Tag Archives: cancan

Click

Ziarul Click este un tabloid asemanator ziarului Libertatea, de la care a luat o buna parte din reteta, dar si echipa redactionala. Cotidianul Libertatea a trebuit in 2007-2008 sa-si refaca echipa, dupa ce cea mai mare parte a angajatilor au dezertat la Click (redactori, conducerea redactionala, oameni de marketing etc.). La acea vreme Libertatea era cel mai bine vandut ziar din Romania.

Site: click.ro

Epaper: CLICK!

Aceeasi performanta, de lider de piata, a fost obtinut de ziarul Click abia in vara lui 2009, intre timp pozitia fiind detinuta de Cancan. Elemente din odiseea tabloidelor romanesti puteti gasi in Ghidul presei, in paginile dedicate ziarelor Cancan si Libertatea.

In ceea ce priveste editia online, ziarul Click este inca mult sub Cancan si Libertatea, aceste doua publicatii virtuale fiind liderii segmentului Mass Media, in timp ce Click.ro se situeaza abia pe locul 7. Dealtfel, siteul ziarului a fost modificat luna aceasta, devenind mai prietenos, dar avand inca o deschidere foarte redusa spre ww2, si destul de greoi. Anterior, fusese unul dintre cele mai proaste si mai urate siteuri intens circulate.

Ziarul Click! este in proprietatea lui Dinu Patriciu, fiind prima lui investitie majora, directa, in mass media. Acum faca parte din Adevarul Holding. Cotidianul Adevarul, fiind din asanumita quality press, a fost preferat ca emblema a trustului desi, ca vanzari si interes public este mult sub Click.

Echipa editoriala este formata in acest moment din:

DIRECTOR EDITORIAL: Adrian Halpert – adrian.halpert@click.ro
REDACTOR SEF: Cristian Stancu – cristian.stancu@click.ro
Redactori şefi adjuncţi: Calin Stroila (Investigaţii, Bucureşti, Corespondenţi) – calin.stroila@click.ro
Rodica Lazăr (Eveniment, Politică) – rodica.lazar@click.ro
Elena Alexa (Reporteri Speciali, Sanatate) – elena.alexa@click.ro
Andrei Constantinescu (Sport şi Vedete) – andrei.constantinescu@click.ro
Art Director: Sebastian Nicolae
Director DTP: Sorin Vintzeanu
Şefi departamente: Antoaneta Cicioiu (Corespondenţi), Geanina Furdui (Newsroom), Adi Gheorghe (Organizare), Mihai Maţotă (DTP), Florin Preoteasa (Sport), Florin Şuler (Foto), Nicoleta Vera (Politica).

Siteul click.ro este conceput ca o editie autonoma, avand propriul redactor sef. Echipa sa e constituita din:

REDACTOR SEF : Dan Bundur, dan.bundur@click.ro

Redactor sef-adjunct: Bogdan Ciubuc, bogdan.ciubuc@click.ro
Web-designer: Loredana Romaniuc, loredana.romaniuc@click.ro
Administrator mediacenter: Alin Salcie, alin.salcie@click.ro
Redactori web: Ciprian Plăiașu, Alina Alexandru, Vasile Decu (News); , Nicușor Roșca (Vedete), Ciprian Purice (Pe Glob), Alexandru Mazilu (Extra), Ana Tepsanu (Special). Uploaderi site: Laura Aioanei, Flavia Calușeru
DIRECTOR EXECUTIV: Ștefan Cristian Onică,
e-mail: stefan.onica@adevarulholding.ro DIRECTOR EDITORIAL: Daniel Nazare,
e-mail: daniel.nazare@adevarulholding.ro
DIRECTOR PUBLICITATE: Alexandru Carcei,
e-mail: alexandru.carcei@adevarulholding.ro

Intreaga conducere, inclusiv marketingul, productia si publicitatea pot fi vazute aici.

Huminternetul sau Despre cum e cu putinta ceva vechi

articol publicat in revista Cultura, in dosarul Internet pentru literatura.02. Vezi si blogul revistei
Tema dosarului este modul in care literatura poate coabita cu internetul, ce are de facut, ce dificultati si oportunitati pentru piata de carte au aparut in contextul noilor tehnologii.

Unu la mana: literatura poate fi servita de noile arte, nu e in mod necesar victima. Zilele astea, seria Twilight a devenit best sellerul mondial, cu un suport film si new media impresionant. Sigur, vorbim de un alt fel de literatura.

In ceea ce priveste productiile de arta literara, ar fi absurd sa ne dorim ca vreo opera sau site cu productii literare sa tina primul loc in trafic.ro. Nici pe hartie, publicatii ca Literatorul sau Ramuri nu s-au batut vreodata cu Gazeta sporturilor sau Cancan.

Obiectiv vorbind, cartea de hartie are multe lucruri sa reproseze internetului. Dar criza ei nu a inceput cu Apple sau Bill Gates iar problemele ei de adaptare sunt numeroase si greu de solutionat. In mod paradoxal, ceea ce ucide cartile este chiar iluminismul pe care ele, candva, l-au provocat. Democratizarea societatilor, alfabetizarea in masa si tehnologiile de entertainment, propunand o cantitate uriasa de opere de o intensivitate diferita, au dus la portionarea pe nise din ce in ce mai destructurate a publicului de carte. Si mai nociv a fost acel efect al antiimperialismului care a stipulat ca superioritatea culturii franceze in fata celei malgase e o prejudecata si ca perspectiva culturala trebuie sa fie una egalitarista. Efectul naspa a fost ca orice subcultura a capatat acelasi respect si acelasi disrespect in cadrul populatiei modale si ca a disparut chiar aspiratia spre intensivitatea culturala. O doamna Bovary azi nici macar nu mai incearca sa imite vreun orizont de cultura sau civilizatie, ei fiindu-i suficienta cultura-manea din care provine.

Un alt suport de care se bucura cartea, pe langa respectul public, era cel al mecenatelor. Aruncata intr-o economie de consum, pusa in Kaufland intre reviste glossy si papetarie, cartea este un ostatic de lux cazut cumva intre curba cererii si cea a ofertei. Ea nu este capabila, si nu poate fi, sa se intretina economic fara ajutorul stipendiilor de care a beneficiat de pe timpul lui Virgilius si pana la Sadoveanu si Preda.

Ca importanta, abia al treilea suport al cartii este hartia. Abia aici, abia pe acesta il poate sau nu il poate inlocui internetul, CD-ul, DVD-ul, LCD-ul. Iar abundenta de initiale tehnice care a invadat spatiul public a adus alte probleme specifice, greu solubile si ele. Primul ar fi dificultatea protejarii dreptului de autor. Internetul, asa cum e el azi, e un gigantic folclor. Nici macar colosi economici ca Ted Turner sau MTV nu isi pot proteja satisfacator drepturile intelectuale pe care le detin. (Bube in legislatia internationala, plus un posibil conflict cu drepturi ale omului, nu detaliez). Cum ar putea un debutant sa se protejeze impotriva piratarii?: doar producand chestii prea putin interesante, care nu merita piratate.

Problema doi cu suportul digital este vizibilitatea. Mediile digitale sunt ca niste animalute sepia: dotate cu inteligenta, colorate cand cameleonic, cand strident, capabile de multe lucruri surprinzatoare dar cu un creier greu de localizat si lipsite de coloana vertebrala. Google este in acest moment singurul vehicol mondial si singura calauza in transbordarile dintr-o parte in alta a internetului. Dar nici Google nu este o coloana vertebrala, ci un intestin al marelui organism tentacular. Toate directionarile SEO (ale motoarelor de cautare si ale Google care este cel mai cel) sunt unele de analiza cantitativa a traficului inregistrat. Nimic despre valoare, nimic despre calitatea umana a utilizatorului. Orice posesor de calculator e un vot. Iar in lipsa unei interpretari inteligente si axiologice a traficului (o sa scriu o chestie rautacioasa), tehnologia se poate reproduce doar pe ea insasi, nu poate produce valoare. Ca sa punctez mai clar rautatea: tehnica e o cutie craniana, nu un creier.

Cum ar putea capata vizibilitate o mica productie intelectuala? Cum s-ar putea ea distinge ca un nucleu de interes in acest internet nevertebrat si locuit de prosti? Singurul raspuns posibil in acest moment este: prin cartelizarea celor interesati de valorile clasice, printr-un Huminternet (Human Intelligence Internet), un net selectat (credibil) de oameni. Doar prin concentrarea interesului, masa de oameni interesati de literatura poate deveni relevanta si din punct de vedere SEO, iar artele pot capata (o oarecare) vizibilitate. Posibilitatea e insa una prea putin practica, dat fiind ca o asemenea cartelizare nu ar tine cont de criterii estetice, generatii, interpretari, bisericute, cercuri.

Asta la o analiza programatica. La o analiza tehnica, vad ca literatura si artele traditionale subutilizeaza toate debuseele de care ar putea beneficia, fie ca e vorba despre unelte tehnologice sau economice: ratingul superior acordat de motoarele de cautare siteurilor din categoria arta-cultura, sponsorizarile din partea marilor, micilor companii si ale persoanelor particulare, existenta unor organisme seculare ca ministere, muzee, biserici si institute. Chiar daca e mic, avantajul etatist creat pentru cultura ar putea fi unul semnificativ daca el n-ar fi consumat in naivitati economice, sterilitati tehnice si fripturisme.

Am pastrat pentru final un aspect de analiza programatica. Este vorba de dispretul oamenilor de cultura pentru, cum ar zice Harry Potter, “incuiati”. Cultura si arta, cartile, ideile, nu mai pot alege sa stea intr-un loc al lor, pe un piedestal de unde sa vina sa le ia unul si altul, cine ajunge sau trece pe-acolo. Ideile trebuie sa aiba o atitudine proactiva. Trebuie gasite si trebuie inventate punti cu populatia modala fara de care parnasianismul actual nu e numai falimentar, ci si vicios. Pentru ca daca ideile se substrag din uman, refuza sa serveasca umanul, e un colaps al civilizatiei, nu doar al culturii.

Ca sa raspund intr-un final si temei acestui dosar despre cum internetul poate ajuta literatura: portaluri culturale credibile (unul-doua bucati), incurajarea unor platorme mai protective cu drepturile de autor (ex. e-paper), coalizarea unor publicatii din nisa culturala (rivale in interiorul ei), promovarea unei etici financiare (reguli de buna purtare, cum ar fi un click pe reclama de pe siteurile culturale). Plus pasi facuti si maini intinse spre populatia modala, in special spre adolescenti.

Si acum un “the end” sententios: cartea de hartie e dusa. Obiectual si functional, ea e legata de nevoile sociale ale evului mediu (pe care le-a reflectat Guttenberg) si de posibilitatile tehnice ale primei industrializari. Cartea va fi peste 20 de ani ca un timbru sau ca un talger de argint: un obiect gustat doar de colectionari. Se va vorbi atunci despre arta tipografica. In ceea ce priveste arta literara, singura ei sansa e gasirea unei cai de a coabita cu internetul.

NICU ILIE, DTP, jurnalist, webmaster

vezi toate materialele din cadrul acestui dosar: partea 1, partea 2

Libertatea

A aparut in zilele revolutiei, in 89, din publicatia locala a Capitalei, Informatia Bucurestiului. Era o foaie de amiaza, comparabila oarecum cu Adevarul de seara din zilele noastre.

A fost condusa de Octavian Andronic, ca o publicatie de pluton, pana prin 96, cand a facut o schimbare majora de actionariat, a intrat in posesia elvetienilor de la Ringier si si-a schimbat preferintele editoriale, devenind primul ziar “bulevardier” din Romania. Dupa relansare, timp de mai multi ani a fost lider de piata, inainte ca in auditarile BRAT sa se faca o distinctie clara intre presa quality si cea tabloid. Pe atunci singurul tabloid cu adevarat era doar Libertatea.

Reteta sa editoriala a fost copiata de multe publicatii, de un succes mai mult sau mai putin modest. Ziarul “Ziarul” este cel mai clar exemplu. Alte publicatii, deja existente, au imprumutat si ele din tematica Libertatii si i-au copiat, la modul grotesc, reteta grafica. Exemplu: Atac la persoana si publicatiile care s-au rupt din acesta.

Dupa anul 2000, Libertatea a avut, in sfarsit, si concurenti seriosi pe segmentul sau de piata: Cancan si Click. In favoarea acestora avea sa piarda o parte din echipa redactionala si cea mai mare parte a cotei de piata.

Reteta editoriala impusa de Libertatea a fost simpla: stiri mondene, infiintarea de vedete care sa fie desfiintate, dar si reportaj social, cat mai autentic si cat mai lacrimogen cu putinta. Totusi coeficientul de violenta al stirilor nu a fost niciodata prea mare, net inferior Evenimentului Zilei din vremea sa de glorie, sau Stirilor ProTv de la ora 5. Segmentul Politic a fost tratat expeditiv, cu stiri superficiale si senzationaliste, dar in scurtele editoriale care erau toturi publicate in perioada 1996-2000 Libertatea a fost publicatia care l-a sprijinit cel mai fatis pe Adrian Nastase in efortul sau nereusit de a ajunge presedintele Romaniei.

Inventiile editoriale cele mai populare ale Libertatii au fost “Fata de la pagina 5”, o rubrica de poze sexy de la cititoare, si caseta meteo cu fete topless.

Detronata din postura de lider de pe piata print, Libertatea s-a vazut in ultimii doi ani silita sa copieze ea din stilul “bastarzilor” sai. Exemplu: titlurile de tip “Ce bine ai crescut, Bianca!”, furate de la Click, ca model de titlu de deschidere. (Daca nu citesti zi de zi, nu stii nici cine-i Bianca, nici la ce a crescut). Performantele cu care se poate lauda publicatia sunt legate de lansarea pe piata media a unor personalitati ca Alina Plugaru, Oana Tonca,  si Monica Gabor-Columbeanu.

Cele mai recente eforturi editoriale ale publicatiei sunt legate de transformarea sa intr-un ziar erotic.

Siteul oficial al publicatiei este libertatea.ro

Actuala echipa redactionala este:

Adresa
Bulevardul Dimitrie Pompeiu nr. 6, sector 2, Bucuresti
Telefon redactie: 021.203.56.46
Redactie

  • Redactor-Sef:
  • Ana Nita
  • Prim-redactor sef adjunct:
  • Irinel Antoniu
  • Sefi departamente:
  • Paul Badea (Reporteri Speciali); Daniel Coltuc (Monden); Mădălina Pătra (Investigatii); Ana Maria Marinescu (Supliment/Life); Corina Rob (Bucuresti); Daniel Gorgonaru (Politic); Camelia Stan (Utile/Servicii); Mihai Toma (Sport)
  • Editor imagine:
  • Florin Hau
  • Editori foto:
  • Carmen Bădan, Andreea Elisei, Gabriel Dinu, Ioana Linţoiu
  • Sef organizare:
  • Mihai Visan
  • Director executiv:
  • Claudiu Şerban
Productie

  • Directori distributie-productie:
  • Dan Saros
    tel: 203.08.85; Fax: 404.30.99
Marketing

  • Director marketing:
  • Adelina Panait
    tel: 203.08.03; Fax: 203.08.36
Publicitate si Media

  • Director Publicitate:
  • Cristina Negoita;
    tel: 20.30.940; fax: 20.30.832
Abonamente

  • Director departament abonamente:
  • Florentina Craiu
    tel: 203.56.42; fax: 203.09.90
  • Cont: RO36ABNA4100264100070706
  • Publicatia este inscrisa in catalogul Postei Romane la cod 19009. Abonamentele se pot contracta prin toate oficiile postale din Bucuresti si provincie sau direct la sediul redactiei. ISSN 1220-8256
Director general
Romania: Marius Hagger
TIPARUL

  • FED – Grupul Dragoprint, Imprimeriile Media PRO – Cluj,
  • SC West Tipo International SA – Timisoara, Tipografia
  • Tipar Multiprint – Iasi, Tipografia de Sud – Craiova, G. Canale&C.SRL, Romania Libera, Coprint
Libertatea On-line

  • Content Manager: Adrian Ţoca
  • Deputy Content Manager: Vincenţiu Mihaiu
  • Editori: Alina Guţă, Iulia Bordeianu, Magda Duru, Melania Istrate, Oana Tonca, Andrei Sandu, Bogdan Gâlcă, Dănuţ Pitaru, Dragoş Costache, Răzvan Mandache

Cancan

Sa recapitulam: cand a plecat echipa de la Libertatea unde s-a dus: la Click sau la Cancan? Care-i unul si care-i altul.

Cele doua publicatii sunt acum liderii de piata in ceea ce priveste ziarele pe hartie, chiar daca, pentru a da o sansa si publicatiilor cu un profil mai clasic, au fost introduse catalogari ca “tabloid” sau “quality”.

Hai sa dezambiguizam: patronul de la Cancan e fostul patron de la Click, Ioan Radu Budeanu, fiul realizatoarei din TVR Delia Budeanu. Tatal sau e tot un fost jurnalist din TVR, parlamentar pentru un timp la Partidul democrat. El, fiul, si-a facut ucenicia la Ziua lui Rosca Stanescu, ca ziarist de investigatii, apoi s-a lansat in presa de scandal propriu-zisa. El a condus revistele Star si Ciao!, apoi a preluat falimentarul ziar Averea, in care se investisera bani seriosi pentru a fi facut un ziar de business serios. Dar asa ceva nu se poate in tara asta si, dupa ce Radu Budeanu i-a schimbat titlul si profilul si i-a facut o campanie promotionala cu Mutu pe autobuze, a aparut Click. Tirajul a crescut in mod fantastic, cu circa 10.000% intr-un an. Un asemenea succes nu il putea lasa indiferent pe Dinu Patriciu, care l-a cumparat. Mai avea el o parte dinainte, dar a cumparat tot. Ramas fara jucarie dupa vanzarea Click-ului in 2006, Radu Budeanu a intemeiat Cancan-ul in 2007, publicatie cu care a redevenit lider de piata pentru aproape doi ani. Abia zilele acestea Click se lauda ca si-a recapatat prima pozitie la vanzari.

Conducerea redactionala la Cancan apartine lui Adrian Artenie, fost coleg cu patronul inca de cand erau amandoi palmasi la Ziua. Ca si prietenul sau, si el trece in cv publicatii ca Ciao! si Click. Numai ca el a mai fost (in 2005-2006) redactor sef al disperatului proiect Averea. Este secondat la conducerea Cancan de Ioana Radus si Orlando Valache, plus Ciprian Voinea. Pe partea tehnica responsabilii sunt Cici Pagu si Cornel Balanescu, veniti pe linia Libertatea – Juranlul national. Adresa ziarului e la intersectia Tei cu Barbu Vacarescu, in spatele stadionului Dinamo.

UPDATE: Din 2012, in vara anului, publicatia si-a incetat aparitia in print, ramanand pe online si initiind o emisiune tv difuzata initial de postul B1TV, ulterior mutata la Kanal D.

Iata cum arata intreaga caseta tehnica, abia culeasa de pe siteul cancan.ro

Redactor sef: Adrian Artene

Redactori sefi adjuncti:Ioana Radus, Orlando Valache

Secretar general de redactie: Ciprian Voinea

REDACTIA:

Eveniment: Narcis Voica (editor), Andrei Dumitrescu, Mihai Niculescu, Razvan Bica, George Tarata, Robert Cioca, Bogdan Galca, Razvan Gheorghe;

Magazin extern: Dana Arama (editor), Alina Creanga, Catalin Tivga, Mona Bica;

Monden: Monica Stan (editor), Sabina Ivanica, Una-Maria Voicu, Simona Odorhean, Andreea Romaniuc;

TV&Media: Cristina Constantin;

Jocuri&Concursuri: Gena Rusu;

Politic: Arpad Dobre (editor), Ella Nica;

Social: Claudia Voicu (editor), Ionela Chircu, Daniela Catrina, Alexandru Saulea;

Sport: Liviu Chirita (editor), Sorin Chiriac, Andrei Trifan, Cristian Blanuta, Ionut Brandusa, Gabriel Esanu, Razvan Sima;

Corespondenti: Gina Artenie (editor); Mirabela Bubatu, Cosmin Gagiu (Oltenia), Ema Nedelcu, Leonard Munteanu (Moldova), Carmen Mocanu (Constanta), Carolina Tudor (Timisoara);

Secretariat redactie: Gabriel G. Florea

Director productie: Cecilia Pagu

DTP: Adrian Boca, Carmen Dumitru, Robert Dumitru, Clementina Gruia, Alexandru Manolache, Monica Petrache, Diana Suica, Anca Veicu, Nicoleta Voicu;

Corectura: Nicoleta Arsenie, Rodica Grindei, Silvia Mirea, Rodica Oniga, Monica Popa;

Imagine: Vali Rosca (editor), Catalin Alexe, Costi Iosif;

Foto: Laura Dobre, Sorin Cioponea

Director IT: Corneliu Balanescu

Editori web: Raluca Preda, Radu Aldea, Silviu Popescu

Director Logistica: Sorina Gament

Director Difuzare: Gabriela Vlad

Referent Specialist: Steluta Rotaru

PUBLICITATE:

2B Media | B-dul Lacul Tei nr.1 bis, et.3, | Bucharest 2

Tel.:(+4021) 210 10 76 | Fax: (+4021) 210 10 64

Mobile: +40730 555 037

E-mail:

Director vanzari: Bogdan Stefanescu – Director Vanzari

Senior Sales Manager: Alexandru Constantin

Traffic Manager: Elena Constantin

TELEFOANE REDACTIE:

Secretariat: 210.10.76; 212.12.38; 0752.377.255; 0730.303.010;

Fax: 210.10.64.

Adresa redactiei:

Bdul. Lacul Tei nr. 1 Bis,

et. 3, sector 2, Bucuresti.

e-mail: redactie@cancan.ro.

Adresa sediu social: Intr. Urali , nr 2,sector 1, Bucuresti

Cod Fiscal: RO 17032996

Numar inregistrare la Registrul Comertului: J40/20631/2004

Capital Social: 4959000 RON

ISSN 1843 – 0449 (editia online)

Presa, prostituata de pe genunchii oligarhilor

Ion Iliescu a devenit un publicist onorabil, pe blogul sau. Oricat de odios mi s-ar parea batranul stalinist ca personaj politic, oricat de perimat e modul sau de gandire, el e un ziarist de opinie de incomparabil mai mult bun simt decat majoritatea celor care castiga un ban din asta. El scrie ce crede, nu ce e platit sa creada.

Tirajele ziarelor reflecta, spun eu, cu cea mai mare fidelitate prostitutia la care s-a dedat presa informativa. Dezinformarile si atacurile la persoana sunt ostentative, valoarea informativa, prin viciere, e zero, iar singurele stiri necompromise politic sunt cele despre sex si paparazzo.

Dupa 90, ziarele inregistrau tiraje de cateva milioane de copii. Astazi sunt cotidiene cu nume importante care nu trec de zece mii tiraj. Ce ofera ele?

Nimic profesionist – unu la mana. Stirile sunt de neinteles, fara un background care sa le explice si sa le puna in context. Mai mult de jumatate din articole (includ si saptamanalele sau mensualele in discutie) sunt articole Medifax cu un titlu schimbat si semnate de un redactor al publicatiei, ca si cum ar fi ale lui. Incalcarea drepturilor de autor, y compris, se datoreaza completei incapacitati a redactorului de a-si produce propriile stiri. Toti prostanacii care n-au devenit sefi de partide au ajuns ziaristi.

Doi la mana: opinii comandate de patronii publicatiilor. E uimitor cum ziaristi care trec de la un trust la altul isi schimba peste noapte punctul de vedere.

Sa nu-l ataci, in publicatia pentru care lucrezi, pe patronul care o finanteaza, mi se pare si mie (care accept unele compromisuri care nu te altereaza) un lucru de bun simt. Desi si asta este, in fond, o incalcare a deontologiei. Mai ales cand interesele acelui patron sunt proteice si el are, practic, legatura cu orice. Dar sa fii liberal cand lucrezi pentru Patriciu si pesedist cand lucrezi pentru Voiculescu, pentru asta exista un singur cuvant: lichelism.

Trei la mana – isterie. Cu o legitimatie de presa in buzunar, mica lichea, inglodata in datorii la banci, frecata la icre toata ziua buna ziua de patronul de presa pe care il slujeste, devine deodata zmeu atunci cand simte ca are mana libera. Asta mai era cum era inainte ca agresivitatea sa devina moda zilei. Insa in epoca post-Gheorghe (Andrei Gheorghe), mitomania cumintica a reporterilor care inventau din pat oameni interesanti despre care merita sa citesti a devenit o isterie colectiva care se autoalimenteaza si este finantata cu buna stiinta de publicatii. “Informatiile pe surse”, banalele sifonari cu care ne obisnuisera deja securistii, s-au intalnit cu hartuirea, colportarea si minciuna in stare pura – altfel spus false stiri, anchete cu final comandat, interviuri gen interogatoriu, zvonoteca, informatii cu un continut de calomnie de peste 50%.

Mai aveam cuvinte care se cer folosite intr-o descriere a presei informative de azi. Intre ele, la loc de frunte, vulgaritatea. Mai aveam si descrieri de mecanisme: tot felul de santajuri. Mai aveam si simptomatologie, si diagnostic. Articolul ar deveni, insa, prea lung. Tin restul pentru o eventuala publicare in… presa scrisa, cea de hartie vreau sa spun.

Se spune ca nu mai sunt cititori. Ca scoala produce din ce in ce mai putin alfabetizati. Ca teveul a luat frisca stirilor. Ca radioul si-a taiat si el o felie. Publicatii de hartie insa se vand si se citesc. Sunt cateva mii de titluri in catalogul presei. Tot felul de nise isi gasesc galantar. Presa de informatii a cazut insa pe mana ei. In momentul in care cititorul e tratat drept prostul casei si i se baga pe gat tot soiul de smenuri, atacuri platite si publicitati netransparente, sa-i ceri sa scoata bani din buzunar pentru asta e mult prea mult. Poate inghiti asa ceva pe gratis, de la tv. Cum sa-i mai ceri si bani?

Si cum sa te superi pe el, pe cititor, cand vezi ca singurele ziare pentru care mai da un ban sunt cele de cancan? Acolo, cel putin, stii din start ca se traieste din zvon si barfa, dar stii si ca atunci cand Alina Plugaru apare goala in poze e chiar goala.

Ce cauta lumea pe net si unde gaseste (linkuri)

jocuri spider-man

jocuri

spider-man
william levy poze
calcul auto
alexandra velniciuc
angajare pompieri aprilie 2008

ratingul de tara
doctor
logo
adriana bahmuteanu
fc drobeta
william levy

canald iubire de argint
suroriletoader
ferme

chinchilla
www libertatea ro
angajari isu bucuresti
vremea luna decembrie
horoscopu de azi
raluca

macovei
csibi istvan

thalia
cancan

Stiri cu si despre cancan maine
stirile protv constanta
stiri pro tv galati
simona patruleasa


campania electorala