESTS AU NIVEAU DE CLASSE Viata Video Basarabia Citate Film Opinii Sanatate

Sa tot traiasca comunismul!, da-o naibii de familie!, in locul artei preferam CORUPTIA!, iar “poetry” sa fie la britishi, la noi e “diverse”!

Uninominalul, primul pas spre Anticipate

Au zapacit chestia asta cu uninominalul de nu mai intelege nimeni nimic din el, nici cine castiga, nici ce. Sondajele sa fac si ele la deruta: nu pe colegii, nu pe candidati reali, pe partide, si doar in 2-3 judete, ca si cum ai testa care sistem de telefomie mobila e mai performant: amestecand cunoscatori si diletanti, incurcand servicii si companii, intreband pe cine nimeresti, consumator sau nu. Asta a fost introducerea.

Cuprins: Cu un continut atat de zapacit, cum e formula de vot, si modalitati de predictie atat de zabauge, cum sunt actualele sondaje de opinie (care pur si simplu nu tin cont de mecenismele votului uninominal) rezulta cu certitudine ca nici in urmatorii ani nu vom avea o majoritate parlamentara si ca ne pasc niste anticipate. Si ca tot o alta Revolutie ar fi mai buna.

Chestii de mate simple: daca nici PRM nu mai intra si nici PNG nu pupa Parlament, in noul Legislativ ar exista doua blaturi mari (PDL si PSD), o bezea (PNL) si prea putina margarina care sa lege intregul amestec. Masa de manevra, dupa redistribuirea voturilor, ar ramane doar UDMR in ambele camere, plus grupusculul format din reprezentantii minoritatilor si independenti. Pe scurt: nici PDL, nici PSD nu vor putea face un guvern bazandu-se numai pe proprii parlamentari si pe cei ai UDMR, minoritatilor si independenti. Raman ca variante de start: concubinajele cu PNL. Ori, Tariceanu nu poate participa la nicio platforma politica cat de cat logica alaturi de PSD. Singurul lucru care i-ar putea aduce impreuna ar fi ura fata de Basescu. Pana si alianta DA s-a bazat pe lucruri mai solide si o oarecare asemanare programatica, nu doar pe detestarea lui Iliescu si a lui Nastase. Un guvern PSD+PNL poate avea ca singur obiectiv strategic ofticarea, izolarea, denigrarea lui Base. In rest: niciun punt de convergenta in strategia pensiilor, cea sindicala, cea relativa la integrarea europeana, cote de impozitare, prudenta economica si sociala. In toate aceste chestiuni cele doua partide au avut mereu convingeri contrare.

E drept ca ele au si oarecari puncte de convergenta: o clica economico-politica ce finanteaza ambele grupari. Dar tara nu are nevoie de un guvern pentru Rompetrol si nici macar nu poate fi condusa asa. Scandalurile ar fi mult mai numeroase, remanierele saptamanale si avertismentele de la Bruxelles zilnice.

O alianta PDL-PNL este si mai improbabila. Injumatatit la nivelul cadrelor de plecarea gruparii Stolojan, PNL are o ura atavica fata de fostul aliat si nu ar putea fi un partener pentru acesta decat daca intreaga grupare Tariceanu este alungata de la carma partidului. Nu e nici timpul, nici locul, si nici momentul. Incheind guvernarea cu un plus electoral fata de 2004, Tariceanu e pe cai mari. Cum ar fi posibil sa se detroneze singur?

PDL are o combinatorica extrem de limitata. “Ei cu ei, noi cu voi” este strategia totul sau nimic a acestui partid in aceste alegeri. Condamnad intreaga clasa politica, distantandu-se de aceasta si sustinand eforturile procuraturii de a aduce in instanta politicienii corupti, PDL s-a scos singur din jocul politic si si-a inchis majoritatea colaborarilor posibile. O reconstructie a acestora cere timp. Timp nu exista.

Strategia PDL a avut in vedere obtinerea majoritatii simple in parlament direct din votul la urne. Un obiectiv prea ambitios, cu siguranta, dar spre care au fost impinsi de victoria zdrobitoare din referendumul contra lui Basescu, in care partidul democrat s-a implicat de partea presedintelui. Un alt impuls antisistem a fost dat de rezultatele alegerilor pentru parlamentul european, unde PD, pe de o parte, PLD, pe de alta parte, au scos rezultate excelente.

Eroziunea politica a fost insa rapida. Confruntat pe de o parte cu lipsa de cadre proprii care sa acopere atat nevoia de personal politic la nivel local (primari, consilieri, presedinti de consilii judetene), cat si la nivel european (europarlamentari), PDL s-a trezit in aceste alegeri cu o rezerva prea mica de oameni de calitate si cu notorietate si a propus in unele colegii candidati care n-ar castiga nici in fata lui Adrian Copilul Minune. Au facut si o politica de transferuri inceputa cam tarziu, care le-a adus unele nume mari (Ionut Popescu), dar si multi traseisti, ceea ce a facut sa se mai estompeze din aura de renovatori ai sistemului si i-a facut sa semene cu celelalte partide. Bref: PDL plateste tribut faptului ca acum 4 ani era un partid de 10% si, in fata unui electorat care era dispus sa ii acorde 50-60% in vot direct, a avut prea putini oameni sa acopere nisa sa de viata politica. O nisa din care nu prea mai poate sa iasa, cel putin pentru moment.

Un guvern compozit si dereglat inca din formare, compus prin coabitarea unor inamici politici, urmat de scandaluri, remanieri, alte guverne si, in cele din urma, niste Anticipate. Este scenariul cel mai plauzibil care reiese din actualele sondaje de opinie. Este drept, niste sondaje extrem de proaste.

Un ochi rade, ceilalti plang

E vara si port ochelari de soare. Ascult stirile politice si, aragaz cu patru ochi cum sunt, un ochi rade, ceilalti plang. Stirea de rasu-plansu’ e cea despre consiliul local de la Bucuresti. Ochiul care rade o face pentru ca PDL a gasit solutia ca, in ciuda monstuoasei coalitii impotriva sa, sa isi asigure controlul in consiliul local si sa faca din Oprescu figurantul cu evidente semne de ramolire “care este”. Ochii care plang o fac pentru ca pretul majoritatii in consiliul local este o alianta cu PNG. Sa-i dai lui Becali un viceprimar in mana, intr-un Bucuresti atat de imobiliar cum avem noi, nu e un gest pe care sa nu-l regreti candva. Sa iei partidul unui asemenea personaj intr-o intelegere politica majora este, oarecum, sa-l gratiezi.

Americanii ar zice ca-i o situatie “lose-lose”. Este una din putinele situatii in care sunt de acord cu “analistii” de la stirile Antenei 3. Radu Tudor se arata destul de confuzat de alianta PDL-PNG. “N-a spus Partidul Democrat ca va refuza orice colaborare politica cu oamenii corupti sau comprosi?”, intreba el textual. A cam spus. Iar colaborarea cu marionetele din partidul acestuia nu face decat sa imi intristeze ochii, desi ii recunosc si necesitatea, si oportunitatea.

Aragaz cu patru ochi cum sunt, un ochi rade, ceilalti plang. Iar ochiul care rade este unul de la ochelari.

Primul ministru la camera ascunsa

Nu-mi pasa de catalbosi. Nu-mi pasa de palinca (vorba vine!). Nu-mi pasa ca avem (avut) un ministru palincar la agro.

Nu-mi pasa daca Remes face sau nu puscarie.

Sa-l elibereze judecatorii aia carora, preventiv, Tariceanu le-a dublat saptamana trecuta salariul.

Sa-l elibereze si pe Muresan, ca el doar a venit cu clientul, nu-i cine stie ce vinovat. Si pentru ca e baiat bun, popular, simpatic, cel putin asa l-am cunoscut eu.

Sau sa-i condamne.

Filmul de la TVR nu e pentru DNA, nu e pentru judecatori, nu e pentru Jilava. Filmul de la TVR e pentru alegatori. Nu vreau cu orice pret sa-i vad in puscarie pe cei doi fosti ministri. Asta e treaba lor, si a judecatorilor.

Ce vreau e sa fie scuipati din administratie si din politica. “Candid camera” mi-a aratat suficient ca sa stiu ca Muresan ascunde conspirativ discutii despre bani si ca Remes vinde ponturi de licitatie. Ca se incadreaza, amandoi, in categoria de politicieni de care mi-e scarba.

Ce mi-a placut de la filmul TVR/DNA nu sunt imaginile. Imaginile sunt jegoase. Tehnic si moral. Mi-a placut ca de acum incolo ministrii care pun botul vor fi atenti la fiecare nasture de la sacoul si de la cravata celui cu care pun de-o spaga. Nu poti sti unde se ascunde o camera alb-negru-violet! Nu mai poti sti ce patron “pentito” (pocait, in limbajul mafiei siciliene) s-a hotarat sa colaboreze cu “mani pulite” (mainile curate, in acelesi limbaj Cosa Nostra). Mi-a placut ca, in sfarsit, a devenit riscant sa iei spaga.

Asist acum oarecum calm la refularea gurilor de canal din partidele corupte: ca e nesigur, ca e periculos, ca e impotriva drepturilor politicianului, ca e imoral sa pui pe un post tv un om politic surprins pe nestiute intr-un moment atat de intim cum e mita.

Eu cred ca imoral este ca lui tata, biet pensionar, nimeni nu-i da mita. Singurul lui moment de intimitate e acela in fata cuponului postal.